Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 705/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 705/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 5558/337/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.705/A/2014

Ședința publică din 9 septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. H., judecător

JUDECĂTOR: V. V. A.

GREFIER: L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin

PROCUROR: S. D.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpata K. A. E., împotriva sentinței penale nr.122/16.05.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul din data de 30.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., din Dosar nr.1078/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 6 din Legea 241/2005 rep, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei K. A. E., av.B. R., din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatei depune la dosar motivele de apel.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.

Apărătorul inculpatei solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, achitarea inculpatei în temeiul art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen. iar în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei. Consideră că soluția instanței de fond este nelegală, faptei lipsindu-i latura subiectivă. Astfel, arată că de conducerea efectivă a societății s-a ocupat inculpatul D. G. în calitate de administrator, inculpata K. neavând putere decizională efectivă cu privire la sumele de bani intrate în patrimoniul societății. Inculpata, chiar dacă a reținut obligațiile aferente lunilor mai și octombrie 2010 nu a avut posibilitatea de a efectua viramentele acestor sume întrucât nu avea un drept de dispoziție asupra acestora. Mai mult, așa cum rezultă din probele testimoniale între cei doi au existat situații conflictuale determinate de împrejurarea că inculpatul D. a împiedicat-o pe inculpata K. să deruleze operațiuni comerciale și să dispună de sumele de bani din patrimoniul societății. Împrejurarea că în lunile mai și octombrie 2010 inculpata a întocmit statele de plată nu are nici o importanțăatâta timp cât ea nu avea posibilitatea să vireze sumele, inculpatul D. fiind cel care a dirijat disponibilul către alte societăți. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că sunt întrunite condițiile cumulative cu privire la amânarea aplicării pedepsei. Astfel, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună pentru inculpată prin prisma consecințelor pe care le-ar avea asupra ei. Solicită a se avea în vedere că inculpata nu a suferit în trecut vreo condamnare și nu are antecedente penale.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat apreciind că prima instanță în mod corect a stabilit vinovăția inculpatei și a făcut o justă individualizare a pedepsei. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

CURTEA

P. sentința penală nr. 122 din data de 16 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art. 386 Cod procedură penală și a art. 5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei K. A. E. din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, în infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală și a art. 5 Cod penal, ca urmare a rețineri legii penale mai favorabile, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. G. A., din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, în infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal.

I. În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal, având în vedere și prevederile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. G. A., fiul lui V. și M., născut la data de 16.05.1968, în loc. Băbeni, jud. S., C.N.P._, cetățean român, căsătorit, studii postliceale, fără antecedente penale, domiciliat în Mun. Z., .. 14, ., ., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.

În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969 rap. la art. 12 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal 1969 și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) Cod penal 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.81 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1969.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) Cod penal 1969.

II. În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, a art.74 alin. 1 și alin.2 rap. la art. 76 alin.1 lit. e) teza I Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnată inculpata K. A.-E., fiica lui I. și S., născută la data de 18.10.1977, în mun. Z., jud. S., C.N.P._, cetățean român, necăsătorită, studii superioare, de profesie economist, fără antecedente penale, domiciliată în Mun. Z., .. 1, ., jud. S., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.

În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969 rap. la art. 12 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal 1969 și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) Cod penal 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.81 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1969.

S-a constatat că prin sentința civilă 2849/03.06.2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul_ s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea din registrul comerțului a debitorului ..

S-a constatat că prin sentința civilă 2742 din data de 290.5.2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul_ /a3, definitivă prin nerecurare la data de 26.06.2013, inculpatul D. G. A. a fost obligat la plata întregului pasiv al ., în cuantum de 256 293,41 lei.

În baza art. 27 alin.4 Cod procedură penală (art. 19 alin.4 Cod procedură penală 1968) s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă introdusă de A. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N..

În baza art.13 alin.1 din Legea nr. 241/2005, o copie a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art.83 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 272 și art. 274 Cod procedură penală s-a dispus avansarea sumei de 400 lei din fondul Ministerului Justiției către B. S. reprezentând onorariul apărătorului din oficiu av. N. D., pentru asistența juridică asigurată inculpaților în faza de judecată, din care 300 lei pentru inculpatul D. G. și 100 lei onorariu parțial pentru inculpata K. A., cheltuieli ce au rămas în sarcina statului.

În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat astfel: inculpatul D. G. suma de 200 lei, iar inculpata K. A. suma de 400 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

P. Rechizitoriul din data de 30.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., din Dosar nr.1078/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. G. A. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea 241/2005 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969 și a inculpatei K. A. E. pentru complicitate la infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 6 din Legea 241/2005 rep, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 04.10.2013 sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul D. G. în calitate de administrator la ., în perioada august 2010- aprilie 2011 a reținut scriptic, dar nu au vărsat la bugetul de stat, în termen de 30 zile, contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă, aferente drepturilor salariale ale angajaților, cu consecința prejudicierii bugetului de stat consolidat cu suma de 13 970 lei. Învinuita K. A. E. avea calitatea de asociat în cadrul acestei societăți comerciale, ambii inculpați ocupându-se de administrarea societății S-a mai reținut că societatea dispunea de lichiditățile necesare achitării obligațiilor cu reținere la sursă.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 8), procese-verbale de control fiscal (f. 11- 13, 62- 71), declarații învinuiți (f. 14- 16, 20- 24), declarații martori (f. 27- 35), raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică (f.74- 85), state de plată S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z. (f. 86-106), adresă ITM S. (f. 108- 109) extrase de cont bancar (f. 113- 138) alte înscrisuri (f. 139- 237).

S-a constituit parte civilă în cauză Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin D.G.R F.P. Cluj – AJFP S. (în baza mandatului de reprezentare nr. 5381/14.10.2013 –fila 263) cu suma de_ lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, solicitând obligarea inculpaților și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, calculate în continuare până la plata efectivă a prejudiciului (f. 262).

La termenul de judecată din data de 06.12.2013, inculpatul D. G. A., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prev. de art.320¹ C.p.p. 1968 declarând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f. 271). În baza cererii inculpatului D. G., admisă de către instanță, cauza a fost judecată în ce îl privește pe acest inculpat, potrivit procedurii prevăzute la art. 320¹Cod procedură penală 1968.

La același termen de judecată inculpata K. A. E. a solicitat ca, în ce o privește, judecata să fie făcută potrivit procedurii obișnuite, cu administrare de probe.

După citirea actului de sesizare, potrivit art. 322 C.p.p. 1968, inculpata K. A. s-a prevalat de dreptul de a nu da o declarație în fața instanței, arătând însă că își menține declarațiile date în cursul urmăriri penale ( f. 272). Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost audiați martorii propuși prin actul de sesizare – B. S. A. (f. 280), P. A. M. (f. 281), P. D. A. (f. 282), B. M. M. (f. 286) și martorii propuși de către inculpată: B. F. R. (f. 297), B. F. (f. 308), Ț. V. R. (f. 310). Inculpata, prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei în copie încheierea civilă 1450/03.03.2011 a Tribunalului S. prin care s-a luat act de renunțare la cererea formulată de . pentru deschiderea procedurii insolvenței (f. 415) și sentința civilă 2849/03.06.2013 a Tribunalului S. privind închiderea procedurii insolvenței debitoarei . și radierea acesteia din registrul comerțului ( f. 313). De asemenea inculpata a depus în copie convocatorul depus la data de 30.09.2010 la biroul executorului judecătoresc, adresat de inculpata K. A. inculpatului D. G. (f. 273).

Au fost acvirate Dosarele_ și_ /a3 ale Tribunalului S..

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z. a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului în data de 07.01.2010, avându-i ca asociați pe inculpații D. G.- A. și K. A.- E., fiecare cu o participare de 50% din capitalul social. Inculpatul D. G.- A. a avut și calitatea de administrator al societății. S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z. a avut ca obiect principal de activitate „Comerț cu amănuntul al carburanților în magazine specializate" cod CAEN 4730. În fapt S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. » Z. a desfășurat activități de alimentație publică, având deschise două puncte de lucru pe raza mun. Z., unul în incinta magazinului Kaufland și unul la parterul magazinului Silvania.

În data de 26.06.2010 S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z. a fost radiată din registrul comerțului în baza sentinței civile 2849/03.06.2013 a Tribunalului S. prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.

În perioada 20- 28.04.2011 S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z. a fost supusă unei inspecții fiscale, perioada verificată fiind 08.10._11.

Din Procesul - verbal nr. 2509/28.04.2011 al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S. - Activitatea de Inspecție Fiscală, reiese că în perioada supusă verificării S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z. nu a achitat către bugetul general consolidat obligațiile cu reținere la sursă în termenul legal, depășind termenul limită de cel mult 30 de zile de la scadență, după cum urmează: impozit pe salarii în sumă de 4.334 lei, CAS asigurați în sumă totală de 6.122 lei, șomaj asigurați în sumă de 311 lei și CASS asigurați în sumă de 3.203 lei, în total suma de 13.970 lei (f. 11).

Din conținutul adresei Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S. nr. 3060/25.05.2012 rezultă faptul că obligațiile cu reținere la sursă detaliate mai sus, care au depășit termenul de 30 de zile de a scadență, sunt aferente perioadei 25.08._11 (f. 63).

În intervalul de referință în care au fost reținute fără a fi vărsate, în termenul de 30 de zile, obligațiile cu reținere la sursă, S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" SRL Z. și-a desfășurat activitatea cu un număr variabil de salariați. Astfel, în luna mai 2010 societatea a avut 3 salariați, în perioada următoare până în luna martie 2011 numărul acestora a variat între 8 și 13 persoane (f. 86- 106). Statele de plată privind veniturile salariale au fost depuse periodic la ITM până în luna decembrie 2010, după data de 01.01.2011 angajatorii nemaiavând obligația de a depune statele de plată la ITM.

Statele de plată care atestă reținerea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate bugetului de stat au fost depuse la dosarul cauzei (f. 86-106) și au fost în mare parte întocmite de către martora B. S., angajată a S.C. „CONTAS" S.R.L. Z., societate care se ocupa de ținerea evidenței contabile a S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z.. Martora B. S.- A. arată că întocmea statele de plată pentru angajați, apoi le semna la rubrica „întocmit", după care acestea erau semnate fie de inculpatul D. G. - A. fie de inculpata K. A.- E. la rubrica „conducătorul unității". Totodată martora arată, că le atrăgea atenția de fiecare dată inculpaților cu privire la cuantumul obligațiilor cu reținere la sursă care trebuiau achitate către bugetul de stat, aceștia afirmând că vor plăti, dar nu se conformau și nu încheiau foile de vărsământ pentru a-și achita datoriile. Salariile plătite angajaților erau conforme celor înscrise în statele de plată, plata salariile fiind făcută în numerar de către unul din cei doi inculpați.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 09.01.2012 o parte din statele de plată aparținând S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z. nu sunt semnate la rubrica „conducătorul unității", o parte sunt semnate la această rubrică, dar nu prezintă caracteristici grafice generale și individuale care să poată individualiza autorul lor. În ceea ce privește statele de plată aferente lunilor septembrie și octombrie 2010 semnătura de la rubrica „conducătorul unității” se concluzionează că a fost executată de către inculpatul D. G.- A., iar cele aferente lunilor mai 2010 și octombrie 2010 rectificativ au fost semnate la aceeași rubrică de către inculpata K. A.- E. (f. 75- 83).

Martora B. S.- A. declară că statul de plată aferent lunii octombrie 2010 a fost întocmit de inculpata K. A.- E., deoarece aceasta a dorit să preia contabilitatea societății pentru a reduce cheltuielile societății (f. 32, 33). Inculpata K. A. la rândul său declară că a întocmit statele de plată aferente lunilor mai 2010 și octombrie 2010 semnându-le la rubrica „conducătorul unității", în luna mai 2010 a condus contabilitatea societății a întocmit statele de plată, le-a semnat și le-a depus apoi la Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar în luna octombrie 2010 susține că a semnat statul de plată la rubricile „întocmit" și „conducătorul compartimentului financiar - contabilitate" dar nu-și amintește din ce cauză a procedat în acest fel (f. 20 verso, 22).

Din probele administrate în cauză rezultă faptul că în perioada 25.08._11, când au fost reținute la sursă impozitele și contribuțiile, pentru care exista obligativitatea virării lor la bugetul statului în termen de 30 de zile, S.C. „DAKOIL TRANSILVANIA" S.R.L. Z. a dispus de lichiditățile necesare achitării obligațiilor fiscale datorate către bugetul statului.

Acest aspect rezultă din balanțele de verificare contabilă, din extrasele de cont ale societății și din registrul de casă al acesteia, în perioada de referință societatea realizând încasări din vânzările efectuate peste nivelul obligațiilor cu reținere la sursă datorate.

Astfel, cu titlu de exemplu, în cursul anului 2010 societatea a încasat efectiv prin conturile bancare (contul 5121) și în numerar (contul 5311), suma totală de 357.182,53 lei, înregistrând un sold debitor la finalul anului 2010 de 7.014,36 lei conform balanței de verificare din luna decembrie 2010 (f. 211). De asemenea, în cursul anului 2011 conform balanțelor de verificare lunare până în luna februarie inclusiv, societatea a înregistrat venituri prin conturile bancare și prin casă în sumă totală de 55.697.86 lei. Soldurile finale debitoare înscrise în balanța de verificare aferentă lunii februarie provenite din conturile (5121) și (5311) au fost în sumă totală de 4.757.31 lei. În lunile martie, aprilie și mai 2011 pentru care există întocmite balanțe de verificare rulajele perioadelor sunt trecute cu 0 lei, soldurile finale debitoare fiind tot 4.757,31 lei (f.226).

Societatea în perioada de referință a avut în mod constant încasări lunare mult peste nivelul obligațiilor cu reținere la sursă. Spre exemplu, pentru salariile aferente lunii august 2010 contribuțiile cu reținere la sursă au fost calculate la nivelul sumei de 1515 lei (f. 92), iar în luna septembrie 2010 totalul încasărilor prin cont bancar și casă au fost de 31.550 lei ( f. 202,) pentru salariile aferente lunii septembrie 2010 reținerile la sursă au fost în sumă de 1349 lei – f. 94, iar încasările totale ale lunii octombrie 2010 au fost de 43.330.24 lei - f. 205, pentru salariile aferente lunii octombrie 2010 reținerile la sursă au fost în sumă totală de 1791 lei – f.96, iar încasările în luna noiembrie 2010 au fost de_.07 lei, etc.

Din extrasele de cont și registrele de casă rezultă faptul că societate a efectuat plăți în toată această perioadă către diferiți furnizori ignorând obligațiile datorate bugetului de stat, deși ar fi avut banii necesari achitării acestora.

Inculpata K. A. - E. arată, că în cadrul societății s-a ocupat mai mult de partea de aprovizionare a punctului de lucru de la parterul magazinului Silvania, de conducerea efectivă a societății ocupându-se inculpatul D. G. - A., în calitate de administrator, ea neavând putere de decizie în privința destinației banilor intrați în casierie (f. 20- 27).

La rândul său, inculpatul D. G.- A. afirmă faptul că de plata salariaților, de colaborarea cu firma de contabilitate și de plata obligațiilor către stat s-a ocupat inculpata K. A. E., inculpatul recunoscând faptul că el nu a achitat nici o obligație fiscală către bugetul de stat (f. 14, 15).

Din probatoriul administrat instanța a reținut că în fapt societatea a fost administrată în perioada de referință de către ambii inculpații, chiar dacă între aceștia au existat divergențe și certuri.

În apărare inculpata K. A. declară că nu a avut putere de decizie în societate, nu a avut acces la documentele contabile și nici dreptul de a dispune de banii societății, fiind împiedicată de inculpatul D. G. cu care s-a certat în mai multe rânduri, având perioade de timp în care nu venea deloc la societate.

Acest apărări ale inculpatei K. A. sunt contrazise atât de propriile declarații ale inculpatei, precum și de celelalte probe administrate în cauză.

Din declarațiile martorelor B. S. și B. M. M., contabile în cadrul . - societate care a ținut evidența contabilă a . în perioada 2010-2011, rezultă că ambii inculpați țineau legătura cu firma de contabilitate, în mod alternativ se prezentau pentru predarea documentelor contabile, statele de plată erau întocmite de către o angajată a societății de contabilitate și semnate de către unul din cei doi inculpați, fiind și situații în care inculpata K. A. întocmea statele de plată, având cunoștințe în domeniu. Martora B. S. declară că inculpata K. A. a vrut în octombrie 2010 să preia contabilitatea pentru a reduce costurile, iar în luna ianuarie 2011 a preluat efectiv contabilitatea, precum și că ambilor inculpați le-a adus la cunoștință în mai multe rânduri că există datorii către bugetul de stat reprezentând obligații cu reținere la sursă, iar aceștia spuneau că vor plăti dar nu au făcut ordine de plată sau foi de vărsământ (f. 32, 280). Și martora P. A. ( f. 281) declară că inculpata K. A. se ocupa de actele societății și nu inculpatul D. G.. Rezultă astfel că inculpata K. A. a avut acces la documentele contabile ale societății și statele de plată, avea cunoștință de existența, cuantumul și scadența obligațiilor către bugetul de stat, cu reținere la sursă, aferente drepturilor salariale ale angajaților societății.

Audiate fiind mai multe salariate din cadrul societății ., fără excepție, acestea au declarat că societatea era condusă atât de D. G. cât și de K. A., ambii fiind percepuți de salariați ca și șefi în cadrul societății. Din declarațiile martorelor P. A., P. D., B. F., Ț. V. rezultă că inculpata K. A. se ocupa în principal de aprovizionare, de documentele societății, plătea salariile angajaților în numerar, efectua plăți către furnizori, când aceasta era prezentă îi erau predate încasările din ziua respectivă. În consecință nu este rezultă că inculpata nu avea acces la banii societății și că nu putea dispune de aceștia, ci din contră.

Potrivit înscrisurilor comunicate de către Intesa Sanpaolo Bank România Sucursala Z. (f. 118) rezultă că inculpata K. A. avea specimen de semnătură în bancă, la fel și inculpatul D. G., semnătura inculpatei K. A. nefiind condiționată de semnătura inculpatului D. G., întrucât aceasta avea „Prima semnătură – Deplină”.

S-a reținut astfel că inculpata administra în fapt activitatea societății și avea drept de a dispune de banii societății, atât cei aflați în contul bancar cât și în casieria unității.

Inculpata a mai susținut că datorită certurilor intervenite între aceasta și inculpatul D. Ghoerghe, au fost perioade în care nu a participat la activitatea societății. Din declarația angajatelor societății audiate, rezultă că într-adevăr între cei doi asociați, inculpatul D. G. și inculpata K. A., au existat conflicte, iar inculpata în urma acestor certuri lipsea de la societate anumite perioade de timp, dar potrivit declarațiilor martorelor B. F. (f. 297-298) și Ț. V. (f. 310) care de altfel au lucrat cea mai lungă perioadă de timp în societate, inculpata K. A. nu lipsea mai mult de câteva zile cel mult o lună. În condițiile în care plata obligațiilor cu reținere la sursă se face până la sfârșitul lunii în care au fost reținute, iar . nu a făcut nici o plată de la înființare și până la încetarea activității, faptul că anumite perioade de timp ( mai mici de 1 lună) inculpata nu conducea activitatea societății, nu au fost de natură a o împiedica pe aceasta să îndeplinească obligațiile de plată către bugetul de stat, reprezentând obligații cu reținere la sursă, aferente drepturilor salariale ale angajaților societății.

De altfel în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, inculpata recunoaște că împreună cu inculpatul D. G. au hotărât să nu facă plata acestor obligații către stat, apreciind prioritare plățile către furnizori și salariați. Astfel în declarația olografă din data de 19.08.2011 (f. 23-24) inculpata K. A. declară că „decizia de a amâna plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, în special obligațiile cu stopaj la sursă, am stabilit-o împreună cu administratorul D. G., pe considerentul că societatea avea dificultăți financiare, acordând întâietate relațiilor cu furnizorii pentru a putea funcționa în continuare”. În același sens, în declarația de învinuit, din data de 20.06.2013 (f.20-22), inculpata K. A. recunoaște că în urma discuției cu contabila B. M. a aflat despre faptul că de la înființarea societății nu a fost plătit nimic în contul datoriilor către bugetul de stat, declarând de asemenea „în luna octombrie 2010, văzând că sunt datorii acumulate și la stat și la furnizori și la salarii, am hotărât să încercăm să achităm în special salariile și o parte din furnizori, urmând ca, dacă societatea și-ar fi revenit să achităm și obligațiile fiscale către stat”. În aceeași declarație inculpata mai afirmă „apreciez că dacă s-ar fi început cu plata obligațiilor către stat, chiar de la începutul funcționării restaurantului, plătindu-se banii datorați lunar, nu s-ar fi ajuns la acumularea de datorii și apreciez că s-ar fi putut plăti datoriile către stat”.

În concluzie din probe rezultă că inculpata K. A. în fapt a condus activitatea curentă a ., împreună cu inculpatul D. G., având acces la resursele financiare ale societății, dreptul și posibilitatea de a efectua plăți (plătea salarii și furnizori, în numerar, din casieria unității, avea specimen de semnătură în bancă, cu prima semnătură, deplină), avea cunoștință de obligațiile cu reținere la sursă datorate bugetului de stat întrucât semna statele de plată, deși societatea avea resursele financiare necesare achitării lunar a obligațiilor cu reținere la sursă, nu a efectuat plata acestora, mai mult a hotărât amânarea acestor plăți în favoarea altor plăți apreciate prioritare.

În condițiile date fapta inculpatei K. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din legea 244/2005 în forma autoratului și nu a complicității așa cum procurorul a dispusă trimiterea inculpatei în judecată. Faptul că inculpata nu a avut calitatea de administrator al societății nu prezintă relevanță în cauză atâta timp cât, în fapt, inculpata a desfășurat activitate de conducere a activității și administrare a societății, avea dreptul de a efectua plăți în numele societății, necondiționat de semnătura administratorului statutar. De altfel, în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 nu este cuprinsă condiția subiectului activ special, legiuitorul nu a condiționat existența infracțiunii de săvârșirea faptei de către o persoană ce are o calitate specială.

Faptul că inculpata a întocmit sau a semnat în calitate de reprezentat al societății unele state de plată, nu poate fi reținut în nici un caz ca ajutor material sau moral acordat administratorului cu privire la inacțiunea acestuia, respectiv neîndeplinirea obligației de a plăti la scadență obligațiile aferente drepturilor salariale, reținute și evidențiate în statul de plată. Mai mult, în speță, obligațiile cu reținere la sursă așa cum au fost acestea cuprinse în statele de plată erau corect calculate.

În consecință instanța a admis cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, urmând în temeiul art. 386 C.p.p. a schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei K. A. din complicitate la infracțiunea de reținere și nevărsare în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, în autorat la infracțiunea de reținere și nevărsare în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969.

În ce îl privește pe inculpatul D. G. acesta în declarațiile date pe parcursul procesului penal a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului coroborându-se și cu celelalte probe administrate în cauză.

Din declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosarul cauzei - state de plată (86-106), extras de cont (f. 124-130), specimen de semnătură (f. 118), registre de casă (f. 139-185), balanțe de verificare (f. 186-227) rezultă că starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpaților D. G. și K. A. E. sunt pe deplin dovedite.

În drept, fapta inculpaților D. G. și K. A. E. de a reține scriptic și a nu vărsa în termen de 30 zile, în perioada 25.08._11, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, obligațiile cu reținere la sursă aferente drepturilor salariale ale angajaților ., cu consecința cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului, în sumă de 13.970 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată faptă prev. la data săvârșirii de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969.

Sub aspectul laturii obiective infracțiunea a fost săvârșită prin omisiunea de a vira la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, sumele reținute scriptic lunar din drepturile salariale ale angajaților, așa cum rezultă din statele de plată, inculpații având obligația legală de plată a acestor sume. Având în vedere modul de acțiune al inculpaților care au acționat în calitate de administratori de drept, respectiv de fapt ai ., în mod în similar, în mai multe luni consecutiv și în dauna aceleași persoane vătămate – statul reprezentat de către A., instanța a apreciat că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, actele materiale ale infracțiunii prev. de art. 6 din Lege 241/2005 fiind săvârșite în baza unei singure rezoluții infracționale, cum de altfel și inculpații recunosc o înțelegere prealabilă în acest sens.

Având în vedere faptul că inculpații, în calitate de administratori de drept, respectiv de fapt, ai . au cunoscut că au datorii la bugetul de stat în ce privește obligațiile cu reținere la sursă, iar în această perioadă au avut în cadrul societății la dispoziție resursele bănești suficiente pentru a achita contravaloarea obligațiilor cu reținere la sursă, însă nu au făcut acest lucru, folosind sumele de bani respective în alte scopuri, toate aceste aspecte probează intenția infracțională a inculpaților care, au prevăzut că prin fapta lor prejudiciază bugetul de stat și chiar dacă nu au urmărit în mod expres acest lucru, cel puțin au acceptat producerea acestui rezultat, acționând cu intenție indirectă, în condițiile art. 19 alin.1 pct.1 lit, b C.p. 1969, respectiv art.16 alin.3 lit. b Noul Cod penal.

S-a constatat că de la data epuizării infracțiunii reținute în sarcina inculpaților și până la judecarea acesteia, a intervenit o succesiune de legi penale în timp. Astfel în ce privește regimul sancționator, la data săvârșirii infracțiunii pedeapsa prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 era închisoare de la 1 la 3 ani alternativ cu amenda, iar la data pronunțării prezentei hotărâri pedeapsa prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, așa cum a fost modificat prin Legea 50/2013 intrată în vigoare în martie 2013, este de 1 la 6 ani închisoare, în aceste condiții, făcând aplicarea art. 5 Cod penal, mai favorabilă inculpaților este legea în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv prevederile art. 6 din Legea 241/2005 anterior modificării intervenite în martie 2013.

În ce privește forma continuată a infracțiunii, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile reținerii acesteia, atât raportat la prev. art. 41 alin.2 C.p. 1969, cât și raportat la prev. art. 35 alin.1 noul Cod penal, însă în ce privește regimul sancționator prevăzut de cele două legi succesive, (un spor facultativ adăugat la maximul special de 5 ani în cazul închisorii sau ½ din maxim în cazul amenzii - potrivit art. 42 rap. la art. 34 C.p. 1969, sau de 3 ani închisoare în cazul închisorii și 1/3 din maximul special, în cazul amenzii - potrivit art. 36 Noul Cod penal) mai favorabilă inculpaților este legea nouă, respectiv prev. art. 35 alin.1 rap. la art. 36 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Reținând vinovăția inculpaților și constatând ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 C.p.p., instanța a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestora, prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, în conformitate cu prevederile art.74 Cod penal, instanța a avut în vedere atât gravitatea faptei cât și periculozitatea inculpaților, apreciate după criteriile prevăzute de lege: împrejurările și modul de comitere, urmările produse, starea de pericol creată, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, antecedentele penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea faptei și pe durata procesului penal, vârstă, nivelul de educație, situație familială și socială, criterii prevăzute pentru individualizarea pedepsei și de art. 72 C.p. 1969.

În ce privește gravitatea faptei, având în vedere prejudiciul produs prin comiterea infracțiunii, care nu este într-un cuantum foarte ridicat, dar nu a fost recuperat de inculpați nici măcar în parte, modul repetat de comitere a faptei pe o perioadă de 8 luni, cuantumul total al prejudiciului produs, contextul economic dificil în care a fost comisă fapta și motivul comiterii acesteia – menținerea societății în stare de funcționare pe fondul acumulării de datorii datorită proastei gestionări -, instanța a apreciat că infracțiunea prezintă o gravitate de nivel mediu.

Referitor la persoana și conduita inculpaților instanța a reținut următoarele:

Inculpatul D. G. este în vârstă de 46 de ani, este căsătorit, are studii postliceale, are un loc de muncă, este căsătorit, nu are antecedente penale, dar nu se află pentru prima dată în conflict cu legea penală, potrivit fișei de cazier judiciar i-au fost aplicate două sancțiuni administrative în anul 2006 și 2012 pentru săvârșirea unei fapte de neglijență în serviciu și o faptă la legea cecului (f. 18), în consecință tot fapte în legătură cu serviciul și activitatea comercială, ca și în speța de față. Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră de la început, a recunoscut comiterea faptei și pretențiile părții civile, dar nu a recuperat nici o parte din prejudiciu.

Inculpata K. A. E. este în vârstă de 36 de ani, are studii superioare, de profesie este economist și activează independent sub forma PFA, nu este căsătorită, potrivit fișei de cazier judiciar (f.25) inculpata nu are antecedente penale, dar i-au fost aplicate 2 sancțiuni administrative în anul 2010 și 2011 pentru mai multe fapte la legea cecului. În cursul procesului penal inițial inculpata a recunoscut comiterea faptei, dar nu și-a recunoscut vinovăția susținând că nu a fost lăsată de inculpatul D. G. să se implice în conducerea societății și că nu avea putere de decizie, ulterior nu a recunoscut participarea sa în nici un mod la comiterea faptelor.

Având în vedere că legea prevede pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 pedepse alternative, ținând cont de circumstanțele reale și personale stabilite anterior, în special perseverența inculpaților în acțiunea infracțională pe o perioadă îndelungată de timp, prejudiciul produs și nerecuperat, faptul că nu și-au atins scopul sancțiunile aplicate anterior, în mod repetat, față de fiecare inculpat, tot pentru atingeri aduse normelor penale în exercitarea activității comerciale desfășurate de aceștia, în temeiul art. 74 alin.1 și 2 C.p., instanța a ales din pedepsele alternative prevăzute aplicarea pedepsei închisorii, apreciind că doar aceasta poate aduce atingere scopului reeducativ și preventiv al pedepsei.

În ce o privește pe inculpata K. A., având în vedere conduita anterioară și sancțiunile aplicate, care nu au reprezentat un avertisment suficient pentru îndreptarea acesteia, dar și faptul că inculpata, în ciuda faptului că are o pregătire superioară în domeniul economic, nu și-a recunoscut vinovăția invocând necunoașterea situației financiar contabile reale a societății și a obligațiilor legale, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile amânării aplicării pedepsei prev. de art. 83 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, așa cum inculpata a solicitat prin apărător ales, și că pentru îndreptarea acesteia este necesară aplicarea pedepsei închisorii, cum s-a arătat anterior.

Tot în ce o privește pe inculpata K. A. instanța a avut în vedere că inculpata a comis fapta în contextul situației conflictule existente între aceasta și administratorul societății inculpatul D. G., existând perioade în care inculpata nu se putea ocupa în mod efectiv de conducere activității societății. Această împrejurare așa cum s-a arătat la momentul analizei probelor și a stării de fapt, nu înlătură răspunderea inculpatei, dar instanța a apreciat că este de natură a atenua răspunderea penală a inculpatei, iar în temeiul art 74 alin.1 și 2 C.p. 1969, această împrejurare a fost reținută ca și circumstanță atenuantă în favoarea inculpatei K. A., cu consecința prevăzută de art. 76 alin.1 lit. d C.p. 1969, aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special de 1 an.

La stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului D. G., având în vedere că acesta a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320¹alin. 7 Cod de procedură penală 1968, regăsită și în Noul Cod de procedură penală la art. 374 alin.4 rap. la art. 375, instanța a dat eficiență prev. art. 396 alin.10 C.p.p. prin reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2014, în vigoare la data săvârșirii faptei ( 1-3 ani închisoare).

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse de câte 8 luni închisoare pentru fiecare din inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. C.p., cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost de natură să asigure îndreptarea comportamentului inculpaților, fiind un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Aplicând o pedeapsă sub 2 ani închisoare potrivit prev. art. 65 alin.1 C.p. 1969 nu poate fi aplicată inculpaților o pedeapsă complementară.

Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche, în ce privește încadrarea juridică și regimul sancționator, în temeiul art. 12 din Legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică și acestea tot potrivit legii vechi, acestea nefiind instituții autonome în raport cu incriminarea și pedeapsa principală. Chiar dacă potrivit noului cod penal aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, în speță aplicarea pedepsei accesorii în lipsa aplicării unei pedepse complementare, corespunde și exigențelor art. 2 Cod penal privind legalitatea sancțiunii, fiind prevăzute de lege la data comiterii faptei de către inculpați.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și a persoanei inculpaților, apreciază că inculpații sunt nedemni în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal 1969, fiind justificată îndepărtarea acestora de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. Instanța a apreciat că inculpații nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este în strânsă legătură cu exercitarea funcției de administrator și a calității de asociat al unei societăți comerciale, instanța a apreciat că inculpații sunt nedemni de exercitarea acestora drepturi și în consecință pe durata executării pedepsei închisorii va interzice inculpaților dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) Cod penal 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, raportat la vârsta inculpaților, pregătirea profesională, preocuparea acestora pentru muncă, conduita anterioară săvârșirii faptei dar și conduita pe durata procesului penal, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpaților, care pot fi reintegrați social și reeducați și fără izolare în regim de detenție.

Comparând prevederile Codului penal 1969 cu prevederile noului Cod penal în ce privește modalitățile de executare a pedepsei închisorii, fără privare de libertate, instanța a constatat că atât prin prisma condițiilor de acordare, natura obligațiilor impuse cât și a consecințele produse, mai favorabilă inculpaților este legea veche, respectiv prev. art.81 C.p. 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. l Cod penal 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art. 82 Cod penal 1969.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 24.10.2013 Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin D.G.R F.P. Cluj – AJFP S. (în baza mandatului de reprezentare nr. 5381/14.10.2013 –fila 263) cu suma de_ lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă solicitând obligarea inculpaților și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, calculate în continuare până la plata efectivă a prejudiciului (f. 262).

În dosarul nr._ al Tribunalului S. având ca obiect procedura insolvenței debitorului ., creditoarea A. prin DGFP S. a depus declarație de creanță la data de 20.06.2012 pentru suma de 84 799 lei, din această creanță suma de_ lei reprezentând obligații cu reținere la sursă respectiv 4961 lei impozit pe salarii 6912 lei CAS asigurați, 347 lei șomaj asigurați, 3616 lei CASS asigurați. Cererea de creanță a A. prin DGFP S. a fost admisă integral, iar creditoarea a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor al creanțelor cu suma totală de 84 799 lei. În tabelul definitiv consolidat al creanțelor din data de 16.11.2012 au fost înscrise creanțe în cuantum total de 256 293,41 lei

P. sentința civilă 2849/03.06.2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul_ s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea din registrul comerțului a debitorului ., iar prin sentința civilă 2742 din data de 29.05.2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul_ /a3, definitivă prin nerecurare la data de 26.06.2013, inculpatul D. G. A. a fost obligat la plata întregului pasiv al ., în cuantum de 256 293,41 lei reprezentând datorii către creditorii cuprinși în tabelul definitiv al creanțelor. Se constată astfel că inculpatul D. G. prin sentința civilă la care s-a făcut referire anterior a fost obligat la plata cuantumului total al creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, inclusiv a creanței datorate către A., creanță în care este cuprins și prejudiciul cu care partea civilă A. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză penală.

S-a constatat că partea civilă, pentru recuperarea prejudiciului produs de inculpați prin infracțiunea prev de art. 6 din legea 241/2005 – suma de 13 970 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă -, a ales procedura civilă a insolvenței, înscriindu-se cu această creanță în tabelul definitiv al creanțelor al ., fără a părăsi însă instanța civilă, în ce privește aceste pretenții civile, ulterior, când s-a constituit parte civilă în procesul penal, potrivit prev. art. 27 alin.4 teza I C.p.p. ( art. 19 alin.4 Teza I C.p.p. 1968).

Astfel s-a constatat că în ce privește prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă în prezenta cauză penală, prin sentința civilă 2742 din data de 29. 05.2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul_ /a3, definitivă prin nerecurare la data de 26.06.2013, partea civilă a obținut un titlu executoriu față de inculpatul D. G., înainte de pronunțarea unei hotărâri în prezenta cauză. Optând inițial pentru calea civilă în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracțiune și obținând față de inculpat un titlu executoriu - hotărâre definitivă, potrivit art. 27 alin.4 C.p.p. partea civilă nu poate exercita acțiunea civilă și obține un alt titlu executoriu în fața instanței penale, cu privire la același prejudiciu și față de aceeași persoană. Pe aceste considerente în baza art. 27 alin.4 Cod procedură penală (art. 19 alin.4 Cod procedură penală 1968) a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă introdusă de A. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N..

În baza art.13 alin.1 din Legea nr. 241/2005, o copie a prezentei sentințe, după rămânerea definitiva s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Instanța a constatat că inculpatul D. G. a fost asistat în faza de judecată de către apărătorul desemnat din oficiu av. N. D. cu delegație la fila 259 . Același apărător din oficiu a fost desemnat și pentru inculpata K. A., mandatul apărătorului din oficiu încetând la al doilea termen de judecată, prin prezentarea apărătorului ales al inculpatei, av. C. C. (f. 270).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata K. A. E., criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică si a solicitat desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen., iar în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei.

În motivarea apelului inculpata a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, lipsind latura subiectivă arătând că de conducerea efectivă a societății s-a ocupat inculpatul D. G. în calitate de administrator, că nu avea putere decizională efectivă cu privire la sumele de bani intrate în patrimoniul societății si, chiar daca a reținut obligațiile aferente lunilor mai și octombrie 2010 si a întocmit statele de plata aferente, nu a avut posibilitatea de a efectua viramentele acestor sume întrucât nu avea un drept de dispoziție asupra acestora, inculpatul D. fiind cel care a dirijat disponibilul către alte societăți.

Referitor la cererea subsidiară, apreciază că sunt întrunite condițiile cumulative cu privire la amânarea aplicării pedepsei, iar aplicarea unei pedepse ar avea consecinte nefavorabile asupra inculpatei din perspectiva intedicției privind calitatea de fondator al unei societăti comerciale.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivitt art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată că materialul probator administrat în cauză confirmă acuzațiile reținute în sarcina inculpatei, instanța de fond stabilind o stare de fapt corectă, atribuind faptei săvârșite o încadrare juridică legală.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii analizate în prezentul apel, Curtea reține că, spre deosebire de infracțiunile prevăzute în art. 3 și art. 8 din Legea nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbește despre fapta contribuabilului - prin urmare, pentru aceste infracțiuni subiectul activ este contribuabilul - la celelalte infracțiuni, inclusiv cea prevăzută în art. 6 din lege, legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să fie autorul faptei.

În aceste condiții, subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. P. urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societății, precum și administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societății - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acțiunile și/sau inacțiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata impozitelor si contribuțiilror datorate.

Legea nu condiționează această infracțiune de existența unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuții de organizare și ținere a evidenței contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligație legală ori contractuală de gestionare a activității societății, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activității contabile a societății.

În acord cu concluziile primei instanțe, Curtea reține că în cauză inculpata are calitatea cerută de norma de incriminare, întrucât, ceea ce este definitoriu pentru calitatea de administrator nu este aspectul pur formal (numirea acestuia prin actul constitutiv, menționarea persoanei în registrul comerțului), ci activitatea desfășurată de acesta în concret, și anume organizarea și coordonarea activității economice, luarea deciziilor în ce privește angajarea patrimoniului societar – activități care se circumscriu scopului primordial al unei societăți comerciale, și anume obținerea de profit din activitatea economică desfășurată.

În cauza dedusă judecății, inculpata recunoaște - astfel cum rezultă din declarația dată în faza de urmărire penală -, că a luat la cunoștință despre existența datoriilor reprezentând contributiile cu reținere la sursa și, în acord cu coinculpatul D. G., a decis să nu facă aceste plăți, stabilind ca sumele astfel retinute să fie alocate pentru plata salariaților și a furniozorilor (f. 23-24 dos.u.p.).T

Totodată, inculpata avea specimen de semnătură la bancă care nu era condiționată de semnătura inculpatului D. G. deoarece avea „prima semnătură-deplină” astfel că putea efectua orice operațiune financiară credea de cuviință (f.118). Mai mult, inculpata a preluat o contabilitatea societății si a întocmit personal documentația contabilă, iar martorii audiati (în special angajați ai societății) confirmă că deciziile se luau de cei doi inculpati în acord, că ambii se ocupau de preluarea, semnarea și depunerea documentelor contabile ale societății, iar inculpata se ocupa și de activități de aprovizionare, plata salariilor și a furnizorilor si preluarea încasărilor.

Inculpata a negat în instanță comiterea faptei reținute în sarcina sa, încercând să justifice faptul de a nu vărsa sumele reținute cu titlu de contributii prin

construirea a diverse apărări, respectiv că nu a avut putere de decizie, nu a avut acces la actele contabilității și nu a putut dispune de banii societății, fiind împiedecată de către inculpatul D. G., însă raportat la cele arătate mai sus, precum și la prevederile

legale și fiscale aplicabile în materie, urmează a fi înlăturate, reținându-se că inculpata, în fapt a efectuat acte concrete de administrare a societății prin aceea că a condus activitatea curentă a și a dispus de resursele financiare ale acesteia, resurse la care a avut acces și, deși societatea a realizat venituri, a omis onorarea obligatiițor financiare cu reținere la sursă după expirarea termenului de 30 de zile stabilit de lege.

Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea constată, contrar criticii formulate de inculpată, că nu există temeiuri pentru reindividualizarea pedepsei stabilite, apreciind că aceasta a fost în mod corect stabilită, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.72 V.C.pen. si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelor pedepse, potrivit art.52 V.C.pen.

În acest sens, se retine ca pedeapsa respectivă este proportională cu gravitatea faptei savârsite si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale ale inculpatei, remarcând că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, prejudiciul, deși nerecuperat, nu este foarte ridicat si, în pofida evidenței, a înteles sa adopte o conduita procesuala oscilantă.

Aspectele invocate de inculpată au fost avute în vedere de către instanța de fond, acordând eficiență circumstanțelor atenuante si stabilind o sancțiune sub minimul special prevăzut de lege, precum și o modalitate neprivativă de libertate a executării.

Pentru toate aceste motive în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b N.C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

În baza art. 275 al. 2 N.C.proc.pen. apelanta va fi obligată să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata K. A.-E. împotriva sentinței penale nr. 122 din 16 mai 2014 a Judecătoriei Z..

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. H. V. V. A.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./24.09.2014

Jud.fond. M. D. E.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 55/2014. Curtea de...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 705/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 705/2014. Curtea de Apel CLUJ