Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 2148 din data de 08.07.2013
Potrivit dispozițiilor art. 73 din Legea insolvenței, contestarea creanțelor se poate face doar de debitori, creditori și orice parte interesată în ce privește creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe, ori administratorul statutar al debitoarei care a deținut această calitate până la intrarea în insolvență a societății, nu mai justifică calitatea de parte interesată, în prezent, în ce privește derularea procedurii.
Prin decizia nr. 1735/R/21.11.2013 pronunțată în dosarul nr. 4508/108/2012/a2 Curtea de Apel Timișoara, secția a doua civilă a fost respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 2148/8 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4508/108/2012.
Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel a reținut că prin sentința civilă nr. 2148/8 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4508/108/2012, s-au admis cererile de repunere în termen formulate de creditoarele SC P SRL Cluj Napoca și SC N.R. SCS Lipova și s-a dispus verificarea creanțelor, potrivit dispozițiilor art. 67 alin.1 din Legea nr. 85/2006 și eventuala înscriere în tabelul de creanțe, potrivit legii, fixându-se termen pentru continuarea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 25 februarie 2013, SC P SRL a înregistrat la dosar cerere de repunere în termen pentru înregistrarea declarației de creanță și cerere de admitere a creanței, solicitând repunerea sa în termenul de înscriere la masa credală.
În motivarea cererii, SC P SRL arată că a luat la cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței societății debitoare la data de 18.02.2013 cu ocazia verificării debitoarei în vederea promovării unei acțiuni pentru recuperarea debitului datorat, că verificând stadiul procedurii a constatat că termenul pentru înregistrarea declarațiilor de creanță a expirat, că administratorul judiciar i-a comunicat faptul că în lipsa documentelor contabile, a fost în imposibilitate de a identifica creditorii, și implicit de a-i notifica despre deschiderea procedurii conform prevederilor Codului de procedură civilă.
Creditoarea invocă art. 7 al. 3, art. 61 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și arată că potrivit art. 61 din lege, notificarea tuturor creditorilor se face în baza listei depusă de debitor în conformitate cu prevederile art. 28 al. 3 statuând asupra faptului că notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă.
Totodată face raportare la prevederile art. 86 Cod procedură civilă, al. 1 și 3 și menționează că deoarece art. 76 din Legea nr. 85/2006 nu oferă la prima vedere nici un remediu procesual creditorului care nu a depus declarația de admitere a creanței până la termenul limită stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței fără să fie în culpă, în principiu i-ar fi imputabilă sancțiunea decăderii din drepturi, totuși, textul de lege tocmai prin invocarea acestei sancțiuni lasă portiță deschisă atât creditorului în cauză cât și judecătorului sindic, în măsura rolului său activ și a principiului disponibilității, să facă apel la cealaltă fațetă a acestei instituții procesuale, și anume repunerea în termen, reglementată de dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, conformă cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen trebuind să fie arătate și motivele împiedicării.
În continuare arată că prin nedepunerea listei creditorilor, listă care trebuia să fie depusă de către debitoare conform prevederilor Legii nr. 85/2006, societatea debitoare a cauzat creditorilor un prejudiciu prin exercitarea cu rea credință a prerogativelor sale procesuale, căci dacă nu s-ar repune acești creditori în termen s-ar ajunge la situația în care debitoarea, în mod deliberat, să influențeze componența tabelului de creanțe.
Prin raportul de activitate depus la dosar de către reprezentanta administratorului judiciar E SPRL la data de 13 mai 2013, s-a arătat că lasă la aprecierea judecătorului sindic modul de soluționare al cererii de repunere în termen formulată de SC P SRL, urmând ca, în situația admiterii cererii să procedeze la modificarea corespunzătoare a tabelului definitiv al creanțelor.
S-a constatat că la data de 15 aprilie 2013, SC N.R. SCS a înregistrat la dosar cerere de înscriere a creanței în tabelul creanțelor, prin care solicită repunere în termenul de depunere a declarației de creanță, admiterea creanței în sumă de 13341,48 lei și înscrierea acesteia în tabelul creditorilor SC B SRL.
În motivare arată că începând cu luna noiembrie 2010, a început derularea relației comerciale cu debitoarea, respectiv i-a livrat marfă cu obligația corelativă de achitare a prețului în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii sub sancțiunea perceperii de penalități de întârziere de 0,4% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, că relația contractuală s-a derulat relativ în termenii conveniți până la sfârșitul lunii octombrie 2011, când debitoarea înregistra o datorie restantă în sumă de 8188,51 lei și că toate încercările de rezolvare pe cale amiabilă a diferendului, inclusiv convocarea la conciliere directă, au rămas fără răspuns, motiv pentru care a formulat o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. 1320/250/2011 a Judecătoriei Lipova și care a fost admisă prin Ordonanța nr. 1101/23.11.2011 pentru sumele de 8188,51 lei - marfă neachitată, 4613,48 lei - penalități de întârziere și 44 lei - cheltuieli de judecată.
În continuare arată că a urmat cererea de executare silită și constituirea dosarului nr. 46/2012 în cadrul căreia a mai achitat suma de 496 lei cu titlu de avans cheltuieli de executare, că la data de 01.11.2012, executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal se suspendare a executării silite începute în dosar conform art. 36 din Legea nr. 85/2006 și i-a restituit titlul executoriu, iar luând legătura cu administratorul judiciar desemnat în cauză, a aflat că urmează să primească de la debitoare situațiile financiare și abia după acea dată va trimite notificarea de deschidere a procedurii.
Creditoarea menționează că la data de 09.04.2013, neprimind nici o notificare de la administratorul judiciar, a luat din nou legătura cu acesta și a constatat că, deoarece nu are situațiile financiare complete și lista cu toți creditorii, a făcut doar notificarea publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
În ședința publică din data de 08 iulie 2013, reprezentanta administratorului judiciar a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii de repunere în termen formulată de SC N.R. SCS și nu s-a opus admiterii acesteia dacă creditoarea nu a fost indicată de debitoare în lista creditorilor
Analizând cererile de repunere în termen formulate de SC P SRL și de SC N.R. SCS, judecătorul sindic a constatat că acestea sunt întemeiate, întrucât debitoarea, respectiv reprezentantul societății debitoare, deși a fost notificat de către administratorul judiciar, nu a predat acestuia actele și documentele contabile ale societății, printre care și lista creditorilor cu sediile acestor prevăzută de art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006 modificată.
Așadar, administratorul judiciar a fost în imposibilitatea de a notifica toți creditorii debitoarei, printre care și societățile comerciale P SRL și SC N.R. SCS.
Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic, în considerarea dispozițiilor art. 103 cod procedură civilă, a admis cererile de repunere în termen formulate de aceste creditoare și, în baza dispozițiilor art. 67, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a dispus verificarea creanțelor de către practicianul în insolvență și înscrierea în tabelul creanțelor debitoarei dacă acest fapt se va impune, potrivit legii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta AA, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererilor intimatelor de ordinul 2 și 3 ca tardiv formulate și nefondate.
În motivare, arată că intimatele promovează cereri în temeiul art. 67 din Legea nr. 85/2006 pentru declararea creanțelor împotriva societății gestionate de recurentă, intimata de ordinul 2 nefiind în portofoliu de furnizori/creditori ai societății. De asemenea, se pune în discuție tardivitatea acestor cereri, care sunt făcute după termenul de decădere, astfel instanța de fond, probabil pe alte criterii decât cele legale, consideră că pot fi repuse aceste cereri în termen, invocând că recurenta nu a pus situația creditorilor la dispoziția lichidatorului, situație falsă, ignorându-se astfel prevederile art. 11 al. 2 din Legea nr. 85/2006, invocându-se în mod ciudat faptul că aceste cereri pot duce la soluționarea recursului în dosarul nr. 4508/108/2012/a1.
Or, în prezenta cauză nu se pune problema de a se putea repune în termen o parte, întrucât sunt reținute stările de fapt, cum că se cunoștea încă de la data de 01.11.2012, conform procesului-verbal al executorului judecătoresc, că s-a deschis procedura insolvenței împotriva S.C. B S.R.L.l., astfel nefiind o împrejurare mai presus de voința acestora, cum greșit reține judecătorul sindic.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea intimată SC P SRL Cluj Napoca a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca inadmisibil și lipsit de interes, iar pe fond, respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, se arată că prin modificarea Legii 85/2006 - instituită cu începere de la 15 februarie 2013 prin art. 59 din titlul IV din Legea nr. 76/2012 - art. 8 alin. 1 și 2 din Legea insolvenței stipulează - curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11; hotărârile curții de apel sunt definitive; apelul va fi judecat de complete specializate, de urgență, în timp ce art. 12 alin. 1 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.
Într-adevăr, procedurile de insolventă începute înainte de intrarea în vigoare a Legii 134/2010 rămân supuse prevederilor vechiului Cod de Procedură Civilă, sub aspectul regulilor de desfășurare a judecății; în acest sens, art. 725 alin. 3 stipulează că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Textul citat - unicul de interes ce reglementează conflictul în timp între legile care prevăd situația căilor de atac - reprezintă o aplicare a principiului neretroactivității. Actul normativ sub imperiul căruia se pronunță judecătorul sindic în cauzele de insolventă este însă unul special, atât înainte cât și după 15 februarie 2013 fiind în vigoare dispozițiile Legii 85/2006.
În măsura în care art. 3 din Legea 76 reglementează modul de aplicare în timp a Noului Cod de Procedură Civilă, iar nu și al altor legi speciale, este de imediată aplicare prevederea art. 12 din Legea 85/2006, conform căreia hotărârile judecătorului sindic sunt susceptibile a fi atacate, începând cu 15 februarie 2013, numai cu apel.
De altfel, doctrina și jurisprudența au fost constante, timp de un secol, în a aprecia că singura lege aplicabilă condițiilor de fond și de formă a hotărârii judecătorești este legea în vigoare la data pronunțării ei, întrucât - pentru părțile în proces - are valoarea unui contract încheiat în acel moment; prin urmare, dreptul relativ la exercitarea căii de atac rămâne stabilit de aceeași lege, întrucât admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii, de o manieră de care nici o cale de atac nouă nu poate rezulta dintr-o lege anterior abrogată.
Față de aspectele învederate mai sus, hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, ulterior datei de 15 februarie 2013, este susceptibilă numai de apel - indiferent dacă procedura este declanșată înainte sau după data de referință amintită, drept pentru care solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Se arată că recursul promovat de dna AA este lipsit de interes. Astfel, așa cum se reține și în literatura de specialitate condiția interesului trebuie îndeplinită nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii, cum ar fi apărările, exercitarea căilor de atac, executarea silită.
Printr-o simplă verificare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească interesul (să fie legitim, să fie personal și direct, să fie născut și actual) instanța va observa că în speță acestea nu sunt întrunite în mod cumulativ; astfel calea de atac promovată nu denotă "folosul practic" urmărit și nici interesul juridic, respectiv prejudiciul la care s-ar expune recurenta dacă nu ar fi exercitat această cale de atac.
S-a apreciat în consecință că interesul promovării unei acțiuni sau căi de atac nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, personal si direct, deoarece nu există nici un folos practic pentru cel care a pus în mișcare acțiunea civilă sau a exercitat calea de atac.
În acest sens se impune o analiză detaliată a situației:
Prin obiectul acțiunii formulate SC P SRL Cluj Napoca a solicitat repunerea societății în termenul de înscriere la masa credală și înscrierea sa în tabelul creanțelor,
Finalitatea litigiului, respectiv a cererilor mai sus menționate, este dobândirea de către societatea P SRL a dreptului de a participa la distribuirea eventualelor fonduri obținute din lichidarea societății B SRL și din încasarea de creanțe tot în numele societății, în calitate de creditor chirografar.
În opoziție cu interesul justificat de SC P SRL Cluj Napoca - dna AAL, în calitate de administrator special probabil, nu dovedește prin calea de atac promovată interesul.
În consecință solicită admiterea excepției invocate și respingerea recursului ca lipsit de interes.
Pe fondul cauzei, în opinia creditoarei intimate SC P SRL Cluj Napoca, recursul este netemeinic și nefondat
Recurenta invocă în motivarea recursului promovat inexistența societăți Pieră SRL "în portofoliul de furnizori/creditori ai societății".
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la inexistenta societății P în portofoliul de creditori, acestea sunt neprobate. Raportat la facturile, chitanțele, extrasul de cont și contractul depuse de intimată în probațiune recurenta ar fi trebuit să facă dovada achitării sumelor datorate prin prezentarea unor chitanțe sau a unui extras de cont. În absența acestora niște simple afirmații nu pot face dovada contrară stării de fapt reținută prin înscrisurile depuse.
Referitor la tardivitatea cererii societății intimate, invocată de recurentă, fără însă a motiva afirmația, se arată că judecătorul sindic în mod corect a reținut în motivarea sentinței că în cauză debitoarea, respectiv reprezentantul societății debitoare, deși a fost notificat de către administratorul judiciar nu a predat acestuia actele și documentele contabile ale societății, nici lista creditorilor cu sediile acestora prevăzută de art. 28 alin.1 din Legea 85/2006 modificată.
Administratorul judiciar fiind în imposibilitatea de a notifica toți creditorii debitoarei, printre care și societatea P SRL, conform prevederilor Codului de Procedură Civilă (art. 61, art. 28 alin. 3 și art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 modificată), în considerarea dispozițiilor art. 103 Cod pr.civ. cererea de repunere în termenul de înscriere la masa credală este întemeiată și a fost în mod judicios soluționată de judecătorul sindic.
Afirmațiile recurentei în sensul că judecătorul sindic, cu ocazia soluționării cererii societății intimate, ar fi ignorat prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 demonstrează necunoașterea de către recurentă a prevederilor legale, judecătorul sindic soluționând în mod judicios cererea societăți în baza atribuțiilor conferite de legea specială.
În ceea ce privește ultimul paragraf al recursului prin care se invocă un proces-verbal întocmit de un executor judecătoresc subliniază faptul că SC P SRL Cluj Napoca nu avea cunoștință, nu a fost și nu este parte în nici un dosar de executare silită, drept pentru care solicită a se observa că alegațiile respective nu au nici o legătură cu societatea P SRL.
E SPRL Arad în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC BSRL, a depus note de ședință prin care solicită a se constata lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a recurentei, iar în cazul respingerii excepțiilor, pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a dispozitivului sentinței recurate.
În motivare, arată că potrivit art. 73 și 75 din Legea 85/2006, constatarea creanțelor, în speță a admiterii cererilor de repunere în termen și ulterior înscrierea în tabelul creanțelor, se poate face de către debitor, creditori și orice parte interesată. Ori, recurenta nu deține în procedura inslvenței nici o calitate - nu a fost desemnată administrator special, nu este creditor al societății și nu face dovada interesului în procedură, în condițiile în care pe calea sentinței recurate se configurează masa credală a societății, fără legătură cu patrimoniul personal al recurentei.
Ținând cont de lipsa calității procesuale active a recurentei, intimatul apreciază că acțiunea acesteia este și lipsită de interes, recurenta nejustificând un interes personal și actual în modul de structurare a masei credale a debitoarei SC B SRL, cu atât mai mult cu cât, o eventuală acțiune în antrenarea răspunderii personale a recurentei, care ar putea justifica un eventual interes, este deja soluționată irevocabil în dosarul nr. 4508/108/2012/a1.
Pe fondul cauzei, arată că deschiderea procedurii insolvenței a avut loc în baza sentinței nr. 1821/01.09.2012, sentință prin care s-a stabilit termen de depunere a declarațiilor de creanță data de 26.10.2012. Deși s-a solicitat fostului administrator judiciar AAL punerea la dispoziție a documentelor prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, aceasta a transmis în data de 15.10.2012 doar două contracte comerciale, cu mențiunea "urmează să transmit restul documentelor";.
După expirarea termenului de depunere a declarațiilor de creanță, s-a comunicat și lista creditorilor, astfel că cea mai mare parte a creditorilor să ajungă să solicite înscrierea la masa credală în afara termenului stabilit, dat fiind că s-a efectuat doar notificarea publică.
Având în vedere această situație, creată chiar de recurentă, administratorul judiciar nu s-a opus repunerii în termen a creanțelor respective iar judecătorul sindic a admis cererile celor doi creditori.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza excepțiilor invocate de către administratorul judiciar E SPRL Arad, Curtea constată următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității recursului formulat de administratorul statutar al debitoarei, Curtea constată că administratorul judiciar al acesteia a renunțat la a mai susține excepția respectivă la ultimul termen de judecată, așa cum rezultă din practicaua acestei decizii, astfel încât Curtea urmează a analiza excepția lipsei calității procesuale active a administratorului social AAL, invocată de practicianul în insolvență.
Curtea reține că AAL, deși a deținut calitatea de administrator statutar al societății SC B SRL nu a fost desemnată și administrator special al acesteia după deschiderea procedurii insolvenței, în condițiile art. 18 din Legea insolvenței nr. 85/2006, astfel încât de la data deschiderii procedurii insolvenței și desemnarea pe seama debitoarei a unui administrator judiciar, mandatul său a încetat potrivit art. 3, alin.30 din Legea insolvenței.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 73 din Legea insolvenței, contestarea creanțelor se poate face doar de debitori, creditori și orice parte interesată în ce privește creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe, ori administratorul statutar al debitoarei care a deținut această calitate până la intrarea în insolvență a societății, nu mai justifică calitatea de parte interesată, în prezent, în ce privește derularea procedurii.
Astfel fiind, având în vedere că în speță AAL nu are calitate procesuală activă, nu se mai impune analizarea excepției lipsei de interes invocată de administratorul judiciar, motiv pentru care se va respinge recursul petentei AAL, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
