Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 163/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 463/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 163/2014
Ședința publică din 10 aprilie 2014
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: I. C. M., Judecător
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
S-a luat spre examinare cauza penală privind conflictul de competență intervenit între Judecătoria Cluj-N. și Tribunalul Cluj, având ca obiect cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004), privind pe intimatul S. N. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul S. N. A., aflat în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. M. din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul S. N. A. arată că nu s-a aflat niciun moment în posesia utilajului asupra căruia autoritățile din Republica M. solicită aplicarea măsurii asiguratorii a sechestrului judiciar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public, competența de stabilire a acestei cereri de comisie rogatorie formulată în temeiul art.7 din Legea nr.302/2014 aparține Judecătoriei Cluj-N.. Solicită trimiterea dosarului Judecătoriei Cluj-N..
Apărătorul intimatului achiesează la concluziile reprezentantei parchetului, solicită instanței să stabilească că competența de soluționare a cererii de asistență judiciară în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Intimatul S. N. A. având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței hotărârea ce o va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 47/15.01.2014 a Judecătoriei Cluj-N., în baza 39 din C.p.p. rap. la art. 7 din Legea 302/2004, R și art. 27 pct. 1 lit. a din C.p.p. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N..
În baza art. 42 C.p.p. s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind comisia rogatorie solicitată de Judecătoria Buiucani, Republica M., privind indisponibilizarea unui utilaj de producere a betonului și mortarului Piccini Mobil 3, ca urmare a aplicării măsurii sechestrului prin încheierea din data de 24 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr. 1-852/13, în favoarea Tribunalul Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea din data de 24 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr. 1-852/13 pronunțată de Judecătoria Buiucani, Republica M. instanța a dispus instituirea sechestrului asupra unui utilaj de producere a betonului și mortarului Piccini Mobil 3, aflat în posesia numitului S. N. A. la adresa Cluj-N., ., ..
Instanța a reținut că pe rolul Judecătoriei Buiucani, Republica M. se află cauza privind pe inculpatul Cozari V. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 238 C.Penal R.M., constând în aceea că inculpatul a indus în eroare pe reprezentanții unei bănci din Republica M. cu privire la calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale și cu privire la achiziționarea unui utilaj de producere a betonului și mortarului marca Piccini Mobil3 MRF 750, obținând astfel un credit în valoare de 270.000 USD.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile disp. 219 și urm. din Legea 302/2004, R. care se referă la indisponibilizarea bunurilor, întrucât Republica M. nu face parte din Uniunea Europeană, fiind în schimb aplicabile disp. art. 7 din același act normativ care prevede că cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Fapta care face obiectul dosarului nr. 1-852/13 aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, Republica M. este prevăzută ca și infracțiune de legea penală română, respctiv înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 din C.pen.
Conform art. 27 pct. 1 lit. a din C.p.p. tribunalul judecă în primă instanță infracțiunea prev. de art. 215 al. 5 din C.pen.
Așadar instanța a admis excepție necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj.
În baza art. 192 al. 3 din C.p.p. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
Prin sentința penală nr.141 din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._/211/2013, în baza art. 36 și 50 N.C.p.p., s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind comisia rogatorie solicitată de Judecătoria Buiucani Republica M., în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
În baza art.51 N.C.pr.pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus trimiterea cauzei pentru competentă soluționare a prezentului conflict Curții de Apel Cluj.
În temeiul art.275 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea din data de 24 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr. 1-852/13 pronunțată de Judecătoria Buiucani, Republica M. instanța a dispus instituirea sechestrului asupra unui utilaj de producere a betonului și mortarului Piccini Mobil 3, aflat în posesia numitului S. N. A. la adresa Cluj-N., ., ..
Instanța a reținut că pe rolul Judecătoriei Buiucani, Republica M. se află cauza privind pe inculpatul Cozari V. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 238 C.Penal R.M., constând în aceea că inculpatul a indus în eroare pe reprezentanții unei bănci din Republica M. cu privire la calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale și cu privire la achiziționarea unui utilaj de producere a betonului și mortarului marca Piccini Mobil3 MRF 750, obținând astfel un credit în valoare de 270.000 USD.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile disp. 219 și urm. din Legea 302/2004, R. care se referă la indisponibilizarea bunurilor, întrucât Republica M. nu face parte din Uniunea Europeană, fiind în schimb aplicabile disp. art. 7 din același act normativ care prevede că cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Fapta care face obiectul dosarului nr. 1-852/13 aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, Republica M. este prevăzută ca și infracțiune de legea penală română, respectiv înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 din C.pen. Conform art. 27 pct. 1 lit. a din C.p.p. tribunalul judecă în primă instanță infracțiunea prev. de art. 215 al. 5 din C.pen.
Așadar instanța a admis excepție necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 28.01.2014, în dosar nr._/211/2013. La rândul său, instanța Tribunalului Cluj nu are competență materială în cauza dedusă judecății, având în vedere faptul că în urma intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, soluționarea infracțiunii de înșelăciune nu intră în competența sa.
Pentru aceste motive, tribunalul, în baza art. 36 și 50 N.C.p.p., a declinat competența de soluționare a cauzei privind comisia rogatorie solicitată de Judecătoria Buiucani Republica M., în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
În baza art.51 N.C.pr.pen., a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei pentru competentă soluționare a prezentului conflict Curții de Apel Cluj.
În temeiul art.275 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Curtea analizând probele dosarului prin prisma dispozițiilor art.174 și art.175 din Legea nr.302/2004 modificată ce reglementează comisia rogatorie raportat la adoptarea Noului Cod penal și a Noului Cod de procedură penală care reglementează infracțiunea de înșelăciune respectiv competența materială Curtea va stabili că competența de soluționare a cererii de asistență judiciară în materie penală având ca obiect comisie rogatorie, formulată de către Judecătoria Buiucani din Republica M. revine Judecătoriei Cluj –N. .
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial în favoarea apărătorului desemnat din oficiu, av. M. M. ce se avansează de la FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii de asistență judiciară în materie penală având ca obiect comisie rogatorie, formulată de către Judecătoria Buiucani din Republica M. în favoarea Judecătoriei Cluj –N. .
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial în favoarea apărătorului desemnat din oficiu, av. M. M. ce se avansează de la FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04 2014 .
PREȘEDINTE GREFIER
I. C. M. G.- I.-B.
red.I.C.M./S,M.D.
3 ex./11.07.2014
În accepțiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza deciziei nr.1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a reținut că determinarea incidenței legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive de condamnare la pedeapsa închisorii, în ipoteza concursului de infracțiuni se realizează în două etape succesive potrivit următorului mecanism:
1. Într-o primă etapă în conformitate cu disp. art.6 alin.1 din NCP, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei se compară pedeapsa aplicată pentru fiecare infracțiune dintre infracțiunile săvârșite care compun pluralitatea de infracțiuni cu maximul special prev. de legea penală nouă și reduce fiecare pedeapsă aplicată la maximul special prevăzut de legea nouă în cazul în care se constată că depășește acest maxim special .
Această operațiune este obligatorie, ia trebuie să aibă loc independent de soarta pedepsei rezultante întrucât pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte poate avea semnificații de sine stătătoare independent de pluralitate, în cazuri precum incidența unei alte legi mai favorabile, incidența unui act de grațiere, etc.
2. În a doua etapă separat de soarta pedepselor aplicate pentru infracțiunea concurentă se va proceda la analiza pedepsei rezultante .
Astfel, și în privința acesteia se va porni de la premisa potrivit căreia cuantumul ei intrat în autoritatea de lucru judecat și care constituie sancțiunile pese efectiv în executare, urmează a fi modificat numai prin raportare la criteriul enunțat în considerațiile generale respectiv acela priind tratamentul sancționator cel mai greu pe care legea nouă îl prevede pentru pluralitatea în cauză.
Prin urmare pedeapsa rezultantă definitiv stabilită va fi supusă comparației cu pedeapsa rezultantă care s-ar stabili conform legii noi față de pedepsele obținute în cadrul primei operațiuni descrise la punct.1.
Comparația nu se va face cu rezultanta ce s-ar putea obține potrivit legii vechi întrucât rațiunea art.6 din NCP nu este așa cum s-a arătat aceea de a aplica tratamentul cel mai favorabil privitor la fiecare dintre instituțiile autonome (această rațiune se regăsește numai în art.5 din NCP ) ci doar aceea de a nu permite ca persoanele definitiv judecate să suporte un tratament sancționator mai greu decât cel permis în abstract de legea nouă.
Faptul că instanța nu poate recurge la o contopire efectuată potrivit mecanismului din legea veche pe baza pedepselor reduse potrivit legii noi, ci este ținută să se raporteze la maximul rezultantei aplicabile nu înseamnă că se renunță la aplicarea legii penale mai favorabile în raport cu fiecare instituție autonomă și că s-ar ajunge la o evaluare globală.
Imposibilitatea reducerii în toate cazurile a pedepsei rezultante ca efect al reducerii pedepselor individuale este consecința opțiunii legiuitorului de a înăspri tratamentul prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni în NCP.
În plus deoarece suntem în cazul unor pedepse definitivă aplicarea unor dispoziții care s-a făcut deja în cursul procesului penal nu poate fi făcută ulterior pentru că ar înfrânge autoritatea de lucru judecat.
De aceea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este posibil ca după reducerea pedepsei stabilite pentru fiecare infracțiune componentă a pluralității respective potrivit legii noi, contopirea să se facă potrivit dispozițiilor legii vechi pentru că nu ne mai aflăm în cursul procesului penal iar această contopire potrivit legii vechi a fost făcută deja având caracter definitiv.
C atare pedepsele rezultate în urma primei operațiuni reduse dacă este cazul vor fi contopite conform art.39 din NCP.
Rezultatul obținut va fi comparat cu pedeapsa rezultantă și numai atunci când aceasta din urmă este mai mare, ea va fi redusă iar pedeapsa obținută conform art.39 NCP.
De altfel, acest mecanism a fost explicat deja și în doctrină care identifica de asemenea cele două etape distincte și a formulat punctul de vedere potrivit căruia cea dea a doua etapă constă în compararea pedepsei rezultante stabilite cu pedeapsa rezultantă la care s-ar putea ajunge potrivit NCP .
În concret Curtea reține că mecanismul de aplicarea a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni poate avea rezultate diferite după cum urmează:
- În ipoteza în care se ajunge la concluzia existenței unei egalități între pedepsele aplicate și maximul prevăzut de legea nouă, nu sunt incidente disp. art.6 din C.p. și prin urmare nu se impune modificarea hotărârii definitive o eventuală contestație formulată la acest temei legal urmând a fi respinsă.
- În ipoteza în care o diferență între pedepsele aplicate și maximul prevăzut de legea nouă în sensul că pedeapsa aplicată definitiv conform legii vechi este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă judecătorul urmează a constata lipsa de efect a disp. art.6 din C.p.
Si în această situație o eventuală contestație urmează a fi respinsă.
3. În ipoteza în care există o diferență între pedepsele aplicate și maximul prevăzut de legea nouă în sensul că pedeapsa aplicată definitiv conform legii vechi este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă, judecătorul va constata incidența disp. art.6 din C.p. pedeapsa definitivă aplicată conform legii vechi urmând a fi redusă la acest maxim special.
În această situație o eventuală contestație trebuie admisă.
Hotărârea definitivă va fi modificată prin reducerea pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente până la maximul special prevăzut de legea nouă dacă este cazul, după care pedeapsa rezultantă se va stabili potrivit legii noi conform art.39 C.p.
Ca și consecință a acestei modificări se va impune anularea formelor de executare emise în baza vechii hotărâri și emiterea unor noi forme inclusiv a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Aceasta va constitui pedeapsa dată spre executare, pedeapsă de care se leagă toate consecințele altor instituții de drept cu titlu de ex. liberarea condiționată, grațierea, reabilitarea.
Concluzionând rezultă că în cazul faptelor definitiv judecate pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni în aplicarea legii penale mai favorabile într-o primă etapă se verifică incidența disp. art.6 din C.p. cu privire la pedepsele individuale, iar în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi conform art.39 C.p.
Dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi nu depășește pedeapsa rezultantă la care s-ar putea ajunge conform NCP înseamnă că pedeapsa rezultantă aplicată definitiv este cea legală și potrivit dispozițiilor legii noi astfel că legea nouă nu își găsește aplicabilitatea nefiind favorabilă.
În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei înainte de . NCP pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni într-o primă etapă se verifică incidența disp. art.6 din C.p. cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi conform art.39 C.p.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art.39 C.p. pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii.
Potrivit art.53 din Decizia nr.265/6 mai 2014 a Curții Cosntituționale se arată că potrivit art.126 alin.3 Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătoreșto și potrivit competenței sale.
Ori cap.6 al Titlului 3 din C.pr.pen. instituie dispoziții privind asigurarea unei parctici unitare cares e poate realiza fie prin recursul în interesul legii, fie prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
De aceea conținutul normei juridice în interpretarea dată prin aceste din urmă hotărâri este supusă controlului de constituționalitate asemenea interpretărilor date prin deciziile care soluționează recursurile în interesul legii așa cum s–a stabilit prin jurisprudența Curții Constituționale arătate mai sus.
În măsura în care prin dezlegarea dată unor probleme de drept se atribuie unui text de lege un anumit înțeles instanța de judecată din oficiu, procurorul sau partea dintr-un proces care se consideră prejudiciată constituțional de dispoziția legală respectivă în interpretarea statuată prin hotărârea prealabilă pot uza de invocarea excepției de neconstituționalitate.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 405/2014. Curtea de... → |
|---|
