Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 539/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 404/305/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 539/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – Lucreția T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA S. G. împotriva sentinței penale nr. 60 din 12 mai 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 29 octombrie 2014, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 60/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, în baza art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 ( 2 acte materiale ), art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului V. V., fiul lui V. și I., născut la data de 30.12.1981 în municipiul S. G., județul C., domiciliat în municipiul S. G., .. 1, ., județul C., C.N.P._, cetățean român, studii 8 clase, la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în formă continuată.
În baza art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. d din Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 2 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 2 luni ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 1 și 5 Cod penal din 1969, inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969, ca pedeapsă accesorie, executarea acestei pedepse fiind suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut de la data de 23.01.2013, ora 16,00 până la data de 24.01.2013 orele 17,00, măsura reținerii încetând de drept.
S-a constatat că persoana vătămată Fekecs Titanilla, domiciliată în municipiul S. G., .. 16, ., județul C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, urmând ca suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului ( av. Pilbath Zsuzsa ) în cursul urmăririi penale să rămână în sarcina satului, urmând a fi avansată Baroului C. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că inculpatul și persoana vătămată au avut o relație de prietenie, timp de 8 ani, cei doi despărțindu-se la jumătatea anului 2012, ca urmare a neînțelegerilor apărute, persoana vătămată fiind cea care a întrerupt relația cu inculpatul. Inculpatul nu a acceptat despărțirea de persoana vătămată, motiv pentru care a încercat să ia legătura cu aceasta de mai multe ori, persoana vătămată neacordându-i însă atenție și refuzând orice legătură cu acesta.
Începând cu luna noiembrie 2012, inculpatul a început să-i trimită persoanei vătămate mesaje de amenințare cu moartea, mesaje pe care i le trimitea pe telefonul mobil, inculpatul folosind în acest scop cartele telefonice.
Întrucât nu mai putea să ia legătura cu persoana vătămată, în data de 22.11.2012 inculpatul a așteptat-o pe persoana vătămată pe trotuarul din fața barului Pizza din municipiul S. G., situat pe ., a observat că persoana vătămată vorbea la telefonul mobil, inculpatul deplasându-se la persoana vătămată și luându-i telefonul mobil din mână, închizându-l, pentru ca persoana vătămată să nu mai poată apela nicio persoană. Astfel cum a precizat inculpatul prin declarația dată, intenția acestuia nu era aceea de a-i sustrage telefonul, ci de a o împiedica pe persoana vătămată să apeleze pe cineva.
Inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate să îl însoțească la o plimbare, fiind refuzat de aceasta, persoana vătămată fiind vizibil speriată, aspect pe care inculpatul l-a și precizat prin declarația dată.
Ca urmare a refuzului persoanei vătămate de a-l însoți, și pe fondul faptului că aceasta nu mai dorea să se împace cu inculpatul, acesta a lovit-o pe aceasta cu palma în zona feței, trăgând-o de păr, a luat-o de braț și au pornit spre . municipiul S. G., persoana vătămată observând o mașină a organelor de poliție, moment în care a fugit spre mașină și a strigat ajutor, atât inculpatul, cât și persoana vătămată fiind conduși ulterior la sediul Poliției.
Persoana vătămată nu s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală la acea dată.
În data de 23.01.2013, inculpatul a hotărât din nou să ia legătura cu persoana vătămată, astfel încât, s-a deplasat pe . de muncă al persoanei vătămate, a așteptat-o pe aceasta, persoana vătămată sosind în jurul orelor 07,30, însoțită de martorul O. M. D., întrucât persoanei vătămate îi era teamă să se deplaseze singură pe stradă, după incidentul din data de 22.11.2012.
Inculpatul s-a deplasat spre persoana vătămată, spunându-i că dorește să discute cu aceasta, persoana vătămată a refuzat discuția, motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu palma peste față pe persoana vătămată, martorul O. M. D. a intervenit, cerându-i inculpatului să se calmeze, persoana vătămată intrând între timp în incinta punctului de lucru al societății la care aceasta este angajată.
Ulterior, persoana vătămată s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală S. G., prin certificatul medico-legal aflat la fila 25 dosar urmărire penală reținându-se că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu suprafață mare ( posibil palmă ), leziunile nu au necesitat îngrijiri medicale, acestea putând data din 23.01.2013.
Totodată, astfel cum recunoaște și inculpatul, la dosarul cauzei există și planșele fotografice, precum și listele întocmite după descărcarea mesajelor stocate pe telefonul mobil al persoanei vătămate, primite de la numărul de telefon aparținând inculpatului, din care rezultă faptul că inculpatul i-a adresat amenințări cu moartea sau alte violențe persoanei vătămate.
În acest sens sunt mesajele trimise la datele de 15.12.2012 ( „ știu că ești condusă la muncă, știu că mergi și cu șeful tău, știu că va fi sfârșitul lumii și atunci dacă o să ajung la închisoare ” ), 15.12.2012 ( „ pentru că m-ai dat la poliție o să mă răzbun ”, „ ți-e frică să ridici telefonul ai spus că nu te temi de mine ”), 31.12.2012 ( „ și după 25 de ani de închisoare o să te caut ”, „ îți arăt eu ție ”, „ mai bine să mă denunți, dacă nu, o să-ți înghețe sângele în vine ”, „ nu mă interesează poliția, sângele tău mă interesează ”, „ când te prind, o să mori ”, „ nu-ți e frică de moarte, dar va veni ”, „ până acum a fost un vis urât, dar de acum va veni viața ta de coșmar ”, „ ăsta o să-ți fie ultimul Revelion ” ) 09.01.2013 ( „ și șoarecele intră o dată în cușcă, nu poate să se ascundă pentru totdeauna ”, „ trage perdeaua, căci văd televizorul ”, „ se plănuiește partea a 8-a din filmul Fierăstrăul ” ).
S-a reținută că în același sens este și procesul-verbal de redare rezumativă vizând conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu persoana vătămată, în baza autorizației nr. 6/2013 a Judecătoriei S. G..
Astfel, instanța de fond a constatat că susținerile persoanei vătămate în sensul lovirii, respectiv, amenințării sale de către inculpat, sunt dovedite în cauză, fiind coroborate cu mesajele telefonice menționate, depoziția martorului O. M. D., certificatul medico-legal, nu în ultimul rând, cu susținerile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, amenințările adresate de inculpat persoanei vătămate fiind de natură a crea acesteia o temere puternică; de altfel, acest lucru s-a și întâmplat, martorul O. M. D. precizând că persoana vătămată avea o stare de temere, aceasta era amenințată chiar și în timpul serviciului, primind mesaje de amenințare pe telefonul mobil, acesteia îi era frică să se mai deplaseze singură, fiind însoțită de martor la serviciu, iar până la sosirea martorului, persoana vătămată era însoțită de părinții săi.
Pe baza materialului probatoriu administrat, în sensul celor reținute, instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea cu intenție directă, a faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare,
La termenul de judecată din data de 12.05.2014 instanța de fond a schimbat încadrarea juridică, reținând prevederile legii vechi ca fiind mai favorabile, având în vedere interpretarea în mod global a legii penale mai favorabile, conform Deciziei Curții Constituționale 265 din 06 mai 2014, care stabilește că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile; legea penală mai favorabilă a fost evaluată în mod global, având în vedere atât regimul sancționator, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor - mai favorabile în accepțiunea legii vechi, cât și dispozițiile sancționatorii ale concursului de infracțiuni, ale formei continuate, de asemenea mai favorabile în temeiul legii vechi, precum și faptul că pentru aceste infracțiuni legiuitorul a prevăzut posibilitatea împăcării părților, în temeiul dispozițiilor legii vechi.
S-a reținut că, în cauză, a fost efectuată și o expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, prin raportul de expertiză reținându-se că inculpatul prezintă tulburare de adaptare mixtă anxios distimică, structura de personalitate de tip instabil emoțional, tic nervos, apreciindu-se că la momentul săvârșirii faptelor de care este învinuit, discernământul a fost păstrat.
La individualizarea judiciară a pedepselor, au fost invocate criteriile generale de individualizare, respectiv, împrejurările și modalitățile de comitere a faptelor - inculpatul agresând-o fizic de două ori pe persoana vătămată, cauzând acesteia leziuni ce nu au necesitat îngrijiri medicale, comiterea faptei intervenind în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai mult, inculpatul urmărind-o pe persoana vătămată în mod repetat, amenințând-o pe aceasta cu moartea sau alte violențe, în mod repetat, atât direct, cum recunoaște inculpatul, cât și prin mesaje telefonice și convorbiri telefonice, amenințările fiind de natură a-i crea persoanei vătămate o stare de temere reală cu privire la viața, integritatea sa fizică, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului, care are anumite afecțiuni, menționate în cuprinsul raportului de expertiză psihiatrică efectuat, însă a avut discernământ la momentul comiterii faptelor, inculpatul neavând antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, s-a prezentat în fața instanței de fond, a recunoscut comiterea faptelor imputate.
Instanța de fond a avut în vedere și aspectele reliefate în cuprinsul referatului de evaluare, conform căruia, inculpatul este o persoană care locuiește cu părinții săi, făcând parte dintr-o familie organizată, nemanifestând interese școlare, abandonând cursurile școlare, urmând însă un curs de calificare în meseria de montator de pereți și cartoane ghipsate, meserie pe care o profesează în prezent, fără forme legale, lucrând ca și zilier în construcții, inculpatul comițând faptele pe fondul supărării și geloziei, dând dovadă de o capacitate scăzută de gândire alternativă și capacitate redusă de anticipare a consecințelor faptelor sale, deși cunoștea prevederile legale incidente asupra comportamentului său; inculpatul, deși dispune de resurse familiale, personale și comunitare relativ limitate, prin dorința sa și oportunitatea de a valoriza în viitor mai adecvat factorii protectivi, revizuindu-și propriul rol în raporturile cu celelalte persoane, printr-o gestionare viitoare adecvată a furiei și frustrărilor, își va putea îmbunătăți relaționarea cu cei din jur.
Referitor la modalitatea efectivă de executare, apreciind totodată că prevederile art. 81 Cod penal din 1969 sunt mai favorabile comparativ cu dispozițiile legii noi, neimpunând stabilirea altor obligații în sarcina inculpatului, ca în cazul instituțiilor prevăzute de legea penală nouă, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile textului art. 81 Cod penal din 1969 cu privire la inculpat, având în vedere atât circumstanțele comiterii faptelor, dar și cele de ordin personal ale inculpatului, la care instanța a făcut referire anterior, iar scopul și rolul pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate acestuia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale, nici în fața instanței de judecată, precizând faptul că nu are pretenții civile de la inculpat, nici pentru infracțiunea de lovire, nici pentru cea de amenințare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria S. G., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969.
În memoriul depus la dosarul cauzei, s-a arătat că instanța a încălcat tehnica de individualizare în cazul ambelor infracțiuni întrucât trebuia să argumenteze mai întâi alegerea pedepsei alternative a închisorii, față de cea a amenzii și apoi să procedeze la individualizarea acesteia.
Este nejustificată alegerea pedepsei minime pentru infracțiunea de amenințare și a unei pedepse orientate spre minim pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, având în vedere că inculpatul, începând cu luna noiembrie 2012, în mod repetat, i-a adresat amenințări cu moartea și alte violențe persoanei vătămate, atât personal, cât și prin intermediul mesajelor și convorbirilor telefonice, conținutul acestora creându-i persoanei vătămate o stare de teamă vizând siguranța personală, inculpatul acționând cu scopul de a se răzbuna pe persoana vătămată, având ca mobil gelozia. Deși inculpatul nu a negat săvârșirea faptei, instanța nu a dat eficiență circumstanței agravante reținute. Nu doar că a acționat constant în vederea terorizării persoanei vătămate, dar a declarat că nu crede că va înceta activitățile infracționale îndreptate împotriva acesteia, că nu se poate controla, menționând totodată că nu îi pare rău pentru cele comise; le fel și în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe. Este evident că în cazul inculpatului scopul procesului penal nu va fi atins deoarece a continuat, inclusiv după trimiterea în judecată, săvârșirea faptelor de amenințare, obiect al dosarului penal nr. 2554/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G..
La individualizarea pedepselor, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat de modul în care au fost comise, precum și conduita inculpatului, anterioară și ulterioară comiterii infracțiunilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpatul nu și-a corijat comportamentul infracțional, cu atât mai mult cu cât pedepsele aplicate au fost suspendate condiționat.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, inculpatul nu s-a prezentat.
Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând totodată seama de motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul însuși recunoscând fapta comisă și solicitând aplicarea procedurii reglementate de art. 374 alin. 4 și art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală; din analiza acestora a rezultat, fără niciun dubiu, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, faptele constând în aceea că, începând cu luna noiembrie 2012, în mod repetat, cu scopul de a se răzbuna pe aceasta, având ca mobil gelozia, inculpatul i-a adresat persoanei vătămate Fekecs Titanilla amenințări cu moartea și alte violențe, atât personal, cât și prin mesaje și convorbiri telefonice, conținutul acestora creându-i persoanei vătămate o stare de temere vizând siguranța personală, iar în datele de 22.11.2012 și 23.01.2013 a lovit-o pe Fekecs Titanilla, din același motiv, urmare a săvârșirii faptei din 23.01.2013 cauzându-i acesteia leziuni traumatice care nu necesită îngrijiri medicale.
În mod temeinic s-a observat că de la data comiterii faptei și până la momentul judecării cauzei a intrat în vigoare noul Cod penal, astfel încât s-a procedat la examinarea comparativă a celor două legi penale succesive în vederea identificării legii penale mai favorabile, stabilindu-se corect că vechiul Cod penal este mai favorabil inculpatului.
În ceea ce privește însă individualizarea pedepselor aplicate, Curtea constată că, deși judecătorul cauzei a reținut corect pericolul social al faptelor, acesta nu a fost reflectat corespunzător în cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea de amenințare.
Deși nu a reținut expres în considerentele sentinței, este evident că, dată fiind gravitatea faptelor, prima instanță a optat dintre pedepsele alternative prevăzute atât de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969, cât și de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969, pentru pedeapsa închisorii
În acest sens, caracterul repetat al actelor de amenințare, conținutul acestora, evidențiat mai ales prin transcrierea mesajelor de pe telefonul mobil al persoanei vătămate ( filele 36-52 dosar de urmărire penală ), precum și faptul că inculpatul a exercitat și acte de agresiune fizică a acesteia, de natură să sporească temerea victimei că inculpatul ar putea acționa în sensul în care amenința, denotă un pericol social crescut al faptelor săvârșite, precum și o periculozitate sporită a inculpatului.
Prin urmare, procedând mai întâi la descontopirea pedepsei rezultante de 2 luni închisoare și la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente ( de o lună închisoare, respectiv, 2 luni închisoare ), instanța de apel va reevalua cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.
Ținând totodată seama și de faptul că inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, ca efect al aplicării procedurii simplificate ( art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ), Curtea apreciază că se impune majorarea pedepsei de la 2 luni închisoare la 6 luni închisoare, orientarea spre maximul special ( 8 luni închisoare ) fiind de natură să sancționeze eficient conduita infracțională a inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa de o lună închisoare, stabilită pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, apreciem că este îndestulătoare având în vedere, pe de o parte, limitele obținute prin reducerea cu o treime conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ( 20 zile – 2 luni închisoare ), iar, pe de altă parte, intensitatea redusă a actelor de violență fizică comise de inculpat.
Circumstanța agravantă reținută în cazul ambelor infracțiuni se reflectă în cuantumul pedepselor, art. 78 Cod penal din 1969 instituind o cauză facultativă de agravare a pedepsei.
Fiind întrunite condițiile concursului real de infracțiuni, în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 Cod penal, pedepsele de 1 luni închisoare și 6 luni închisoare vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare, conduita adoptată de inculpat ulterior comiterii faptelor de care este acuzat, precum și datele care rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. ne determină să constatăm că modalitatea de executare aleasă de prima instanță nu este aptă să asigure corijarea comportamentului inculpatului, fiind necesar a supune conduita inculpatului unui control strict, necesar pentru îndreptarea sa.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal din 1969, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată acestui inculpat pe durata unui termen de încercare de 3 ani, determinat conform art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, Curtea va obliga inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., conform programului stabilit de acesta; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Atitudinea adoptată de inculpat față de persoana vătămată, inclusiv după comiterea faptelor, conduce la concluzia că este necesar a impune acestuia obligația prevăzută de art. 863 alin. 3 lit. d Cod penal din 1969, adică să nu intre în legătură cu persoana vătămată Fekecs Titanilla. Instituirea acestei interdicții este proporțională cu scopul urmărit, acela de a asigura corijarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte în viitor.
Totodată, inculpatului i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 raportat la art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Apreciind că a fost corect individualizată, va fi menținută pedeapsa accesorie aplicată de prima instanță și, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, va fi suspendată și executarea acesteia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Totodată, inculpatului i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În considerarea tuturor aspectelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria S. G. împotriva sentinței penale nr. 60/12.05.2014, pronunțată Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei.
Rejudecând cauza, hotărârea apelată va fi reformată conform celor ce preced, iar celelalte dispoziții vor fi menținute.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria S. G. împotriva sentinței penale nr. 60/12.05.2014, pronunțată Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei.
Rejudecând în aceste limite,
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele de o lună închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și de 2 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Majorează de la 2 luni închisoare la 6 luni închisoare pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, aplică inculpatului V. V. pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art. 861 Cod penal din 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului V. V., pe durata termenului de încercare de 3 ani, determinat conform art. 862 Cod penal din 1969.
În baza art. 863 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului C., conform programului stabilit de acesta,
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 863 alin. 3 lit. d Cod penal din 1969, obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să nu intre în legătură cu persoana vătămată Fekecs Titanilla.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 raportat la art. 83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Menține pedeapsa accesorie aplicată de prima instanță și, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, suspendă și executarea acesteia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./25.11.2014
Dact. O.S./26.11.2014
3 exemplare
Jud. fond: M. M. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 376/2014.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 101/2014. Curtea de... → |
|---|
