Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 312/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 1305/322/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 312/.._
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ4:
Președinte: S. F.– judecător
Judecător: M. Ș.
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de inculpatul T. A. împotriva sentinței penale nr. 3/A din data de 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 23 mai 2014 și 12 iunie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 216/16.12.2013 a Judecătoriei Târgu-S., pronunțată în dosarul nr._ /2013, în baza art. 180 al. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 (trei) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la data de 01.11.2012, împotriva părții vătămate M. S.. În baza art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 (trei) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, la data de 01.11.2012, împotriva părții vătămate M. S.. În baza art. 33 lit. a Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare pe care inculpatul urmează să o execute. În baza art. 71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal. În baza art. 865 al. 2 Cod penal raportat la 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni ce începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei. În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate. În baza art. 863 al. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea, c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natură să poată fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la lit. b), c), d) le va comunica persoanelor sau organelor stabilite la lit. a). În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că săvârșirea de infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea cu rea – credință a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță poate atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 83, 864 Cod penal. În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 1357 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor civile, ca neîntemeiate. În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 380 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Rechizitoriul din 12.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. S., în dosarul nr. 1931/P/2012 al aceluiași P., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T. A., cu datele de identificare din dispozitivul prezentei, pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal și a unei infracțiuni de port fără drept a cuțitului prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, la data de 01.11.2012, împotriva părții vătămate M. S.. În fapt, în actul de inculpare, s-a reținut că la 01.11.2012 partea vătămată împreună cu K. Erno și S. Gyula au intrat în restaurantul din centrul loc. Zagon. Partea vătămată l-a observat pe inculpat, a mers la masa lui, cei doi au purtat discuții privind furtul unui telefon mobil ce aparținuse părții vătămate, și pe care inculpatul i l-ar fi furat cu câteva săptămâni în urmă, dar i-l restituise ulterior fără cartela S., partea vătămată cerându-i inculpatului să-i restituie și cartela. Pe fondul consumului de alcool discuția dintre cei doi s-a aprins inculpatul spunând că nu a furat telefonul ci l-a găsit fără cartelă. La un moment dat cei doi au ieșit din restaurant, au coborât scările de acces în local, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag cu care l-a tăiat pe partea vătămată în zona abdomenului, după care a fugit la locuința unchiului său R. T.. Înainte de aceasta, a aruncat briceagul într-un șanț pentru a nu fi găsit asupra sa de organele de poliție. Partea vătămată a reintrat în restaurant după 5 minute și le-a zis celor doi care erau cu el și gestionarei K. R. că a fost tăiat de inculpat. Au părăsit localul și au mers la Postul de Poliție Zagon unde au sesizat .. S-a solicitat ambulanța pentru acordarea de îngrijiri medicale și transportarea la spital, dar partea vătămată a refuzat transportarea la unitatea medicală. Fiind examinat de un medic legist, s-a emis certificatul medico – legal care constată plaga liniară, la 6 cm. deasupra ombilicului, de 25 cm. lungime, direcție oblic orizontală infero – lateral drept, cu margini netede, nete și unghiuri ascuțite, suturată cu 9 fire depărtate, pansată, nesângerândă. A necesitat pentru vindecare un număr de 12 – 15 zile îngrijiri medicale, nu a pus în pericol viața victimei. La primul termen de judecată partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 2.000 lei daune materiale reprezentând costul îngrijirilor medicale, pansare la Spitalul Județean Sf. G. timp de 3 zile, restul acasă, precum și cu suma de 4.000 lei daune morale. Au fost audiate părțile, declarațiile lor fiind atașate dosarului. De asemenea, s-au audiat martorii S. Gyula, K. Erno, K. R., T. I., Bagoly Szabolcs.
Din coroborarea ansamblului probator, instanța de fond a arătat că situația de fapt descrisă în rechizitoriu este reală, vinovăția inculpatului fiind dovedită. În fapt, instanța a reținut că la 01.11.2012 partea vătămată însoțită de K. Erno și S. Gyula a mers în restaurantul din centrul loc. Zagon. Acolo l-a întâlnit pe inculpat care se afla la masă cu Bagoly Szabolcs. Între partea vătămată și inculpat era un conflict recent legat de faptul că partea vătămată susținea că inculpatul îi sustrăsese un telefon pe care pretinsese că l-a găsit fără cartelă, restituindu-i-l fără cartelă spunându-i că așa îl găsise. Partea vătămată susținea că inculpatul are și cartela și să i-o dea căci are nevoie de numerele de telefon. S. Gyula și K. Erno stăteau la bar, au spus părții vătămate să nu se certe că au venit să bea. Inculpatul i-a spus părții vătămate să iasă afară că o să-i dea acolo cartela. Partea vătămată a ieșit după inculpat, singur, iar acolo inculpatul l-a tăiat și a fugit. Instanța nu a reținut că fapta inculpatului a fost un răspuns la solicitarea părții vătămate de restituire a cartelei și la faptul că partea vătămată era însoțită de K. Erno și simon Gyula, deoarece aceștia doi nu au fost amenințători la adresa inculpatului, din contră au avut o atitudine de calmare a conflictului, nu au intervenit în nici un fel între părți până ce acestea au ieșit din local. Nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării, în cauză nefiind dovedită starea de puternica tulburare sau emoție a inculpatului. Între momentul solicitării adresate de partea vătămată și cel al loviturii inculpatului, a trecut un interval de timp, ele neproducându-se într-o succesiune imediată, iar faptul că inculpatul l-a chemat pe partea vătămată afară pentru a rezolva acolo conflictul exclude orice puternică tulburare. Nu s-a dovedit nici atingerea gravă adusă demnității inculpatului.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care la 01.11.2012 a lovit partea vătămată în zona abdominală cu briceagul pe care-l purta asupra sa, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12 - 15 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 al. 2 Cod penal și ale infracțiunii de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R, forma de vinovăție cu care au fost săvârșită fiind intenția directă, așa cum aceasta este definită de art. 19 Cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și art. 72 Cod penal, privind scopul pedepsei și individualizarea sa judiciară. Inculpatul are antecedente penale fără a fi recidivist, a fost sancționat cu amendă administrativă în baza art. 181 Cod penal pentru infracțiunea de port nelegal de armă prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R, la data de 27.03.2013. Nu a fost sincer pe parcursul judecății, susținerile sale privind atitudinea agresivă a părții vătămate nefiind confirmate de niciunul din martorii audiați. Fapta prezintă un grad de pericol social relativ ridicat prin modul și împrejurările săvârșirii, folosirea briceagului în incidentul dintre părți. Instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 3 luni pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal și o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 3 luni pentru infracțiunea de port nelegal de armă prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R. În baza art. 33 lit. a Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare pe care inculpatul urmează să o execute. În baza art. 71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Față de natura infracțiunilor săvârșite nu este necesară interzicerea exercițiului altor drepturi dintre cele prevăzute de art. 64 Cod penal. Instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, în cazul inculpatului, și fără privarea de libertate și, în baza art. 865 al. 2 Cod penal raportat la 861 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni ce începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 1357 cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor civile, daunele materiale în sumă de 2.000 lei nefiind dovedite, iar în ce privește daunele morale instanța a apreciat că 1.000 lei cuantum corespunde suferințelor cauzate părții vătămate de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, la data de 20 decembrie 2013, inculpatul T. A., criticând hotărârea atacată, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. În motivarea apelului se solicită desființarea sentinței atacate și aplicarea unor amenzi penale pentru infracțiunile săvârșite și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Se mai solicită reducerea daunelor morale la care a fost obligat, acestea fiind prea ridicate. Se arată că inculpatul și-a recunoscut fapta, însă a vrut să demonstreze că partea vătămată era în stare de ebrietate și l-a provocat, având o atitudine agresivă față de inculpat, acuzându-l tot timpul de furtul telefonului său mobil. Martorii ascultați au evitat să spună adevărul, fiind evident influențați de partea vătămată. În aceste condiții se solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 din Codul penal, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea n. 187/2012 și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal.
Recursul formulat a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C., care la termenul de judecată din data de 17 februarie 2014 l-a recalificat în apel, în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/201.
Tribunalul C., prin decizia penală nr. 3/17.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 50 din noul Cod de procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel B., avându-se în vedere faptul că în cazul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, raportat la dispozițiile art. 27 pct. 3 și 281 pct. 3 din Codul de procedură penală din 1968.
În apel a fost depus un înscris de către partea civilă M. S. reprezentând o fotografie cu urma leziunii, iar la cererea inculpatului s-a solicitat atașarea temporară a dosarului nr. 267/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S., în care s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, pentru care s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ în temeiul art. 230, 10 alin. 1 lit. b și 181 din vechiul Cod penal, faptă care a fost comisă la data de 18 ianuarie 2013 și nu are legătură cu fapta din data de 01.11.2012 pentru care este cercetat în prezentul dosar.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de inculpatul T. A. este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate in continuare:
Instanța de apel are în vedere și efectul devolutiv al apelului, așa cum este reglementat în cuprinsul articolului 417 din Codul de procedură penală, potrivit căruia în cadrul limitelor efectului devolutiv, instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Astfel, se constată că starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor și încadrarea juridică a acestor fapte, raportat la legislația în vigoare de la momentul pronunțării hotărârii.
Astfel persoana vătămată M. S. a afirmat de la prima declarație că inculpatul T. A. l-a chemat afară din bar și ieșind cu acesta, când a coborât scările inculpatul l-a tăiat la nivelul abdomenului, după care a fugit. Venind înapoi în bar după 5 minute, persoana vătămată a spus martorilor din bar că a fost tăiat de către inculpat în fața barului. Leziunea traumatică este constatată prin certificatul medico-legal nr. 1979/A2/549 din 2 noiembrie 2012, în care se arată că numitul M. S. a prezentat o plagă de 25 cm lungime în etajul abdominal superior și a necesitat pentru vindecare 12-15 zile de îngrijiri medicale.
Aspectele reținute se coroborează și cu declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște că a scos din buzunarul de la pantaloni un briceag pe care îl avea asupra sa și l-a tăiat cu acesta pe M. S. în zona abdomenului (fila 14 din dosarul de urmărire penală și fila 42 în cursul cercetării judecătorești).
Inculpatul T. A. justifică acțiunea sa prin aceea că M. S. a fost cel care s-a repezit spre el înainte de a scote briceagul. Însă în cursul cercetării judecătorești acesta arată (la fila 43) că a tăiat-o pe partea vătămată pentru că s-a temut că îl vor bătea aceasta și cei 2 colegi. Astfel, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține eventual circumstanța atenuantă a provocării acțiunii inculpatului de către persoane vătămată, nefiind dovezi administrate în acest sens.
De asemenea instanța de apel are în vedere principiul neagravării situației în propriul apel reglementat de dispozițiile art. 418 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, în condițiile în care, raportat la obiectul cu care s-a produs leziunea precum și zona vitală vizată de lovitura inculpatului, s-ar fi putut pune în discuția părților o altă încadrare juridică mai grea, respectiv aceea de tentativă la omor.
În aceste condiții pedepsele aplicate inculpatului T. A. apar ca fiind just individualizate, iar modalitatea de executare aleasă, cea a suspendării pedepsei sub supraveghere în măsură să constituie un avertisment pentru comportamentul inculpatului.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța de apel va analiza în continuare incidența dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal, care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În același timp se are în vedere și decizia nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Se constată că infracțiunea de lovire sau alte violențe este în prezent reglementată în cuprinsul articolului 193 din noul Cod penal, fiind sancționată în alineatul 2 cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, în timp de potrivit legii vechi pedeapsa ere de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, aceasta își găsește corespondent în infracțiunea intitulată „Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase”, reglementată în cuprinsul articolului 372 alin.1 din noul Cod penal, potrivit căruia „Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun: a) cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire; b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice; c) substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. În reglementarea anterioară, pedeapsa era închisoarea de 3 luni la 2 ani sau amendă.
Potrivit articolului 4 din Codul penal, intitulat „Aplicarea legii penale de dezincriminare”, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi. Potrivit articolului 3 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Se constată deci că fapta inculpatului T. A. de a purta un briceag în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție este incriminată de legea nouă în cuprinsul infracțiunii indicate mai sus, art. 372 alin. 1 din noul Cod penal, nefiind dezincriminată.
Astfel, reglementările din legea specială nr. 61/1991 și din vechiul Cod penal, în vigoare la momentul săvârșirii faptei (01.11.2012), apar mai favorabile decât reglementările din dispozițiile noului Cod penal, în condițiile în care instanța se orientează la a alege 2 pedepse cu închisoarea. Se are în vedere astfel regimul mai ușor al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, astfel cum era reglementat în cuprinsul articolului 861 din vechiul Cod penal, față de ansamblul de reglementări a modalității suspendării executării pedepsei sub supraveghere din cuprinsul articolelor 91-98 din noul Cod penal. De asemenea se are în vedere modul de aplicare a pedepsei rezultante în cazul concursului de infracțiuni, sancționarea fiind mai blândă în vechiul Cod penal care permitea să se aplice pedeapsa cea mai grea, care doar putea fi sporită în condițiile art. 34 din Codul penal din 1969, spre deosebire de stabilirea pedepsei rezultante potrivit noului Cod penal, prin care se dispune că se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, conform art. 39 lit b.
În ceea ce privește suma cu titlu de daune morale la plata căreia a fost obligat inculpatul T. A., în cuantum de 1000 de lei, este corect stabilită de către instanța de fond în raport de urmările faptei în privința victimei M. S., care a prezentat o plagă de 25 cm lungime în etajul abdominal superior și a necesitat pentru vindecare 12-15 zile de îngrijiri medicale, constatate prin certificatul medico-legal nr. 1979/A2/549 din 2 noiembrie 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală C..
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța de apel va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. A., împotriva sentinței penale nr. 216/16.12.2013 a Judecătoriei Târgu-S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține, făcând aplicarea art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. A., împotriva sentinței penale nr. 216/16.12.2013 a Judecătoriei Târgu-S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă inculpatul T. A. la plata sumei de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2014
PreședinteJudecător
S. F. M. Ș.
Grefier
D. C.
Red. M.Ș./12.09.2014
Dact. D.C./17.09.2014/5 exemplare
Jud.fond: R.I.Z.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 243/2014.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP.... → |
|---|
