Gestiunea frauduloasă. Art.214 C.p.. Decizia nr. 322/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 1026/328/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.322/A/2014
Ședința publică din data de 10 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către de partea civila, C. de C. Luna Societate C. împotriva sentinței penale nr. 444 din 31.10.2013 a Judecătoriei T., privind pe inculpatele Bologh E. și B. A. S., cercetate pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. 1 C.penal.
La apelul nominal se prezintă apărătorul ales al părți civile C. de C. Luna Societate C., avocat Cesarean C., din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosarul cauzei, inculpata B. A. S. asistată de apărătorul desemnat din oficiu avocat C. M. din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosarul cauzei și inculpata B. E. asistată de către apărătorul desemnat din oficiu avocat C. B. din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea comunică inculpatelor în scris drepturile prevăzute de art.83, art.108 alin.1 și 2 și art.374 alin.2 din Noul Cod de Procedură penală, iar potrivit art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștința acestora împrejurarea că pot da o nouă declarație în fața instanței de apel.
Inculpatele arată că sunt de acord să fie asistate de către apărătorii desemnați din oficiu. Precizează că își menține declarațiile date la instanța de fond și nu dorește să adauge nimic în plus.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al părții civile solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatelor pentru comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă.
În privința laturii civile a cauzei solicită admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată, cu obligarea inculpatelor la plata prejudiciului stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză.
Cu privire la latura penală a cauzei instanța de fond a stabilit în mod greșit faptul că în prezenta cauză lipsește intenția. Arată că, partea civilă a pus în vedere celor două inculpate să nu mai vândă marfă fără a încasa contravaloarea acesteia în momentul vânzări. Faptul că practica vânzării pe caiet nu a fost acceptată de conducerea societății rezultă din declarația martorei I. E. aflată la fila 46 dos.inst. care a arăta că „li s-a interzis angajaților să vândă marfă pe caiet” și că nu s-a știut de către conducere că cele două inculpate, vând marfă pe caiet fără a încasa contravaloarea acesteia în momentul vânzări. Precizează că, inculpata B. S. nu a recunoscut în declarațiile sale faptul că a vândut marfa pe caiet.
Cu privire la latura civilă a cauzei în mod greșit instanța de fond a respins latura civilă ca neîntemeiată. Chiar dacă nu s-a respectat procedura de realizare a inventarului, prin participarea inculpatelor și a contabilului șef al societății la realizarea acestuia, inculpatele nu au avut nicio obiecțiune cu privire la corectitudinea desfășurării acestuia și la componența comisiei de inventariere. Din declarațiile inculpatelor rezultă că, în momentul inventarierii atât bunurile și banii societății au fost numărate personal de către inculpate în prezența comisiei de inventariere.
În urma efectuării expertizei contabile s-a stabilit că prejudiciul cauzat de inculpate societății este mult mai mare decât cel stabilit în urma inventarierii. Din moment de inventarul a stabilit un prejudiciu mai mic decât cel stabilit în urma expertizei contabile, iar inculpatele nu au formulat obiecțiuni la semnarea procesului verbal de inventariere, apreciază că, instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea civilă. Raportat la cele expuse solicită admiterea apelului.
Apărătorul inculpatei B. E. solicită respingerea apelului formulat în baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.pen. și menținerea sentinței penale atacate. În mod corect instanța de fond apreciat că inculpatei îi lipsește intenția în comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă, astfel că, lipsește latura subiectivă a infracțiunii, iar reaua credință nu poate fi reținută în sarcina inculpatei. Aceasta nu a acționat pentru a cauza un prejudiciu părții vătămate ci, din contră pentru a crește vânzările conform practicii constante a societății comerciale în cauză. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, se practica vânzarea pe caiet urmând ca contravaloarea bunurilor să fie achitată ulterior.
În ceea ce privește latura civilă instanța în mod corect a respins latura civilă deoarece inventarul nu s-a făcut de către persoanele care puteau să participe la Comisia de inventariere. Nu poate fi reținută reaua credință având în vedere că după inventariere inculpata B. a achitat prejudiciul care i s-a reținut în sarcină. Raportat la cele expuse solicită respingerea apelului .
Apărătorul inculpatei B. A. solicită în baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.pen. respingerea apelul declarat de partea civilă, cu consecința menținerii sentinței penale atacate ca fiind legal și temeinică. În baza probelor administrate, instanța de fond a dispus achitarea inculpatei, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpata nu a acționat cu rea credință, ci a urmărit. doar creșterea vânzărilor societății. Din declarațiile martorilor audiație reiese că această practică a vânzării pe credit era o practică constantă și se urmărea vânzare bunurilor, urmând ca contravaloarea acestora să fie achitată ulterior. Conform declarației martorei B. M. și în prezent noile angajate ale societății practică această vânzare pe caiet. Din corespondența purtată între societate și inculpate se poate vedea că s-a urmărit obținerea contravalorii produselor vândute pe credit dar, nu s-a interzis în mod categoric această practică, cu atât mai mult cu cât această modalitate de vânzare pe caiet continuă și în prezent.
Sub aspectul laturi civile consideră că instanța de fond a dispus în mod corect respingerea constituirii de partea civilă ca neîntemeiată, având în vedere că modalitatea de inventariere s-a făcut cu nerespectarea cerințelor legale. Raportat la cele expuse solicită respingerea apelului. Solicită acordarea onorariului din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public având în vedere probele administrate apreciază că nu există motive de casarea a hotărârii instanței de fond, atât latura penală cât și latura civilă fiind corect soluționate.
În privința laturi penale în mod corect s-a ajuns la soluția că lipsește reaua credință care este esențială pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, iar în privința acțiunii civile prejudiciul nu a fost stabilit în mod cert. Solicită respingerea apelului ca nefondat.
În replică,.apărătorul ales al părții civile arată că prejudiciul a fost stabilit în mod cert prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Inculpata B. E. având ultimul cuvânt se consideră nevinovată solicită respingerea apelului.
Inculpata B. A. având ultimul cuvânt solicită respingerea apelului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 444 din 31.10.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._ în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pr.pen., a fost achitată inculpata B. E., fiica lui G. și E., născută la data de 02.03.1968, în Câmpia-Turzii, jud. Cluj, cetățean român, studii liceul, fără antecedente penale, domiciliată în com. Luna, ., jud. Cluj, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. 1 C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pr.pen., a fost achitată inculpata B. A. S., fiica lui I. și A., născută la data de 23.01.1973, în Câmpia-Turzii, jud. Cluj, cetățean român, studii școala postliceală, fără antecedente penale, domiciliată în com. Luna, ., jud. Cluj, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. 1 C.pen.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulata de C. de consum Luna, cu sediul în Loc. Luna, nr. 200, jud. Cluj.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 600 lei, reprezentând onorariile în sumă de câte 300 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, av. Bradean D. M. și av. B. P., sume ce se vor avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei cauze au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 21/2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr._, s-a admis în partea plângerea formulată de petenta C. de consum Luna și s-a desființat parțial Ordonanța nr. 2808/P/2009 din data de 01.09.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. sub aspectul infracțiunii de gestiune frauduloasa, prev. și ped. de 214 alin. 1 C.pen. și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de fiecare dintre inculpatele Bologh E. și B. A. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasa, prev. și ped. de 214 alin. 1 C.pen.
In actul de sesizare al instanței s-a arătat faptul ca la data de 02.02.2009, după constatarea în decembrie 2008 a lipsurilor din gestiunea magazinului din Luncani, societatea petenta a emis pe seama învinuitelor a adresa de atenționare, prin care li se pune în vedere „a nu mai vinde marfa fără a încasa valoarea acesteia în momentul vânzării”.
Cu toate acestea, ulterior acestei adrese, la data de 11.07.2009, în urma efectuării unui nou inventar, s-a constatat ca lipsa în gestiune subzista si, chiar mai mult decât atât, aceasta a crescut, situându-se la nivelul sumei de 12.224,24 lei.
In aceste condiții, chiar daca nu exista intenția directă a învinuitelor de a crea societății petente o paguba, instanța a constatat ca acestea, prin încălcarea deliberata a dispozițiilor date de conducerea societății au acționat cu intenție indirecta, acceptând posibilitatea producerii unui prejudiciu în cazul în care cumpărătorii nu vor mai achita contravaloarea mărfurilor cumpărate pe caiet.
Prin Sentința penală nr. 298/2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr._, s-a dispus achitarea inculpatelor Bologh E. și B. A. S..
Prin Decizia penala nr. 588/R/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul penal nr._, s-a admis recursul declarat de partea vătămată C. de consum Luna împotriva Sentinței penale nr. 298/2011, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria T..
În rejudecare, în faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatei B. A. S. (f.13), inculpata Bologh E. arătând că îți menține declarațiile date anterior, a martorilor O. A. (f.25), B. M. A. (f.29), Betiu E. (f. 27), Mihasan M. (f.28), H. P. S. (f. 29), I. E. S. (f.46), G. I. (f.57), declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei, și s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către dl. exp. Batrancea I. (f.89-286).
Partea vătămată C. de consum Luna s-a constituit parte civilă împotriva inculpatelor pentru suma de 12.224 lei, reprezentând prejudiciul material cauzat de către inculpate prin vânzarea de marfă pe caiet.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 11.07.2009, în urma efectuării unui inventar la magazinul din localitatea Luna aparținând Cooperativei de consum Luna, s-a constatat o lipsă în gestiune de 12.224,24 lei, care a rezultat în urma vânzării de mărfuri „pe datorie” de către inculpate în perioada 1.01._09.
Vânzarea „pe datorie” a mărfurilor de către inculpata Bologh E. și de către inculpata B. A. S. rezulta și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, din declarațiile martorelor O. A. și B. M. A., rezulta ca ambele inculpate consemnau . persoanelor cărora le dădeau marfa pe datorie iar plata urma să fie făcută ulterior la încasarea salariilor sau alocațiilor sau alte asemenea venituri oricăreia dintre cele două inculpate care era de serviciu.
De asemenea, declarația martorei H. P. S. susține cele declarate de cele doua martore mai sus menționate, și în plus martora a afirmat faptul ca încă de la revoluție a cumpărat marfa de la magazinul din Luncani unde au fost angajate inculpatele, și de la angajatele care au lucrat înaintea inculpatelor la magazin.
Martora G. I., a declarat că a cumpărat de mai multe ori marfă de la magazinul alimentar din Luncani unde erau vânzătoare inculpatele și fiindcă nu avea bani acestea au acceptat sa plătească la o dată ulterioară produsele achiziționate. Aceeași martoră a declarat faptul că în . șefa celor doua inculpate ar fi fost de acord să vândă produse pe credit, respectiv ca acestea sa fie trecute pe caiet iar prețul sa fie achitat ulterior și ca înaintea inculpatelor au fost alte vânzătoare care au lucrat la acel magazin și acelea au vândut marfa în aceeași modalitate, fără să fi avut probleme cu șefii magazinului.
În drept, faptele inculpatelor Bologh E. și B. A. S., care în perioada 1.01._09, în timpul desfășurării activității de serviciu la magazinul alimentar din Luncani aparținând părții vătămate C. de consum Luna, au vândut marfa pe datorie clienților magazinului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de gestiunea frauduloasă faptă prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. 1, din Codul penal, care prevede ca „pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.
Analizând latura subiectiva a infracțiunii, instanța a constatat faptul că la data de 02.02.2009, partea vătămată C. de consum Luna a adus la cunoștința inculpatelor să nu mai vândă marfa fără a încasa valoarea acesteia în momentul vânzării (f. 27 și 41 dosar urmărire penală), și a solicitat inculpatelor sa “intre în legalitate” pana la data de 31 ianuarie 2009, în caz contrar se vor lua masurile legale.
De asemenea, la data de 30.07.2009, ulterior efectuării inventarului la care s-au constat lipsuri în gestiune, partea vătămată a adus la cunoștința inculpatelor sa achite întreaga lipsă rezultată în urma inventarierilor efectuate, iar în cazul neachitării acestora până la data de 14.08.2009 se vor desface contractele de munca ale acestora și se vor sesiza organele competente (f. 29 și 43 dosar urmărire penală).
În contextul unei economii de piață și a unui sistem concurențial vânzarea pe datorie ar putea constitui o politică economică, menită să asigure vânzarea rapidă a produselor.
Din corespondenta scrisa a părții vătămate către inculpate, rezultă politica de vânzare practicată de partea vătămată, aceasta urmărind prin corespondența purtată mai degrabă recuperarea contravalorii mărfurilor vândute de către inculpate decât interzicerea categorica a vânzării mărfurilor pe credit, în fiecare dintre scrisorile adresate inculpatelor lăsând a se înțelege faptul că în cazul în care contravaloarea mărfurilor vândute pe credit ar fi recuperată inculpatele nu ar mai avea de suferit sancțiuni.
Pentru aceste motive, instanța a constatat ca nu este întrunită latura subiectiva a infracțiunilor, inculpatele nesăvârșind fapta de vânzare a mărfurilor pe credit cu rea-credință, ci dimpotrivă în scopul creșterii vânzărilor magazinului, așa încât faptelor lor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă.
Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pr.pen., a achitat ambele inculpate B. E. și B. A. S., pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută și pedepsită de art. 214 alin. 1 C.pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat faptul că partea vătămată, C. de consum Luna, s-a constituit parte civilă în proces, cu suma de 12.224 lei, reprezentând prejudiciul material cauzat de către inculpate prin vânzarea de marfă pe caiet..
Potrivit raportului de expertiză contabila întocmit de dl. exp. Batrancea I., la data de 30.06.2009 în contabilitatea părții vătămate exista o neconcordanță între contabilitatea sintetică și contabilitatea analitică de 1.091,81 lei la data de 30.06.2009 și respectiv de 2.005,59 lei la data de 31.07.2009, deși între cele doua evidente sintetice și analitice nu pot fi diferențe decât erori sau neconcordante privind înregistrarea acelorași documente justificative.
Din verificarea modului de valorificare a rezultatelor inventarierii expertul a constatat ca la gestiunea de la magazinul Luncani la data de 11.07.2009, lipsa este de 15.115,67 lei, chiar mai mare decât cea pretinsă de către partea vătămată.
In ceea ce privește legalitatea constituirii comisiei de inventariere care a efectuat inventarul din data de 11.07.2009, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 7 din Anexa Ordinului nr. 1753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, în vigoare la data de 11.07.2009, data efectuării inventarului, „Inventarierea elementelor de activ și de pasiv se efectuează de către comisii de inventariere, formate din cel puțin două persoane, numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele autorizate prevăzute la pct. 6. În decizia de numire se menționează în mod obligatoriu componența comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și de terminare a operațiunilor. La persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri, precum și la unitățile al căror număr de salariați este redus, iar valoarea bunurilor din gestiune nu depășește plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană. … Inventarierea și evaluarea elementelor de activ și de pasiv se pot efectua atât cu salariații proprii, cât și pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective”.
Potrivit Deciziei de inventariere nr. 93 din data de 11.07.2009, comisia de inventariere a fost constituita din inculpatele B. E. și B. A. S. (gestionare), Betiu E. (contabila) și Mihasan M. (președinte).
Din cei patru membri ai comisiei de inventariere doar un singur membru, respectiv Mihasan M., are calitate de membru legal din comisia de inventariere, potrivit normelor mai sus menționate.
Raportat la prevederile mai sus menționate conform cărora „la unitățile al căror număr de salariați este redus, iar valoarea bunurilor din gestiune nu depășește plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană”, instanța a constatat ca comisia de inventariere este legal constituita numai de un singur membru, în persoana d-nei Mihasan M., ceilalți membrii fiind incompatibili cu calitatea de membru în comisia de inventariere din cauza faptului ca îndeplineau funcția de gestionari (inculpatele B. E. și B. A. S.), respectiv contabil (Betiu E.).
Potrivit pct. I.2. din Anexe, listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.
Cercetând listele de inventariere (filele 179-241), instanța a constatat ca fiecare dintre acestea poarta semnătura gestionarilor, respectiv a inculpatelor B. E. și B. A. S., potrivit normelor care reglementează activitatea de inventariere, insa o parte dintre acestea nu poarta semnătura singurului membru legal al comisiei constituite, respectiv a d-nei Mihasan M., având calitatea de președinte al Cooperativei de consum Luna.
Astfel, instanța a constatat ca inventarierea gestiunii s-a făcut fără respectarea cadrului legal, listele de inventar nefiind toate semnate de singurul membru legal al comisiei constituite.
Atâta timp cât în cauză nu s-a putut proba existența certă și lichidă a prejudiciului pretins a fi reparat, inventarierea din data de 11.07.2009 efectuându-se fără respectarea prevederilor legale în materie (din comisia de inventariere să nu facă parte nici gestionarul dar nici contabilul care înregistrează în contabilitate operațiunile aferente gestiunii respective și nu s-au semnat de către singurul membru legal al comisiei toate formularele „Listă de inventariere”), instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 600 lei, reprezentând onorariile în sumă de câte 300 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, av. Bradean D. M. și av. B. P., sume ce se vor avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
In baza art. 191 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei cauze au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, partea vătămată și civilă, C. DE C. LUNA SOCIETATE C. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, condamnarea celor două inculpate și admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În esență, s-a susținut că partea civilă a pus în vedere celor două inculpate să nu mai vândă marfă fără a încasa contravaloarea acesteia în momentul vânzării iar acest lucru reiese din declarația martorei I. E. aflată la fila 46 dos.inst. care a arătat că „li s-a interzis angajaților să vândă marfă pe caiet” și că nu s-a știut de către conducere că cele două inculpate vând marfă pe caiet fără a încasa contravaloarea acesteia în momentul vânzări.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a arătat că deși nu s-a respectat procedura de realizare a inventarului, prin participarea inculpatelor și a contabilului șef al societății la realizarea acestuia, inculpatele nu au avut nicio obiecțiune cu privire la corectitudinea desfășurării acestuia și la componența comisiei de inventariere.
În urma efectuării expertizei contabile s-a stabilit că prejudiciul cauzat de inculpate societății este mult mai mare decât cel stabilit în urma inventarierii. Din moment de inventarul a stabilit un prejudiciu mai mic decât cel stabilit în urma expertizei contabile, iar inculpatele nu au formulat obiecțiuni la semnarea procesului verbal de inventariere, în mod greșit a fost respinsă acțiunea civilă.
Apelul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza unui material probator vast și judicios administrat, ajungând în mod corect la concluzia că inculpatele nu au acționat cu intenția de a prejudicia patrimoniul părții civile.
Fără a mai relua argumentația pe larg expusă în conținutul hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în totalitate, punctual cu privire la motivele de apel formulate, Curtea va reține că inculpatele nu au acționat pentru a cauza un prejudiciu părții vătămate ci, din contră, pentru a crește vânzările conform practicii constante a societății comerciale în cauză. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, se practica vânzarea pe caiet urmând ca plata bunurilor să fie achitată ulterior.
Conform declarației martorei B. M. și în prezent noile angajate ale societății practică această vânzare pe caiet. Din corespondența purtată între societate și inculpate se poate vedea că s-a urmărit în primul rând obținerea contravalorii produselor vândute pe credit dar nu s-a interzis în mod categoric această practică, cu atât mai mult cu cât această modalitate de vânzare pe caiet continuă și în prezent.
În ceea ce privește latura civilă instanța în mod corect a respins latura civilă deoarece inventarul nu s-a făcut de către persoanele care puteau să participe la Comisia de inventariere. Nu poate fi reținută reaua credință având în vedere că după inventariere inculpata Bologh a achitat prejudiciul care i s-a reținut în sarcină.
În plus, s-a reținut în mod corect din verificarea modului de valorificare a rezultatelor inventarierii expertul a constatat că la gestiunea de la magazinul Luncani la data de 11.07.2009, lipsa este de 15.115,67 lei, chiar mai mare decât cea pretinsă de către partea vătămată, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la existența și întinderea prejudiciului, cât și cu privire la împrejurarea dacă acesta a fost cauzat exclusiv de inculpate.
În aceste condiții, în baza art. 421 alin. 1 lit.b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată și civilă, C. de C. Luna Societate Cooperativă cu sediul în ., jud. Cluj împotriva sentinței penale nr. 444 din 31.10.2013 a Judecătoriei T..
Se va stabili onorariul pentru apărătorii din oficiu în suma de cate 200 lei în favoarea Baroului Cluj, sume ce se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Apelanta va fi obligată să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată și civilă, C. de C. Luna Societate Cooperativă cu sediul în ., jud. Cluj împotriva sentinței penale nr. 444 din 31.10.2013 a Judecătoriei T..
Stabilește onorariul pentru apărătorii din oficiu în suma de cate 200 lei în favoarea Baroului Cluj, sume ce se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă apelanta să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. D. L. V. C.
GREFIER,
G. I.-B.
red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./19.05.2014
jud.fond: S. T. A.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 664/2014.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 868/2014. Curtea de... → |
|---|
