Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 567/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 27938/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 567/.._
Ședința publică din 31 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ4:
Președinte – M. Ș. - judecător
Judecător – S. F.
- Grefier – A. O.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de partea civilă C. E. A. împotriva sentinței penale nr. 1731 din 27 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/197/2013.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 17 octombrie 2014 și 31 octombrie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
P. sentința penală nr. 1731/27 iunie 2014 a Judecătoriei B. s-a dispus:
În baza art. 25-26 și art. 397 Cod procedură penală, art. 998-999 din vechiul cod civil (în vigoare la 11.09.2008), art. 50 din Legea nr. 136/1995, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă CIUPIȚOIU E. A. și acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B., și în consecință, a obligat asigurătorul, în prezent parte responsabilă civilmente, ., la plata următoarelor sume de bani:
- 10.000 lei, cu titlul de daune materiale către partea civilă Ciupițoiu E. A.;
- 50.000 lei, cu titlul de daune morale către partea civilă Ciupițoiu E. A.;
- 31.332,70 lei, cu titlul de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B., reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții civile Ciupițoiu E. A.;
A respins, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de partea civilă Ciupițoiu E. A. în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente (asigurător) ., partea responsabilă civilmente . și inculpatul R. C. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că:
P. sentința penală nr. 2084 din data de 06.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/197/2012, rămasă definitivă la data de 19.11.2013 prin nerecurare, inculpatul R. C. A. a fost condamnat pentru vătămare corporală din culpă la pedeapsa de 11 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prezenta cauză are ca obiect latura civilă disjunsă din dosarul menționat, fiind necesare administrarea mai multor probe, inclusiv expertiză, ce ar fi tergiversat soluționarea laturii penale.
În ceea ce privește limitele prezentei cauze - latura civilă, s-a constatat că prin hotărâre penală definitivă s-a stabilit vinovăția inculpatului și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, riscul răspunderii civile auto fiind preluat de asigurător, în prezent parte responsabilă civilmente, în baza raportului de asigurare pe care îl avea cu inculpatul. Aspectele rămase în discuție sunt legate de cuantumul despăgubirilor civile.
P. urmare, ținând cont de probele administrate în cauză, în considerarea prevederilor art. 25-26 și art. 397 Cod procedură penală, art. 998-999 din vechiul Cod civil (în vigoare la 11.09.2008), art. 50 din Legea nr. 136/1995, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ciupițoiu E. A., respectiv, în întregime acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B., și în consecință obligă asigurătorul, în prezent parte responsabilă civilmente, ., la plata următoarelor sume de bani 10.000 lei, cu titlul de daune materiale către partea civilă Ciupițoiu E. A., 50.000 lei, cu titlul de daune morale către partea civilă Ciupițoiu E. A., 31.332,70 lei, cu titlul de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B., reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții civile Ciupițoiu E. A., fiind respinse ca nefondate celelalte pretenții formulate de partea civilă Ciupițoiu E. A. în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente (asigurător) ., partea responsabilă civilmente . și inculpatul R. C. A., pentru considerentele ce se succed.
Astfel, din înscrisurile administrate ca mijloc de probă în cauză, instanța a reținut că prejudiciul material a fost dovedit de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B., situație în care s-au admis în întregime pretențiile civile formulate de această parte, iar asigurătorul care preia riscul răspunderii civile delictuale a inculpatului a fost obligat la plata acestei sume.
În altă ordine de idei, instanța a reținut că prejudiciul material al părții civile Ciupițoiu E. A. a fost probat în parte cu înscrisuri, în parte cu martori, fără însă a se putea stabili cu certitudine un prejudiciu material în cuantum de 50.000 lei, context în care instanța raportat la probele administrate sub acest aspect a admis numai în parte cererea părții civile respectiv, pentru suma de 10.000 lei cu titlul de daune materiale cu executare uno ictu.
În ceea ce privește daunele materiale sub forma unei rente viagere, instanța a reținut că o asemenea indemnizație periodică poate fi acordată numai în cazul în care efectele vătămării corporale se manifestă succesiv pe o perioadă nedeterminată de timp, făcând imposibilă cuantificarea daunelor materiale prin acordarea în mod forfetar a unei sume de bani, situația cea mai des întâlnită în acest sens fiind incapacitatea totală sau parțială de muncă în care se găsește partea civilă în urma accidentului.
Sub acest aspect, instanța a reținut că raportul de expertiză administrat în cauză nu conchide asupra capacității de muncă a părții civile Ciupițoiu, arătându-se că aprecieri obiective asupra capacității de muncă se vor putea face numai după epuizarea tuturor procedeelor medico-chirurgicale și de recuperare indicate. P. urmare, în lipsa unei concluzii clare în acest sens, la acest moment nu se poate admite o astfel de cerere, nefiind certă o eventuală diminuare a capacității de muncă și proporția unei asemenea diminuării, putându-se formula o nouă cerere cu acest obiect la momentul epuizării tuturor procedeelor medico-chirurgicale și de recuperare indicate.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța a apreciat că, deși durerea resimțită de suferințele fizice și psihice ale părții civile nu poate fi cuantificată din punct de vedere material, fiind greu de apreciat ce sumă de bani ar acoperi prejudiciul moral suferit de această parte, totuși suma solicitată de aceasta cu titlul de daune morale este apreciată ca fiind excesivă, context în care a fost admisă doar în parte această cerere, respectiv, fiind acordate daune morale în cuantum de 50.000 lei, tocmai pe considerentul că obligația de acoperire a daunelor morale nu poate fi transformată într-o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
În fine, au fost respinse și cererile părții civile Ciupițoiu E. prin care se solicita și obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente D. SRL la plata de despăgubiri civile, întrucât nefiind depășit plafonul maxim până la care răspunderea este preluată de partea responsabilă civilmente ce are calitatea de asigurător nu se poate admite o astfel de cerere, răspunderea acestor subiecte de drept nefiind solidară, ci doar subsidiară, ei fiind ținuți a răspunde față de partea civilă numai în măsura în care asigurătorul nu este ținut a răspunde în raport de limitele raportului de asigurare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel parte civilă Ciupițoiu A., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie, arătând că este greșită modalitatea de apreciere și de justificare a daunelor materiale și a celor morale ce nu au fost acordate în conformitate cu realitatea dovedită atât cu martori, dar mai ales cu acte medicale depuse la dosarul cauzei și avute în vedere de Comisa INML.
Partea civilă a criticat că s-a apreciat de către instanța de fond că acordându-se o sumă mai mare, ar reprezenta îmbogățire fără justă cauză, fără a avea în vedere că după externare, nu a mai putut beneficia de tratament gratuit, conform prevederilor legale, pentru că nu a mai putut să se angajeze deoarece nu avea finalizate studiile prin promovarea bacalaureatului. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă efortul depus de familie care o însoțeau de fiecare dată la spital și la școală, partea civilă nu se putea îngriji singură, având nevoie de supraveghere permanentă. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că partea civilă a suferit leziuni ce i-au pus în pericol viața, iar recuperarea ulterioară a necesitat intervenție medicamentoasă și kineto-terapeutică.
De asemenea, parte civilă a precizat că se putea cuantifica o eventuală intervenție de scoatere a tijelor existente încă în picior, dar și de reparare a prejudiciului estetic rămânând cu cicatrice pe tot corpul, însă partea civilă are dificultăți în a-și găsi un serviciu, nu este asigurată medical. În plus, spitalizarea a fost de doar 30 de zile de îngrijiri medicale, restul de până la 80 de zile de îngrijiri medicale le-a suportat familia.
În ceea ce privește daunele morale, în practica constantă a instanțelor, se apreciază pornind de la suferința victimei, dar și a familiei acesteia, având ca finalitate nu numai compensarea suferinței psihice care afectează starea sufletească, ci și a suferinței fizice generate de durerile produse prin vătămările corporale, raportat la faptul că a suferit de leziuni grave și de recuperare, se impunea acordarea daunelor solicitate. În criteriile de apreciere INML se arată că în cazul unei facturi cominutive de femur cu introducerea unei tije metalice pentru vindecarea acestei leziuni este necesar de un număr de 60 de zile pentru restabilirea funcțiilor prin tratament recuperator, care mai necesită încă 70 - 80 zile de îngrijire medicală, rezultând un total de 130-140 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, partea civilă a criticat și faptul că prima instanță nu a acordat o indemnizație periodică sub forma unei rente viagere la nivelul salariului de bază minim brut pe economie, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” depus la dosarul cauzei din care rezultă că „stabilirea diagnosticului funcțional și implicit a capacității de muncă precum și a unei eventuale infirmități post-traumatice vor putea fi făcute numai după epuizarea tuturor procedeelor medico-chirurgicale și de recuperare indicate”, precum și declarația martorei D. N. D. care a relatat faptul că partea vătămată a încercat să se angajeze în urmă cu câteva luni, însă locul de muncă impunea ca angajatul să stea mult timp în picioare și nu s-a putut angaja întrucât din cauza tijei nu poate sta mult în picioare.
Verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 417 Cod procedură penală, se constată că apelul promovat de partea civilă este nefondat.
În ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanță, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, fiind stabilite pe baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În prezenta cauză având ca obiect soluționarea acțiunii civile subsecvente acțiunii penale, au fost administrate numai probe în dovedirea pretențiilor civile.
Partea civilă a suferit în urma accidentului produs de inculpat leziuni ce au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de reexaminare întocmit de SJML B. (fila 24 dup), iar IMN M. Minovici, Comisia de Avizare a stabilit că au fost necesare 70-80 de zile de îngrijiri medicale și că această perioadă va putea fi reevaluată după efectuarea intervențiilor chirurgicale și a programului de recuperare post operatorie indicate.
De asemenea, raportul mai precizează că la momentul efectuării consulturilor, partea civilă prezenta o sarcină în evoluție ce contraindică efectuarea examenelor radiologice, precum și a intervențiilor chirurgicale pentru extragerea materialului de osteosinteză și de ameliorare a cicatricelor post traumatice și postoperatorii, astfel că aprecieri obiective asupra numărului total de zile de îngrijiri medicale, a stabilirii diagnosticului funcțional și implicit, a capacității de muncă și a unei eventuale infirmități post traumatice vor putea fi efectuate numai după epuizarea tuturor procedeelor medico-chirurgicale și de recuperare indicate (filele 36-45 dosar fond).
Instanța de apel mai are a sublinia că soluționarea acțiunii civile se efectuează de către instanța penală în cadrul unui proces penal și nu în cadrul unui proces civil, urmare a disjungerii acțiunii civile subsecvente acțiunii penale, astfel că regulile care guvernează soluționarea cauzei sunt cele cuprinse în Cod procedură penală și nu civilă.
Potrivit art. 19 alin. 5 Cod procedură penală este supusă legii civile numai repararea prejudiciului material și moral, adică legii civile substanțiale și nu celei procesual civile.
Rezultă astfel că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie să existe un fapt ilicit, să existe un prejudiciu, între faptul ilicit și prejudiciu să existe raport de cauzalitate și, nu în ultimul rând, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, iar parte civilă să dovedească întinderea prejudiciului, condiții îndeplinite în cauza de față.
În ceea ce privește daunele materiale, instanța are a constata că acestea trebuie dovedite, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
P. urmare, nu se poate efectua de către instanță sau alt medic ce nu are calitatea de medic legist ori specialist autorizat la IML o apreciere a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, câtă vreme comisia superioară a IMN a stabilit că o evaluare obiectivă asupra numărului total de zile de îngrijiri medicale, a stabilirii diagnosticului funcțional și implicit, a capacității de muncă și a unei eventuale infirmități post traumatice vor putea fi efectuate numai după epuizarea tuturor procedeelor medico-chirurgicale și de recuperare indicate, aspecte stabilite la data de 14 ianuarie 2014.
În speță, partea civilă nu a efectuat aceste intervenții până în prezent; în ipoteza în care acestea vor fi efectuate în viitor, va avea dreptul de a se adresa cu o nouă acțiune civilă în fața instanței pentru recuperarea acestor sume, care vor fi certe și exigibile numai după efectuarea intervențiilor chirurgicale și procedurilor indicate de comisia superioară de avizare și control.
La acel moment, examenele radiologice necesare și intervențiile chirurgicale nu au putut fi efectuate deoarece parte civilă prezenta o sarcină în evoluție.
Așadar, actele medicale depuse la dosar (filele 48-55 dosar) și afirmațiile părții civile în legătură cu acest prejudiciu material nu pot fi luate în considerare la acest moment.
Legat de promovarea examenului de bacalaureat și de scăderea performanțelor școlare, parte civilă nu a dovedit că scăderea acestor performanțe și absența de la examenul de bacalaureat au avut loc din cauza traumelor produse prin accident.
Martorii audiați ce au relatat că parte civilă a avut o scădere a randamentului școlar nu pot fi luate în considerare, deoarece era necesar a se depune la dosar o copie a foi matricole din care să rezulte performanțele acesteia anterior accidentului și scăderea acestora ulterior accidentului, deoarece asemenea împrejurări se pot dovedi cu acte pentru a fi credibile.
De altfel, din adeverința depusă în copie la fila 49 dosar rezultă că partea civilă a participat în perioada 23.04.-27.06.2012 la programul de calificare bucătar, organizat de Fundația Dunărea Marea N. și a promovat examenul de absolvire în data de 28.06.2012.
Cum partea civilă a participat la aceste cursuri, instanța are a constata că aceasta, în egală măsură, putea participa la examenul de bacalaureat.
În ceea ce privește daunele materiale sub forma unei rente viagere, instanța reține că o asemenea indemnizație periodică poate fi acordată numai în cazul în care efectele vătămării corporale se manifestă succesiv pe o perioadă nedeterminată de timp, făcând imposibilă cuantificarea daunelor materiale prin acordarea în mod forfetar a unei sume de bani, situația cea mai des întâlnită în acest sens fiind incapacitatea totală sau parțială de muncă în care se găsește partea civilă în urma accidentului, or, raportul de expertiză administrat în cauză nu conchide asupra capacității de muncă a părții civile Ciupițoiu, arătându-se că aprecieri obiective asupra capacității de muncă se vor putea face numai după epuizarea tuturor procedeelor medico-chirurgicale și de recuperare indicate. P. urmare, în lipsa unei concluzii clare în acest sens, la acest moment nu se poate admite o astfel de cerere, nefiind certă o eventuală diminuare a capacității de muncă și proporția unei asemenea diminuării, putându-se formula o nouă cerere cu acest obiect la momentul epuizării tuturor procedeelor medico-chirurgicale și de recuperare indicate și va putea face obiectul unei acțiunii civile viitoare.
Cu privire la daunele morale, acestea constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Din această perspectivă, în mod cert, s-a adus atingere integrității fizice a acesteia și i s-a creat de asemenea o stare de teamă, iar durerile fizice și suferințele psihice provocate de atare leziuni pot și trebuie să fie compensate prin acordarea unor despăgubiri.
Așa cum corect a arătat prima instanță, daunele morale se disting de cele materiale prin faptul că nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare, conform practicii judiciare constante și confirmată de instanța supremă prin numeroase decizii de speță.
Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penală a Înaltei Curti de Casație și Justiție având ca obiect acordare daune morale), că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.
În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate.
Cum fapta inculpatului a pus persoana vătămată în imposibilitate de a efectua diferite activități (participare la cursuri, la viața socială, a fost lipsită de mediul socio-ambiant cu care era obișnuită) o perioadă destul de îndelungată, pe lângă suferințele fizice inerente adăugându-se și disconfortul major legat de dificultățile inerente leziunilor (dificultate la realizarea activităților de igienă elementară, de hrană, de efectuarea celor mai mărunte activități de rutină), toate acestea sunt de natură a crea un puternic disconfort susceptibil de a produce o suferință morală ce se impune a fi compensată.
În consecință, instanța de apel constată similar primei instanțe, că suma de 50.000 lei apare pe deplin justificată pentru a compensa suferința morală încercată de persoana vătămată.
Așa fiind, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, apelul promovat de partea civilă Ciupițoiu A. este lipsit de temei și se va respinge, în condițiile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Cu aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ciupițoiu A. împotriva sentinței penale nr. 1731/27 iunie 2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă partea civilă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2014.
PreședinteJudecătorMirela Ș. S. F.
Grefier,
A. O.
Red.S.F./17.04.2015
Dact. D.C./21.04.2015/7 exemplare
Jud.fond.C.V.O.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 560/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 577/2014.... → |
|---|
