Recurs. procedura insolvenţei. cerere de constatare a executării de către debitoare, în procedură, a tuturor obligaţiilor faţă de o creditoare garantată şi de radiere a ipotecilor constituite în favoarea acesteia. competenţa judecătorului sindic
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 113 din data de 06.09.2016
Recurs. Procedura insolvenței. Cerere de constatare a executării de către debitoare, în procedură, a tuturor obligațiilor față de o creditoare garantată și de radiere a ipotecilor constituite în favoarea acesteia. Competența judecătorului sindic
Decizia nr. 113/C/2016-R din 06.09.2019
Dosar nr. .../111/C/2010/a1-R
- art. 11 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 85/2006
Prin Sentința nr. .../F din 12 decembrie 2015 Tribunalul ... a respins cererea formulată de debitoarea S.C. ... S.R.L, societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar ... I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâții ... S.A ... și ..., având ca obiect obligația de a face.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Debitoarea S.C. ... S.R.L. ..., jud. ..., are calitatea de titular al Contractului de credit nr. .../31.01.2006 cu actele adiționale aferente, încheiate cu ... S.A. ... reprezentând credit pentru investiții, pentru care a constituit ca garanție reală ipoteca de rangul I în suma de 17.000 Euro asupra imobilului constituit din teren arabil cu clădiri compuse din atelier mecanic și depozit carburanți, două barăci metalice, în suprafață totală de 10.984 mp. situate în localitatea ..., județul ..., înscris în CF nr. ... ... sub numărul de ordine A.I. 1 cu nr. top ... proprietatea S.C. ... S.R.L. ...; ipotecă de rangul I în sumă de 31.600 Euro asupra imobilului constituit din apartament 1 din bloc ..., compus din 3 camere și dependințe în suprafață construită de 82,36 mp. situate în ... proprietatea lui ..., pârâta de rd. 2, pentru care pretinde că și-a îndeplinit toate obligațiile de plată, notificând pârâtul creditor în acest sens, însă nu atașează nici un act doveditor în susținerea cererii sale.
Principalele atribuții ale judecătorului sindic sunt enumerate exemplificativ în art. 11 din Legea 85 privind procedura insolvenței.
Potrivit acestui text legal, la alin. 2, se prevede expres: "(2) Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.";
Alin. 2 al art. 11 din Legea 85 circumscrie sfera acestor atribuții numai la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar după caz, și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, excluzând din competența sindicului controlul sub aspectul oportunității al activității manageriale a administratorului ori lichidatorului judiciar sau a debitorului în cazurile excepționale când nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea.
Astfel, într-o opinie majoritară, a doctrinei recente și a jurisprudenței, dispozițiile legale sus-indicate se interpretează restrictiv în sensul că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al practicianului în insolvență și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Conform acestei opinii, exced competenței judecătorului sindic alte cereri decât cele privind controlul judecătoresc al activității practicianului, precum și procese și cererile de natură judiciară aferente procedurii.
Cum cererea debitorului formulată prin intermediul lichidatorului judiciar vizează în cauză examinarea unui raport juridic obligațional sub aspectul oportunității luării unei decizii, este adevărat, în interesul maximizării averii debitorului aflat în insolvență, aceasta nu poate intra în competența judecătorului-sindic, fiind exclusiv de competența administratorului judiciar, care de altfel nu a dovedit exercitarea niciunui demers în sensul celui solicitat instanței.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de debitoarea S.C. ... S.R.L, societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar ... I.P.U.R.L.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC ... SRL prin administrator judiciar ... IPURL solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și admiterea cererii: a se constata îndeplinirea în integralitate a obligațiilor de plată a recurentei debitoare față de pârâta de rd.l BCR SA datorate în temeiul Contractului de credit nr. .../31.01.2006 cu actele adiționale aferente reprezentând credit pentru investii, radierea ipotecii de rangul I în sumă de 17.000 Euro asupra imobilului constituit din teren arabil cu clădiri compuse din atelier mecanic și depozit carburanți, două barăci metalice, în suprafața totală de 10.984 mp situate în localitatea ..., județul ... înscris in CF nr. ... ... sub numărul de ordine A.l. 1 cu nr.top ... proprietatea SC ... SRL ..., radierea ipotecii de rangul I în sumă de 31.600 Euro asupra imobilului constituit din apartament 1 din bloc ..., compus din 3 camere și dependințe în suprafața construită de 82,36 mp situate în ... proprietatea lui ..., pârâta de rd.2.
În motivare recurenta critică sfera atribuțiilor judecătorului sindic arătând că, prin sentința recurată instanța de fond a respins acțiunea pe considerentul că, cererea formulată prin intermediul lichidatorului judiciar vizează în cauză examinarea unui raport juridic obligațional sub aspectul oportunității luării unei decizii, este adevărat în interesul maximizării averii debitorului aflat in insolvență motiv pentru care aceasta nu poate intra în competența judecătorului-sindic, fiind exclusiv de competența administratorului judiciar.
Instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile alin.2 al art.ll din Legea nr.85/2006 care în interpretarea sa circumscrie sfera atribuțiilor judecătorului sindic numai la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței excluzând din competența sindicului controlul sub aspectul oportunității al activității manageriale a administratorului ori lichidatorului judiciar sau a debitorului în cazurile excepționale când nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Ori, o asemenea interpretare a dispozițiilor legale o apreciază ca fiind eronată întrucât art.ll din Legea nr.85/2006 nu enumeră toate atribuțiile judecătorului sindic, acest articol de lege reține doar câteva exemple, judecătorul sindic având competenta de a judeca absolut orice cerere care are legătură cu procedura insolvenței cu atât mai mult cu cât în baza cererii respective se poate produce o maximizare a averii debitorului cu consecința îndestulării creditorului acestuia, acțiune care reprezintă însăși scopul procedurii de insolvență.
Într-adevăr în doctrină se reține și opinia instanței de fond însă în aceeași doctrină, în egală măsură se reține și opinia conform căreia, dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006 sunt interpretate extensiv în sensul potrivit căruia cad în competența judecătorului sindic atât procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, precum și cererile a căror finalitate este reîntregirea averii debitorului, având ca fundament scopul procedurii, și anume maximizarea averii debitorului. În consecință, judecătorul sindic ar fi competent să judece și cererile prin care se urmărește realizarea unui drept de creanță, revendicarea unui bun care se pretinde că ar face parte din patrimoniul debitoarei, clarificarea situației tabulare unor imobile din patrimoniul debitoarei, (Aurică Avram - Procedura insolvenței - Editura Hamangiu 2008, pag. 84), deoarece este dificil a ne imagina o procedură în care activul și/sau pasivul debitoarei ar depinde de soluțiile pronunțate în alte proceduri judiciare, în afara procedurii insolvenței. Mai mult decât atât, judecătorul sindic este cel care, prin intermediul participanților la procedură, ar trebui să cunoască situația concretă a debitorului precum și modul optim de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
În plus, această opinie este susținută cel puțin la nivel doctrinar de o serie de specialiști în materia insolvenței. Relevant în această chestiune este și articolul "Sub semnul controversei - atribuțiile judecătorului sindic" semnat de prof. univ. dr. Ion Turcu împreună cu Drd. Flavia Crăciun publicat în revista Phoenix (aprilie-septembrie 2009).
O interpretare restrictivă și excesiv de formalistă a dispozițiilor art. 11 alin. 2 poate genera grave disfuncționalități din punct de vedere juridic și procedural pe considerentul că anumite acțiuni, deși utile și necesare în cadrul procedurii de insolvență, nu ar cădea în competența judecătorului sindic în condiții în care, adeseori realitatea ar trebui sa fie mai puternică decât formalismul. Scopul procedurii insolvenței este acela al maximizării averii debitorului iar prin procesele în care se urmărește realizarea unui drept de creanță, revendicarea unui bun, clarificarea situației tabulare a unui imobil etc., se înfăptuiește acest scop. O interpretare contrară contravine însuși scopului procedurii.
Interpretarea restrictivă a dispozițiilor art. 11 alin. 2 ar putea facilita până și abuzul de drept, persoanele interesate în tergiversarea procedurii formulând acțiuni în afara acesteia, uneori activul respectiv pasivul debitoarei neputând fi stabilit în lipsa unor soluții față de aceste cereri. În acest sens se pot observa: Decizia nr. 86 din 16 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj, dos.4216/1285/2006, Sentința civila nr.1026 din 17 noiembrie 2006 Tribunalul Bistrița Năsăud, dosar 1152/112/2006 (nr. format vechi 1139/COM/2006) și Sentința civilă nr. 564/COM din 7 iunie 2006, Tribunalul Bistrița Năsăud dosar 3005/COM/2005.
Sintagma "principalele atribuții ale judecătorului - sindic", nu numai că nu exclude competența acestuia și pentru alte cereri și procese în care este implicat debitorul din procedură, ci din contră, o bună și efectivă administrare a procedurii comportă interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 11 alin. 2.
Recurenta dezvoltă temeinicia pretențiilor arătând că, prin contractul de credit nr. .../31.01.2006 a contractat de la ... SA prin Sucursala ... un credit de investiții în sumă de 42.500 Euro în vederea achiziționării unui ... pentru o perioadă de 10 ani. Garantarea creditului contractat conform art. 9.1. din contract s-a efectuat prin constituirea următoarelor garanții in favoarea băncii:
1. Ipoteca de rangul I în sumă de 17.000 Euro asupra imobilului constituit din teren arabil cu clădiri compuse din atelier mecanic și depozit carburanți, două barăci metalice, în suprafață totală de 10.984 mp situate în localitatea ..., județul ... înscris în CF nr. ... ... sub numărul de ordine A.l. 1 cu nr.top ... proprietatea SC ... SRL ...
2. Ipoteca de rândul I în sumă de 31.600 Euro asupra imobilului constituit din apartament 1 din bloc ..., compus din 3 camere și dependințe în suprafața construită de 82,36 mp situate în ... inițial proprietatea lui ... și ... iar ulterior proprietatea lui ..., imobil dobândit către aceasta prin cumpărare.
Față de această ipotecă și modificarea proprietarului face trimitere la încheierea Actului adițional nr. .../a din 15.06.2007 la Contractul de credit nr. ... din 31.01.2006 conform căruia imobilul anterior amintit este constituit drept garanție în favoarea băncii de către proprietarul tabular ....
Pe de o parte, la data de 28.09.2010 în Dosarul nr. .../111/2010 al Tribunalului ... împotriva recurentei s-a deschis procedura generală a insolvenței.
La data de 03.11.2010 parata ... SA depune la dosarul cauzei o cerere de admitere a creanțelor față de recurentă solicitând înscrierea în tabloul creanțelor în calitate de creditor, cu o creanță garantată în valoare totală de 34.684,51 Euro, reprezentând 72.435,64 lei conform curs BNR din data de 28.09.2010 data deschiderii procedurii, (conform art. 69 alin. 2 din Legea 85/2006 "creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoare în lei la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii.
Conform cererii de admitere a creanțelor suma de 34.684,51 Euro datorată în baza Contractului nr. .../31.01.2006, cu actele adiționale este formată din: -24.900 euro - credit curent -5.568,08 Euro - credit restant -3.680,45 Euro - dobânzi restante -519,52 Euro - creanțe atașate -16,46 Euro - comisioane restante.
În cadrul Planului de organizare, prin Programul de plată al creanței, recurenta a achitat în integralitate suma datorată băncii așa cum rezultă din documentele atașate cererii.
În condițiile în care și-a îndeplinit obligațiile de plată față de aceasta, obligații aferente Contractului de credit nr. .../31.01.2006 și pentru care s-au instituit în favoarea băncii cele doua ipoteci imobiliare, pârâta are obligația de a certifica plata de către recurentă în totalitate a datoriilor și de a-și da acordul privind radierea ipotecilor constituite în favoarea sa.
Deși recurenta a notificat pârâta asupra acestor aspecte aceasta a refuzat să dea curs solicitării, mai mult, prin extrasul de cont al recurentei cu data de referință 01.10.2014 a constatat cu surprindere faptul că recurenta a mai înregistrat față de bancă o datorie în cuantum de 14.060,94 Euro și de 840 de lei în temeiul aceluiași contract de credit. Ori o asemenea datorie a recurentei față de bancă nu mai poate exista și cu atât mai mult nu poate fi născută în temeiul contractului de credit nr. .../31.01.2006 a căror obligații au fost garantate cu ipotecile care fac obiectul prezentului dosar.
La data deschiderii procedurii de insolvență recurenta a înregistrat față de pârâtă o datorie totală în cuantum de 34.684,51 Euro cuprinzând credit curent, credit restant, dobânzi, creanțe și comisioane restante - această sumă solicitată prin declarația de creanță depusă și implicit achitată integral de către societate în cadrul procedurii.
Ca urmare, văzând și dispozițiile art. 41 alin. l din Legea nr.85/2006 în cadrul procedurii nu se mai putea naște nici o obligație nouă de plată a recurentei în favoarea pârâtei constând în dobânzi sau penalități, creditul curent și restant regăsindu-se în declarația de creanță, prin achitarea sumei cuprinse în declarația de creanță, recurenta îndeplinindu-și integral obligațiile de plată față de pârâtă.
În legătură cu calcularea dobânzilor și penalităților de către diverși creditori (fie bănci, fie autorități fiscale) către societățile aflate în insolvență aceasta se realizează potrivit legii speciale (Legea 85/2006) care stabilește la art. 41, alin. 1 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Din acest motiv pârâta nu are nici o justificare legală de a refuza emiterea unui document care să certifice achitarea datoriilor față de aceasta și în baza căruia să fie în măsură să radieze cele două ipoteci.
Potrivit art. 1800 Vechiul Cod civil, stingerea ipotecii poate avea loc și pe cale principală, prin stingerea obligației principale, renunțarea creditorului la ipotecă, prescripția, pierderea lucrului grevat, stingerea dreptului ipotecat, rezoluția sau rezilierea dreptului de proprietate a constitutorului, consolidare.
Ca urmare, în condițiile în care recurenta a achitat datoriile față de pârâtă, fiind stinsă obligația principală prin plată, solicită a se constata faptul că a intervenit o cauză de stingere a ipotecii, motiv pentru care se impune radierea celor două ipoteci constituite în favoarea pârâtei.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat dispozițiile art. 8 și 11 din Legea 85/2006.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, instanța a reținut că recursul este fondat.
Din considerentele sentinței recurate, reiese că judecătorul-sindic a apreciat că cererea debitoarei nu intră în competența judecătorului-sindic, ci a administratorului judiciar, întrucât vizează examinarea unui raport juridic obligațional sub aspectul oportunității luării unei decizii.
Din lecturarea cererii debitoarei, formulată prin administratorul judiciar, reiese că aceasta a înțeles să solicite judecătorului-sindic să constate îndeplinirea în integralitate a obligațiilor de plată față de pârâta de rd. 1 - ... S.A., datorate în temeiul contractului de credit nr. .../31.01.20106 și în consecință să dispună radierea ipotecilor de rang 1 în sumă de 17.000 euro și respectiv 31.600 euro instituite asupra imobilelor proprietatea debitoarei și respectiv a pârâtei de rd. 2 ....
În motivarea cererii, debitoarea a arătat că banca a formulat în dosarul de insolvență o cerere de admitere a creanței pentru suma de 72.435,64 lei, compusă din credit curent, credit restant, dobânzi restante, creanțe atașate și comisioane restante, iar în cadrul procedurii de reorganizare, debitoarea a achitat creanța în integralitate. Cu toate acestea, banca refuză să radieze ipoteca și, în plus, pretinde că ar mai exista un debit neachitat de 14.060,94 euro și 840 lei. Or, potrivit susținerilor debitoarei, raportat la prevederile art. 41 din Legea 85/2006, banca nu mai putea calcula dobânzi și penalități la creanțele anterioare deschiderii procedurii.
Din interpretarea prevederilor art. 11 alin. 1 și 2 din Legea insolvenței, rezultă că, dacă la alin. 1 se enumeră în mod exemplificativ principalele atribuții ale judecătorului-sindic, alin. 2 vine să întărească caracterul neexhaustiv al atribuțiilor arătate la alin. 1, arătând că atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la procesele și cererile de natură juridică aferente procedurii insolvenței. Având în vedere multitudinea activităților specifice procedurii insolvenței, este imposibilă stabilirea concretă, exhaustivă a tuturor operațiunilor ce au loc pe parcursul desfășurării insolvenței, întrucât acestea variază de la o situație juridică la alta.
Astfel, soluția aleasă de legiuitor este aceea că nu limitează atribuțiile judecătorului sindic numai la cazurile concrete enumerate în alin. 1 al art. 11 din lege, ci are în vedere și controlul tuturor operațiunilor și actelor săvârșite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori și alți participanți la desfășurarea procedurii, precum și litigiile, procesele și cererile ce au legătură directă cu insolvența și sunt prevăzute de Legea 85/2006.
În același timp, însă, această soluție legislativă este și restrictivă, în sensul că judecătorul-sindic nu are atribuții în soluționarea unei cereri ori acțiuni ce transcede procedurii insolvenței, respectiv realizarea unui drept, o pretenție, somație de plată, ori recuperarea unei creanțe, operațiuni care nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2006, fiind reglementate prin dispozițiile dreptului comun și aparținând competenței judecătorului de fond.
În speță, cererea ce face obiectul prezentei cauze, cu care a fost sesizat judecătorul-sindic, nu se regăsește printre cele asupra cărora judecătorul-sindic ar putea să se pronunțe potrivit alin. 1, însă este o cerere aferentă procedurii insolvenței, de competența judecătorului-sindic din perspectiva alin. 2 al articolului 11.
Prin sintagma "procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței"; legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri și procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței și au legătură directă cu insolvența.
Or, în cauză se invocă de către debitoare, prin administratorul judiciar care supraveghează procedura de reorganizare în care se află aceasta, achitarea față de Banca ... S.A. a tuturor obligațiilor stipulate prin planul de reorganizare și, în consecință, posibilitatea de radiere a ipotecilor, ca urmare a stingerii obligației principale. Iar acestea sunt, în mod cert, aspecte aferente procedurii insolvenței, care se impun a fi verificate și soluționate de către judecătorul-sindic.
Din examinarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 85/2006 care reglementează atribuțiile judecătorului-sindic, rezultă fără echivoc intenția legiuitorului de a delimita atribuțiile jurisdicționale ale judecătorului-sindic de cele de administrare a procedurii insolvenței, precum și de cele de gestiune, atribuții ce revin în principal administratorului judiciar, lichidatorului și celorlalți participanți la procedură. Astfel, controlul judecătorului sindic se raportează numai la aspectele de legalitate, fără a avea în vedere și aspectele de oportunitate, ce cad în sarcina creditorilor.
Nu se poate reține că, în cauză, s-ar pune problema unei decizii manageriale care să poată fi luată de către administratorul judiciar și care să scape controlului judecătorului-sindic, deoarece administratorul judiciar nu are posibilitatea de a proceda el însuși la radierea ipotecii, ci această operațiune trebuie efectuată de către bancă ori, cel puțin, cu acceptul expres al acesteia. Astfel, nu se poate vorbi despre oportunitatea luării unei decizii de către administratorul judiciar pentru simplul motiv că o asemenea operațiune nu poate fi efectuată de către administratorul judiciar, iar în al doilea rând, nu este vorba, oricum despre "oportunitatea"; luării unei decizii, ci în speță există un conflict între debitoare, prin administratorul judiciar pe de o parte și banca creditoare, pe de altă parte, cu privire la achitarea/neachitarea în integralitate a creanței acesteia, în cadrul derulării planului de reorganizare, cu consecințe în ceea ce privește menținerea garanțiilor băncii. Iar acest conflict nu poate fi în nici un caz tranșat de către administratorul judiciar, nefiind vorba despre o atribuție managerială a acestuia.
Mai mult decât atât, legea însăși prevede posibilitatea administratorului judiciar de a sesiza judecătorul-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta (art. 20 alin. 1 lit. n).
Raportat la aceste considerente, având în vedere că, prin soluția pronunțată judecătorul-sindic nu a soluționat fondul cererii cu care a fost sesizat, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a impus admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării cererii, urmând ca toate argumentele vizând fondul cererii să fie analizate cu ocazia rejudecării. În faza de rejudecare, judecătorul-sindic va solicita părților toate înscrisurile relevante soluționării cauzei, în măsura în care acestea nu se regăsesc în dosarul principal de insolvență, urmând a se avea în vedere și poziția băncii în ceea ce privește sumele achitate și cele care ar mai fi de achitat.
Cheltuielile de judecată urmează a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
| ← Recurs. contestaţie la tabelul definitiv de creanţe formulată... | Condiţii pentru confirmarea planului de reorganizare a... → |
|---|
