Taxa de timbru. Art. 11 din Legea nr. 76/1992
| Comentarii |
|
Taxa de timbru prevăzută de art. 11 din Legea nr. 76/1992 este aplicabilă numai în situaţia în care debitorul nu contestă temeinicia creanţei şi valoarea pretenţiilor formulate prin acţiune, neachitarea acestora datorându-se incapacităţii de plată, prin lipsa de disponibilităţi.
(Secţia comercială, decizia nr. 388/1996)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “T.” - SA. Buzău a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “P." - S.R.L. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 582.977,5 F.F., preţ produse livrate; 72.289,90 F.F., penalităţi de întârziere; 246.845 lei, cheltuieli de judecată.
S-a arătat că în executarea contractului de comision, i s-au livrat pârâtei, pentru export în Franţa, tricotaje în valoare de 582.977,5 F.F., aceasta neachitând preţul, astfel că reclamanta solicită restituirea mărfii sau plata preţului, cu penalităţi de întârziere.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea la suma de 152.168.513 lei, depunând drept taxă de timbru suma de 1.511.671 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1.888/19.10.1995, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta nu a respectat procedura Legii nr. 76/1992, în sensul notificării pârâtei pentru starea de incapacitate de plată; taxa de timbru aplicabilă nu este de 10.000 lei, acţiunea trebuind timbrată la valoare, din taxa de timbru datorată, la 15.214.311 lei, depunând numai suma de 1.521.677 lei. împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti, a admis apelul declarat şi a dispus desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că notificarea debitorului şi declararea sa în incapacitate de plată de către creditor nu constituie o condiţie prealabilă admisibilităţii sesizării instanţei.
în cauză, reclamanta şi-a formulat iniţial acţiunea în procedura prevăzută de Legea nr. 76/1992, înţelegând să o timbreze cu suma de 10.000 lei, conform art. 11 din legea menţionată.
Această taxă de timbru este aplicabilă numai în situaţia în care debitorul nu contestă temeinicia creanţei şi valoarea pretenţiilor formulate prin acţiune, neachitarea acestora datorându-se incapacităţii de plată, prin lipsa de disponibilităţi.
De asemeni, s-a arătat că atunci când suma pretinsă de creditor este contestată de debitor pe parcursul procesului, nu-şi mai are aplicabilitate art. 11 alin. ultim din Legea nr. 76/1992, instanţa urmând să stabilească, prin probe, prin procedura dreptului comun, temeinicia şi cuantumul pretenţiilor, iar taxa de timbru datorată se calculează la valoarea sumelor pretinse, potrivit art. 1 din Decretul nr. 199/1955, cu modificările aduse prin H.G. nr. 1.295/1990.
în speţă, pârâta a contestat temeinicia pretenţiilor, astfel că litigiul urmează să fie soluţionat în procedura de drept comun, instanţa de fond trebuind să pună în vedere reclamantei să timbreze acţiunea la valoare, cu indicarea taxei datorate, soluţia de respingere a acţiunii fiind criticabilă. Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 773 /1997 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia comercială.
| ← Taxa de timbru. Apel. Netimbrare. Anularea cererii | Taxa de timbru. Legea nr. 76/1992. Insuficienta timbrare. → |
|---|
