Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 14/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 2184/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 14/U Dosar penal nr._
Ședința publică din data de 18 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CJDL21:
Președinte: C. E. – Judecător de Drepturi și Libertăți
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarate de contestatoarea – inculpată M. A. împotriva Încheierii nr. 36/UP din ședința Camerei de Consiliu din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea inculpată M. A., în stare de arest, deținută în arestul IPJ B., asistată de avocat din oficiu M. M..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la identificarea contestatoarei – inculpate M. A., care menționează că, este fiica lui I. și F., născută la data de 31 martie 1977.
În temeiul art. 83 lit. a Cod procedură penală, instanța aduce la cunoștința inculpatei M. A. dreptul de a nu da nicio declarație în fața instanței, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da o declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Întrebată fiind, contestatoarea inculpată M. A. arată că nu dorește să dea nicio declarație în fața instanței.
Întrebate fiind, părțile declară că nu sunt cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților asupra contestației.
Apărătorul din oficiu desemnat să asigure asistență juridică contestatoarei – inculpate M. A., respectiv avocat M. M. solicită admiterea contestației formulate împotriva Încheierii nr. 36/UP din ședința Camerei de Consiliu din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ . Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 Cod procedură penală, această măsură nefiind proporțională cu presupusa faptă săvârșită de inculpată. A se avea în vedere faptul că, inculpata nu a acționat cu premeditare când a aplicat loviturile victimei, totul desfășurându-se urmare a unui conflict preexistent cu persoana vătămată, precum și sub presiunea atitudinii agresive a acesteia. Referitor la persoana inculpatei solicită a se avea în vedere faptul că, este integrată în societate, lucrează cu carte de muncă, are un copil minor în întreținere și este singura din familie care obține venituri, este cunoscută fără atitudini agresive, motiv pentru care procesul penal se poate desfășura și fără inculpată în stare de arest. În cazul în care instanța apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive, solicită a se face aplicarea măsurii controlului judiciar, deși s-a reținut că persoana vătămată a suferit leziuni care i-au afectat organele vitale, totuși apreciază că leziunile suferite nu sunt atât de grave încât să justifice luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației formulate împotriva Încheierii nr. 36/UP din ședința Camerei de Consiliu din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. și menținerea acesteia ca legală și temeinică. Arată că, inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat art. 188 alin. 1 Cod penal. În fapt, s-a reținut în sarcina acesteia că a aplicat două lovituri de cuțit în zone vitale, cauzând leziuni traumatice corporale ce necesită între 30 și 35 de zile îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața victimei. Având în vedere gravitatea faptei și modalitatea și obiectul folosit de către inculpată la săvârșirea infracțiunii, consideră că hotărârea instanței de fond este una legală și temeinică și se impune a fi menținută.
Contestatoarea – inculpată M. A., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetată în libertate. Menționează că, lucrează la societatea comercială Marisan în Piața Dacia, iar l-a momentul săvârșirii infracțiunii a consumat vin și două pahare de bere.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Asupra contestației penale de față:
I. Prin încheierea nr.36/UP/14.04.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului B., a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul B. având ca obiect arestarea preventivă a inculpatei M. A., dispunându-se arestarea preventivă a acesteia pe o durată de 30 zile, începând cu data de 14 aprilie 2014 până la data de 13 mai 2014, inclusiv.
Pentru a pronunța acestă hotărâre, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut că în cauză există probe temeinice în ceea ce privește învinuirea adusă inculpatei, iar apărarea acesteia privind existența unei oarecare provocări nu poate fi reținută la acest moment, nefiind dovedită.
De asemenea, s-a reținut că, din economia dispozițiilor care reglementează în materia arestării preventive, se desprinde ideea că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să se constate întrunirea condițiilor prevăzute de art.223 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv să existe vreunul dintre cazurile enumerate la art.223 alin.2 Cod procedură penală;
- arestarea preventivă să fie necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit alin.2 al aceluiași art.223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În speță, a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunea de care este acuzată, fiind vorba de o infracțiunea contra vieții comisă cu intenție, iar pedeapsa principală este închisoare mai mare de 5 ani iar privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol social.
Evaluarea gravității faptei este o condiție generală ce stă la baza tuturor măsurilor preventive, conform art. 202 alin.3 Cod procedură penală – orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Pentru evaluarea pericolului pentru ordinea publică, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere gravitatea faptei, fiind reținută o infracțiune contra vieții, comisă prin înjunghiere, fiind vizate zone vitale ale corpului victimei, modul și a circumstanțele de comitere a acesteia-respectiv pe fondul unui conflict spontan minor,aplicarea a două lovituri cu intensitate medie, cu un cuțit de bucătărie de 20 de cm, este vorba de comiterea faptei asupra unei persoane care în trecut a găzduit-o de mai multe ori pe inculpată pe fondul situației deficitare violente, pe fondul consumului de alcool pe care o avea cu concubinul acesteia. A fost avut în vedere și comportamentul inculpatei imediat după săvârșirea faptei, care a încercat să ascundă urmele infracțiunii, i-a schimbat hainele victimei, după ce în prealabil l-a spălat de sânge, a pus cuțitul într-un sertar, a spălat sângele de pe covor și podea, a comunicat echipajului medical de pe salvare că partea vătămată a venit acasă în acea stare din altă parte și nu cunoaște ce i s-a întâmplat.
În aceste condiții, s-a apreciat că măsura arestului preventiv este o măsură proporțională cu scopul urmărit și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru apărarea ordinii publice.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpata.
Prin concuziile avocatului desemnat din oficiu, dar și personal, aceasta a solicitat să-i fie admisă calea de atac, iar în cadrul rejudecării să fie luată o altă măsură preventivă.
III. Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, Curtea o va respinge, pentru următoarele considerente:
1. Din economia dispozițiilor care reglementează în materia arestării preventive, se desprinde ideea că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să se constate întrunirea condițiilor prevăzute de art.223 alin.1 și 2 Cod procedură penală, respectiv să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art.223 alin.1 lit.a – d Cod procedură penală sau cele enumerate la art.223 alin.2 Cod procedură penală;
- arestarea preventivă să fie necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.223 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași art. 223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
2. Una dintre modificările aduse prin . noului Cod de procedură penală în materia măsurii arestării preventive, arestului la domiciu și controlului judiciar pe cauțiune, vizează posibilitatea luării acestor 3 măsuri preventive doar în situația în care, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune, spre deosebire de măsura reținerii și controlului judiciar unde, în lipsa probelor, sunt sunt suficiente și indiciile temeinice.
Până în momentul de față, procurorul a procedat la administrarea mai multor mijloace de probă care au pus în lumină suficiente elemente de fapt care să conducă, dincolo de orice dubiu, că inculpata a comis fapta de care este acuzată. Mai mult, aceasta a și recunoscut comiterea faptei, susținând că a săvârșit-o pe fondul comsumului de alcool.
3. În mod corect judecătorul de drepturi și libertăți a analizat cazul și condițiile de la alineatul 2 al art.223 Cod procedură penală, respectiv comiterea unei infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa principală a închisorii de 5 ani sau mai mare (condiție îndeplinită deoarece maximul pedepsei principale este de cu mult mai mare de 5 ani) și a stării de pericol pentru ordinea publică evidențiată de criteriile stabilite de lege:
- evaluarea gravității faptei,
- modul și a circumstanțele de comitere a acesteia,
- anturajul și a mediul din care acesta provine,
- antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana acestuia.
În referire la primul criteriu, cel al evaluării gravității faptei, acesta se regăsește ca și condiție generală de dispunere a tuturor măsurilor preventive în art.202 alin.3 Cod procedură penală – orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Evaluarea gravității faptei de care este acuzată inculpata, respectiv cea de omor sub forma tentativei, trebuie făcută prin raportare la obiectul juridic specific al infracțiunilor contra vieții, respectiv protejarea relațiilor sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare normală implică respectul acelei valori umane și sociale absolute care este viața.
În continuare, trebuie avute în vedere modul și circumstanțele de comitere a faptei de care este acuzată inculpata, pe fondul consumului de alcool și al unor discuții contradictorii ce nu au implicat violențe din partea părții vătămate, folosirea unui cuțit cu o lamă de 10 cm lungime, încercarea de a ascunde urmele activității infracționale.
În lumina aspectelor de fapt și de drept de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B. va respinge ca nefondată contestația formulată în cauză, în acest moment al procedurii desfășurate față de inculpată singura măsură preventivă necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia și proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatei fiind arestarea preventivă, iar nu o altă măsură preventivă, dat fiind și sentimentul de nesiguranță din rândul opiniei publice în situația în care față de aceasta nu ar fi luate măsuri ferme din partea organelor judiciare.
Văzând și dispozițiile art.272 alin.1 și 2 și art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata M. A. împotriva încheierii nr.36/UP/14.04.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului B., pe care o menține.
În baza art.272 alin.1 și 2 C.pr.pen., dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., obligă contestatoarea-inculpată M. A. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în contestația acesteia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2014.
Președinte,Grefier,
C. E., Judecător de Drepturi și LibertățiDenis C.
Red.C.E./10.06.2014
Dact.D.C./10.06.2014/4 exemplare
Jud. Fond. C.I.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 646/2014. Curtea de... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
