Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 560/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 2517/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 560/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 31 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAJ4:
Președinte: M. Ș. - judecător
Judecător: S. F.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr. 1839 din data de 07 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17 octombrie 2014 și apoi pentru data de astăzi 31 octombrie 2014 când;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1839 din data de 7 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:
În baza art. 228 alin. 1, cu aplicarea art. 77 lit. a și d și art. 44 Noul Cod penal, condamnarea inculpatului S. M. (fost M. M.), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În temeiul art. 67 alin. 1 Noul Cod penal, a interzis ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Noul Cod penal, respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pentru o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art. 44 alin.1 Noul Cod penal constată că fapta analizată în prezenta cauză a fost săvârșită în stare de pluralitate intermediară în raport de condamnarea la pedeapsa amenzii în cuantum de 3.000 lei pronunțată conform sentinței penale nr. 2290/16.11.2011 a Judecătoriei B., condamnare care a fost înlocuită cu pedeapsa de 6 luni închisoare conform sentinței penale nr. 217/31.01.2014 a Judecătoriei B..
În temeiul art. 44 alin. 2 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal a aplicat inculpatului S. M. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care adaugă un spor obligatoriu de o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. 1 Noul Cod penal, interzice ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Noul Cod penal, respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pentru o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art.65 alin.1 Noul Cod penal a interzis ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Noul Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată, respectiv 1 an și 2 luni închisoare, partea de pedeapsă executată de la data de 14.02.2014 la zi.
A anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 267/12.02.2014 emis în baza sentinței penale nr. 217/31.01.2014 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei.
În temeiul art. 19 și art. 397 Noul Cod procedură penală raportat la prevederile art. 1357 Noul cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă OCOLUL SILVIC C. RA și a obligat inculpatul S. M. la plata sumei de 349 lei, reprezentând valoarea materialului lemnos sustras și nerecuperat.
În baza art. 274 alin. 1 Noul Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
La data de 25.08.2012 pădurarii T. N. și A. F. au surprins trei persoane care sustrăgeau material lemnos esență rășinoase din rampa primară a partidei nr._, situată pe raza cantonului silvic Valea Satului (fila 7 dup), conform adresei nr. 1350/27.08.2012 întocmită de către persoana vătămată Ocolul Silvic C., Regia Autonomă Tărlungeni și înaintată către Poliția Comunei Tărlungeni.
Aspectele redate mai sus sunt confirmate pe baza declarației martorilor T. N. și A. F., care fiind audiați în fază de urmărire penală precum și pe parcursul cercetării judecătorești, au arătat faptul că aflându-se în executarea serviciului de patrulare în cantonul Valea Satului, au surprins la data de 25.08.2012, în jurul orelor 15:15, în locul numit Valea Cărbunelui, trei persoane care, fiind ajutate de doi cai, au sustras două bucăți de material lemnos esență rășinoase (filele 9-10 dosar urmărire penală, filele 12-13 dosar urmărire penală, fila 35, fila 49).
Din analiza acelorași mijloace de probă, se desprinde faptul că reacția celor doi pădurari, în urma celor constate, a fost aceea de a ieși în calea persoanelor respective care au fost somate să se oprească și să abandoneze materialul lemnos sustras.
În consecință, autorii faptei au fost identificați în persoana inculpatului S. M., și a numiților L. G. și Borzos C.. În privința inculpatului S. M., probele administrate în cauză au relevat faptul că acesta era însoți de soția sa și cei doi copiii minori.
Suplimentar, din declarațiile martorului T. N. formulate în fază de urmărire penală și menținute pe parcursul cercetării judecătorești, se desprinde faptul că acesta îl cunoștea pe inculpatul S. M., precum și pe ceilalți doi participanți întrucât aceștia au fost sancționați contravențional pentru comiterea a numeroase fapte contravenționale în materie silvică.
Astfel, cum se indică în raportul întocmit la data de 27.08.2012 de către pădurarul T. N., aspect precizat și în declarația formulată de către acesta în fază de urmărire penală, pentru a determina oprirea celor trei i-a somat în acest sens, dar aceștia și-au continuat drumul către cartierul Gârcini din municipiul S. (fila 11 dosar urmărire penală), aceste aspecte coroborându-se cu conținutul raportului întocmit la data de 27.08.2012 de către pădurarul A. F. (filele 1-15 dosar urmărire penală).
În consecință, s-a făcut uz de armamentul din dotare, fiind trase două focuri în plan vertical.
În urma acestui avertisment, numitul L. G. s-a oprit și a dezlegat bușteanul pe care îl transporta cu ajutorul calului său, în vreme ce inculpatul S. M. și numitul Borzos C. și-au continuat drumul, refuzând să abandoneze materialul lemnos sustras.
Împrejurarea potrivit căreia, pe parcursul cercetării judecătorești, cei doi martori nu au mai putut formula declarații precise sub aspectul folosirii armamentului din dotare pentru a-i determina pe cei trei să se oprească, nu infirmă situația de fapt mai sus redată, instanța apreciind faptul că această consecință este firească, fiind determinată de timpul îndelungat scurs de la data săvârșirii faptei, respectiv aproximativ 2 ani.
Volumul de material lemnos sustras a fost de 3,64 mc în valoare de 546 lei cu TVA, din care s-a recuperat volumul de 1,36 mc în valoare de 204 lei cu TVA, rămânând un prejudiciu în valoare totală de 342 lei.
Sub aspectul persoanelor implicate în comiterea faptei, declarațiile formulate de martorii T. N. și A. F. se coroborează cu declarațiile formulate de numiții L. G. și Borzos C., care fiind audiați în fază de urmărire penală au indicat faptul că în cursul lunii august 2012, în jurul orelor 12:00 au plecat, fiind însoțiți de inculpatul S. M., în pădurea administrată de . de a sustrage material lemnos pentru foc (filele 22-23, filele 26-27 dosar urmărire penală).
Ajungând în zona Valea Cărbunelui, au găsit două bucăți de material lemnos esență de brad, având dimensiunile de 30-35 cm și cu lungimea de 6, respectiv 10 metri, pe care le-au legat după cai cu intenția de a le transporta acasă.
La mijlocul drumului cei trei au fost surprinși de martorul T. N. care i-a somat în sensul de a se opri și de a abandona materialul lemnos sustras. În continuarea aceluiași aspect, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor T. N. și A. F., declarația formulată în fază de urmărire penală de numitul L. G. a confirmat faptul că el a fost singurul care s-a conformat somației, abandonând materialul lemnos sustras, în vreme ce numitul B. C. și inculpatul S. M. și-au continuat drumul și au reușit să tracă dealul cu lemnele sustrase. Același aspect se desprinde și din declarația formulată în fază de urmărire penală de numitul Borzos C., care a recunoscut faptul că la data de 25.08.2012 împreună cu inculpatul S. M. și numitul L. G. a sustras material lemnos din rampa situată pe raza cantonului silvic Valea Satului.
Sub aspectul poziției procesuale adoptată de inculpatul S. M., astfel cum aceasta a fost susținută prin declarațiile formulate de martora S. A. atât în fază de urmărire penală cât și în fază de judecată (fila 16 dosar urmărire penală, fila 39) și declarațiile formulate de numiții L. G. și Borzos C. în fază de judecată (fila 38, 50) instanța face următoarele precizări.
Relatarea potrivit căreia la data de 25.08.2012, inculpatul s-a deplasat împreună cu soția sa, martora S. A. și cei doi copii minori, în locația Valea Cărbunelui pentru a culege bureți, întâlnirea cu numiții L. G. și Borzos Costtel, care se aflau în aceeași locație pentru a sustrage material lemnos, fiind pur întâmplătoare reprezintă un pretext de natură să ascundă intenția reală pentru care inculpatul s-a deplasat în locația mai sus menționată.
De altfel, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză care a relevat faptul că inculpatul în mod repetat a fost sancționat contravențional pentru abateri în materie silvică, instanța apreciază faptul că motivul inițial pentru care acesta s-a deplasat împreună cu familia sa pe raza cantonului Valea Satului a fost aceea de a induce în eroare eventualele persoane abilitate care l-ar fi surprins la fața locului, pentru a le crea convingerea că motivul prezenței sale constă în intenția de a culege bureți.
Declarațiile martorei S. A., care a susținut pe parcursul procedurilor desfășurate în cauză poziția inculpatului, nu poate fi primită în forma în care acestea au fost formulate, în privința lor existând un mare dubiu sub aspectul caracterului obiectiv, având în vedere faptul că aceasta are calitatea de soție a inculpatului.
Privitor la declarațiile martorilor L. G. și Borzos C., modificate pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține cu prioritate prevederile cuprinse în art. 103 alin. 1 Noul Cod procedură penală potrivit cărora probele nu au o valoare dinainte stabilită de lege, fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În consecință, se desprinde faptul că nu este instituită nici o distincție în ceea ce privește forța probantă a mijloacelor de probă în raport de împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești. Pentru acest motiv, atunci când declarațiile martorilor sunt contradictorii se poate aprecia faptul că doar unele dintre le reprezintă expresia adevărului, respectiv cele care se coroborează cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
Față de cele mai sus arătate, instanța apreciază faptul că declarațiile formulate de martorii L. G. și Borzos C. în fază de urmărire penală sunt în concordanță cu situația de fapt stabilită în cauză. De altfel, motivele oferite de către aceștia pentru a justifica modificarea declarațiilor formulate în cauză, respectiv faptul că nu au fost formulate întrebări de către organele de cercetare cu privire la motivul prezenței inculpatului S. M. alături de ei precum și exercitarea de presiuni de către organele de anchetă pentru a formula declarații în sensul dorit de acestea, reprezintă indicii de natură să releve intenția acestora de a eluda adevărul, prezentând o situație de fapt favorabilă inculpatului.
În drept, fapta inculpatului S. M. care la data de 25.08.2012, în jurul orei 15:00, a fost surprins de pădurarii T. N. și A. F. în timp ce sustrăgea material lemnos esență rășinoase, alături de participanții L. G. și Borzos C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Noul Cod penal și art. 44 Noul Cod penal.
Sub aspectul încadrării juridice stabilită pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța face următoarele precizări, analizate din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în cazul infracțiunilor nedefinitiv judecate.
Potrivit art. 5 alin.1 Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează fapta comisă, dar o sancționează diferit. Așa fiind, pentru a fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiții după cum urmează:
a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului.
Sub acest aspect, instanța reține faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă la data de 25.08.2012 iar noile prevederi penale cuprinse în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal au intrat în vigoare la data de 01.04.2014, anterior soluționării definitive a prezentei cauze.
b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă
Referitor la aspectul analizat, instanța reține faptul că infracțiunea de furt săvârșită prin participarea mai multor persoane, se regăsește în cuprinsul încriminării instituită prin prevederile art. 228 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Noul Cod penal.
c) legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă
În legătură cu această cerință, instanța constată faptul că vom fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei fiind instituite pedepse de aceeași natură, distincte, însă, sub aspectul limitelor speciale, precum și în situația în care faptele continuă să fie sancționate de aceeași manieră, fiind instituite cerințe distincte sub aspectul condițiilor de încriminare, cauzelor care înlătură răspunderea penală, modalități de executare a pedepsei.
Raportând aceste aspecte la cauza analizată, instanța constată faptul că deși limitele de pedeapsă nu sunt modificate fundamental, împrejurarea care determină orientarea către aplicarea prevederilor cuprinse în noua reglementare este reprezentată de instituția penală a pluralității de infracțiuni sub forma recidivei postexecutorii, care se va analiza global cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, conform deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul Penal, Publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014.
Astfel, sub aspectul stării de recidivă postexecutorie, aceasta nu mai poate fi reținută față de prevederile art. 41 alin. 1 Noul Cod penal și art. 166 alin. 1 lit. a Noul Cod penal raportate la condamnarea de 3 ani și 6 luni la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 194/29.01.2003 din executarea căreia a fost liberat la data de 10.11.2004, cu un rest de 448 de zile.
Conform noilor prevederi, nu se mai poate reține recidiva postexecutorie, termenul de reabilitare de 4 ani fiind împlinit la data comiterii faptei analizate.
Sub aspectul laturii obiective, instanța constată faptul că a fost dovedită acțiunea inculpatului care, împreună cu numiții L. G. și B. C., a sustras material lemnos din locul numit Valea Cărbunelui, aflată pe raza cantonului silvic Valea Satului.
Forma consumată a infracțiunii este determinată de faptul că materialul lemnos sustras a trecut efectiv în sfera de stăpânire a inculpatului.
Urmarea imediată a constat în deposedarea persoanei vătămate și imposedarea inculpatului S. M., cauzându-se părții civile OCOLUL SILVIC C. RA Tărlungeni, un prejudiciu în cuantum de 342 lei, reprezentând valoarea materialului lemnos sustras și nerecuperat
În ceea ce privește legătura de cauzalitate aceasta rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 pct. 1 lit. a Noul Cod penal. Astfel, inculpatul a adoptat rezoluția infracțională de a sustrage material lemnos în vederea folosirii acestuia ca sursă de încălzire.
Cu privire la modul de comitere a faptei, instanța reține faptul că circumstanțele agravante prevăzute de art. 77 alin. 1 lit. a și d Noul Cod penal, se justifică prin aceea că acțiunea de sustragere a fost săvârșită prin acțiunea organizată a trei persoane, dintre care numitul Borzos C., care la data de 25.08.2012 avea vârsta de 16 ani, fiind minor.
Sub aspectul pluralității de infracțiune sub forma pluralității intermediare, instanța reține faptul că din fișa de cazier a inculpatului se desprinde faptul că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 2290/16.11.2011 a Judecătoriei B. la pedeapsa amenzii în cuantum de 3.000 lei, condamnare care a fost înlocuită pentru neexecutarea acesteia cu pedeapsa de 6 luni închisoare, conform sentinței penale nr. 217/31.01.2014 a Judecătoriei B..
Față de această împrejurare și ținând cont de prevederile art. 44 alin. 1 Noul Cod penal potrivit cărora există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile instituției supusă analizei.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 Noul Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 228 Noul Cod penal, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și dispozițiile art. 374 alin. 4 Noul Cod procedură penală vizând reducerea limitelor pedepselor ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției.
Instanța va avea în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat având în vedere importanța valorilor sociale privitoare la protejarea patrimoniului precum și la protejarea mediului silvic.
În concret, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază faptul că periculozitatea faptei este evidențiată prin următoarele aspecte.
Fapta a fost comisă prin acțiunea coordonată a trei persoane, unul dintre participanți fiind minor.
Mai mult, fapta a fost comisă în prezența familiei inculpatului, respectiv soția acestuia și cei doi copii minori, fiindu-le oferit un exemplu negativ în procesul de formare morală și intelectuală. Nu mai puțin, instanța reține poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei, formulând declarații de natură se eludeze situația de fapt stabilită în cauză.
Sub aspectul circumstanțelor personale, din fișa de cazier judiciar a inculpatului se desprinde faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în repetate rânduri pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului.
Referitor la același aspect, instanța va da eficiență faptului că inculpatul a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se fața instanței, iar în ceea ce privește motivația infracțională, în mod întemeiat, se poate aprecia faptul că lipsa resurselor financiare a reprezentat un imbold pentru comiterea infracțiunii supusă analizei.
Față de elementele analizate mai sus instanța va aplica inculpatului pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunea reținuta în sarcina sa, într-un cuantum mai ridicat decât minimul special prevăzut de lege și a pronunțat descrisă la începutul prezentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S. M..
Inculpatul a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ce privește soluția de condamnare și a solicitat achitarea în baza art. 396 al. 5 raportat la art. 16 lit. c din Codul de procedură penală, întrucât din actele existente la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea care este reținută în sarcina lui.
Inculpatul a arătat că persoanele audiate în fața organelor de urmărire penală, ulterior în cursul cercetării judecătorești, au prezentat două variante diferite, în sensul implicării inculpatului la comiterea faptei în momentul audierii lor la poliție, apoi în fața instanței și au relatat faptul că inculpatul S. M. nu are nicio legătură cu săvârșirea faptei reținută de către acuzare în sarcina acestuia.
S-a precizat că există două categorii de martori care au fost audiați în prezenta cauză, și anume, cei doi pădurari care au întocmit actele ce au condus la formarea prezentului dosar, iar pe de cealaltă parte sunt persoanele care au fost surprinse la locul faptei, respectiv inculpatul S. M. și L. G. și B. C.. Aceste persoane așa cum reiese din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale sunt persoane neșcolarizate, aspect ce se poate observa din declarațiile date în cursul urmăririi penale unde aceștia au aplicat amprenta în locul semnăturii, aspect ce ar ridica semne de întrebare asupra obiectivității administrării probelor administrate în cursul cercetării penale, pentru că aceștia în momentul când au fost audiați în fața judecătorului fondului au prezentat alte circumstanțe privind desfășurarea evenimentelor și a solicitat ca instanța de apel să aprecieze asupra acestora aspecte.
Faptul că martorii audiați în cursul cercetării judecătorești au susținut că inculpatul S. nu este implicat în sustragerea de material lemnos, denotă faptul că declarația pe care inculpatul a dat-o inițial la urmărire penală, dar și declarația soției inculpatului dată în cursul urmăririi penale și menținută în faza cercetării judecătorești, pot fi reale și să reprezinte adevărul, astfel că a solicitat achitarea.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Apărarea inculpatului referitoare la faptul că martorii au declarat diferit în fața primei instanțe trebuie avută în vedere potrivit modului în care martorii au precizat motivul pentru care au declarat diferit.
Astfel, martorii L. G. și Borzos C., în declarațiile date (fila 37 L. și 50 B.) nu au oferit nicio explicație pentru modificarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale, deși a precizat că transportau o bucată de material lemnos, dar că inculpatul nu avea cunoștință de proveniența acestuia, că la urmărire penală nu a declarat aceste aspecte deoarece nu a fost întrebat și că nu este școlarizat.
Martorul B. C. (care la acea dată era minor) a precizat că inculpatul nu a participat la comiterea faptei și a declarat altfel deoarece a fost jignit de polițist pentru a face declarații pentru inculparea lui S., dar nu a formulat plângere împotriva polițistului pe considerentul că nu i s-a produs o stare de temere, aceasta s-a rezumat doar la momentul când a formulat declarațiile și că s-au speriat când au auzit împușcăturile trase de pădurari.
Instanța de apel are a constata, similar primei instanțe, că declarațiile celor doi martori sunt evident părtinitoare și că aceștia nu justifică în nici un mod schimbarea acestor declarații.
Este de precizat că aceste persoane au fost prinse odată cu inculpatul în pădure, pădurarii au fost nevoiți să utilizeze armamentul din dotare deoarece nu au oprit la somație, ci au fugit către Gârcin.
Se mai impune precizarea că prin actul de sesizare a instanței, față de acești martori s-a dispus de către procuror o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
În consecință, în mod corect au fost evaluate ca fiind credibile declarațiile martorilor din cursul urmăririi penale care se coroborează și cu restul probelor administrate în cauză; în schimb, cele date la cercetarea judecătorească nu se coroborează cu nicio altă probă, ci doar confirmă apărarea inculpatului care, la rândul ei nu este susținută de nicio probă.
În cauză prima instanță a procedat corect la aplicarea legi penale mai favorabile față de împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, potrivit art. 5 din acest cod.
Așa fiind se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge apelul declarat de inculpatul S. M. și se va menține hotărârea atacată.
Cu aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr. 1839/7 iulie 2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, inclusiv onorariul avocatului din oficiu N. C. în sumă de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2014.
Președinte Judecător
M. Ș. S. F.
Grefier
A. O.
Red.SF/06.02.2015
Tehnoredact.DS/09.02.2015/2 ex.
Jud.fond. T. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 54/2014.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
