Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 5749/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 173/C DOSAR NR._
Ședința publică din 15 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CC12:
Președinte – R. C. D.
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației declarate de contestatorul – condamnat S. F. împotriva sentinței penale nr. 315/S din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 15 decembrie 2014, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.315/S din 11 noiembrie 2014 a Tribunalului B. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul S. F. privind întreruperea pe motive sociale a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.154/2013 a Tribunalului B..
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut că prin cererea adresată instanței petentul condamnat S. F. a solicitat întreruperea executării pedepsei în executarea căreia se află. În motivarea cererii a invocat probleme de sănătate ale părinților săi care au nevoie de sprijinul său.
Biroul de executări penale de la Tribunalul B., care a examinat cererea formulată de condamnat, prin încheierea din data de 24.10.2014 a sesizat instanța de judecată în vederea aprecierii caracterului admisibilității acesteia, dat fiind motivele invocate de către petentul condamnat.
La dosar, în susținerea cererii, s-au depus la termenul de judecată din data de 6.11.2014 un set de înscrisuri care privesc situația socială a petentului condamnat.
Prin cererea formulată nu s-a indicat un temei juridic, iar la termenul stabilit în cauză și prin nota de ședință depusă la dosar s-au învederat prevederile art. 455 alin.3 ale Codului de procedură penală din 1968 (în vigoare până la 1.02.2014).
Instanța a constatat că de la data de 1.02.2014 au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală.
Conform dispozițiilor procedurale, art.592 Cod procedură penală, cu raportare la art. 589 același cod, întreruperea executării pedepsei se poate dispune în următoarele cazuri:
a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată;
b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.
Petentul condamnat nu a indicat dispozițiile procedurale în baza cărora cererea sa poate fi analizată pe fond, iar dispozițiile art.455 Cod procedură penală din 1968 cu raportare la art.453 lit. c același cod nu mai sunt în vigoare în prezent.
Așa fiind, constatând că petentul nu a înțeles să modifice cererea sa potrivit noilor dispoziții procedurale și temeiurile de fapt ale cererii sale nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile prevăzute de lege, Tribunalul B. a apreciat că cererea de întrerupere a executării pedepsei nu poate fi analizată pe fond.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul condamnat, criticând soluția sub aspect de legalitate.
În calea de atac a contestației nu au fost administrate alte mijloace de probă, părțile neavând de formulat alte cereri.
În ceea ce privește cererea condamnatului privind acordarea unui nou termen depusă la dosar după închiderea dezbaterilor, se constată că aceasta a fost transmisă instanței de către administrația locului de deținere, însă nu a impietat soluționarea cauzei, în condițiile în care în fața instanței contestatorul nu a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, iar termenul menționat în cerere (după data de 25 ianuarie 2015) nu putea fi stabilit.
Oricum, în raport de obiectul cauzei, dreptul la apărare a fost asigurat în mod corespunzător de către apărătorul desemnat din oficiu.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea o apreciază neîntemeiată, în raport de obiectul cererii introductive, precum și de noile dispoziții ale Codului de procedură penală, aplicabile după data de 1 februarie 2014.
Luând în considerare faptul că prin cererea adresată instanței condamnatul a solicitat întreruperea de executare de pedeapsă din motive sociale (părinții au o vârstă înaintată și suferă de diferite afecțiuni), se constată că aceasta este inadmisibilă, în condițiile în care dispozițiile art.592 Cod procedură penală, cu raportare la art. 589, nu mai prevăd posibilitatea întreruperii executării pedepsei decât pentru anumite motive limitativ expuse, printre acestea neregăsindu-se și cele invocate de către petent.
Pentru aceste considerente, este evident că cererea condamnatului a fost corect respinsă de către prima instanță, sentința nr.315/S din 11 noiembrie 2014 fiind legală și temeinică.
În aceste împrejurări, contestația formulată de către condamnatul S. F. va fi respinsă, acesta urmând a fi obligat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare (în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu).
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația formulată de către S. F. împotriva sentinței penale nr.315/S din 11 noiembrie 2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă contestatorul S. F. la 130 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2014.
Președinte
R. C. D.
Grefier
D. C.
Red.R.C.D./07.01.2015
Dact.D.C./14.01.2015/4 exemplare
Jud.fond E.M.T.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 465/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 376/2014.... → |
|---|
