Apel. procedura insolvenţei. cerere de instituire a sechestrului asigurator şi a popririi asiguratorii. posibilitatea instituirii ambelor măsuri asiguratorii. scopul, rolul şi cuantumul cauţiunii fixate de instanţă pentru fiecare din cele două măsuri asig
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 216 din data de 11.07.2017
Apel. Procedura insolvenței. Cerere de instituire a sechestrului asigurator și a popririi asiguratorii. Posibilitatea instituirii ambelor măsuri asiguratorii. Scopul, rolul și cuantumul cauțiunii fixate de instanță pentru fiecare din cele două măsuri asiguratorii. Posibilitatea stabilirii unor cauțiuni în cuantum diferit pentru cele două măsuri
Decizia nr. 216/C/2017-A din 11.07.2017
- art. 952 și urm., art. 953 alineatele 1, 2 și 3, art. 1057 Noul Cod de procedură civilă
Prin Încheierea nr. 88 din 22.05.2017, Tribunalul ... a admis cererea de luare a măsurilor asiguratorii și provizorii formulată de creditorul ... S.R.L., cu sediul în ..., înregistrată la ..., având Cod fiscal ..., cu sediul procesual ales pentru comunicare în ..., jud. ..., la sediul Cabinet Avocat ..., în contradictoriu cu debitorul S.C. ... S.R.L., cu sediul în ..., jud. ..., J.../2004, CUI ..., cu sediul procesual ales în … ... și, în consecință:
A dispus înființarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile urmăribile ale debitorului S.C. ... S.R.L. ..., precum și înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului S.C. ... S.R.L. ... de o a treia persoană, până la concurența sumei de 125.000 euro sau echivalent RON calculat la cursul BNR din data de 11.12.2013, sub condiția consemnării unei cauțiuni în cuantum de 20 % din valoarea creanței pentru sechestrul asiguratoriu, și respectiv de 20 % din valoarea creanței, pentru poprirea asiguratorie, în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei Încheieri.
În baza art. 453 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă a obligat debitorul S.C. ... S.R.L. ... la plata către creditorul ... S.R.L., cu sediul în ..., a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că potrivit art. 953 din noul Cod de procedură civilă,, (1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.";
În conformitate cu dispozițiile art. 970 și 971 din Noul cod de procedură civilă ,,Poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite la art. 952";.
Art. 970 prevede că ,,1) Soluționarea cererii, executarea măsurii, desființarea și ridicarea popririi asigurătorii se vor efectua potrivit dispozițiilor art. 954 - 959, care se aplică în mod corespunzător. În cerere de poprire bancară creditorul nu este dator să individualizeze terții popriți cu privire la care se solicită să se înființeze poprirea.";
Poprirea asiguratorie reprezintă acea măsură la care apelează creditorul unei sume de bani, și care constă în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la rămânerea definitivă (irevocabilă) a hotărârii date în procesul principal, în scopul recuperării debitului în momentul în care creditorul va obține un titlu executoriu.
Sechestrul asigurător reprezintă acea măsură asiguratorie la care apelează creditorul unei sume de bani, și care constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului, până la rămânerea definitivă (irevocabilă) a hotărârii date în procesul principal, în scopul valorificării bunurilor în momentul în care, creditorul va obține un titlu executoriu.
În speță, așa cum reiese din actele de la dosar, creditoarea a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu debitoarea S.C. ... S.R.L., cu sediul în loc. ..., cerere ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 30.07.2014 sub număr de dosar 3868/111/2014, și care a fost soluționată în primă instanță prin Sentința nr. 82/2017 din 02.05.2017, instanța de fond admițând cererea de chemare în judecată a dispus obligarea debitorului la plata sumei de 125.000 EURO către creditoare.
Instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 953 alin 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, respectiv că, creanța în sumă de 125.000 euro este constatată prin acte scrise - facturi fiscale, documente financiar-contabile prin care s-a făcut dovada contravalorii unei cantități de 20.000 kg miez de nucă, în valoare de 125.000 euro, precum faptul că, societatea creditoare a intentat acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 3868/111/2014, respectiv acțiune în pretenții, dosar aflat pe rolul Tribunalului ....
De asemenea, printre condițiile impuse de lege pentru instituirea sechestrului se numără, așadar, și aceea ca, debitorul să fie titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiect al sechestrului. În cauza de față, creditorul, nu a individualizat bunuri aparținând debitorului, însă acest lucru nu împiedică executorul judecătoresc să identifice bunurile debitoarei, în vederea indisponibilizării lor, până la concurența sumei urmărite.
Față de cele reținute, instanța a admis cererea astfel cum a fost formulată și a dispus înființarea atât a sechestrului asiguratoriu cât și a popririi asiguratorii până la concurența sumei de 125.000 euro.
În ce privește cererea creditoarei de scutire de la plata cauțiunii, instanța a respins-o, având în vedere că oricare dintre măsurile solicitate și admise, sunt de natură a afecta activitatea economică a debitorului, motiv pentru care a apreciat că în raport de consecințele ce se pot ivi în situația respingerii cererii în pretenții, se impune stabilirea unei cauțiuni orientate către maximul prevăzut de lege de 20% din suma urmărită, pentru fiecare măsură în parte, sumă apreciată de instanță ca fiind în măsură să satisfacă eventualul prejudiciu ce se va crea debitorului ca urmare a măsurilor dispuse.
În temeiul art. 953 și art. 970 Cod procedură civilă, având în vedere că instanța a admis cererea de sechestru și de poprire asiguratorie, a stabilit în sarcina petentei obligația plății unei cauțiuni în termen de 5 zile de la data emiterii prezentei în cuantum de 20% din debitul urmărit pentru fiecare măsură în parte, suma care va fi consemnată în registrul special de cauțiuni deținut de instanță.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, instanța a obligat debitorul să plătească creditoarei suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrate, au formulat apel apelanta pârâtă ... SRL și apelanta reclamantă ... SRL.
Prin apelul declarat în cauză, apelanta pârâtă ... SRL a solicitat admiterea apelului său, modificarea în întregime a încheierii atacate si, pe cale de consecință, respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător înființat asupra bunurilor sale mobile și imobile urmăribile, precum și înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile.
În motivarea apelului, apelanta pârâtă a arătat că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal.
Sechestrul asigurător reprezintă mijlocul procesual al cărui scop este indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitoarei pentru a se evita diminuarea activului patrimonial al debitorului care, astfel, nu va mai putea dispune de aceste bunuri.
Creditorul diligent, care nu are un titlu executoriu pe care să îl poată pune în executare silită, este în drept să solicite instituirea sechestrului pentru că, în eventualitatea obținerii titlului executoriu, să poată trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate, având posibilitatea realizării efective a creanței sale pe calea executării silite.
În cauza de față, instanța a constatat ca s-a făcut dovada existenței unui înscris reprezentat de sentința civilă nr. 82/2007 pronunțată de tribunalul ... în dosar nr. .../2014.
A considerat greșită această apreciere a instanței în sensul dispozițiilor că art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă care impune condiția existenței unui înscris care să ateste existența unei creanțe exigibile.
A apreciat că, creanța trebuie așadar să fie certă, lichidă și exigibilă, în sensul dispozițiilor art. 663 alin. 2-4 Cod procedură civilă - conform cărora "creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu...dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată", dar constatată printr-un înscris care, conform legii, nu constituie titlu executoriu.
Or, în cazul său este vorba de o acțiune în dosarul nr. .../111/2014 al Tribunalului ... îndreptată împotriva a 5 pârâți și de o sentință nr. 82/2017 care o obligă, evident în mod nelegal.
Cu privire la măsura înființări popririi asigurătorii, a menționat că aceasta depășește scopul unei măsuri asigurătorii, de aceea apelul său vizează în special această dispoziție a instanței deoarece indisponibilizarea banilor ce intră în conturile sale vor produce prejudicii materiale irecuperabile în patrimoniul său conducând la încetarea activității și implicit la imposibilitatea îndeplinirii obiectului de activitate al societății, acela de transport.
Societatea are un număr de 29 de salariați astfel cum se poate observa de pe statul de plată pentru luna aprilie 2017 și în derulare 17 contracte de leasing prin care a cumpărat diverse bunuri pentru societate pentru care achită lunar suma de 29.000Euro.
Luând în considerare aceste aspecte o poprire asupra conturilor sale ar determina un blocaj financiar pentru ea, ce ar determina imposibilitatea achitării salariilor și ratelor de leasing.
În principiu poprirea asigurătorie se poate încuviința de către instanță în cazurile în care debitorul a micșorat, prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să-și ascundă sau să își risipească averea.
Or, în cazul său contractele de leasing dovedesc contrariul și anume faptul că își consolidează și își sporește averea prin cumpărarea de autotractoare și semiremorci necesare realizării obiectului său de activitate.
Din punct de vedere juridic, poprirea sumelor din conturi trebuie sa fie complementara sechestrului asigurător de bunuri, urmând a fi instituita doar în situația în care prejudiciul estimat nu este îndestulat de valoarea bunurilor sechestrate.
Prin urmare, a considerat că instituirea unei măsuri asigurătorii care să împiedice partea asupra căreia s-a instituit să dispună de fondurile sale până la soluționarea litigiului pe fond nu ar putea fi benefică nici circuitului economic și nici creditorilor părților.
Până când nu se va stabili vinovăția debitorului pentru sumele solicitate de creditor, până nu se va stabili că s-a produs încălcarea obligației asumate, nu există o creanță care să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune poprirea asigurătorie.
Cerere de instituire a popririi este formulată cu rea credință de către ... atâta timp cât a fost singura care a făcut demersuri pentru aflarea adevărului în dosarul având numărul .../111/2014 al Tribunalului ....
Mai mult în toată această perioadă ... nu poate dovedi că a făcut plăți către terțe persoane care să nu fie justificate sau că ar fi procedat la diminuarea unor bunuri din patrimoniu sau orice alte activități care să conducă la concluzia că tinde să ascundem ori să își risipească averea.
În drept, a invocate prevederile art. 954 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă.
Prin apelul formulat în cauză, apelanta reclamantă ... S.R.L. a solicitat în principal, scutirea de plata cauțiunii fixată prin încheierea nr. 88 din 22.05.2017, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului cauțiunii fixată prin hotărârea nr. 88 din 22.05.2017.
În motivarea apelului, apelanta reclamantă a arătat că la data de 15.05.2017 a înregistrat pe rolul Tribunalului ..., în temeiul art.952 -971 Cod de procedură civilă, o cerere de luare a măsurilor asigurătorii și provizorii a sechestrului asigurător și a popririi asiguratorie față de debitorul său societatea ... S.R.L.
Prin încheierea nr.88 din 22.05.2017 instanța a hotărât admiterea cererii de luare a măsurilor asigurătorii și provizorii formulată de ea, în calitate de creditor, în contradictoriu cu debitorul S.C. ... S.R.L., și în consecință s-a dispus înființarea sechestrului asigurătorul asupra bunurilor mobile și imobile urmăribile ale debitorului S.C. ... S.R.L., precum și înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului S.C. ... S.R.L. de o a treia persoană, până la concurența sumei de 125.000 euro sau echivalent RON calculat la cursul BNR din data de 11.12.2013, sub condiția consemnării unei cauțiuni în cuantum de 20 % din valoarea creanței pentru sechestrul asiguratoriu, și respectiv de 20 % din valoarea creanței, pentru poprirea asiguratorie, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Întrucât valoarea creanței constatată prin sentința nedefinitivă nr.82/2017 din 02.05.2017 pronunțată în dosarul nr. .../111/2014 al Tribunalului ... se ridică la valoarea de 125.000,00 EURO, procentul de 20% totalizează 25.000,00 EURO, or prin încheierea nr.88 din 22.05.2017 dată în dosar nr. 3515/111/2017, înființarea sechestrului asiguratoriu și respectiv înființarea popririi asigurătorii este condiționată de plata unei cauțiuni în valoare de 25.000,00 EURO, pentru fiecare, deci un total de 50.000.00 EURO, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
A menționat că până la data formulării apelului a înțeles să nu pună în executare încheierea executorie apelată.
Prin promovarea prezentului apel, a criticat încheierea nr. 88 din data de 22.05.2017 pronunțată de Tribunalul ... în dosarul nr. 3515/111/2017, în ceea ce privește modalitatea de stabilire a cauțiunii, apreciind că prima instanța, prin raportare la împrejurările concrete alte speței și având în vedere prevederile art.953 alin.(l) Cod de procedură civilă, putea dispune înființarea măsurilor asigurătorii provizorii fără plata unei cauțiunii, sau sub condiția plății unei cauțiunii în cuantum mai redus.
Astfel, textul de lege regăsit la art.953 alin.(l) teza finală prevede faptul că în cazul admiterii cererii de înființare a sechestrului asigurător / popririi asiguratorie, creditorul, poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță astfel instanța nu este obligată să dispună consemnarea unei cauțiunii, aceasta fiind o facultate.
Totodată raportându-ne la prevederile art. 1.057 alin.(2) a arătat că dacă legea nu stabilește în mod expres cuantumul cauțiunii, acesta va fi fixat de instanță, fără a putea depăși 20% din valoarea obiectului cererii.
În motivarea netemeiniciei hotărârii apelate, sub aspectul cauțiunii dispusă, a înțeles să invoce și dispozițiile art.6 par. 1 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul de acces la o instanță, ce reprezintă un element indispensabil pentru respectarea și asigurarea garanțiilor instituite prin Convenție.
Cu titlu de jurisprudență, a invocat hotărârea Curții în cauza Iosif și alții vs. România hot. nr. 10443/03, unde Curtea a constatat încălcarea art. 6 par. 1, în condițiile în care instanțele naționale au obligat pe reclamanți la plata unei cauțiuni în cuantum de 3.867.331.000 lei vechi, suma fiind, fără îndoială, foarte mare pentru orice justițiabil, nefiind justificată nici de circumstanțele speciale ale cauzei și nici de situația financiara a reclamanților. Curtea a apreciat ca nerelevant faptul că reclamanții au avut la dispoziție un anumit timp pentru a achita cauțiunea. în această speță deosebit de relevat este faptul că în analiza problemei, la punctul 53 din hotărâre Curtea reamintește că ea nu a exclus niciodată faptul că interesele unei bune administrări a justiției ar putea justifica impunerea unei restricții financiare la accesul unei persoane la o instanță (Tolstoy-Miloslavsky, menționată mai sus, pp. 80-81, 61 și următoarele, și Kreuz, menționată mai sus, 59), însă, trebuie analizat păstrarea unui echilibru între suma pretinsă cu titlu de cauțiune și interesele ocrotite, instanța fiind obligată să analizeze aceste aspecte in concreto, sens în care am invocat netemeinicia hotărârii apelate și nu nelegalitatea acesteia.
A mai arătat că pretențiile sale față de debitoare, în cuantum de 125.000,00 EURO au fost deja admise printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, astfel, a apreciat că există deja o puternică aparență de adevăr a pretențiilor formulate.
Astfel, prin raportare la prevederile art.953 alin.(l) în situația în care creanța este constatată în scris și este exigibilă se poate înființa sechestrul asiguratoriu/ poprirea asiguratorie, iar plata cauțiunii nu este obligatorie, or, întrucât există situații în care, de exemplu, s-ar putea dispune înființarea sechestrului asigurător încă din faza procesuală a primei instanțe pentru o creanță constatată printr-un contract sub semnătura privată, cu atât mai mult a apreciat că se poate dispune înființarea măsurilor asigurătorii provizorii, fără plata unei cauțiuni, pentru o creanță care deja este constatată printr-o hotărâre judecătorească, chiar nedefinitivă.
Referitor la reducerea cuantumului cauțiunii, a menționat că prin raportare la prevederile art. 1.057 Cod de procedură civilă, i s-a impus plata unei cauțiuni în cuantumul maxim permis de lege, iar în acest sens a susținut că indisponibilizarea sumei de 50.000 EURO (25.000 EURO pentru sechestru asiguratoriu și 25.000 EURO pentru poprire asiguratorie) pentru o perioadă nedeterminată de timp în vederea asigurării șansei de a recupera o creanță de 125.000 EURO este o împovărare excesivă pentru creditor.
Totodată, a învederat faptul că de la comunicarea încheierii de admitere a cererii de instituire a măsurilor asigurătorii, va avea un timp extrem de scurt de 5 (cinci) zile de a consemna o sumă însemnată ca valoare, care la acest moment nici nu există în conturile sale.
De asemenea, a subliniat faptul că circuitul economic comercial presupune o permanentă circulație a fluxului de numerar, or pentru creditor care are deja indisponibilizată o valoare de 125.000 euro constând în creanța de recuperat, consemnarea suplimentară a sumei de 50.000 EURO doar pentru a avea o eventuală șansă, presupune asumarea unui risc enorm.
Astfel creditorul fie alege a se lipsi de lichiditățile necesare desfășurării activității curente, riscând crearea unei stări de insolvabilitate fie alege contractarea de noi obligații, împrumuturi, pentru a putea fi în măsură a consemna cauțiunea dispusă, ceea ce ar atrage cheltuieli nejustificate cu returnarea-eventualului împrumut și a accesoriilor sale.
A reiterat faptul că la data de 11.12.2013 a încheiat cu societatea debitoare ... SRL un contract de transport, obiectul acestuia fiind transportul unei cantități de 20.000 kg miez de nucă, în valoare de 125.000 euro către destinatarul și beneficiarul mărfii ... SA din ..., …, iar societatea debitoare ... SRL, încălcându-și obligațiile contractuale precum și dispozițiile convenției referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) a procedat la descărcarea mărfii în ..., fără acordul și fără știința sa, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 125.000 EURO, întrucât marfa nu a mai ajuns niciodată la destinatar, aceasta fiind de negăsit.
Astfel, împotriva debitorului s-a formulat cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 30.07.2014 sub număr de dosar .../111/2014, aceasta fiind soluționată în primă instanță prin sentința nr.82/2017 din 02.05.2017. Instanța de fond admițând cererea de chemare în judecată a dispus obligarea debitorului la plata sumei de 125.000 EURO.
În drept, a invocat art.954 alin.(3), art.466 precum și textele de lege punctuale invocate în cuprinsul apelului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, apelanta reclamantă ... SRL a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta pârâtă ... SRL ca vădit nelegal și netemeinic, cu consecința menținerii încheierii nr.88 din data de 22.05.2017 pronunțată de Tribunalul ... în dosarul nr.3515/111/2017, sub aspectul încuviințării cererii privind înființarea măsurilor asigurătorii a sechestrului și a popririi.
În apărare, a menționat că, instanța de fond analizând cererea de luare a măsurilor asigurătorii și provizorii, formulată în baza art.952 - 971 Cod de procedură civilă și înregistrată pe rolul instanței la data de 15.05.2017 a hotărât prin încheierea nr. 88 din 22.05.2017 admiterea cererii de luare a măsurilor asigurătorii și provizorii împotriva debitorului S.C. ... S.R.L, dispunând în consecință înființarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile urmăribile ale debitorului S.C. ... S.R.L., precum și înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului S.C. ... S.R.L. de o a treia persoană, până la concurența sumei de 125.000 euro sau echivalent RON calculat la cursul BNR din data de ‚1.12.2013, sub condiția consemnării unei cauțiuni în cuantum de 20 % din valoarea creanței pentru sechestrul asiguratoriu, și respectiv de 20 % din valoarea creanței, pentru poprirea asiguratorie, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând actele de la dosar, în mod corect a arătat instanța de fond faptul că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.953 alin.(1) Cod de procedură civilă, respectiv creanța este constatată prin înscrisuri și totodată împotriva debitorului s-a formulat o acțiune în pretenții, ce face obiectul dosarului nr. .../111/2014, soluționat în primă instanță prin sentința nr.82 din 02.05.2017 cererea de chemare în judecată fiind admisă, dispunându-se astfel obligarea debitorului la plata sumei de 125.000 EURO.
Împotriva acestei hotărâri debitorul societatea ... S.R.L. a promovat calea de atac a apelului.
Cu referire la primul motiv de apel invocat, a solicitat înlăturarea acestuia ca fiind nefondat.
A apreciat ca fiind necesar și suficient pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale în ceea ce privește luarea măsurilor asigurătorii și provizorii faptul ca instanța să fi constatat ca s-a tăcut dovada existenței unui înscris prin invocarea sentinței civilă nr. 82 din 2007, întrucât prin raportare la art.430 alin.(4) Cod de procedură civilă această hotărâre are autoritate de lucru judecat provizorie, adică, chestiunile de fond tranșate beneficiază de autoritate de lucru judecat până la soluționarea eventualului apel, or sentința constată o creanță certă, lichidă și exigibila, însă, la acest moment ea nu poate fi pusă în executare, făcând astfel distincția între scadență și caracterul de titlu executoriu al înscrisului.
Cu toate acestea instanța de fond chemată să se pronunțe asupra cererii de instituire a măsurilor provizorii face o analiză mai aprofundată asupra situației arătând în cuprinsul încheierii de admitere faptul că suma de 125.000 euro reprezentând creanța sa împotriva debitului este constatată și prin alte acte scrise reprezentate de facturi fiscale, documente financiar - contabile prin care s-a făcut dovada contravalorii) unei cantități de 20.000 kg miez de nucă, în valoare de 125,000 euro.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel formulat de către apelantă, a solicitat înlăturarea acestuia ca fiind netemeinic.
Nici la momentul formulării cererii privind luarea măsurilor asigurătorii și provizorii și nici la acest moment nu are cunoștință privind situația activelor patrimoniale ale societății apelante, sens în care, pentru protecția drepturilor creditorului se impune menținerea atât sechestrului asigurătorul cât și a popririi asigurătorii, desigur, până la concurența creanței.
În acest sens atât practica judiciară cât și doctrina au statuat faptul că deși legea nu prevede în mod expres, creditorul poate solicita instituirea ambelor măsuri asigurătorii dacă instituirea doar a uneia sau a alteia nu constituie o garanție suficientă pentru executarea viitoare a titlului executoriu, respectiv pentru îndestularea sa, or raportându-ne la valoarea însemnată a creanței a apreciat că se impun luarea ambelor măsuri.
Se impune totodată a se ține cont de situația concretă din speță, astfel, la data de 11.12.2013 a încheiat cu societatea debitoare ... SRL un contract de transport, obiectul acestuia fiind transportul unei cantități de 20.000 kg miez de nucă, în valoare de 125.000 euro către destinatarul și beneficiarul mărfii ... SA din ..., ..., iar societatea debitoare ... SRL, încălcându-și obligațiile contractuale precum și dispozițiile convenției referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) a procedat la descărcarea mărfii în ..., fără acordul și fără știința societății, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 125.000 EURO, întrucât marfa nu a mai ajuns niciodată la destinatar, acesta fiind de negăsit.
Ulterior, împotriva debitorului s-a formulat cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 30.07.2014 sub număr de dosar .../111/2014, aceasta fiind soluționată în primă instanță prin sentința nr.82/2017 din 02.05.2017, instanța de fond admițând cererea de chemare în judecată, dispunând obligarea debitorul la plata sumei de 125.000 EURO, în acest sens trebuie să ne aplecăm atenția asupra perioadei de timp în care am fost lipsiți de o sumă importantă de bani, fapt ce a creat un prejudiciu ce nu poate fi cuantificat, sens în care, la obținerea titlului executoriu se impune ca interesele creditorului să fie ocrotite, sens în care, acesta trebuie să poată proceda la îndestularea creanței sale în cel mai scurt timp posibil.
Pe de altă parte debitorul are la dispoziție remediul prevăzut de art. 957 alin.(l) Cod de procedură civilă conform căruia dacă acesta va da, în toate cazurile, o garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cerere, sechestrul asigurător/poprirea asiguratorie.
În ceea ce privește chestiunile de fond privind contractele de leasing, contractele individuale de muncă ale debitorului, a apreciat că acestea nu țin nici de soluționarea acțiunii în pretenții nici de soluționarea prezentului dosar. Societatea ... SRL i-a creat un prejudiciu însemnat prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale, iar la acest moment nu poate fi lipsită de măsurile asigurătorii menite a-i permite repararea prejudiciului întrucât, se creează o situație mai dificilă pentru debitorul care a cauzat un prejudiciu și refuză repararea acestuia de bună voie.
În drept, a invocat art.205 Cod de procedură civilă precum și textele de lege punctual invocate în cuprinsul apelului.
Curtea, având în vedere motivele de apel cuprinse în cele două apeluri declarate, a apreciat că se impune examinarea cu prioritate a apelului declarat de apelanta debitoare S.C. ... S.R.L., în condițiile în care aceasta a solicitat schimbarea în totalitate a încheierii, în sensul respingerii cererii creditoarei de înființare a celor două măsuri asigurătorii, urmând ca apelul declarat de apelanta creditoare S.C. ... S.R.L., prin care aceasta a solicitat scutirea sau reducerea cuantumului cauțiunii stabilite în sarcina sa, să fie examinat ulterior.
Raportat la aceste precizări, Curtea a reținut că, prin apelul declarat, apelanta debitoare S.C. ... S.R.L. a invocat, în principal, neîndeplinirea condițiilor art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru înființarea măsurilor asigurătorii, respectiv lipsa înscrisului care să constate creanța creditorului. Or, acest motiv de apel nu poate reținut, în condițiile în care creditoarea s-a prevalat de sentința nr. 82/LP/02.05.2017, pronunțată de Tribunalul ... în dosarul nr. .../111/2014, prin care debitoarea S.C. ... S.R.L. a fost obligată să îi plătească suma de 125.000 euro.
Potrivit art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. În speță, creditorul nu numai că a dovedit intentarea acțiunii contra debitorului, dar a și obținut o hotărâre judecătorească prin care acesta din urmă a fost obligat la plata sumei de 125.000 euro. În această situație, cerințele impuse de art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă sunt pe deplin îndeplinite, deoarece, în condițiile în care prevederile legale impun dovada inițierii cererii de chemare în judecată, cu atât mai mult cererea de instituire a măsurilor asigurătorii este întemeiată dacă creditorul a obținut și o hotărâre judecătorească împotriva debitorului, care nu constituie, însă titlu executoriu, raportat la prevederile art. 633 Cod procedură civilă, față de împrejurarea că aceasta este susceptibilă de apel. Este evident că hotărârea judecătorească este un înscris care constată creanța creditorului, aceasta având autoritate de lucru judecat provizorie, câtă vreme este supusă termenului de apel de 30 zile de la comunicarea ei cu părțile.
În ceea ce privește măsura asigurătorie a popririi înființată de instanța de fond, Curtea a reținut că, deși legea nu prevede în mod expres, creditorul poate solicita instituirea ambelor măsuri asigurătorii, dacă instituirea doar a uneia sau a alteia nu constituie o garanție suficientă pentru executarea viitoare a titlului executoriu ce se va obține. Desigur că, măsura popririi asigurătorii, prin efectul său, concretizat în indisponibilizarea sumelor de bani pe care debitorul le are de primit de la o a treia persoană, are repercusiuni serioase asupra activității debitoarei, însă acesta nu poate constitui un argument pentru respingerea unei asemenea cereri, atâta timp cât condițiile impuse de lege pentru înființarea acestei măsuri asigurătorii sunt îndeplinite. Tocmai pentru a evita astfel un abuz discreționar din partea creditorului și pentru a crea posibilitatea ca, în cazul în care poprirea a fost solicitată neîntemeiat, se poate stabili în sarcina creditorului obligația de consemnare a cauțiunii și astfel debitorul să poată fi despăgubit pentru eventualul prejudiciu ce i-a fost cauzat prin indisponibilizarea sumelor ca efect al instituirii acestei măsuri.
Creditorul diligent, care nu are încă un titlu executoriu, recurge la asemenea măsuri asigurătorii, pentru ca, la momentul și în eventualitatea obținerii titlului executoriu, să poată trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate ori să poată intra în posesia lor.
După cum însăși apelanta debitoare a arătat în cuprinsul apelului declarat, poprirea sumelor din conturi trebuie să fie complementară sechestrului asigurător, măsura putând fi instituită doar dacă recuperarea creanței nu este îndestulată de valoarea bunurilor sechestrate. În acest sens, Curtea a avut în vedere că, în faza de apel, debitoarea însăși a depus la dosar o listă cu bunurile proprietatea sa, din care rezultă că valoarea acestor bunuri nu acoperă îndestularea creanței creditorului, ci doar aproximativ 60% din această creanță. Or, raportat la aceste aspecte, instanța de apel a apreciat că, în mod legal a fost încuviințată cererea creditorului de instituire a ambelor măsuri asigurătorii, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins apelul apelantei debitoare S.C. ... S.R.L. ca nefondat.
2. În privința apelului exercitat de apelanta creditoare S.C. ... S.R.L., prin care aceasta a solicitat în principal scutirea sa de plata cauțiunii, iar în subsidiar reducerea cuantumului acesteia, instanța de apel a reținut caracterul fondat al acestuia.
Instituția sechestrului asigurator, reglementată de art. 952 și urm. Noul Cod de procedură civilă, a fost consacrată, de principiu, în scopul de a-i asigura creditorului o garanție în sensul că își va putea valorifica creanța atunci când va obține un titlu executoriu. Însă, instituția sechestrului asigurator nu trebuie folosită discreționar, respectiv, nu se poate ajunge în situația în care, la simpla cerere a creditorului, să se indisponibilizeze toate bunurile mobile și/sau imobile ale debitorului, fără ca creditorul să plătească o cauțiune - care este menită, finalmente, să îl despăgubească pe debitorul de bună credință, care nu s-a sustras de la urmărire, nu și-a ascuns ori risipit averea și care nu a făcut nimic pentru a micșora prin fapta sa asigurările date creditorului.
Potrivit art. 953 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată, el putând fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Art. 953 alin. 2 și 3 Noul Cod de procedură civilă reglementează situațiile în care, creanța creditorului nu este constatată în scris ori creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului, sau nu a dat asigurările promise, ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea, însă, în aceste situații creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. 1 - respectiv, să dovedească că a intentat cerere de chemare în judecată - și să depună o cauțiune.
Din interpretarea art. 953 alin. 1, 2 și 3 Noul Cod de procedură civilă se desprinde cu evidență concluzia că facultatea obligării creditorului la plata unei cauțiuni subzistă doar în ipoteza reglementată de art. 953 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, în timp ce în ipotezele prevăzute de art. 953 alin. 2 și 3 Noul Cod de procedură civilă plata cauțiunii de către creditor este obligatorie. Independent de ipotezele prevăzute de art. 953 alin. 1, 2 și 3 Noul Cod de procedură civilă, este de preferat ca, în cazul în care se instituie un sechestru asigurător să se stabilească și obligația creditorului de a achita o cauțiune, pentru a evita astfel un abuz discreționar din partea acestuia și pentru a crea posibilitatea ca, în cazul în care sechestrul asigurator a fost solicitat neîntemeiat, debitorul să poată fi despăgubit pentru eventualul prejudiciu ce i-a fost cauzat prin indisponibilizarea bunurilor sale ca efect al instituirii sechestrului asigurator.
Jurisprudența a fost constantă în a statua în sensul că, atunci când se analizează scopul și rolul cauțiunii, aceasta se stabilește fără a se ține seama de posibilitățile de plată sau interesul celui obligat la plata cauțiunii, și aceasta pentru că întotdeauna cauțiunea se stabilește nu în favoarea creditorului, ci în favoarea debitorului, în raport de eventualele prejudicii ce s-ar produce în patrimoniul acestuia, ca efect al instituirii unei măsuri asiguratorii. Scopul cauțiunii constă și în prevenirea eventualelor abuzuri ce ar putea fi săvârșite în legătură cu patrimoniul debitorului, aceasta reprezentând o garanție a exercitării cu bună credință a drepturilor procesuale de către creditor.
Raportat la aceste considerente, nu se poate dispune scutirea creditorului de plata cauțiunii.
În ceea ce privește cuantumul cauțiunii, s-a avut în vedere că, art. 953 Noul Cod de procedură civilă nu prevede care este cuantumul cauțiunii pe care instanța o poate stabili, ori pe care creditorul este obligat să o plătească, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie, respectiv art. 1057 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, care reglementează instituția cauțiunii judiciare, conform căruia, dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăși suma de 10.000 lei.
Așadar, legiuitorul a stabilit doar limita maximă a cauțiunii, de 20% din valoarea obiectului cererii, urmând ca stabilirea acesteia, în concret, să se facă de către instanța de judecată, raportat la împrejurările cauzei. Sub acest aspect, instanța a reținut și faptul că, nimic nu se opune ca, în condițiile în care creditorul formulează în cadrul aceleiași cereri două măsuri asigurătorii, cauțiunea să poată fi stabilită într-un cuantum diferit pentru fiecare dintre ele.
Astfel, trebuie subliniat încă o dată scopul cauțiunii, ca fiind acela de a asigura o garanție în vederea ocrotirii intereselor debitorului împotriva exercitării abuzive, cu rea-credință, de către creditor, a drepturilor sale procesuale. În stabilirea cauțiunii, instanța trebuie să urmărească asigurarea unui just echilibru între interesele și consecințele acestei măsuri raportat la fiecare dintre cele două părți implicate, astfel încât cauțiunea să fie stabilită într-un cuantum justificat de circumstanțele speciale ale cauzei, fără a constitui, totuși, pentru creditor, o sarcină financiară excesivă, de natură să îl determine a renunța la instituirea unor măsuri asigurătorii.
În acest sens, instanța de apel a avut în vedere, pe de o parte, faptul că, în susținerea cererii sale, creditorul s-a prevalat de o hotărâre judecătorească obținută împotriva debitorului, care creează o puternică aparență de adevăr a pretențiilor raportat la care se instituie măsurile asigurătorii, ceea ce justifică stabilirea unei cauțiuni într-un cuantum nu foarte ridicat. Pe de altă parte, trebuie făcută distincție, în privința debitoarei, între consecințele pe care le presupun cele două măsuri asupra patrimoniului și a activității sale, deoarece, măsura sechestrului asigurător, deși conduce la sechestrarea bunurilor sale mobile și imobile, nu are consecințe atât de importante precum poprirea conturilor sale, în condițiile în care aceasta are 29 de salariați și operațiuni în derulare.
Tocmai de aceea, se impune stabilirea unei cauțiuni într-un cuantum diferit pentru fiecare dintre cele două măsuri, respectiv 5% din valoarea creanței pentru sechestrul asigurător și 10% pentru poprirea asigurătorie, având în vedere, că, în cazul acesteia din urmă, consecințele pe care aceasta le atrage trebuie contrabalansate prin stabilirea unui cuantum al cauțiunii mai ridicat în sarcina creditorului.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost admis apelul apelantei S.C. ... S.R.L. și schimbată în parte sentința, în sensul reducerii cuantumului cauțiunii, cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței. S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în prezentul dosar, ci apelanta a precizat că le va cere pe cale separată.
| ← Apel. litigii cu profesionişti. pretenţii. cerere de obligare... | Recurs. procedura insolvenţei. contestaţie tabel definitiv... → |
|---|
