Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 14919/197/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 71/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 14 martie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CR2

- Președinte - N. Țînț - judecător

- Judecător- M. G. L.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și partea civilă C. BANK S.A. – SUCURSALA B. împotriva sentinței penale nr. 1213 din 21 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 06 martie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 14 martie 2014, când,

C U RT E A,

Constată că, prin sentința penală nr. 1213/21.06.2013 a Judecătoriei B., s-a dispus în baza art. 215 indice 1 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod de procedură penală, condamnarea inculpatei S. N. D. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În baza art. 288 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 71 de acte materiale ), art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod de procedură penală, s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatei privind pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 1849/09.12.2009 a Judecătoriei B. și s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86/5 alin. 3 Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată pe un termen de încercare de 8 ani care a început să curgă de la data de 30.03.2010 iar în baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.:

a) să se prezinte la fiecare convocare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

I s-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 86/4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

S-a mai dispus în baza art. 215/1 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod de procedură penală, condamnarea inculpatei M. G. L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În baza art. 221 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod de procedură penală, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86/1 Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.:

a) să se prezinte la fiecare convocare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 86/4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

În baza art. 346 Cod de procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă C. Bank S.A. și pe cale de consecință a fost obligată inculpata S. N. D. C. să plătească acesteia suma de 3.644,40 lei și inculpatele S. N. D. C. și M. G. L., în solidar, să plătească acesteia suma de 172.551 lei, fiind respinse restul pretențiilor formulate.

În baza art. 193 Cod de procedură penală, au fost obligate fiecare dintre inculpatele S. N. D. C. și M. G. L. să plătească părții civile C. Bank S.A. câte 1560 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de aceasta.

În baza art. 191 alin. 2 Cod de procedură penală, a fost obligată fiecare inculpată să plătească statului câte 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 06.06.2012 de P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatelor S.-N. D. C. ( fostă N. ) pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 215/1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 71 acte materiale ) și M. G. L. ( fostă B. ), cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 215/1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( perioada ianuarie 2004 - septembrie 2006 ) și complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215/1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( perioada septembrie - octombrie 2006 ), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarații reprezentant parte vătămată, declarații învinuite, declarațiile martorilor J. V. M., J. L., C. D., înscrisuri, raport de expertiză contabilă, raport de constatare tehnico-științifică, chitanțe, procese-verbale de control încheiate de C. B. și declarațiile de recunoaștere a vinovăției date de inculpate în fața instanței de fond în conformitate cu dispozițiile art. 320 indice 1 Cod de procedură penală, Judecătoria a reținut, în fapt, că inculpatele N. D. C. și M. L. G. au fost angajate la Sucursala C. B. în calitate de controlor ghișeu începând cu anul 2000. Conform fișei postului, inculpatele trebuiau să efectueze operațiuni în numerar pentru persoane fizice sau juridice în lei, conform împuternicirii date de sucursală, răspundeau de integritatea numerarului și a valorilor în conformitate cu normele C. și ale BNR, de păstrarea în maximă siguranță a numerarului pe care îl aveau în gestiune, a cheii de la casa de bani, sigiliului, cleștelui de stampilat, ștampila cu simbol de control, precum și alte atribuții specifice.

În cursul lunii februarie 2004, inculpatele N. D. C. și M. G. L., constatând că programul de calculator permitea printarea unui al doilea exemplar al setului de documente inițial eliberat ( chitanță, aviz și actul de casă ), au printat un al doilea exemplar al documentului inițial eliberat, după care îl anulau prin ruperea unui colț, făcând mențiunea „ Anulat ” și anulau operațiunea și în calculator. Sumele de bani obținute în acest mod erau împărțite în mod egal între inculpate. Deși în calculator operațiunile figurau ca fiind anulate, pentru aceste chitanțe anulate au fost regăsite în evidențele instituțiilor specializate documente eliberate ( autorizații provizorii de circulație, permise de ședere străini, permise auto, certificate de înmatriculare etc. ).

În acest mod, inculpatele au procedat până în cursul lunii septembrie 2006, când s-a schimbat programul de calculator. Tot în cursul lunii septembrie 2006, conducerea C. - Sucursala B. a decis mutarea inculpatei M. G. L. la o altă agenție. Chiar și după schimbarea programului de calculator, inculpata N. D. C. a continuat să anuleze circa 5 documente inițial eliberate, după care s-a oprit, de teamă să nu-i fie descoperită activitatea infractională.

În cursul lunii august 2006, inculpata N. D. C. a descoperit că programul de calculator îi permitea printarea mai multor exemplare ale aceluiași document eliberat ( chitanțe ). Astfel, inculpata a luat hotărârea să printeze mai multe exemplare ale chitanței solicitate de deponent, după care în momentul în care se prezenta un nou deponent, aceasta ștergea cu pasta corectoare numele deponentului real și scria cu pixul numele deponentului care a solicitat în acel moment eliberarea chitanței respective.

În acest mod, inculpata N. D. C. a falsificat un număr de 71 chitanțe de plată a taxelor pentru eliberarea pașaportului și a permisului de conducere, indicate expres de prima instanță în cuprinsul sentinței.

Aceste sume de bani au fost împărțite între cele două inculpate, cu toate că inculpata M. G. L. nu mai lucra la aceeași agenție C. cu inculpata N. D. C..

Atât pe numele deponentului real, cât și pe numele deponentului scris de mâna cu pixul, au fost eliberate de către serviciile specializate documentele solicitate ( autorizații provizorii de circulație, permise de ședere străini, premise auto, certificate de înmatriculare etc. ).

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului produs prin activitatea inculpatelor, instanța de fond a reținut, având în vedere raportul de expertiză contabilă completat cu suplimentul la expertiză, că opinia procurorului care a întocmit rechizitoriul în cauză cu privire la existența unui prejudiciu cert cauzat prin activitatea infracțională a inculpatelor în sumă de 261.211,55 lei compus din suma de 3.644,40 reprezentând contravaloarea chitanțelor falsificate prin ștergere cu pasta corectoare, suma de 40.895,40 reprezentând contravaloarea celor 637 chitanțe anulate în evidențele S.P.C.E.E.P.S. B. și suma de 216.671,75 lei reprezentând chitanțele anulate pentru emiterea de permise auto, autorizații de circulație provizorie, eliberare certificate de înmatriculare, eliberare permise ședere, este corectă în condițiile în care celelalte sume avute în vedere în raportul de expertiză au fost obținute prin aproximare.

În drept, a considerat prima instanță că faptele inculpatei S.-N. D. C. care, în calitate de controlor ghișeu și apoi casier cu atribuții de gestiune în cadrul Agenției nr. 5 Poliție din cadrul Sucursalei C. B., în perioada ianuarie 2004 - octombrie 2006, și-a însușit diverse sume de bani din gestiune prin anularea fictivă a chitanțelor în sistemul informatic și prin emiterea unui număr de exemplare de pe chitanțe mai mare decât cel prevăzut de lege și a falsificat un număr de 71 de chitanțe prin ștergerea cu pasta corectoare a numelui și scrierea cu pixul a unui alt nume, în sistemul informatic fiind înregistrat un singur document, cauzând în acest mod un prejudiciu total în valoare de 261.211,55 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 215/1 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 71 acte materiale ), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Cu privire la încadrarea juridică, dată fiind valoarea prejudiciului ( 261.211,55 lei ) precum și dispozițiile art. 146 Cod penal, instanța de fond a dispus la termenul de judecată din data de 30.05.2013 schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. 2 Cod penal.

Faptele inculpatei M. G. L. care, în calitate de controlor ghișeu și apoi administrator cont cu atribuții de gestiune în cadrul Agenției nr. 5 Poliție din cadrul Sucursalei C. B., în perioada ianuarie 2004 - septembrie 2006, și-a însușit diverse sume de bani din gestiune prin anularea fictivă a chitanțelor în sistemul informatic și prin emiterea unui număr de exemplare de pe chitanțe mai mare decât cel prevăzut de lege, după care, în perioada septembrie - octombrie 2006, a acceptat să primească în continuare sume de bani provenite din săvârșirea infracțiunilor de la inculpata S.-N. D. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 215/1 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( perioada ianuarie 2004 - septembrie 2006 ) și tăinuire, prevăzută de art. 221 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Cu privire la încadrarea juridică, dată fiind valoarea prejudiciului ( 261.211,55 lei ), precum și dispozițiile art. 146 Cod penal, instanța de fond a dispus la termenul de judecată din data de 30.05.2013 schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. 2 Cod penal. De asemenea, instanța de fond a considerat că fapta inculpatei M. G. L. de a primi bani de la inculpata S.-N. D. C., bani pe care aceasta i-a delapidat în condițiile arătate mai sus, cele două inculpate desfășurându-și activitatea în agenții diferite și în condițiile în care inculpata M. G. L. nu i-a acordat ajutor în niciun mod la săvârșirea faptei de delapidare - pentru perioada septembrie - octombrie 2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire iar nu complicitate la delapidare cum a fost inițial încadrată. Mai mult, dată fiind întinderea în timp a activității infracționale desfășurate de inculpata S.-N. D. C., instanța de fond a considerat că activitatea inculpatei M. G. L. de a primi bani de la aceasta nu poate reprezenta un ajutor moral la comiterea infracțiunii.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatelor, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatelor, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal, dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, circumstanțele personale ale inculpatelor care nu au antecedente penale, au studii superioare și sunt încadrate în muncă.

În ceea ce o privește pe inculpata S.-N. D. C., în baza art. 85 alin. 1 Cod penal, instanța de fond a anulat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatei privind pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 1849/09.12.2009 a Judecătoriei B. și a contopit pedepsele concurente.

S-a constatat că sunt întrunite cerințele art. 86/5 Cod penal pentru a suspenda sub supraveghere pedeapsa aplicată.

În ceea ce o privește pe inculpata M. G. L., prima instanță a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 86/5 Cod penal în sensul că cuantumul pedepselor aplicate pentru un concurs de infracțiuni este de 3 ani și că inculpata nu a fost anterior condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar față de atitudinea acesteia pe parcursul procesului penal, a apreciat că prezenta condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă C. Bank – Sucursala B., căi de atac ce au fost recalificate ca apeluri de către instanță la termenul de judecată din data 27.02.2014, ca urmare a intrării în vigoare a Codului de procedură penală la data de 01.02.2014.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat să se înlăture reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatelor S. N. D. C. și M. G. L., întrucât circumstanțele reale în care au fost săvârșite infracțiunile, gravitatea deosebită a acestor fapte precum și conduita celor două inculpate, nu reprezintă argumente care să conducă la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 din Codul penal de la 1968. A mai arătat că circumstanțele atenuante prevăzute la art. 74 alineat 2 Cod penal din 1968 reținute de către prima instanță în favoarea celor două inculpate nu se mai regăsesc în noua reglementare și pe cale de consecință acesta reprezintă un motiv în plus pentru înlăturarea acestor circumstanțe.

Totodată, a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 309 din actualul Codul penal, în sensul că aceste limite de pedeapsă prevăzute de art. 295 Cod penal vor fi mărite cu câte o jumătate întrucât fapta inculpatelor a produs consecințe deosebit de grave în raport de prejudiciul reținut atât prin actul de sesizare a instanței cât și prin hotărârea de condamnare pronunțată de către prima instanță.

A considerat că legea penală mai favorabilă o reprezintă legea nouă, deci dispozițiile art. 295 Cod penal. Având în vedere și dispozițiile Legii de aplicare a Codului penal, a apreciat că pedepsele accesorii și complementare vor fi reținute pe noua reglementare potrivit dispozițiilor art. 65, art. 66 din actualul Cod penal.

În ceea ce privește dispozițiile art. 288 alin. 1 și 2 din Codul penal de la 1968, falsul material în înscrisuri oficiale reținut în sarcina inculpatei S. N. D. C., a apreciat că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968 ce prevede limite de pedeapsă mai reduse.

S-a mai arătat că în raport de circumstanțele concrete și de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta în perioada septembrie-octombrie 2006, nu se impunea schimbarea încadrării juridice pentru inculpata M. G. L. din infracțiunea de complicitate la delapidare în tăinuire întrucât în fapt sunt întrunite elementele de fapt ale unei complicități morale la infracțiunea de delapidare și nu a unei infracțiuni de tăinuire, având în vedere că acceptarea banilor nu a reprezentat decât o încurajare, o întărire a comportamentului infracțional al celeilalte coinculpate și anume a numitei S. N. D. C. care rămăsese angajat al unității C.E.C. și care a continuat să-și însușească pe nedrept sume de bani din încasările acestei unități bancare.

A mai arătat procurorul că s-a omis a se aplica pedeapsa complementară pentru ambele inculpate, respectiv, conform noului Cod penal, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, și că, în cauză, se impunea anularea înscrisurilor falsificate de către inculpata S. N. D. C. și anume un număr de 71 de chitanțe care au fost contrafăcute, în sensul că au fost șterse cu pastă corectoare numele adevăraților depunători și au fost scrise cu pixul alte nume.

A mai susținut că pedeapsa aplicată inculpatei M. G. L. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire este nelegală, întrucât, deși s-au reținut circumstanțe atenuante, nu a fost coborâtă sub minimul legal și că nu a fost soluționată în mod corect nici latura civilă a cauzei întrucât prima instanță a dispus obligarea inculpatelor S. N. D. C. și M. G. L. în solidar la plata sumei de 172.551 lei către partea civilă C. Bank S.A. – Sucursala B., iar prejudiciul pentru care au fost trimise în judecată cele două inculpate, în opinia Ministerului Public, prejudiciul cert, dovedit a fost în cuantum de 261.211,55 lei, fiind efectuată o plată parțială în cuantum de 44.120 lei.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat pronunțarea unei soluții de condamnare a celor două inculpate la pedepse cu închisoarea între limitele prevăzute de lege la care se ajunge atât ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 309 din noul Cod penal, conform cărora limitele de pedeapsă prevăzute de art. 295 Cod penal vor fi mărite cu câte o jumătate dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave cât și ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală anterior.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu executare efectivă în raport de circumstanțele reale în care au fost săvârșite infracțiunile, de gravitatea deosebită a acestor fapte și de perioada îndelungată de timp în care cele două inculpate au săvârșit în mod repetat un număr foarte mare de acte materiale, respectiv aceste infracțiuni de delapidare care au constat în însușirea de sume de bani din încasările făcute de la clienții C. și falsificarea unui număr mare de înscrisuri. Așadar, trebuie să se țină seama de perioada foarte mare în care cele două inculpate au înțeles să săvârșească în mod continuat aceste fapte, respectiv ianuarie 2004-septembrie 2006 și septembrie-octombrie 2006 și valoarea foarte mare a prejudiciului produs de cele două inculpate și care a fost recuperat doar în mică parte. A precizat că este cert că în aceste perioade de timp mai sus menționate inculpatele S. N. D. C. și M. G. L. se prezentau la serviciu nu cu intenția de a-și desfășura activitatea pentru care primeau salariul la care aveau dreptul ci doar pentru a-și însuși în mod repetat sumele de bani, aceasta fiind practic activitatea pe care cele două inculpate o desfășurau la locul de muncă.

Partea civilă a solicitat, în susținerea apelului, prin note scrise, admiterea laturii civile și obligarea inculpatelor la plata sumei de 401.543,15 lei prejudiciu produs în perioada ianuarie 2004 - august 2006, a sumei de 3644,40 lei prejudiciu produs în perioada septembrie - octombrie 2006, a sumei de 20.658,94 lei reprezentând beneficiu nerealizat și a sumei de 4252,72 lei reprezentând taxa de expertiză judiciară achitată inițial de partea civilă.

În faza apelului au fost întocmite referate de evaluare pentru cele două inculpate, fiind depuse și chitanțele de plată nr._ și_ emise de C. Bank – Agenția A. V., inculpatele fiind prezente și asistate de apărător ales.

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, mijloacele de probă fiind analizate de prima instanță.

Între inculpata S. N. D. C. și Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. – Sucursala B. s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 3667/26.04.2000, inculpata fiind angajată pe funcția de controlor ghișeu, având printre atribuții, conform fișei postului, și pe acelea de a efectua operațiuni cu numerar pentru persoanele fizice și juridice în lei, conform împuternicirii date de Sucursală, de a răspunde de integritatea și securitatea numerarului și de a păstra în maximă siguranță numerarul pe care îl are în gestiune.

Începând cu data de 21.10.2005, ca urmare a promovării concursului pe bază de interviu susținut în data de 14.10.2005, inculpata a fost încadrată pe postul de casier lei și valută, modificându-se astfel și atribuțiile de serviciu, astfel cum rezultă din fișa postului, care menționează ca primă atribuție pe aceea de a gestiona și răspunde de numerarul și valorile aflate în tezaurul Sucursalei.

Prin urmare, pe toată perioada ianuarie 2004 – octombrie 2006, inculpata a îndeplinit o funcție remunerată în baza unui contract individual de muncă în cadrul C. – Sucursala B., având atribuții specifice unui gestionar, cu privire la numerarul pe care era obligată să-l încaseze, să-l evidențieze și să-l predea la sfârșitul fiecărei zile de muncă, fiind îndeplinite cerințele legale pentru a avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare.

Cu privire la inculpata M. L. G., Curtea reține că între Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. – Sucursala B. și inculpată s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 3667/26.04.2000 prin care inculpata a fost încadrată pe funcția de control ghișeu având ca atribuții de serviciu, printre altele, de a efectua operațiuni cu numerar pentru persoanele fizice și juridice în lei, conform împuternicirii date de Sucursală, de a răspunde de integritatea și securitatea numerarului și de a păstra în maximă siguranță numerarul pe care îl are în gestiune.

Începând cu data de 21.10.2005, ca urmare a promovării concursului pe bază de interviu susținut în data de 13.10.2005, inculpata a fost încadrată pe postul de administrator cont, modificându-se astfel și atribuțiile de serviciu, astfel cum rezultă din fișa postului, care menționează printre atribuții, pe acelea de a administra disponibilitățile bănești ale clienților persoane fizice, de a derula operațiuni privind convențiile încheiate de Sucursala Județeană precum și operațiuni în baza convențiilor încheiate la nivelul Centralei C. și de a derula operațiuni de încasări și plăți în lei și prin virament dispuse de clienți.

Prin urmare, pe toată perioada ianuarie 2004 – octombrie 2006, inculpata a îndeplinit o funcție remunerată în baza unui contract individual de muncă în cadrul C. – Sucursala B., având atribuții specifice unui gestionar și administrator, cu privire la numerarul primit de la clienți și la derularea relației contractuale dintre C. S.A. și R.A.A.P.P.S. ( în temeiul căreia sumele de bani primite de la clienții ce solicitau plata taxei pentru eliberarea de către instituțiile statului a diverselor acte oficiale, precum pașapoarte, permise de conducere, etc., trebuiau virate de C. direct în contul colector al R.A.A.P.P.S. ).

Începând cu luna septembrie 2006, conducerea C. - Sucursala B. a decis mutarea inculpatei M. G. L. la o altă agenție.

Curtea consideră că sunt îndeplinite și în cazul acestei inculpate cerințele legale pentru a avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare.

În cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, cele două inculpate, având același loc de muncă, respectiv Agenția nr. 5 Poliție – B. și același program zilnic, la începutul anului 2004, constatând că programul de calculator permitea printarea unui al doilea exemplar al setului de documente inițial eliberat ( chitanță, aviz și actul de casă ), au procedat la printarea unui al doilea exemplar al documentului inițial eliberat, după care îl anulau prin ruperea unui colț, făcând mențiunea „ Anulat ” și anulau operațiunea și în calculator, sumele de bani obținute în acest mod fiind împărțite în mod egal între inculpate.

Clienții băncii, ce plăteau taxa, se aflau în posesia unei chitanțe valabile, ce era ulterior depusă la instituția statului unde solicitau emiterea actului ( pașaport, permis de conducere, etc. ) și folosită în scopul eliberării actului.

Deși în calculator operațiunile figurau ca fiind anulate, iar sumele de bani nu mai intrau în contul colector al R.A.A.P.P.S., fiind însușite de inculpate, pentru aceste chitanțe anulate au fost regăsite în evidențele instituțiilor specializate documente eliberate ( autorizații provizorii de circulație, permise de ședere străini, permise auto, certificate de înmatriculare etc. ).

În acest mod inculpatele au procedat până la începutul lunii septembrie 2006, deci timp de 2 ani și 8 luni, stoparea modalității de săvârșire a infracțiunii datorându-se schimbării programului de calculator.

După schimbarea programului de calculator, inculpata S. N. D. C., ce a continuat să-și desfășoare activitatea la Agenția nr. 5 Poliție, inculpata M. G. L. fiind mutată la o altă agenție tot în luna septembrie 2006, a mai procedat în același mod, anulând încă 5 documente oficiale.

După schimbarea programului de calculator, inculpata S. N. D. C. a continuat activitatea infracțională, identificând un alt mod de a delapida sumele de bani primite de la clienți, respectiv printa mai multe exemplare ale aceluiași document eliberat ( chitanțe ), după care, în momentul în care se prezenta un nou deponent, aceasta ștergea cu pasta corectoare numele deponentului inițial și scria cu pixul numele deponentului care a solicitat în acel moment eliberarea chitanței respective.

În această nouă modalitate, inculpata S. N. D. C. a falsificat în lunile septembrie și octombrie 2006 un număr de 71 chitanțe de plată a taxelor pentru eliberarea pașaportului și a permisului de conducere, acestea fiind identificate în mod corect în sentința primei instanțe.

Aceste sume de bani obținute în perioada septembrie - octombrie 2006 au fost împărțite între cele două inculpate, cu toate că inculpata M. G. L. nu mai lucra la aceeași agenție C. cu inculpata S. N. D. C..

Atât pe numele deponentului inițial, cât și pe numele deponentului scris de mână cu pixul, au fost eliberate de către serviciile specializate documentele solicitate ( autorizații provizorii de circulație, permise de ședere străini, premise auto, certificate de înmatriculare etc. ).

Mijloacele de probă prin care se dovedește situația de fapt expusă mai sus au fost corect analizate de prima instanță.

În primul rând, Curtea reține procesul-verbal de constatare a infracțiunii, în care se face vorbire și de chitanțele de plată a taxei de eliberare a pașaportului emise de inculpata S. N. D. C. pe numele martorilor R. O. B. și J. V., ce avea șters la numele deponentului cu pastă corectoare, fiind trecute numele martorilor, ca și deponenți, cu pixul, martorii precizând în declarațiile date că au primit aceste chitanțe în care numele lor era trecut cu pixul. La dosarul de urmărire penală există aceste chitanțe falsificate în modalitatea arătată mai sus.

Ambele inculpate au recunoscut săvârșirea faptelor și au descris modalitatea în care au procedat pe parcursul perioadei în care s-a desfășurat activitatea infracțională, menținându-și poziția sinceră și în fața instanței de judecată, când au solicitat judecarea în procedura recunoașterii vinovăției.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/12.04.2007 rezultă că scrisul de mână de la rubrica „ nume deponent ” și semnăturile de la rubrica „ semnătură casier ” executate pe chitanțele falsificate în perioada septembrie-octombrie 2006 identificate, au fost executate de inculpata S. N. D. C., aceasta recunoscând falsificarea acestor chitanțe.

Din raportul de expertiză tehnică-contabilă nr._/12.11.2008, ce a efectuat comparația între datele din sistemul automat al C. Bank și evidențele actelor oficiale eliberate de Direcția Generală de Pașapoarte, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. și Serviciul pentru Străini al Județului B., pentru a identifica chitanțele ce figurează ca anulate în evidențele C. dar care au fost folosite la instituțiile sus menționate pentru eliberarea actelor solicitate, a rezultat că respectivele chitanțe emise prin utilizarea sistemului informatic de prelucrare automată a datelor au fost anulate, în sistemul informatic fiind înregistrate ca și chitanțe anulate. În schimb, pentru aceste chitanțe au fost regăsite în evidențele instituțiilor specializate documente eliberate ( autorizații provizorii de circulație, permise de ședere străini, permise auto, certificate de înmatriculare ), inclusiv pentru chitanțele anulate.

Cu privire la cea de-a doua modalitate de săvârșire a infracțiunii, realizată în lunile septembrie-octombrie 2006, se reține din același raport de expertiză care a verificat dacă cele 71 de chitanțe pe care numele deponentului era trecut cu pixul peste pastă corectoare, folosite la instituțiile sus menționate, au fost emise anterior pe numele unor alte persoane, ce au folosit și ele aceleași chitanțe, că numele deponentului înscris în chitanță a fost șters cu pastă corectoare și înscris cu pixul un alt nume, în sistemul informatic fiind înregistrat un singur document. În schimb, pentru fiecare dintre aceste chitanțe au fost regăsite în evidențele instituțiilor specializate câte două documente eliberate ( autorizații provizorii de circulație, permise de ședere străini, permise auto, certificate de înmatriculare ), atât pentru deponenții inițiali cât și pentru deponenții al căror nume a fost înscris pe chitanță cu pixul.

Prin raportul de expertiză contabilă coroborat cu declarațiile inculpatelor se dovedește modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de delapidare în prima modalitate, în perioada 2004-august 2006 dar și întinderea activității infracționale din lunile septembrie-octombrie 2006, respectiv numărul de chitanțe falsificate de inculpata S. N. D. C. pentru care s-au emis și actele oficiale de instituțiile sus arătate.

Încadrarea în drept făcută de prima instanță în ceea ce o privește pe inculpata S. N. D. C. este una corectă, faptele sale, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunind elementele constitutive atât ale infracțiunii de delapidare, inculpata însușindu-și banii aflați în gestiunea sa, creând un prejudiciu angajatorului, respectiv C. S.A. și ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, inculpata intervenind prin alterarea conținutului unei chitanțe emise de o instituție publică ( C.-ul era în acea perioadă o instituție publică neprivatizată, cu capital integral de stat ), alterare ce putea prin natura ei să producă consecințe juridice și care a și produs în concret aceste consecințe, fiind emis un alt act oficial cu ajutorul acestui fals.

În mod corect a fost reținută o singură infracțiune continuată de delapidare, deși modalitatea efectivă de săvârșire a faptei a fost diferită în perioada septembrie - octombrie 2006, întrucât rezoluția infracțională a inculpatei a fost unică iar modalitatea de realizare a elementului material a fost de asemenea unică, respectiv însușire. Unicitatea rezoluției infracționale rezultă din identificarea de către inculpată, animată de dorința de a-și continua infracțiunea, după modificarea programului de calculator, a unei alte modalități prin care să-și însușească sume de bani zilnic, mobilul ce a determinat-o să caute și să identifice alte posibilități de delapidare fiind unic și important în dovedirea unicității de rezoluție infracțională.

Cu privire la încadrarea în drept a faptei săvârșite de inculpata M. G. L. până în luna septembrie 2006, când a fost mutată la o altă agenție C., în mod corect a considerat prima instanță că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, rațiunile analizate în cazul inculpatei S. N. D. C. fiind similare și în cazul acesteia.

Însă, activitatea infracțională desfășurată de inculpata M. G. L., după mutarea sa de la Agenția nr. 5 Poliție, constând în acceptarea sumelor de bani obținute în mod direct de inculpata S. N. D. C. prin falsificarea chitanțelor în perioada septembrie-octombrie 2006, nu poate fi considerată ca o infracțiune de tăinuire.

Cel mult s-ar putea considera că prima primire de bani ar putea fi o tăinuire, dar după acest moment, când inculpata a cunoscut activitatea infracțională a coinculpatei S. N. D. C., acordând un sprijin moral, săvârșind acte repetate de tăinuire, ne aflăm în prezența unei complicități morale ( Decizia nr. 2/2008 RIL ).

Însă, nici măcar la prima primire de sume de bani după mutarea sa din Agenția nr. 5 Poliție nu ne putem afla în prezența unei infracțiuni de tăinuire, întrucât, anterior acestei mutări, ambele inculpate ce lucrau în același loc, au delapidat importante sume de bani timp de 2 ani și 8 luni, activitatea lor infracțională fiind în strânsă legătură, între cele două existând o încredere deplină că nu se vor reclama una pe cealaltă atâta vreme cât vor avea amândouă de câștigat.

Inculpata M. G. L. cunoștea de la bun început de unde provin sumele de bani pe care inculpata S. N. D. C. i le trimitea în mod regulat și conform unei înțelegeri anterioare de împărțire a sumelor delapidate, iar acceptarea acestor sume, deși inculpata nu mai contribuia efectiv cu nimic la delapidarea lor, a avut un rol de susținere a activității infracționale desfășurată de inculpata S. N. D. C., care avea deplină încredere că fosta sa colegă nu va denunța aceste fapte, din moment ce-și primea în continuare sumele de bani.

În declarația dată în faza de urmărire penală inculpata S. N. D. C. a precizat, printre altele, că banii i-a împărțit în continuare în mod egal cu inculpata M. G. L., care avea cunoștință de operațiunile efectuate, aceasta din urmă recunoscând și ea în declarația dată că a primit aceste sume de bani și după momentul mutării la altă agenție.

Atitudinea subiectivă a inculpatei M. G. L., după mutarea sa de la Agenția nr. 5 Poliție, a fost una de sprijin moral pentru inculpata S. N. D. C., despre care cunoștea că în continuare săvârșește infracțiunea de delapidare, obținând sume importante de bani, pe care îi împărțeau în mod egal, ca și până atunci, când lucrau împreună.

Această atitudine subiectivă, reținută în actul de sesizare, care are legătură cu modalitatea în care inculpata M. G. L. a acționat în fapt după mutarea sa, a fost însușită de inculpată total și necondiționat prin alegerea procedurii simplificate de judecată, acceptând deci acuzarea că a oferit un sprijin moral inculpatei S. N. D. C., fără a solicita, deși avea acest drept, schimbarea încadrării juridice a faptei.

Prin urmare, Curtea va admite această critică a Parchetului și va considera că fapta săvârșită de inculpata M. G. L., după mutarea sa, în perioada septembrie - octombrie 2006, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la delapidare, inculpata oferind un sprijin moral, o încredere sporită coinculpatei, ce a reprezentat o susținere concretă a activității de delapidare pe care inculpata S. N. D. C. a desfășurat-o în continuare.

Această faptă reprezintă totuși o faptă distinctă de infracțiunea de delapidare săvârșită în calitate de coautor cu inculpata S. N. D. C. în perioada 2004-septembrie 2006, întrucât nu se poate vorbi de o unitate de rezoluție infracțională ( ce ar fi determinat reținerea unei singure infracțiuni continuate de delapidare în formă consumată ce ar fi absorbit natural complicitatea la delapidare ) din moment ce inculpata M. G. L. a fost mutată în luna septembrie la o altă agenție iar programul de calculator se schimbase la 01.09.2006 și nu mai permitea săvârșirea infracțiunii în această modalitate, și practic, în conștiința sa, activitatea infracțională desfășurată până atunci a luat sfârșit prin imposibilitatea de a mai delapida alături de coinculpata S. N. D. C..

Abia când inculpata S. N. D. C. a identificat noua modalitate de delapidare, prin falsificarea chitanțelor prin trecerea numelui deponentului cu pixul peste pastă corectoare și i-a adus-o la cunoștință inculpatei M. G. L., în conștiința sa s-a născut această nouă rezoluție infracțională, de a-i acorda un sprijin moral fostei sale colege pentru a obține în continuare sume de bani din delapidare.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpata M. G. L. a fost deci scindată în două de mutarea sa la o altă agenție, mutare ce a determinat întreruperea rezoluției infracționale unice, cu atât mai mult cu cât și modalitatea de săvârșire a faptei este total diferită ( în prima situație inculpata nemijlocit săvârșea acte de delapidare iar în cea de-a doua acorda numai un sprijin moral, o susținere fostei colege ).

Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea reține, analizând comparativ limitele de pedeapsă, că legea penală mai favorabilă pentru infracțiunea de delapidare și complicitate la delapidare este noul Cod penal iar pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este vechiul Cod penal.

La stabilirea pedepselor se va ține cont de limitele de pedeapsă prevăzute la art. 295 alineat 1 Cod penal respectiv art. 48 Cod penal raportat la art. 295 alineat 1 Cod penal și de limitele de pedeapsă de la art. 288 alineat 1 și 2 din Codul penal din 1968, precum și prevederile art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968, în vigoare la data recunoașterii vinovăției, ce presupun reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, pedepsele complementare și accesorii vor fi aplicate în conformitate cu legea penală identificată mai favorabilă.

Circumstanțele agravante și atenuante vor fi reținute numai în măsura în care acestea există în legea penală identificată ca fiind mai favorabilă inculpaților, întrucât sunt aspecte ce sunt în strânsă legătură cu individualizarea pedepsei, fiind criterii de individualizare.

Cu privire la reținerea variantei agravante a infracțiunii de delapidare, prevăzută la art. 309 Cod penal, Curtea constată că, având în vedere modificările aduse prin art. 183 Cod penal ce stabilesc ca plafon minim al consecințelor deosebit de grave suma de 2.000.000 lei și aplicând legea penală mai favorabilă în această situație, prejudiciul reclamat de partea civilă nu depășește acest plafon care va fi luat în considerare în temeiul art. 5 Cod penal, ca fiind mai favorabil inculpatelor, astfel că nu se impune reținerea formei calificate de delapidare.

Inculpatele erau la data comiterii faptelor funcționari publici, desfășurându-și activitatea în baza unui contract de muncă într-o instituție de stat, respectiv Casa de Economii și Consemnațiuni ( în conformitate cu dispozițiile art. 147 alineat 1 raportat la art. 145 Cod penal din 1968 ) și își păstrează această calitate și potrivit noului Cod penal, în conformitate cu dispozițiile art. 175 alineat 1 litera c Cod penal, la data faptelor C. era o instituție cu capital de stat iar inculpatele exercitau atribuții în realizarea obiectului de activitate. Prin urmare, calitatea de funcționar public la data faptelor atrage încadrarea juridică a faptelor de delapidare în prevederile art. 295 alineat 1 Cod penal, nefiind incident textul de la art. 308 Cod penal, referitor la ceilalți funcționari.

Referitor la reținerea circumstanțelor atenuante, Curtea constată că prevederile art. 74 alineat 2 din Codul penal din 1968 nu se mai regăsesc în noul Cod penal și întrucât legea penală mai favorabilă a fost considerată legea nouă, nu mai pot fi reținute aceste circumstanțe atenuante raportate la prevederile art. 295 alineat 1 Cod penal.

Deși legea penală mai favorabilă pentru infracțiunea de fals material a fost identificată ca fiind Codul penal din 1968, această circumstanță nu va fi reținută de Curte nici în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale pentru inculpata S. N. D. C., întrucât nu identifică niciun element cu caracter atenuant real sau personal care să impună reducerea pedepsei. Inculpata are antecedente penale și a falsificat 71 de chitanțe în două luni, o activitate infracțională bogată.

Cu privire la circumstanța atenuantă constând în stăruința depusă pentru repararea pagubei, Curtea reține, în primul rând, că se regăsește și în noul Cod penal, la art. 75 alineat 2 litera a Cod penal, astfel că poate fi reținută întrucât este prevăzută de ambele Coduri penale iar în al doilea rând, consideră că în mod corect a fost reținută de prima instanță din moment ce ambele inculpate au achitat o parte din debit.

Astfel, inculpata S. N. D. C. a achitat în total suma de 48.120 lei iar inculpata M. G. L. suma de 6.000 lei. Este drept că sunt sume mici în raport cu prejudiciul creat, dar sunt totuși eforturi de reparare a pagubei efectuate de inculpate în limita posibilităților, într-o perioadă de mare dificultate financiară.

Prin urmare, reținerea acestor împrejurări ca și circumstanțe atenuante se impune, mai ales în cazul inculpatei S. N. D. C., dar și pentru cealaltă inculpată, ambele încercând, în măsura posibilităților, să mai acopere din prejudiciu.

Forma continuată a infracțiunilor se va reține în conformitate cu noul Cod penal, considerat lege penală mai favorabilă prin prisma sporului mai mic ce se poate da, fiind vorba de mai multe acte materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale și cu același subiect pasiv.

Nivelul de educație al inculpatelor este unul superior iar situația familială și socială este una bună, fiind integrate în societate familial și profesional, astfel cum rezultă din referatele de evaluare, aceste aspecte urmând a fi luate în considerare de instanță la stabilirea cuantumului pedepselor.

La individualizarea pedepsei și la stabilirea modalității de individualizare a executării pedepsei rezultante, se mai ține seama, alături de aspectele arătate mai sus referitoare la limitele de pedeapsă, de circumstanțe atenuante și forma continuată a infracțiunilor, de durata în timp a activității infracționale ( 2 ani și 10 luni ), faptul că a fost stopată inițial prin modificarea programului de calculator iar ulterior de intervenția organelor de poliție, iar nu de propria voință a inculpatelor, care după atâția ani în care au delapidat sume foarte mari de bani, se obișnuiseră cu câștiguri ilicite, venind la serviciu pentru aceste câștiguri iar nu pentru salariu.

Un aspect important ce denotă pericolul social al inculpatelor este și căutarea cu insistență de noi modalități de a delapida sume de bani, după modificarea programului de calculator ce nu le mai permitea să acționeze așa cum o făcuse timp de 2 ani și 8 luni. În loc să se oprească, inculpatele au căutat și identificat o altă modalitate de delapidare, au riscat mult mai mult, alterând vizibil conținutul chitanțelor, ceea ce a dus, în cele din urmă, la identificarea lor de organele de poliție.

Inculpatele și-au desfășurat activitatea infracțională nestingherite chiar în sediul Poliției Municipiului B., afectând relațiile pe care C.-ul le avea cu R.A.A.P.P.S., în temeiul cărora se eliberau acte oficiale precum pașapoarte, permise de ședere, etc.

Pericolul social este și mai mare prin prisma faptului că au acționat împreună, acoperindu-se una pe cealaltă în cadrul Agenției, posibilitatea descoperirii activității infracționale fiind deci mult mai mică, iar după despărțirea celor două, banii obținuți au fost împărțiți la fel, pe jumătate, tocmai pentru a nu afecta această organizare a inculpatelor, ce le-a asigurat succesul infracțional pe o perioadă atât de lungă.

Nu în ultimul rând, cuantumul prejudiciului creat, chiar și numai a celui ce s-a putut dovedi, este foarte mare, fiind un criteriu de stabilire a pericolului social al faptelor ( art. 74 alineat 1 litera c Cod penal ). În ciuda acestui prejudiciu deja creat, inculpatele căutau noi metode de delapidare și nu s-au oprit de bunăvoie, ele dorind să obțină sume de bani în mod constant. Astfel cum acestea au declarat, din sumele delapidate, deși per total suma este foarte mare, nu și-au cumpărat nimic de valoare, ceea ce denotă că inculpatele săvârșeau infracțiunile cu o obișnuință frapantă, pentru a completa venitul obținut din salariu, spre a-și satisface nevoile curente, devenite și ele mai mari, odată cu primele suplimentări ilegale de venit, din anul 2004, stil de viață cu care inculpatele se obișnuiseră și la care nu doreau să renunțe.

Din declarațiile inculpatelor, Curtea desprinde concluzia că motivul săvârșirii infracțiunilor a fost unul foarte simplu, acestea având nevoie de mai mulți bani iar sistemul băncii le permitea să obțină sumele dorite, astfel că nimic nu le-a mai împiedicat să treacă la săvârșirea de infracțiuni, beneficiind una de sprijinul celeilalte.

Inculpata S. N. D. C. este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice, prin sentința penală nr. 1849/09.12.2009 a Judecătoriei B..

Pentru aceste motive, Curtea consideră că singura modalitate de individualizare a executării pedepsei conformă cu gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, astfel cum rezultă din aspectele arătate mai sus, ce poate să asigure reeducarea inculpatelor și atenționarea lor asupra faptelor săvârșite spre a preveni pe viitor săvârșirea unor asemenea fapte, este executarea efectivă a pedepsei rezultante într-un penitenciar.

Cu privire la apelul părții civile, Curtea reține că prima instanță a apreciat în mod corect în considerente că prejudiciul stabilit ca fiind cert de procuror este corect și că nu se impune obligarea inculpatelor la diferența de prejudiciu astfel cum a fost solicitată de partea civilă, întrucât această diferență este una calculată de expert pe baza unor estimări, astfel cum se consemnează în raportul de expertiză. Expertul nu a reușit să facă o comparație întrucât nu au fost identificate documentele necesare, iar acest prejudiciu nu poate fi luat în calcul, nefiind cert că s-a produs.

Curtea consideră ca cert prejudiciul format din suma de 3.644,40 reprezentând contravaloarea chitanțelor falsificate prin ștergere cu pastă corectoare, suma de 40.895,40 reprezentând contravaloarea celor 637 chitanțe pentru eliberare pașapoarte emise în anul 2006 anulate în evidențele S.P.C.E.E.P.S. B. și suma de 216.671,75 lei reprezentând chitanțele anulate pentru emiterea de permise auto, autorizații de circulație provizorie, eliberare certificate de înmatriculare, eliberare permise ședere, astfel cum au fost stabilite aceste sume prin raportul de expertiză contabilă.

Celelalte sume avute în vedere în raportul de expertiză, respectiv suma de 143.976 lei reprezentând taxe pentru eliberare pașapoarte pentru anii 2003-2005, întrucât nu au putut fi verificate chitanțele, a fost obținută prin aproximare, folosindu-se pentru obținerea acestui cuantum o analiză printr-un grad de confirmare ce nu poate fi considerată o procedură certă, astfel că nu poate fi considerată ca prejudiciu cert.

În total, prejudiciul cert, astfel cum a fost reținut și prin actul de sesizare, se ridică la suma de 261.211,55 lei, din care s-a achitat în total de ambele inculpate suma de 54.120 de lei, rezultând o diferență de plată în cuantum de 207.092 lei.

La această sumă vor fi obligate inculpatele în solidar întrucât infracțiunile de delapidare și complicitate la delapidare au fost săvârșite împreună.

Cu privire la solicitarea făcută de partea civilă privind obligarea inculpatelor la plata sumei de 20.658,94 lei cu titlu de beneficiu nerealizat, în condițiile în care partea civilă nu a precizat ce înseamnă aceste beneficiu, cum a fost calculat și în ce temei, nu poate fi considerat, pe baza a ceea ce a depus și susținut în acest proces partea civilă, unul cert și cu legătură de cauzalitate cu faptele ilicite, astfel că o va respinge.

Se va respinge și critica adusă de partea civilă privind neobligarea inculpatelor la plata taxei de expertiză plătite inițial, întrucât, astfel cum rezultă din chitanța nr._ aflată la fila nr. 71 dosar de urmărire penală, onorariul de expert în cuantum de 4252,72 de lei a fost achitat de inculpate iar nu de către partea civilă.

Se va admite critica Ministerului Public privind omisiunea anulării celor 71 de chitanțe falsificate de inculpata S. N. D. C., acestea fiind înscrisuri false ce trebuie anulate de instanță.

Pentru motivele arătate mai sus, Curtea va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă C. Bank S.A. împotriva sentinței penale nr. 1213/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa în totalitate.

Rejudecând, va dispune în baza art. 295 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 36 alineat 1 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera a Cod penal, art. 76 alineat 1 litera a Cod penal, art. 79 alineat 3 Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, condamnarea inculpatei S. N. D. C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

Întrucât, atât circumstanțele atenuante cât și forma continuată a infracțiunii, au fost reținute și aplicate conform Codului penal nou și tratamentul penal al concursului dintre cauze de agravare și cauze de atenuare aplicat de instanța de control judiciar este cel prevăzut de Codul nou, în art. 79 Cod penal, fiind reduse inițial limitele ca efect al circumstanțelor atenuante iar apoi aplicată pedeapsa în raport de tratamentul penal al formei continuate, prevăzut la art. 36 alineat 1 Cod penal.

Pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică este definită de art. 66 alineat 2 Cod penal și are în conținut interzicerea dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 288 alineat 1 și 2 Cod penal din 1968, considerat de Curte ca lege penală mai favorabilă, cu aplicarea art. 36 alineat 1 Cod penal, art. 74 alineat 1 litera b Cod penal din 1968, art. 76 alineat 1 litera c Cod penal din 1968, art. 80 alineat 2 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, se va dispune condamnarea inculpatei S. N. D. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Cu privire la această infracțiune, întrucât legea penală mai favorabilă a fost identificată ca fiind Codul penal din 1968, a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută la art. 74 alineat 1 litera b Cod penal din 1968, cu efectele de la art. 76 alineat 1 litera c Cod penal din 1968, iar ca și temei pentru concursul dintre cauzele de agravare ( forma continuată) și cauze de atenuare s-a făcut aplicarea art. 80 alineat 2 Cod penal din 1968.

În baza art. 85 alineat 1 Cod penal din 1968, se va anula beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1849/09.12.2009 a Judecătoriei B. și în baza art. 33 alineat 1 litera a, art. 34 alineat 1 litera b Cod penal din 1968 și art. 35 alineat 3 Cod penal din 1968 ( în materia concursului de infracțiuni, având în vedere că faptele au fost săvârșite sub imperiul legii vechi, concursul de infracțiuni va fi sancționat tot pe legea veche, conform art. 10 din Legea nr. 187/2012 ), va fi contopită pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

În baza art. 65 alineat 1 Cod penal, raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, cu conținutul arătat mai sus.

Cu privire la inculpata M. G. L., Curtea va decide în baza art. 295 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 36 alineat 1 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera a Cod penal, art. 76 alineat 1 Cod penal, art. 79 alineat 3 Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, condamnarea acesteia la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an. Aceleași considerente referitoare la conținutul pedepsei complementare, la reținerea circumstanțelor atenuante și tratamentul penal aplicabil concursului dintre cauzele de agravare și cele de atenuare, expuse anterior, sunt valabile și în cazul acestei inculpate.

I se va aplica acestei inculpate o pedeapsă mai mică prin raportare la coinculpată, dată fiind participarea mai mică la activitatea infracțională desfășurată în lunile septembrie-octombrie 2006 și lipsa oricăror antecedente penale.

Inculpata M. G. L. va fi condamnată și pentru complicitate sub forma unui ajutor moral dat coinculpatei S. N. D. C. pentru activitatea infracțională din perioada septembrie-octombrie 2006, în baza art. 48 Cod penal raportat la art. 295 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 36 alineat 1 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera a Cod penal, art. 76 alineat 1 Cod penal, art. 79 alineat 3 Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

În baza art. 33 alineat 1 litera a Cod penal din 1968, art. 34 alineat 1 litera b și art. 35 alineat 3 Cod penal din 1968, vor fi contopite cele două pedepse principale și cele două pedepse complementare, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

În baza art. 65 alineat 1 Cod penal, i se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică.

În baza art. 397 Cod de procedură penală, va admite în parte acțiunea civilă și va obliga în solidar inculpatele să plătească părții civile C. BANK S.A. suma de 207.092 lei. Vor fi respinse restul pretențiilor privind despăgubiri civile pentru motivele arătate mai sus.

Vor fi anulate cele 71 de chitanțe falsificate astfel cum au fost identificate prin rechizitoriu, la filele 3-6.

În baza art. 276 alineat 1 Cod de procedură penală, vor fi obligate fiecare dintre inculpate la plata către C. BANK S.A. a sumei de 1560 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Vor fi respinse restul pretențiilor privind acordarea de cheltuieli privind onorariul de expert pentru motivele sus arătate.

În baza art. 274 Cod de procedură penală, vor fi obligate fiecare dintre inculpate la plata sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă C. Bank S.A. împotriva sentinței penale nr. 1213/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în totalitate.

Rejudecând:

În baza art. 295 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 36 alineat 1 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera a Cod penal, art. 76 alineat 1 litera a Cod penal, art. 79 alineat 3 Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, condamnă inculpata S. N. D. C., fiica lui G. și M., născută la data de 12.09.1971 în C., domiciliată în B., .. 32A, . județul B., CNP_, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

În baza art. 288 alineat 1 și 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 36 alineat 1 Cod penal, art. 74 alineat 1 litera b Cod penal din 1968, art. 76 alineat 1 litera c Cod penal din 1968, art. 80 alineat 2 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 85 alineat 1 Cod penal din 1968, anulează beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1849/09.12.2009 a Judecătoriei B. și în baza art. 33 alineat 1 litera a, art. 34 alineat 1 litera b Cod penal din 1968 și art. 35 alineat 3 Cod penal din 1968, contopește pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

În baza art. 65 alineat 1 Cod penal, aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică.

În baza art. 295 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 36 alineat 1 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera a Cod penal, art. 76 alineat 1 Cod penal, art. 79 alineat 3 Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, condamnă inculpata M. G. L., fiica lui T. și F., născută la data de 26.10.1967 în B., domiciliată în B., ., ., ., CNP_, la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

În baza art. 48 Cod penal raportat la art. 295 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 36 alineat 1 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera a Cod penal, art. 76 alineat 1 Cod penal, art. 79 alineat 3 Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, condamnă aceeași inculpată la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

În baza art. 33 alineat 1 litera a Cod penal din 1968, art. 34 alineat 1 litera b și art. 35 alineat 3 Cod penal din 1968, contopește cele două pedepse principale și cele două pedepse complementare, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de un an.

În baza art. 65 alineat 1 Cod penal, aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică.

În baza art. 397 Cod de procedură penală, admite în parte acțiunea civilă și obligă în solidar inculpatele să plătească părții civile C. BANK S.A. suma de 207.092 lei. Respinge restul pretențiilor.

Anulează cele 71 de chitanțe falsificate astfel cum au fost identificate prin rechizitoriu, la filele 3-6.

În baza art. 276 alineat 1 Cod de procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpate la plata către C. BANK S.A. a sumei de 1560 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge restul pretențiilor.

În baza art. 274 Cod de procedură penală, obligă fiecare inculpată la plata sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. Țînț M. G. L.

GREFIER

O. S.

Red. M.L./28.04.2014

Dact. O.S./29.04.2014

3 exemplare

Jud. fond: B. L.

← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr....  Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 444/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel BRAŞOV