Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 541/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 30084/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 541/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – Lucreția T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata A. U. A. M. împotriva sentinței penale nr. 1195 din 13 mai 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 29 octombrie 2014, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1195/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, cu aplicarea art. 154, art. 155 Cod penal și cu art. 5 alin. 1 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. U. A. M., fiica lui A. și M. R., născută la data de 24.05.1958 în ., domiciliată în B., .. 10, ., fără forme legale în B., ., ., etaj 3, ., C.N.P._, sub aspectul săvârșirii a 6 infracțiuni de instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal ( cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal ) ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 47 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, inculpata A. U. A. M. a fost condamnată la 6 pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a șase infracțiuni de instigare la înșelăciune.
În baza art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, aceeași inculpată a fost condamnată la 6 pedepse de câte 8 luni închisoare pentru săvârșirea a șase infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 288 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, pedepsele de mai sus au fost contopite, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv, 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpata executând 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 397, art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, au fost admise acțiunile civile formulate în cauză de: EOS KSI ROMÂNIA S.R.L., inculpata fiind obligată la plata către aceasta a sumelor de 25.688,14 lei ( fapta din 18.04.2007 ), 46.619,72 lei ( fapta din 24.04.2008 ); . – prin reprezentant legal S.C. KRUK INTERNATIONAL S.R.L. inculpata fiind obligată la plata către aceasta a sumei de 40.631,14 lei ( fapta din 09.01.2007 ); S.C. KRUK S.A. – prin reprezentant legal KRUK INTERNAȚIONAL S.R.L., inculpata fiind obligată la plata către aceasta a sumei de 41.353,88 lei ( fapta din 15.10.2007 )
În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de ING Bank ( fapta din 20.06.2006 ), EFG Retail Services IFN ( fapta din 13.09.2006 ), S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. ( faptele din 21.04.2006, 18.07.2006 ).
S-a constatat că persoana vătămată Raiffeisen Bank nu s-a constituit parte civilă în procesul penal ( faptele din 02.03.2006 și 29.03.2006 ) și că persoanele vătămate B.C.R. – Sucursala B. și B.C.R. – Agenția Centrul Civic nu s-au constituit părți civile în cauză ( faptele din 18.04.2007 și 21.01.2008 ).
În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: adeverință de venit nr. 12/16.04.2007 emisă de S.C. KRISDAV ( fila 122 vol. I dosar urmărire penală ); fluturași lichidare pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2007 pe numele A. H. ( filele 162-164 vol. I dosar urmărire penală ); copie conformă cu originalul carte de muncă pe numele A. H. ( fila 165-168 vol. I dosar urmărire penală ); adeverință de venit nr. 12/16.04.2007 emisă de Krisdav S.R.L. ( fila 169 vol. I dosar urmărire penală ); fluturași salariu pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2008 pe numele M. A. M. ( fila 241-243 vol. I dosar urmărire penală ); adeverință venit nr. 38/23.04.2008 emisă de FOUR SEASONS TOURS ( fila 245 vol. I dosar urmărire penală ); adeverință de salariu nr. 20/19.06.2006 emisă de .. ( fila 9 vol. II dosar urmărire penală ); adeverință de venit nr. 20/13.09.2006 emisă de .. ( fila 128 vol. II dosar urmărire penală ); adeverință de salariu nr. 19/19.04.2006 emisă de .. ( fila 149 vol. II dosar urmărire penală ); adeverință de venit nr. 26/17.07.2006 emisă de .. ( fila 150 vol. II dosar urmărire penală ); copie conformă cu originalul carte de muncă pe numele U. M. ( fila 242 vol. II dosar urmărire penală ); adeverință de salariu nr. 5/18.01.2008 emisă de S.C. FOUR SEASONS TOURS ( fila 239 vol. II dosar urmărire penală ); adeverință de salariu nr. 1/08.01.2007 emisă de .. ( fila 322 vol. II dosar urmărire penală ); copie conformă cu originalul carnet de muncă pe numele D. I. ( fila 323-326 vol. II dosar urmărire penală ); copie conformă cu originalul carnet de muncă pe numele M. Ș. F. ( fila 360-363 vol. II dosar urmărire penală ); adeverință de salariu nr. 7/10.10.2007 emisă de .. ( fila 364 vol. II dosar urmărire penală ).
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 3.500 lei, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală ( teza finală ), onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost lăsat în sarcina statului, dispunându-se a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în cursul anului 2006 învinuita A. H. a cunoscut-o pe inculpata A. U. A. M. care a angajat-o la societatea deținută la acel moment, .., în calitatea de sortator/gestionar.
La interval de aproximativ 1 an, în luna aprilie 2007, inculpata i-a cerut învinuitei să o ajute să procure o sumă de bani, prin contractarea unui credit bancar, angajându-se să achite ratele aferente.
Astfel, inculpata a procurat înscrisurile necesare, respectiv adeverință de venit în cuprinsul căreia se atesta în mod nereal că A. H. are un salariu brut de 2.700 lei iar venitul net obținut este de 1.888 lei precum și trei fluturași de lichidare pentru a dovedi aceleași împrejurări.
În urma solicitării inculpatei și folosind înscrisurile încredințate de aceasta, învinuita A. H. a solicitat acordarea unui credit de la B.C.R. – Sucursala B. și, respectiv, de la B.R.D. – Agenția Florilor B.. Fiind convinși de veridicitatea informațiilor prezentate, angajații unităților bancare au apreciat că sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate pentru acordarea creditelor solicitate. Pe cale de consecință, s-a încheiat contractul de credit nr._/18.04.2007 între B.C.R. și învinuita A. H., pentru suma de 28.080 lei și, respectiv, contractul nr._/18.04.2007 între B.R.D. și învinuită, pentru suma de 20.000 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, respectiv cele două contracte de credit indicate mai sus care atestă contractarea celor două credite de la B.C.R. și, respectiv B.R.D., coroborate cu declarația oferită de învinuită prin care a recunoscut că ea este persoana care a încheiat contractele în discuție precum și cu raportul de constatare tehnico-științifică nr._/09.09.2011 cu privire la faptul că semnătura de pe contractele de credit amintite aparțin acestei învinuite.
Cu privire la circumstanțele solicitării acestor credite, s-a reținut că învinuita A. H. a susținut că inculpata este cea care i-a cerut să încheie contractele în discuție, angajându-se să plătească ratele scadente și punându-i la dispoziție înscrisurile necesare.
În acest sens s-a avut în vedere că la dosar au fost atașate adeverințele de venit depuse la unitățile bancare, ambele purtând numele inculpatei la rubrica director general și atestând venituri de 1.888 lei. De asemenea, la B.R.D. au fost depuși și trei fluturați de salariu pentru aceleași sume precum și copia carnetului de muncă.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/11.05.2012 scrisul din cele două adeverințe de salariu pe numele A. H. precum și mențiunile conform cu originalul și unic asociat A. A. de pe carnetul de muncă pe numele învinuitei au fost executate de inculpata A..
În ceea ce privește veridicitatea mențiunilor din cuprinsul acestor înscrisuri au fost avute în vedere relațiile comunicate de I.T.M. B. în conformitate cu care învinuita A. H. era în evidențe cu un salariu de încadrare de 528 lei.
S-a apreciat că, în drept, faptele inculpatei A. U. A. M. care, în luna aprilie 2007 a determinat-o pe învinuita A. H. să încheie două contracte de credit cu B.C.R. – Sucursala B. și B.R.D. – Agenția Florilor, furnizându-i înscrisuri prin care unitățile bancare au fost induse în eroare cu privire la condițiile de angajare și nivelul veniturilor învinuitei, acestea fiind prejudiciate prin acordarea sumelor de bani cu titlu de credit unei persoane care nu îndeplinea condițiile legale, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de instigare la înșelăciune, prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969, în prezent prevăzute de art. 47 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal.
În luna aprilie 2008, inculpata a solicitat sprijinul învinuitei M. A., folosind aceeași modalitate ca cea descrisă mai sus, respectiv convingând-o pe aceasta să obțină un credit bancar și angajându-se să achite ratele scadente.
Inculpata a procurat adeverința de venit necesară, adeverință emisă de S.C. FOUR SEASONS TOURS S.R.L. care atesta în mod nereal că învinuita a avut în lunile ianuarie-martie 2008 un venit net de 1.424 lei, în fapt la acel moment neavând calitatea de angajată a societății în discuție. De asemenea, inculpata i-a încredințat învinuitei M. A. și trei fluturași de lichidare atestând același nivel al veniturilor.
Învinuita M. A. s-a deplasat la B.R.D. – Agenția Ardealul unde a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi separate, prezentând înscrisurile furnizate de inculpată. În urma analizei acestora, fiind convinși de veridicitatea informațiilor furnizate, angajații unității bancare au aprobat acordarea creditului solicitat astfel că la data de 24.04.2008 a fost încheiat contractul de credit pentru suma de 35.000 lei, pe o durată de 84 de luni.
Pentru a o convinge pe învinuită să solicite acordarea creditului, inculpata a fost de acord să încheie o convenție scrisă, redactată ulterior obținerii creditului, respectiv la data de 15.06.2008, în cuprinsul acesteia consemnându-se că suma de bani obținută în urma încheierii contractului de credit a fost predată inculpatei care s-a angajat să achite lunar suma de 1000 lei până la stingerea în întregime a debitului.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere contractul de credit din data de 24.04.2008 privind acordarea de către B.R.D. – Agenția Ardealul învinuitei M. A. a sumei de 34.000 lei, coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică în conformitate cu care scrisul și semnătura din cuprinsul acestuia aparțin într-adevăr învinuitei, stabilindu-se astfel cu certitudine că aceasta este persoana care a încheiat convenția în discuție.
De asemenea, la dosar au fost atașate adeverința de venit precum și trei fluturași de salariu atestând că învinuita a obținut în lunile ianuarie-martie 2008 un salariu net de 1.424 lei. În ceea ce privește veridicitatea acestor informații, s-a constatat că în conformitate cu adresa comunicată de I.T.M. B. numita M. A. M. nu figurează pe statele de plată ale societății S.C. FOUR SEASONS TOURS S.R.L. în perioada ianuarie-aprilie 2008, apărând în calitate de angajată doar din data de 12.05.2008.
În ceea ce privește implicarea inculpatei în comiterea faptei de înșelăciune de către învinuită, s-a avut în vedere raportul de constatare din data de 11.05.2012 în conformitate cu care scrisul din adeverința de venit nr. 38/23.04.2008 depusă la B.R.D. și regăsită la dosarul cauzei a fost executat de inculpata A. U. A. M..
De asemenea, deși învinuita s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații, instanța de fond a reținut că la dosar a fost atașat contractul de împrumut din data de 15.06.2008 încheiat între învinuită și inculpata din prezenta cauză privind creditarea inculpatei cu suma obținută în urma încheierii contractului de credit cu B.R.D., împrejurare care, în opinia instanței de fond, dovedește că și în această situație, creditul a fost obținut ca urmare a inițiativei inculpatei și pentru ca aceasta să folosească banii împrumutați.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatei care, în luna aprilie 2008, a determinat-o pe învinuita M. A. să încheie la data de 24.04.2008 un contract de credit cu B.R.D. – Agenția Ardealul, furnizându-i înscrisuri prin care unitatea bancară a fost indusă în eroare cu privire la condițiile de angajare și nivelul veniturilor învinuitei, aceasta fiind prejudiciată prin acordarea sumei de 34.000 lei cu titlu de credit unei persoane care nu îndeplinea condițiile legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969, în prezent prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatei A. U. A. M. care, în cursul lunii aprilie 2008, a falsificat adeverința de venit și trei fluturați de salariu, prin contrafacerea lor în întregime, atestând în mod mincinos că învinuita M. A. este angajată a societății FOUR SEASONS TOURS S.R.L. și a obținut un venit net de 1.424 lei în perioada ianuarie-martie 2008, înscrisuri pe care le-a încredințat învinuitei pentru ca aceasta să le depună la unitatea bancară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969, în prezent aceeași infracțiune fiind prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal din 1969.
Ambele acte normative reglementează această infracțiune într-o formă identică, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia în ambele variante. Astfel, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatei de a falsifica înscrisuri sub semnătură privată ( adeverința de venit și fluturașii de salarizare ), acțiune realizată prin modalitatea prevăzută de art. 288 Cod penal, respectiv contrafacerea scrierii vizând plăsmuirea în întregime a acestor înscrisuri, producându-se urmarea prevăzută de lege - afectarea încrederii publicului în autenticitatea unor astfel de înscrisuri ținând cont că înscrisul a fost încredințat în vederea folosirii și producerii de efecte juridice. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă.
Învinuita F. ( la acel moment M. ) I. o cunoștea pe inculpata A. U. A. M. încă din perioada 2001-2002, în cursul anului 2005 fiind chiar angajată pentru a îngriji cei doi copii ai acesteia. În luna martie 2006, inculpata i-a propus acesteia să obțină un credit bancar, suma urmând să fie folosită de inculpată care urma să achite ratele lunar. Pentru a fi mai convingătoare, inculpata a susținut că nu poate să contracteze ea însăși creditul întrucât avea deja o altă datorie către bancă.
În raport de acestea, învinuita a acceptat să încheie un contract de credit, inculpata A. U. A. M. furnizându-i și înscrisurile necesare, respectiv adeverința de venit nr. 11/01.03.2006 emisă de .., adeverință contrafăcută în condițiile în care învinuita nu era angajată a societății în perioada respectivă, fiind în concediu legal de creștere a copilului.
Folosind acest înscris, învinuita s-a deplasat la Raiffeisen Bank unde, la data de 02.03.2006 a încheiat un contract de credit pentru suma de 34.800 lei, pentru o perioadă de 72 luni, sumă de bani care a fost predată inculpatei A. U..
Concomitent, pentru a întări hotărârea învinuitei de a obține creditul în discuție, inculpata și învinuita au încheiat o convenție scrisă la data de 02.03.2006 în care s-a consemnat că suma de 10.000 euro ( echivalentul împrumutului obținut de la unitatea bancară) a fost împrumutată inculpatei care s-a angajat ca în termen de 3 luni să restituie în întregime această sumă.
Pentru a reține această situație de fapt, similar faptelor anterioare, au fost avute în vedere contractul de credit depus la dosarul de urmărire penală coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică în conformitate cu care semnăturile de pe contractul de credit și înscrisurile anexe au fost executate de învinuita F. I., precum și cu declarația învinuitei în care a descris circumstanțele acordării creditului conform celor reținute mai sus.
De asemenea, implicarea inculpatei rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ în conformitate cu care scrisul din adeverința de salariu pe numele M. I. aparține inculpatei.
În ceea ce privește calitatea de angajat a învinuitei la .., aceasta a fost infirmată de învinuită și, de asemenea, prin relațiile comunicate de I.T.M. B. s-a arătat că aceasta nu figurează în evidențe cu contract de muncă încheiat cu această societate.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatei care, în luna martie 2006, a determinat-o pe învinuita F. ( fostă M. ) I. să încheie la data de 02.03.2006 un contract de credit cu Raiffeisen Bank, furnizându-i înscrisuri prin care unitatea bancară a fost indusă în eroare cu privire la condițiile de angajare și nivelul veniturilor învinuitei, aceasta fiind prejudiciată prin acordarea sumei de 34.800 lei cu titlu de credit unei persoane care nu îndeplinea condițiile legale, întrunește, pentru aceleași motive analizate la punctele 1-2, elementele constitutive a infracțiunii de instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969, în prezent prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal.
Instanța de fond a reținut că, la momentul pronunțării prezentei, Î.C.C.J., prin Decizia nr. 2/30.04.2014, arătase că prescripția răspunderii penale este o instituție juridică autonomă în raport cu stabilirea pedepsei. Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că infracțiunea de înșelăciune este sancționată mai blând în noul Cod penal, limita maximă fiind de 5 ani închisoare. De asemenea, alegând prevederea legală mai favorabilă inculpatei în ceea ce privește termenul de prescripție, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. d din Codul penal din 1969 care stabilesc un termen de prescripție de 5 ani închisoare, în timp ce prescripția specială intervine, conform art. 124 Cod penal din 1969 ( de asemenea în varianta mai favorabilă dintre cele succesive ) dacă termenul indicat este depășit cu încă jumătate.
Calculat astfel, termenul de prescripție în speță este de 7 ani și 6 luni și curge de la data comiterii infracțiunii de către autor, respectiv data de 02.03.2006, împlinindu-se deci la data de 01.09.2013.
Pe cale de consecință, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la această faptă, instanța de fond a dispus în baza art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală încetarea procesului penal cu privire la această infracțiune de înșelăciune ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În cursul anului 2006, inculpata a apelat și la una dintre angajatele sale, respectiv numita D. M., solicitându-i acesteia ajutorul pentru a obține mai multe credite bancare. Conform aceleiași modalități de acțiune, inculpata i-a procurat învinuitei adeverințe de venit emise de .. în cuprinsul cărora s-a menționat un salariu mult mai mare decât cel câștigat efectiv de D. M..
Astfel, în data de 20.06.2006, învinuita a încheiat un contract – linie de credit pentru persoane fizice cu I.N.G. Bank pentru suma de 19.920 lei, depunând adeverința de salariu nr. 20/19.06.2006 emisă de KRISDAV în care se menționa un salariu brut de 2.500 lei pentru perioada martie-mai 2006 și salariu net de 1.660 lei pentru aceeași perioadă.
De asemenea, la data de 13.09.2006, învinuita a obținut un card de credit emis de EFG Retail Services IFN folosit pentru achiziționarea de produse de la Media Galaxy în valoare totală de 6.674 lei, în acest scop fiind utilizată adeverința de venit nr. 20/13.09.2006 emisă de aceeași societate în care se menționa un salariu de bază de 1.400 lei, salariu net 1.016 lei.
În data de 21.04.2006, la solicitarea inculpatei, învinuita D. M. a încheiat un contract de credit cu B.R.D. – Agenția Astra B. pentru suma de 20.000 lei, credit acordat pe o perioadă de 120 de luni. Pentru obținerea acestui credit, învinuita a utilizat adeverința de salariu nr. 19/19.04.2004 furnizată de inculpată în cuprinsul căreia se menționa un salariu de 1.212 lei în perioada ianuarie-martie 2006.
În data de 18.07.2006, în aceleași condiții, învinuita s-a deplasat la B.R.D. – Agenția B. unde a încheiat un contract de credit pentru suma de 19.500 lei, perioada de creditare fiind de 120 de luni, folosindu-se de adeverința de venit nr. 26/17.07.2006 emisă de KRISDAV S.R.L. și semnată de inculpată în cuprinsul căreia se menționa că învinuita D. M. beneficia în perioada aprilie – iunie de 1.888 lei.
În data de 29.03.2006, învinuita D. M. a încheiat cu Raiffeisen Bank – Agenția Kronstadt un contract de credit pentru suma de 12.000 lei, contract cu o valabilitate de 60 luni. La momentul formulării cererii, învinuita a depus înscrisul încredințat de inculpata A. U. A. M., respectiv adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 12/29.03.2006 în cuprinsul căreia s-a menționat că în perioada decembrie 2005-februarie 2006 D. M. a fost angajată a societății KRISDAV, salariul obținut fiind de 1.184 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere probe de aceeași natură ca cele reținute în cazul faptelor de la punctele anterioare, respectiv contractele de credit încheiate cu fiecare dintre unitățile bancare amintite, adeverințele de venit menționate, coroborate cu rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză care atestă că învinuita D. M. este semnatara contractelor de credit amintite, împrejurare confirmată și de aceasta cu ocazia audierii.
În ceea ce privește veridicitatea informațiilor cuprinse în înscrisurile depuse la unitățile bancare, s-a avut în vedere că, astfel cum rezultă din relațiile comunicate de I.T.M. B., numita D. M. nu a fost angajată a societății KRISDAV S.R.L. anterior lunii aprilie 2006, iar ulterior a fost încadrată cu un salariu de 330 lei, respectiv 370 lei.
Cu referire la implicarea inculpatei A. U. A. M., s-a reținut că aceasta rezultă atât din declarația învinuitei cu privire la faptul că a obținut creditele la solicitarea acesteia, predându-i banii obținuți, dar și din faptul că toate adeverințele de venit poartă semnătura acestei inculpate ( împrejurare confirmată și de raportul de constatare tehnico-științifică ), toate coroborate cu restul informațiilor existente la dosar vizând conduita similară a inculpatei adoptată în raport cu alte persoane în perioada 2006-2008.
Față de acestea, s-a reținut că, în drept, faptele inculpatei care, în cursul anului 2006, a determinat-o pe învinuita D. M. să încheie la datele de 20.06.2006, 13.09.2006, 21.04.2006, 18.07.2006 și 29.03.2006 contracte de credit cu I.N.G. Bank, EFG Retail Services IFN, B.R.D. – Agenția Astra, B.R.D. – Agenția B. și Raiffeisen Bank – Agenția Kronstadt, furnizându-i înscrisuri prin care unitățile bancare menționate au fost induse în eroare cu privire la condițiile de angajare și nivelul veniturilor învinuitei, aceasta fiind prejudiciată prin acordarea sumelor indicate mai sus cu titlu de credit unei persoane care nu îndeplinea condițiile legale, întrunesc, pentru aceleași motive analizate la punctele 1-2, elementele constitutive a 5 infracțiuni de instigare la înșelăciune, fiecare prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969, în prezent prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal.
În același timp însă, instanța de fond a reținut că termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni. În condițiile în care faptele au fost comise începând cu data de 29.03.2006 și cel mai târziu în data de 13.09.2006, s-a constatat că termenele de prescripție s-au împlinit în intervalul 28.09.2013 – 12.03.2014, astfel că în prezent a intervenit prescripția cu privire la toate cele 5 infracțiuni enumerate mai sus.
În cursul lunii ianuarie 2008, inculpata a discutat cu fratele ei, învinuitul U. M., solicitându-i să încheie un contract de credit, urmând ca suma obținută să îi fie predată și angajându-se să achite ratele lunare. Învinuitul a fost de acord astfel că a primit de la inculpată adeverința de salariu nr. 5/18.01.2008 prin care se atesta că este angajat al societății FOUR SEASONS TOURS S.R.L. cu funcția de șef atelier, având un salariu de încadrare de 2.700 lei și un salariu net în perioada octombrie-decembrie 2007 de 1.880 lei. În realitate, învinuitul avea calitatea de șofer, fiind angajat al societății menționate doar din decembrie 2007 cu un salariu de 880 lei. De asemenea, inculpata i-a predat acestuia o copie conformă cu originalul a unei cărți de muncă cuprinzând aceleași mențiuni nereale privind angajarea în cadrul S.C. FOURS SEASONS începând cu data de 03.09.2007 în calitatea de șef atelier, salariul fiind de 2.700 lei.
Folosindu-se de aceste înscrisuri învinuitul a determinat B.C.R. – Agenția Centrul Civic să încheie în data de 21.01.2008 un contract de credit pentru suma de 51.000 lei pentru o perioadă de 120 luni, suma fiind predată inculpatei. În acest sens, s-a încheiat între cei doi, la aceeași dată de 21.01.2008, contractul de împrumut prin care inculpata a atestat că a primit suma de 50.000 lei de la U. M., angajându-se să o restituie integral până la sfârșitul lunii martie 2008.
Pentru a reține această situație de fapt, au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, respectiv contractul de credit încheiat între B.C.R. și U. M., adeverința de salariu menționată și copia carnetului de muncă . nr._, coroborată cu declarația învinuitului care a recunoscut că este semnatarul convenției de credit, aspect reieșind de altfel și din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit.
În ceea ce privește rolul inculpatei în comiterea faptei de înșelăciune, conform raportului de constatare din data de 11.05.2012, scrisul din cuprinsul adeverinței de salariu pe numele U. M. a fost executat de inculpata A. U. A. M., iar scrisul conform cu originalul de pe copia carnetului de muncă pe numele U. M. reproduce scrisul inculpatei; cu privire la semnătura alăturată, s-a concluzionat că aceasta reproduce, cu grad de probabilitate, semnătura inculpatei. Prin același raport s-a analizat și scrisul din contractul de împrumut încheiat între inculpată și învinuitul U. M., constatându-se că și acesta a fost executat de inculpata din prezenta cauză.
Toate acestea, coroborate cu împrejurările de fapt reținute în cuprinsul prezentei, au fost apreciate ca suficiente în opinia instanței de fond pentru a reține ca reale susținerile numitului U. M. privind faptul că a încheiat contractul de credit cu B.C.R. ca urmare a solicitării formulate de inculpată care i-a pus la dispoziție și mijloacele necesare pentru a realiza acest lucru.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatei care, în luna ianuarie 2008, l-a determinat pe învinuitul U. M. să încheie la data de 21.01.2008 un contract de credit cu B.C.R. – Agenția Centrul Civic, furnizându-i înscrisuri prin care unitatea bancară a fost indusă în eroare cu privire la condițiile de angajare și nivelul veniturilor învinuitului, aceasta fiind prejudiciată prin acordarea sumei de 51.000 lei cu titlu de credit unei persoane care nu îndeplinea condițiile legale, întrunește, pentru aceleași motive analizate la punctele 1-2, elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969, în prezent prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatei A. U. A. M. care, în luna ianuarie 2008, a falsificat o copie conformă cu originalul a cărții de muncă a învinuitului U. M., prin adăugarea unor mențiuni nereale în cuprinsul acesteia vizând angajarea sa în cadrul S.C. FOUR SEASONS TOURS S.R.L. începând cu luna octombrie 2007, prin aceasta creându-se un exemplar diferit de originalul înscrisului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal din 1969, respectiv art. 320 alin. 1 Cod penal.
Infracțiunea este reglementată într-o modalitate identică în ambele acte normative. Astfel, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatei de falsificare a unui înscris oficial, realizată prin contrafacerea scrierii, respectiv prin inserarea de mențiuni nereale în cuprinsul actului autentic, producându-se urmarea prevăzută de lege, respectiv afectarea încrederii publice în autenticitatea acestui tip de înscrisuri. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă.
Acționând într-o modalitate identică și promițând achitarea creditului, inculpata l-a determinat și pe învinuitul D. I. să obțină o sumă de bani cu titlu de credit. În acest scop inculpata i-a predat acestuia adeverința de venit nr. 01/08.01.2007 emisă de Krisdav S.R.L. și semnată de inculpată în care se menționa în mod nereal că învinuitul are un salariu de încadrare de 1.900 lei și salariu net realizat în perioada octombrie – decembrie 2006 de 1.340 lei.
Folosindu-se de acest înscris, la data de 09.01.2007 învinuitul a încheiat un contract de credit cu B.C.R. – Sucursala B. prin care i-a fost acordat un credit de 23.920 lei pentru o perioadă de 120 de luni.
În acest sens există la dosar atât contractul de credit menționat, cât și adeverința de venit.
De asemenea, înscrisurile în discuție au fost supusei analizei specialiștilor, prin raportul de constatare tehnică întocmit stabilindu-se că semnătura de pe adeverința de venit eliberată pe numele învinuitului D. I. aparține inculpatei A. U. A. M..
În plus, în conformitate cu relațiile comunicate de I.T.M. B., învinuitul D. I. a fost angajat al societății KRISDAV S.R.L. începând cu luna aprilie 2006, având un salariu de încadrare de 330 lei iar din iunie 2006 și până în decembrie 2006, 370 lei, ulterior acestei perioade, deci în ianuarie 2007 acesta nemaifiind în evidențe ca angajat al societății amintite.
S-a reținut că toate acestea duc la concluzia existenței aceluiași mod de operare, inculpata determinându-l pe învinuit să încheie contractul de credit și punându-i la dispoziție mijloacele necesare pentru a face acest lucru.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatei care, în luna ianuarie 2007, l-a determinat pe învinuitul D. I. să încheie la data de 09.01.2007 un contract de credit cu B.C.R. – Sucursala B., furnizându-i înscrisuri prin care unitatea bancară a fost indusă în eroare cu privire la condițiile de angajare și nivelul veniturilor învinuitului, aceasta fiind prejudiciată prin acordarea sumei de 23.920 lei cu titlu de credit unei persoane care nu îndeplinea condițiile legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969, în prezent prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatei A. U. A. M. care, în cursul lunii ianuarie 2007, a falsificat adeverința de venit pe numele D. I., prin contrafacerea ei în întregime, atestând în mod mincinos că învinuitul este angajat al societății KRISDAV S.R.L. în luna ianuarie 2007 și, de asemenea, menționând în mod fals că acesta a obținut un venit net de 1340 lei în perioada octombrie-decembrie 2006 ( în realitate salariul fiind de 370 lei ), înscris pe care l-a încredințat învinuitului pentru ca acesta să îl depună la unitatea bancară întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969, în prezent aceeași infracțiune fiind prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal.
Ambele acte normative reglementează această infracțiune într-o formă identică, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia în ambele variante. Astfel, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatei de a falsifica un înscris sub semnătură privată ( adeverința de venit ), acțiune realizată prin modalitatea prevăzută de art. 288 Cod penal din 1969, respectiv contrafacerea scrierii vizând plăsmuirea în întregime a acestuia, producându-se urmarea prevăzută de lege, respectiv afectarea încrederii publicului în autenticitatea înscrisurilor sub semnătură privată ținând cont că înscrisul a fost încredințat în vederea folosirii și producerii de efecte juridice. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă.
În luna octombrie 2007, după ce l-a determinat pe numitul M. Ș. să fie de acord cu obținerea unei sume de bani cu titlu de credit de la B.C.R., inculpata a întocmit adeverința de venit nr. 07/10.10.2007 emisă de KRISDAV S.R.L. în care se menționa calitatea de angajat al acestuia și un salariu net în perioada iulie-septembrie 2007 de 1.057 lei, în fapt M. Ș. nefiind angajat al societății în discuție.
Inculpata a încredințat acest înscris lui M. Ș. care s-a deplasat la B.C.R. – Sucursala B. unde, la data de 15.10.2007, a încheiat un contract de credit pentru suma de 24.600 lei, perioadă de rambursare de 108 luni.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de credit bancar și adeverința de salariu. De asemenea, conform relațiilor comunicate de I.T.M. B., numitul M. Ș. nu apare în calitate de angajat al ..
În plus, conform raportului de constatare tehnico-științifică din data de 11.05.2012, semnăturile de pe adeverința de salariu menționată precum și copia carnetului de muncă pe numele M. Ș., au fost executate de inculpata A. U. A. M..
Deși numitul M. Ș. a decedat înainte de a fi audiat, astfel că nu există la dosar declarația acestuia cu privire la relația cu inculpata din prezenta cauză, ținând seama de repetarea aceluiași mod de operare de numeroase ori, instanța de fond a considerat că din întreg materialul probator aflat la dosarul de urmărire penală rezultă cu certitudine că inculpata este cea care l-a determinat pe M. Ș. să încheie contractul de credit, însușindu-și suma obținută în această modalitate.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatei care, în luna octombrie 2007, l-a determinat pe numitul M. Ș. să încheie la data de 15.10.2007 un contract de credit cu B.C.R. – Sucursala B., furnizându-i înscrisuri prin care unitatea bancară a fost indusă în eroare cu privire la condițiile de angajare și nivelul veniturilor învinuitului, aceasta fiind prejudiciată prin acordarea sumei de 24.600 lei cu titlu de credit unei persoane care nu îndeplinea condițiile legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969, în prezent prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatei care, în cursul lunii octombrie 2007, a falsificat adeverința de venit pe numele M. Ș., prin contrafacerea ei în întregime, atestând în mod mincinos că învinuitul este angajat al societății .. și, de asemenea, menționând în mod fals că acesta a obținut un venit net de 1.057 lei în perioada iulie-septembrie 2007, înscris pe care l-a încredințat învinuitului pentru ca acesta să îl depună la unitatea bancară întrunește, pentru aceleași motive ca cele analizate la punctul anterior, elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969, în prezent aceeași infracțiune fiind prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal.
Instanța de fond a constatat că de la momentul comiterii faptelor și până la judecarea lor a existat o succesiune de legi penale în timp. La alegerea legii penale mai favorabile instanța de fond a avut în vedere deciziile Î.C.C.J. pronunțate până în prezent în conformitate cu care aplicarea legii penale mai favorabile se realizează pe instituții autonome.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, s-a constatat că limitele sunt vădit mai mici în Noul Cod penal, în timp ce în cazul infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată, legea mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969 care prevede un minim al pedepsei mai scăzut.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, au fost invocate limitele de pedeapsă stabilite conform textelor legale indicate mai sus, gravitatea faptelor rezultând din prejudiciul relativ ridicat cauzat dar și perseverența infracțională deosebită a inculpatei care a acționat în aceeași modalitate timp de doi ani, profitând de relațiile de familie, de prietenie sau de subordonare a altor persoane față de ea pentru obținerea unui folos material. În raport de acestea, instanța de fond a aplicat pentru fiecare dintre infracțiuni o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum mai ridicat decât minimul special prevăzut de lege.
Raportat la faptul că toate infracțiunile au fost comise înainte ca inculpata să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind îndeplinite condițiile pentru existența concursului de infracțiuni și constatând că reglementarea din Codul penal din 1969 este mai favorabilă, în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, au fost contopite toate pedepsele stabilite, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, apreciat necesar raportat la numărul mare de infracțiuni săvârșite de inculpată.
Ținând cont că pedeapsa rezultantă a fost stabilită prin raportare la dispozițiile Codului penal din 1969, instanța de fond a aplicat și pedeapsa accesorie în baza aceluiași text de lege, astfel încât, în baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța de fond a considerat că se impune executarea efectivă a acesteia raportat la intervalul mare de timp în care inculpata a desfășurat activitatea infracțională și ținând cont că și ulterior a fost implicată în acțiuni de același gen, fiind condamnată în primă instanță pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune.
Pe latură civilă, în cauză au formulat pretenții civile EOS KSI ROMÂNIA S.R.L., .., S.C. KRUK S.A., I.N.G. Bank, EFG Retail Services IFN, solicitând obligarea inculpatei la plata sumelor de bani rezultând din contractele de credit încheiate.
S-a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 din Codul civil ( aplicabil în speță ), respectiv, fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. S-a reținut că în speță, aceste condiții sunt întrunite raportat la faptul că s-a stabilit săvârșirea de către inculpată a unor fapte ilicite – infracțiunile de instigare la înșelăciune, vinovăția sub forma intenției precum și crearea unui prejudiciu patrimonial, echivalentul sumelor de bani acordate cu titlu de credit și neachitate, între fapta inculpatei și rezultat existând un raport de cauzalitate directă.
Pe cale de consecință, instanța de fond a admis acțiunile civile formulate cu privire la acele fapte pentru care a dispus condamnarea inculpatei, constatând că, deși este vorba de cesionari ai creanțelor care, în conformitate cu art. 20 alin. 7 Cod procedură penală, ar putea participa în procesul penal doar în măsura în care cedentul s-a constituit anterior parte civilă ( situație neregăsită în speță), aceștia au dobândit calitatea de parte civilă în condițiile în care au formulat în mod legal pretenții anterior datei de 01.02.2014.
Cu privire la faptele pentru care s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale, în conformitate cu art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, acțiunile civile au fost lăsate nesoluționate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata A. U. A. M., solicitând, prin memoriul depus la dosarul cauzei de apărătorul ales, trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță întrucât nu a fost legal citată.
S-a invocat în motivare că adresa la care a fost citată inculpata nu constituia domiciliul acesteia, iar instanța de fond a încălcat principiul oficialității, omițând a face verificările corespunzătoare din care ar fi rezultat că inculpata era judecată într-o cauză de Tribunalul B. ( dosar penal nr._ ), fiind sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea; în acest dosar, la datele de 03.10.2013, respectiv, 11.11.2013, inculpata a solicitat instanței să-i încuviințeze schimbarea de domiciliu, astfel încât, începând cu 15.11.2013, a locuit în B., ., ., etaj III, .> În probațiune, la dosarul cauzei au fost depuse cererile menționate mai sus, precum și încheierile de ședință din data de 11.10.2013 și 11.11.2013, pronunțate de Tribunalul B. în dosarul menționat.
Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând totodată seama de motivele de apel invocate, Curtea constată următoarele:
Inculpata A. U. A. M. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 29.10.2013, fiind acuzată de comiterea mai multor infracțiuni de înșelăciune, în forma instigării, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals material în înscrisuri oficiale.
În faza de urmărire penală, a furnizat mai multe declarații, fiind asistată, începând din 23 mai 2012 de apărător ales.
În cuprinsul acestor declarații, inculpata a indicat diferite adrese de domiciliu; totodată, din procesele-verbale din datele de 10.06.2011 și 23.05.2012 ( filele 52-54 dosar de urmărire penală ) rezultă că i s-a pus în vedere că are obligația de a anunța, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal.
Cu toate acestea, deși în cursul urmăririi penale s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care era cercetată, numitei A. U. A. M. nu i-a fost adusă la cunoștință noua încadrare juridică și nici nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală întrucât, în ciuda actelor de căutare efectuate, nu a fost găsită la adresele indicate de aceasta.
În fața Judecătoriei B., inculpata a fost citată, inclusiv cu mandat de aducere, la toate adresele rezultate din dosarul de urmărire penală și prin afișare la sediul instanței, fiind totodată efectuate verificări în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date; de remarcat este faptul că prima instanță a citat inculpata inclusiv la adresa din B., ., ., etaj III, . care Tribunalul B., în dosarul penal nr._, invocat de apelantă, a încuviințat schimbarea domiciliului începând cu data de 15.11.2013.
Prin urmare, se constată că au fost efectuate toate demersurile posibile în vederea încunoștiințării inculpatei de judecata ce urma să se desfășoare împotriva sa, astfel încât criticile aduse de inculpată sub acest aspect nu pot fi primite.
Inculpata nu a respectat obligația de a anunța organele judiciare de orice schimbare de domiciliu/adresă, astfel încât nu poate în calea de atac să invoce propria lipsă de diligență, propria culpă în îndeplinirea unei obligații despre care a fost informată în mod direct și nemijlocit.
Apelul declarat este însă fondat pentru alte considerente.
Astfel, în fața primei instanțe, asistența juridică fiind obligatorie, a fost desemnat un apărător din oficiu, care a reprezentat inculpata la termenul de judecată din data de 28.01.2014; în procedura de cameră preliminară, acest avocat a fost informat despre dispozițiile art. 344 alin. 3 Cod procedură penală, fără ca la termenul stabilit să fie invocate cereri sau excepții.
În aceste condiții, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 17.03.2014, s-a dispus începerea judecății cu privire la inculpată, fiind fixat termen de judecată în data de 22.04.2014.
Potrivit mențiunilor încheierii de ședință de la acest termen de judecată, inculpata a lipsit, fiind prezent doar apărătorul desemnat din oficiu; totodată, la dosar au fost restituite toate plicurile conținând corespondența transmisă de instanță, conform dispozițiilor încheierii de cameră preliminară.
La termenul din data de 22.04.2014, instanța, constatând lipsa inculpatei, a cărei prezență nu era obligatorie, a acordat cuvântul pentru propunerea de probe și a solicitat părților să indice, conform art. 374 alin. 7 Cod procedură penală, dacă există probe necontestate care să nu mai fie readministrate.
Avocatul din oficiu a arătat că nu are probe de propus și că nu contestă niciuna dintre probele administrate în cursul urmăririi penale, aceeași fiind și poziția reprezentantului Ministerului Public.
D. urmare, prima instanță, reținând poziția avocatului din oficiu, a considerat că probele administrate în faza de urmărire penală pot fi folosite în cauză și valorificate în faza de judecată, astfel încât a trecut la judecarea cauzei, punând în discuție încadrarea faptelor potrivit noului Cod penal, acordând cuvântul la dezbateri și reținând cauza pentru pronunțare.
Curtea constată că maniera de interpretare a dispozițiilor art. 374 alin. 7 Cod procedură penală realizată de prima instanță, în condițiile particulare ale speței, este de natură să încalce dreptul la apărare al inculpatei.
În acest sens, potrivit art. 374 alin. 7 Cod procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. Potrivit art. 32 alin. 2 Cod procedură penală, sunt părți în procesul penal inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Soluția adoptată de noul Cod procedură penală, prin art. 374 alin. 7, este în deplin acord cu dispozițiile art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care orice acuzat are, în special, dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării; dreptul de a solicita audierea de martori în procedură publică și contradictorie în fața unei instanțe imparțiale și independente este un drept relativ, la care inculpatul poate renunța, fiind așadar o facultate de care orice inculpat se poate prevala sau la care poate renunța.
Atât din dispozițiile invocate din Codul de procedură penală, cât și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că dreptul menționat aparține inculpatului și nu apărătorului său.
În speță, se constată că avocatul desemnat din oficiu, fără să ia legătura cu inculpata, a dispus de dreptul acesteia asupra probelor administrate în cursul urmăririi penale și, ca urmare a poziției sale, prima instanță nu a administrat nicio probă și a pronunțat o hotărâre de condamnare doar pe baza actelor din dosarul de urmărire penală.
Cum asistența juridică era obligatorie în cauză, instanța trebuia să se îngrijească ca dreptul la apărare al inculpatei să aibă un caracter concret și efectiv; din moment ce dreptul oricărui acuzat de a fi apărat efectiv de un avocat este un element fundamental al asigurării unui proces echitabil, instanța europeană a decis că un acuzat nu pierde beneficiul lui prin simpla absență la dezbateri.
Prin urmare, simpla numire a unui apărător nu duce la îndeplinirea obligației menționate; în jurisprudența sa constantă, Curtea de la Strasbourg a analizat încălcarea dreptului garantat de art. 6 paragraf 3 lit. c din Convenție din cauza modului în care avocatul din oficiu și-a exercitat mandatul, stabilind că autoritățile naționale au obligația de a interveni, inclusiv prin înlocuirea avocatului din oficiu, atunci când lipsa unei apărări efective din partea avocatului este manifestă.
În cauză inculpata nu a fost prezentă în fața primei instanțe și nu rezultă dacă avocatul din oficiu a luat legătura cu aceasta pentru a putea exprima poziția sa procesuală.
Dacă legalitatea administrării probelor din faza de urmărire penală asupra căruia era chemat să se pronunțe avocatul desemnat din oficiu în procedura de cameră preliminară aducea în discuție strict respectarea normelor procesuale în administrarea de către procuror a materialului probator în cauză, iar avocatul, date fiind cunoștințele juridice pe care se presupune că le are, avea posibilitatea de a contesta legalitatea administrării probelor chiar în lipsa și fără a lua legătura cu inculpata, contestarea probelor la care face referire art. 374 alin. 7 Cod procedură penală se referă la conținutul efectiv al mijloacelor de probă strânse de procuror pentru a dovedi vinovăția inculpatei; or, opțiunea de a se declara vinovat sau nevinovat – cu toate consecințele ce decurg din această opțiune – ține de esența dreptului la apărare recunoscut de legislația națională și internațională inculpatului împotriva căruia se derulează o procedură penală. Contestarea sau necontestarea probelor administrate în cursul urmăririi penale implică, în funcție de conținutul acestora, o recunoaștere sau nu a vinovăției, iar avocatul desemnat din oficiu nu are dreptul, în lipsa unui mandat expres dat de inculpat, la renunțarea administrării probelor, mai ales atunci când din conținutul materialului probator de la urmărire penală se conturează vinovăția inculpatului. Dreptul de a recunoaște sau nu acuzațiile aparține doar inculpatului din proces și nu poate fi transmis avocatului, mai ales în condițiile în care nu rezultă ca cei doi să fi luat legătura vreodată sau să fi stabilit o modalitate de a se realiza apărarea în dosar.
În aceste condiții, necunoscând opinia inculpatei asupra probelor administrate în cursul urmăririi penale, poziția exprimată în fața judecătorului cauzei a constituit o apărare formală, ceea ce echivalează cu lipsa asistenței juridice.
Cum încălcarea dispozițiilor referitoare la asistența juridică a inculpatului atunci când este obligatorie este sancționată cu nulitatea absolută, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. f, alin. 4 lit. b Cod procedură penală, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 2 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de inculpata A. U. A. M. împotriva sentinței penale nr. 1195/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va desființa și va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria B..
Cu ocazia rejudecării se va avea în vedere necesitatea asigurării tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpata A. U. A. M. împotriva sentinței penale nr. 1195/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o desființează.
Dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria B..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./05.11.2014
Dact. O.S./05.11.2014
3 exemplare
Jud. fond: M. C.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 312/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
