Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 868/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 868/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 2612/336/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 868/2014
Ședința publică de la data de 21 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. M.
JUDECĂTOR - V. V. A.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost
reprezentat prin procuror - S. D.
Pe rol este judecarea apelului declarat de către inculpatul B. R. S. împotriva sentinței penale nr. 70 din 27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul menționat mai sus, trimis în judecată prin rechizitoriul dat în dosar u.p. nr.1415/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 C.p., cu aplic. art.37 lit. b C.p.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul B. R. S., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat C. A. Domițian, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind partea civilă V. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului, având în vedere că sentința apelată a rămas definitivă prin nerecurare la data de 20.03.2013 și având în vedere că inculpatul a fost judecat în lipsă atât în timpul urmăririi penale, cât și la judecata pe fond, solicită a se recalifica apelul acestuia în cerere de redeschidere a procesului penal, întemeiată pre prevederile de art. 466 al.2 NCPP.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune recalificarea apelului într-o cerere de redeschidere a procesului penal prin prisma art.466 al.2 NCPP, întrucât inculpatul a fost citat de la adresa cunoscută, unde s-a emis și mandat de aducere, însă, cu toate acestea, inculpatul a înțeles să se sustragă de la proces. Opinează că în cauză nu este vorba nici despre apel declarat în termen legal, nici despre cerere de redeschidere a procesului penal.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că inculpatul nu a avut cunoștință de acest proces penal nici în faza de urmărire penală, nici în timpul judecății și nu s-a prezentat la nicio chemare a organelor judiciare deoarece a fost plecat din țară.
Inculpatul precizează că se află în stare de deținere din data de 21.01.2014 și că în data de 5.09.2013 s-a întors în țară.
Curtea, deliberând, respinge cererea de schimbare a obiectului cauzei din apel în cerere de redeschidere a procesului penal și dispune continuarea judecării apelului declarat de inculpat. Totodată, pune în discuție cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpat.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost plecat din țară în Germania, că nu a avut cunoștință de proces și că a fost citat prin afișare, motive pentru care susține cererea de repunere în termenul de apel.
Inculpatul susține că poate face dovada faptului că nu a avut cunoștință de proces și că în prezent locuiește în Germania, iar dacă ar fi avut cunoștință de proces, avea posibilitatea să se prezinte de două ori a instanța de fond. Deține înscrisuri în limba germană pe care le va traduce și le va depune la dosar.
Apărătorul inculpatului solicită acordarea unui termen pentru ca inculpatul să poată depune scripte justificative în motivarea cererii de repunere în termenul de apel.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amânării cauzei.
Curtea constată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, în executarea căreia se află din ianuarie 2014, astfel că există posibilitatea ca acesta să intre în comisia de liberare condiționată.
Apărătorul inculpatului, discutând cu inculpatul, arată că inculpatul înțelege să renunțe la cererea formulată și solicită a se acorda cuvântul pe fond.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului promovat de inculpat.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre de achitare a inculpatului. Astfel, având în vedere probele de la dosar, solicită achitarea inculpatului B. R. S. în temeiul art.396 al.5 C.p.p. rap. la art.16 al.1 lit. c C.p.p., întrucât nu există probe de vinovăție pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții civile V. G.. D. urmare, solicită a se respinge și acțiunea civilă cu privire la pretențiile civile formulate în cauză, iar în final, să se dispună acordarea onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază tardiv apelul inculpatului B. R. S.. Referitor la hotărârea atacată, arată că în mod corect prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului având în vedere plângerea părții vătămate, care se coroborează cu probele administrate în cauză.
Inculpatul B. R. S., având ultimul cuvânt, susține că nu s-a ascuns, nu a avut cunoștință de proces și figurează cu două domicilii.
După dezbateri, se prezintă partea civilă V. G. care solicită respingerea apelului inculpatului și menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 70 din 27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus s-a dispus condamnarea inculpatului B. R.-S., fiul lui M. și P., născut la 08.06.1966 în A., județul A., CNP_, cetățean român, recidivist, domiciliat în Pâncota, . 18, județul A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev și ped de art. 215 alin 1 C.pen, cu aplicarea art. 37 lit *b* C.pen, la 1 (unu) an închisoare care se va executa în detenție cu toate consecințele prev de art. 71 și 64 lit a-b C.pen.
În baza art. 14 C.pr.pen rap la art. 998 C.civil vechi și art. 6 C. civil nou, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile V. G. suma de 450 EURO sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății și suma de 200 lei, iar în baza art. 193 C.pr.pen, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 C.pr.pen, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu pentru avocat G. O. și care se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul B. R. S. a fost condamnat la 5 ani închisoare cu executare in detenție pentru săvârșirea a 16 infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 al. 1 c.pen. prin sentința penală 26/31.01.2001 a Tribunalului A. definitivă prin Decizia penală 314/28.06.2001 a Curții de Apel Timișoara și Decizia penală 471/29.01.2002 a C.S.J. București.
Prin sentința penală 47/27.02.2002 a Tribunalului A., a fost condamnat la 5 ani închisoare cu executare în detenție pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 al. 1 c.pen. Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Prin sentința penală 247/1.11.2001 a Tribunalului A. definitivă prin Decizia penală nr. 351/24.01.2002 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare cu executare în detenție pentru săvârșirea a 14 infracțiuni de trafic de influență și înșelăciune prev. de art. 257 al. 1 și 215 c.penal.
A fost arestat la 28.03.2002, liberat la 24.05.2006, rest de executat 962 zile.
S-a mai menționat că inculpatul a mai fost condamnat în Germania pentru falsificare documente și conducere auto fără asigurare obligatorie prin sentința penală din 30.05.2002 a Judecătoriei Saarburg la 30 zile amendă în valoare de 15 euro/zi ( fila 28 dosar de urmărire penală).
În data de 20.06.2009, inculpatul a sosit în ., la martorul M. C. unde a stat o săptămână, cazându-se la el.
Inculpatul și martorul se cunoșteau întrucât au fost consăteni și colegi. În ceea ce privește prezența lui în localitate și respectiv în zonă, martorul a fost informat de inculpat că are probleme de afaceri, scop în care pleca dimineața și se întorcea seara târziu.
În data de 24.06.2009, martorul s-a deplasat cu partea vătămată V. G. în B. unde s-au întâlnit cu inculpatul. În timpul discuțiilor, inculpatul a afirmat că el se ocupă cu înmatricularea mașinilor în Bulgaria.
Partea vătămată, la acea dată, avea un autoturism marca *Ford Escort* cu numere roșii provizorii, astfel că a devenit interesat de înmatriculare.
Inculpatul i-a propus să-i dea lui actele mașinii și i-a cerut suma de 450 Euro pentru înmatriculare.
Partea vătămată, martorul și inculpatul s-au întors în . părții vătămate unde acesta i-a înmânat inculpatului suma de 450 euro și actele autoturismului.
În prezenta martorului, inculpatul a asigurat-o pe partea vătămată că o va anunța telefonic despre înmatriculare, deoarece nu este necesar să fie transportat în Bulgaria pentru aceasta operațiune. În data de 25.06.2009 a părăsit localitatea, iar a doua zi, în 26.06.2009 a contactat-o pe partea vătămată telefonic solicitându-i să-i mai trimită 200 lei prin mandat poștal pe numele lui Feisan M., deoarece cei 450 Euro nu sunt suficienți.
Partea vătămată s-a conformat și a trimis banii.
Văzând că inculpatul nu a mai contactat-o la telefon și nici nu a mai răspuns la apeluri, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul inculpatului în localitatea Pâncota jud. A. împreună cu martorul M. C. și numitul T. S. din B. care și el avea o problemă cu inculpatul. Acesta nu a fost de găsit, din informațiile primite rezultând că se ascunde. În acest context s-au adresat la poliție unde au aflat de multiplele condamnări pentru fapta similare.
Inculpatul a avut cunoștință de cercetările penale desfășurate la adresa sa prin intermediul mamei sale căreia i-a transmis că nu se poate prezenta fiind plecat în străinătate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul B. R. S. solicitând admiterea acesteia, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.penală și respingerea acțiunii civile formulate în cauză.
În motivare apelului s-a arătat că nu există probe de vinovăție pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții civile Volonga G..
Apelul declarat în cauză este tardiv.
Potrivit art. 363 alin. 1 și 3 V. C.pr.penală, termenul de apel este de 10 zile, iar pentru inculpat, care a lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea hotărârii.
Hotărârea apelată a fost comunicată inculpatului la data de 8 martie 2013 prin intermediul mamei acestuia, astfel că apelul formulat la data de 11 septembrie 2014 a fost declart cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Curtea reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 364 și art. 365 V. C.pr.penală, privind repunerea în termen sau apelul peste termen, situație în care apelul inculpatului apare ca fiind tardiv.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a C.pr.penală, Curtea va respinge apelul inculpatului ca fiind tardiv, obligându-l, potrivit art. 275 alin. 2 C.pr.penală, la 400 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul B. R. S. împotriva sentinței penale nr. 70 din 27.02.2013 a Judecătoriei V. de Sus.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. M. V. V. A.
GREFIER,
A. B. H.
Red.V.V.A./31.10.2014.
Dact.H.C./4 ex./06.11.2014.
Jud.fond: M. S..
| ← Gestiunea frauduloasă. Art.214 C.p.. Decizia nr. 322/2014.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 165/2014. Curtea de... → |
|---|
