Recurs. procedura insolvenţei. contestaţie tabel definitiv prin care se solicită radierea unor creanţe înscrise fără ca taxa de timbru aferentă cererilor de înscriere creanţă să fi fost achitată. netemeinicia contestaţiei, câtă vreme creditorilor nu li s-
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 92 din data de 29.06.2017
Recurs. Procedura insolvenței. Contestație tabel definitiv prin care se solicită radierea unor creanțe înscrise fără ca taxa de timbru aferentă cererilor de înscriere creanță să fi fost achitată. Netemeinicia contestației, câtă vreme creditorilor nu li s-a pus în vedere obligația de a timbra cererile de înscriere creanță și nu li s-a acordat un termen în acest scop
Dosar nr. 7012/111/C/2012/a24-R
Decizia nr. 92/C/2017/R din 29.06.2017
- art. 20 alineatele 1, 2 și 3 din Legea nr. 146/1997
- art. 75 din Legea nr. 85/2006
Prin Sentința nr.390/F din 29 martie 2017, pronunțată de Tribunalul ... a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de creditorul ... cu domiciliul în ..., str. ... și domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat, Insolvență și Birou de Mediator ... în ..., în contradictoriu cu creditorii ... domiciliată ..., ... domiciliat în ..., SC ... SRL cu sediul în ..., ... domiciliat în ..., SC ... SRL cu sediul în ..., SC ... SRL cu sediul în ..., SC ... SRL cu sediul în ..., și SC ... SRL cu sediul în ..., Primăria com. ... și lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență ... cu sediul în .......
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut în fapt că prin sentința nr. 1798/F/26.07.2012 a fost deschisă procedura generală de insolvență față de debitorul S.C. ... S.R.L., ulterior prin sentința nr. 2642/25.09.2013 dispunându-se trecerea acestuia în faliment. Administratorul judiciar desemnat inițial a întocmit tabelul definitiv de creanțe în urma soluționării contestațiilor față de tabelul preliminar prin sentința nr. 1967/F/2013 pronunțată în dos. nr. 7012/.../2012 a1.
Potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Textul legal are în vedere ipoteza unui caz special de revizuire îndreptat împotriva tabelului definitiv de creanțe ca urmare a unei erori esențial generate fie de falsificarea înscrisurilor care au stat la baza întocmirii tabelului definitiv, fie a descoperirii unor titluri hotărâtoare care nu au fost cunoscute până la acel moment.
Achitarea taxei de timbru reprezintă neîndoielnic o obligație stabilită în mod imperativ de către legiuitor, neplata acesteia atrăgând nulitatea necondiționată a cererii formulate. Aplicarea acestei sancțiuni impune însă ca și premisă aducerea la cunoștința părții a obligației de plată a taxei de timbru și a cuantumului acesteia. O asemenea obligație revine instanței de judecată, aceasta având căderea de a proceda la anularea cererii în ipoteza în care taxa nu este achitată în termenul fixat.
Din această perspectivă, judecătorul sindic a reținut că la dosarul cauzei (vol. I) nu există dovada achitării taxei de timbru de către creditorii ..., SC ... SRL, ..., SC ... SRL și SC ... SRL chiar dacă în cuprinsul declarațiilor de creanță se face mențiunea că ea a fost achitată. Absența dovezii plății taxei de timbru de la momentul inițial al depunerii declarațiilor de creanță determină în mod firesc anularea lor, dar sub condiția ca părții să-i fie adusă la cunoștință obligația de plată.
În condițiile în care până la depunerea prezentei contestații creditorilor contestați nu le-a fost adusă la cunoștință obligația amintită, judecătorul sindic a considerat că numai în măsura în care ulterior acestui moment nu ar fi îndeplinită s-ar putea proceda la anularea calității lor recunoscute ca urmare a înscrierii în tabelul definitiv de creanțe. Admiterea soluției contrare ar duce la aplicarea unei sancțiuni pentru încălcarea unei prevederi legale a cărei respectare revine în primul rând instanței de judecată.
Față de toate acestea, având în vedere că ceilalți creditori au făcut dovada achitării taxei de timbru la momentul formulării declarațiilor de creanță, iar creditorii ..., SC ... SRL, ..., SC ... SRL și SC ... SRL până la momentul pronunțării prezentei contestații au făcut dovada achitării taxei de timbru, a apreciat contestația nefondată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditorul ..., solicitând instanței modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii contestației formulate și pe cale de consecință a se constata nulitatea cererilor de admitere a creanțelor la tabel formulate în cauză de intimații din prezenta cauză, înscrierea în baza art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 1017 cod civil vechi a creanțelor celor 8 creditori până la soluționarea definitivă a prezentei cauze sub condiție suspensivă în tabelul definitiv, radierea din tabelul definitiv a creanței în cuantum de: 1.610.530,01 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 1; 989.745,30 lei înscrisă în favoarea intimatului de rând 2; 438.320,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 3; 204.370,96 lei înscrisă în favoarea intimatului de rând 4; 360.120,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 5; 116,120,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 6; 106.170,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 7; 101.920,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 8.
În motivarea recursului recurentul arată următoarele:
Instanța de fond a respins contestația formulată, apreciind că deși obligația de plată a taxei de timbru este stabilită în mod imperativ de lege iar neplata acesteia atrage nulitatea necondiționată a cererii, având în vedere că obligația de plată nu a fost adusă la cunoștința părții de către instanța de judecată, iar aceasta nu poate aplica această sancțiune.
Sentința atacată este nelegală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, instanța invocându-și propria culpă în considerentele sentinței atacate. Culpa indiferent a cui este, a lichidatorului în esență, care trebuia să verifice aceste aspecte cu strictețe în momentul admiterii cererii de creanță nu trebuie să se răsfrângă și să dăuneze sub nici o formă creditorilor corecți care au plătit taxa de timbru anticipat respectând rigorile legii.
Potrivit; art. 20 din Legea nr. 146/1997 (in vigoare la data formulării cererilor de admitere a creanțelor): (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că toate cererile de creanță contestate în baza art. 75 din Legea 85/2006 au fost admise nelegal de către administratorul judiciar acestea sunt lovite de nulitate datorită lipsei timbrajului aferent fiecărei cereri. Astfel suntem în prezența acelei erori esențiale despre care face vorbire legiuitorul în art. 75 din lege. Taxa de timbru se achită până la prima zi de înfățișare sub sancțiunea anularii cererii, sens în care toate cererile de admitere a creanțelor sunt lovite de nulitate impunându-se radierea creanțelor din tabelul definitiv.
Pentru a asigura o bună desfășurare a procedurii pe perioada judecării prezentei cauze solicită înscrierea tuturor creditorilor contestați sub condiție suspensivă.
În drept au fost invocate prevederile art. 12 (1), art. 14 (7) din Legea nr.85/2006.
Curtea de apel, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a reținut că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui pentru următoarele considerente:
Prin contestația înregistrată la data de 17.01.2017, creditorul recurent ... a solicitat radierea creditorilor ... din tabelul definitiv de creanțe deoarece în urma verificării dosarului de insolvență a constatat că acești creditori nu au achitat taxa de timbru aferentă declarațiilor de creanță, astfel încât, fiind vorba despre o eroare esențială se impune admiterea contestației.
Conform prevederilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, invocate de recurent în cadrul contestației formulate, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Aceste prevederi legale sunt incidente doar în situația în care intervine una dintre situațiile de excepție prevăzute expres de legiuitor deoarece pentru alte neregularități la întocmirea tabelului participanții la procedură au deschisa calea contestației la tabelul preliminar.
În speță, după deschiderea procedurii debitoarei prin sentința nr. 1798/F/26.07.2012 și intrarea acesteia în faliment prin sentința nr. 2642/25.09.2013, practicianul în insolvență a întocmit tabelul definitiv de creanțe în urma soluționării contestațiilor la tabelul preliminar, în cadrul căruia au fost înscriși și creditorii intimați în privința cărora recurentul a solicitat radierea pe considerentul netimbrării cererilor de înscriere la masa credală.
După cum în mod judicios a reținut și judecătorul sindic, achitarea taxei de timbru reprezintă o obligație stabilită în mod imperativ de către legiuitor, neîndeplinirea ei atrăgând nulitatea cererii formulate de către parte. În acest sens, legiuitorul a stabilit la art. 20 alin.1 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aplicabilă raportat la data înregistrării acțiunii la prima instanță, că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Cu toate acestea sancțiunea prevăzută de legiuitor nu intervine în mod automat, ci doar după ce instanța investită cu soluționarea cererii stabilește cuantumul obligației de plată și pune în vedere părții achitarea ei până la un anumit termen fixat în acest sens, câtă vreme sancțiunea intervine în caz de neîndeplinire a obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit și s-a prevăzut la art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal la momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere părții să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speță, în cadrul soluționării contestației, intimații creditori ..., SC ... SRL și SC ... SRL au făcut dovada că au achitat fiecare la data de 10.09.2012 taxa de timbru în cuantum de 120 lei datorată pentru cererile de creanță pe care le-au formulat în cauza, aspect confirmat și de către practicianul în insolvență prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe.
În ce privește pe creditorii ... nu există dovada achitării taxei de timbru la dosar chiar dacă în cuprinsul declarațiilor de creanță aceștia fac mențiunea că ea a fost achitată și că anexează dovada la cererile de creanță. Într-adevăr, astfel cum a reținut și prima instanță, absența dovezii plății taxei de timbru de la momentul inițial al depunerii declarațiilor de creanță determină anularea lor, însă doar sub condiția ca părții să-i fie adusă la cunoștință obligația de plată câtă vreme legiuitorul prevede aplicarea sancțiunii doar în caz de neîndeplinire a obligației în termenul stabilit în acest sens. În speță, acestor creditori nu le-a fost pusă în vedere obligația de achitare a taxei de timbru până la momentul soluționării contestației, obligație care revenea instanței de judecată. Ori, numai în măsura în care ulterior punerii în vedere asupra obligației de plată către creditorii ce nu și-au timbrat cererea nu ar fi îndeplinită obligația de timbrare s-ar putea proceda la anularea calității lor recunoscute ca urmare a înscrierii în tabelul definitiv de creanțe. Într-adevăr, acest aspect putea fi sesizat și de către practicianul în insolvență dacă la momentul analizării declarațiilor de creanță acesta constata că acestea nu au fost timbrate, însă acesta nu era îndreptățit să aplice sancțiunea anulării cererii cătă vreme aceasta este atributul instanței de judecată.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere motivele de recurs invocate de către recurent câtă vreme sancțiunea nu poate fi aplicată decât în condițiile expres prevăzute, după stabilirea obligației de plată și după nerespectarea acesteia în termenul stabilit în acest sens, fapt care în cauză nu a avut loc. Pe de altă parte, nu trebuie omis nici aspectul că până la momentul pronunțării sentinței recurate, acești creditori și-au îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, astfel cum rezultă din dovezile depuse la dosar, situație în care la acest moment nu se mai poate reține că ar avea neîndeplinită obligația de timbrare a cererilor de creanță.
În consecință, curtea a constatat că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt fondate, motiv pentru care a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurent și menținerea în tot a sentinței atacate.
| ← Apel. procedura insolvenţei. cerere de instituire a... | Procedura insolvenţei. contestaţie în anulare formulată de... → |
|---|
