Apel. litigii cu profesionişti. pretenţii. cerere de obligare a administratorului unei societăţi comerciale la repararea prejudiciului produs bugetului de stat pentru nereţinerea şi nevirarea contribuţiilor cu stopaj la sursă, pe temeiul răspunderii civil
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 251 din data de 07.09.2017
Apel. Litigii cu profesioniști. Pretenții. Cerere de obligare a administratorului unei societăți comerciale la repararea prejudiciului produs bugetului de stat pentru nereținerea și nevirarea contribuțiilor cu stopaj la sursă, pe temeiul răspunderii civile delictuale. Netemeinicie
Decizia nr. 251/2017 din 07.09.2017
- art. 1349, 1357 Cod civil, art. 73 alineat 2 din Legea nr. 31/1990
Prin Sentința nr. 48 din 10.03.2017, Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE (...), cu sediul în (...), str.(...), județul (...) în reprezentarea A.N.A.F., în contradictoriu cu pârâtul (...), cu reședința în (...), str.(...), județul (...).
Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune civilă în despăgubiri, pentru pretenții în valoare de 569.341 lei, ca urmare a faptului că prin Sentința penală nr.053 din 21 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria (...) în dosarul penal nr.(...)/2015 ,menținută prin Decizia penală nr.757/2015 a Curții de Apel (...), s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, temeiul de drept al acțiunii reprezentându-l dispozițiile art.1349 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.
În primul rând Tribunalul a constatat că suma solicitată prin acțiunea introductivă, în cuantum de 569.341 lei, este o datorie a S.C. (...) S.R.L (rezultând din fapta omisivă constând în nereținerea și nevirarea contribuțiilor reprezentând stopaj la sursă către bugetul de stat) nicidecum o datorie personală a administratorului acesteia, pârâtul (...).
În speța de față Tribunalul a apreciat că devin incidente dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale republicată, în ceea ce privește răspunderea administratorului unei societăți comerciale față de creditorii societății.
Astfel, potrivit art. 73 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată "acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată";.
În condițiile în care față de debitoarea S.C. (...) S.R.L. s-a deschis procedura insolvenței, împotriva pârâtului (...) poate fi demarata o acțiune privind atragerea răspunderii personale a acestuia pentru pasivul societății al cărei administrator a fost.
Astfel, la cererea lichidatorului judiciar/administratorului judiciar/președintelui comitetului creditorilor/creditorului care deține mai mult de 50 % din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, judecătorul sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență, prin una din următoarele fapte, prevăzute în mod limitativ la art. 169 alin. 1 lit. a) - h) din Legea nr. 85/2014.
De asemenea, Tribunalul a mai reținut că reclamanta are la dispoziție și procedura administrativă fiscală pentru antrenarea răspunderii personale (solidare) a administratorului unei societăți comerciale pentru datoriile înregistrate la bugetul de stat, în condițiile stabilite prin Codul de procedură fiscală și Ordinul A.N.A.F. nr. 127/2014.
Oricum, chiar dacă s-ar accepta că poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală, prevăzută de art. 1349 și următoarele Cod civil, a administratorului pentru datoriile societății pe care o reprezintă, s-a reținut că în speță reclamanta nu a făcut dovada vinovăției pârâtului (...) în calitatea sa de administrator al S.C. (...) S.R.L. Astfel, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă vinovăția pârâtului (...) cu privire la presupusa faptă ilicită constând în nereținerea și nevirarea contribuțiilor reprezentând stopaj la sursă către bugetul de stat.
Împotriva acestei hotărârii, a formulat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), în reprezentarea A.N.A.F., pentru Statul Român, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința obligării pârâtului (...), în calitate de administrator al SC (...) SRL, la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 595,636 lei, reprezentând contribuții cu reținere la sursă, la care se adaugă obligații fiscale accesorii aferente.
În motivare, apelanta critică hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, apreciind că în mod eronat, a reținut instanța de fond că din nicio probă administrată nu rezultă vinovăția pârâtului, atât timp cât prevederile legale în materie sunt în sensul obligativității fiscale de a calcula, de a declara, de a reține și de vira contribuțiile reprezentând stopajul la sursă către bugetul general consolidat al statului.
Astfel, apelanta susține că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 1357 și următoarele Cod civil, respectiv:
Existența unui prejudiciu în cuantum de 595,636 lei este dovedită prin înscrisurile existente la dosarul penal nr. (...)/2014 al Judecătoriei (...), precum și prin actele întocmite de instituția apelantă. La această sumă se adaugă și obligațiile fiscale accesorii, având în vedere că prejudiciul provine din impozite neachitate.
Existența unei fapte ilicite constă în nevirarea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă, determinată de activitatea desfășurată de firma administrată de pârât, în legătură directă de cauzalitate cu prejudiciul produs bugetului de stat.
Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - se susține de către apelantă că și această condiție este îndeplinită, prin faptul că prejudiciul nu a fost recuperat.
Fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție - rezultă din probele administrate în cauza penală că pârâtul se află în culpă cu privire la producerea prejudiciului material, fiind cel care a coordonat activitatea societății comerciale, în așa fel încât nu au putut fi obținute veniturile necesare acoperirii contribuțiilor legale către bugetul de stat. Deși pârâtul a fost achitat printr-o hotărâre judecătorească, acest aspect nu înlătură răspunderea civilă, fiind aplicabile dispozițiile art. 1349 și următoarele Cod civil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) - Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, i-a chemat în judecată pârâții (...) și (...) S.R.L., solicitând instanței să fie obligați în solidar, la repararea prejudiciului produs bugetului de stat, în cuantum de 569.341 lei, reprezentând contribuții cu reținere la sursă datorate A.J.F.P. (...) până la data de 22 decembrie 2015, precum și la plata dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor aferente, de la scadență până la data plății efective, dar și să dispună menținerea măsurii sechestrului asigurator, dispusă prin ordonanța procurorului din 16 iulie 2012, emisă în dosarul nr. (...)/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...).
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, demersul juridic al reclamantei apelante a fost exercitat pe motivul că, Judecătoria (...), în urma pronunțării în dosarul penal nr. (...)/2015, a sentinței penale nr.1053 din 21 septembrie 2015, menținută prin Decizia penală nr.757/2015 a Curții de Apel (...), a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, fiind întemeiat pe dispozițiile art.1349 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu starea de fapt expusă și ținând cont de prevederile legale incidente, curtea a apreciat că întemeiat judecătorul fondului a respins acțiunea reclamantei.
Instanța de control a observat că pârâtului (...) i se cere suportarea prejudiciului ce face obiectul litigiului deoarece, în calitatea sa de administrator al societății nu a reținut și nu a virat către bugetul statului contribuțiile cu stopaj la sursă.
Fapta ilicită o reprezintă, practic, omisiunea pârâtului de rândul întâi de a îndeplini o obligație legală, în calitatea sa de administrator al societății (...) S.R.L.
Potrivit art. 1357 alin. 1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Într-adevăr, în cauză administratorul societății a săvârșit o faptă ilicită, însă pentru recuperarea sumei în discuție, care reprezintă datoria societății și nu o datorie personală a celui dintâi, Legea 31/1990, prin art. 73 alin. 2 stabilește dispoziții speciale în acest sens, care derogă de la dreptul comun.
Astfel, Legea societăților comerciale reglementează că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de Legea insolvenței.
Așadar, este evident că reclamanta nu se poate prevala de reglementările generale ale Codului civil în vederea obținerii reparării prejudiciului suferit, câtă vreme, prin Legea 31/1990, se stabilește o procedură judiciară specială.
Mai mult, din înscrisurile de la dosar reiese că, împotriva (...) S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenței, iar în cadrul acestei proceduri reclamanta putea întreprinde măsurile prevăzute de lege în vederea recuperării prejudiciului chiar și de la fostul administrator al societății.
Astfel, prin cele mai sus expuse, curtea a achiesat la concluziile tribunalului.
Prin urmare, față de modul de soluționare a pricinii, sunt superflue criticile reclamantei prin care se arată că, în speță, prima instanță a apreciat eronat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Deoarece observațiile reclamantei sunt neîntemeiate, cum sentința atacată este temeinică și legală, apelul a fost respins în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de cei îndreptățiți.
| ← Apel. procedura insolvenţei. posibilitatea judecătorului –... | Apel. procedura insolvenţei. cerere de instituire a... → |
|---|
