Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 42/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 42/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 12183/190/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ NR.42/A/2014

Ședința publică din data de 06 februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L., judecător

JUDECĂTOR: I. C. M.

GREFIER: G. I.-B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: A. S.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul F. J. împotriva sentinței penale nr.1881 din data de 18.11.2013 a Judecătoriei Bistrița Năsăud, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr.949/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art.191 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și art. 37 lit. a C.pen.

La apelul nominal efectuat în cauză la ora 10,05 se prezintă apărătorul ales al inculpatului avocat Cupsa Kiseleff Aris R. din cadrul Baroului Bistrița cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul F. J..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, curtea comunică apărătorului ales al inculpatului faptul că la începutul ședinței de judecată s-a pus în discuție recalificarea căii de atac în apel având în vedere dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.255 din 19 iulie 2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel, apel care se judecă potrivit articolului 99 aliniat 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM numărul 387/2005, de completul de judecată format din primii doi judecători ai completului de recurs.

Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus de către inculpat în cursul zilei de 05 februarie 2014 o cerere de strigare a cauzei la ora 10,00.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei motivele de apel.

Reprezentanta Ministerului Public învederează faptul că nu înțelege să solicite lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât cele solicitate în scris de către inculpat constituie motive de apel.

Apărătorul ales al inculpatului solicită în probațiune acvirarea dosarului penal nr._ al Judecătoriei Bistrița Năsăud la prezentul dosar penal, precum și încuviințarea reaudierii atât a martorilor audiați la instanța de fond cât și a inculpatului F. J.. Învederează faptul că inculpatul nu a fost legal citat la instanța de fond.

Curtea va acorda cuvântul reprezentantei parchetului pe cererile în probațiune formulate de către apărătorul ales al inculpatului.

Reprezentanta Ministerului Public cu privire la faptul că inculpatul nu ar fi fost legal citat la instanța de fond, solicită instanței să aibă în vedere că inculpatul a fost citat de la aceeași adresă pe care a indicat-o personal și în cererea de recurs, prin urmare nu sunt vicii de procedură în ceea ce privește citarea acestuia. Arată că lasă la aprecierea instanței cererea de reaudiere a inculpatului și eventual amânarea cauzei pentru prezența acestuia, în condițiile în care acesta a fost legal citat și are cunoștință de acest proces penal. În ceea ce privește cererea în probațiune privind reaudierea martorilor solicită respingerea cererii deoarece nu se arată de ce se pun sub semnul întrebării declarațiile acestora și ce anume se tinde a se dovedi prin reaudierea lor. Cu privire la acvirarea dosarului penal nr._ al Judecătoriei Bistrița Năsăud, arată că, s-a solicitat acest lucru pentru a se putea calcula termenul de prescripție. În acest sens, arată că la dosarul cauzei a fost depusă încheierea de ședință în care se arată data comiterii faptei, iar acest lucru trebuie verificat pentru a se calcula prescripția. Într-adevăr în conținutul mai multor acte era trecută fapta ca fiind comis în anul 2009, însă este vorba în concret de data de 16 octombrie 2009, întrucât în baza actelor depuse s-a încuviințat expertiza medico-legală psihiatrică.

Apărătorul ales al inculpatului arată că inculpatul a precizat care este adresa la care locuiește efectiv și totuși a fost citat la adresa de domiciliu. Cu privire la audierea martorilor prin comisie rogatorie, apreciază că atâta vreme cât inculpatul nu a fost legal citat și nu a avut posibilitatea de participare la audierea acestora, declarațiile martorilor nu pot fi luate în considerare. În ceea ce privește reaudierea inculpatului apreciază că se impune ascultarea acestuia pentru a vedea cine anume a depus acele acte la instanță.

Curtea cu privire la punctele I și II din cuprinsul motivelor de apel depuse la dosarul cauzei de către apărătorul ales al inculpatului arată că se va pronunța asupra acestora odată cu fondul cauzei.

În ceea ce privește solicitarea acvirării dosarului penal nr._ al Judecătoriei Bistrița Năsăud apreciază că există suficiente înscrisuri la dosar pentru a se putea edifica asupra aspectelor învederate de apărătorul inculpatului, sens în care va respinge această cerere.

În ceea ce privește comisiile rogatorii așa cum reiese din dispozițiile art.133-134 din Codul penal anterior, citarea inculpatului la efectuarea acestora nu era obligatorie decât în cazul în care acesta solicita expres acest lucru, sens în care va respinge cererea de reaudiere a martorilor.

Curtea având în vedere că inculpatul F. J. nu a fost audiat la instanța de fond, va lăsa cauza la a treia strigare existând posibilitatea ca acesta să se prezinte la instanță, sens în care se va pronunța asupra reaudierii inculpatului la momentul respectiv.

La a treia strigare a cauzei efectuată la ora 12,15 se prezintă apărătorul ales al inculpatului avocat Cupsa Kiseleff Aris R. din cadrul Baroului Bistrița cu delegație la dosarul cauzei, lipsa inculpatului F. J..

Apărătorul ales al inculpatului solicită amânarea cauzei pentru a da posibilitatea inculpatului să se prezinte în fața instanței de apel. Învederează faptul că a încercat să îl contacteze telefonic pe inculpat însă acesta avea telefonul închis.

Reprezentanta Ministerului Public arată că în faza de urmărire penală inculpatul a refuzat să dea declarație. Acesta are cunoștință de toate termenele fixate în fața instanței de control judiciar și avea posibilitatea să se și prezinte dacă într-adevăr este de bună credință, prin urmare, având în vedere că nu există motive cum că acesta s-ar afla în imposibilitate de a se prezenta solicită respingerea cererii de amânare.

Curtea deliberând având în vedere că este al treilea termen de judecată, iar toate celelalte termene au fost acordate la solicitarea inculpatului atât pentru a se prezenta personal, cât și pentru a-și angaja un apărător ales, va respinge cererea de amânare, constatând că asistența juridică a inculpatului este asigurată de dl. avocat Cupsa Kiseleff Aris R. care s-a prezentat în calitate de apărător ales al acestuia.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre să dispună rejudecarea cauzei.

În acest sens arată că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare din două motive. Unul ar fi acela că, urmărirea penală a fost începută pentru două infracțiuni, iar în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune. Prin urmare este vorba de o nelegalitate a actelor întocmite în faza de urmărire penală, având în vedere că rezoluția de confirmare a procurorului este lovită de nulitate, întrucât aceasta nu a fost întocmită complet. Un al doilea motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare ar fi cel referitor la faptul că inculpatul nu a fost legal citat la instanța de fond. Astfel, la fila 5 din dosarul de urmărire penală este indicată expres adresa la care inculpatul a arătat că locuiește efectiv și la care ar fi trebuit să i se comunice toate actele de procedură. Cu toate acestea instanța de fond a făcut toate comunicările la adresa de domiciliu a acestuia din Bistrița. Într-adevăr inculpatul a formulat o cerere pentru angajare de avocat, însă această împrejurare așa cum a arătat și în notele scrise nu se circumscrie disp. art.177 C.pr.pen. Potrivit acestui text de lege, inculpatul putea să nu mai fie citat doar în situația în care s-ar fi constatat că fie s-a prezentat o dată în cauză personal sau prin mandatar, fie i-a fost înmânată personal citația.

Raportat la cele expuse apreciază că toate actele întreprinse de către instanță sunt lovite de nulitate, inclusiv comisiile rogatorii efectuate în cauză întrucât inculpatul nu a avut cunoștință de acestea nefiind citat în mod legal.

În subsidiar, solicită în baza art.16 Noul Cod de procedură penală. rap la art.396 pct.5 Noul Cod de procedură penală achitarea inculpatului, întrucât în cauză nu s-a dovedit fapta de uz de fals. În fața instanței nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială faptul că inculpatul a depus acele documente la instanța de fond, din încheierea de ședință nu se poate constata acest lucru, iar alte probe în afara celor doi martori audiați de către instanță nu există.

Cu privire la infracțiunea de uz de fals arată că la momentul la care inculpatul s-a prezentat la efectuarea expertizei nu a prezentat documentele respective. Există o declarație a medicului P. care a fost audiat de către instanță și care a spus că i-au fost prezentate o . acte medicale fără însă a preciza că, actele respective i-au fost predate de către inculpat.

În concluzie, având în vedere cele expuse, arată că, prima faptă nu a fost săvârșită de către inculpat, iar cu privire la acea de a doua faptă aceasta nu există.

Reprezentanta Ministerului Public apreciază apelul declarat de către inculpat ca nefondat atât din punct de vedere al analizării din oficiu a legii penale mai favorabile, cât și din perspectiva motivelor invocate de apărătorul ales al inculpatului.

Cu privire la citarea inculpatului, în opinia sa, nu a existat nici un fel de incident la instanța de fond pentru că acesta a fost citat de la aceeași adresă pe care inculpatul a indicat-o personal în cererea de recurs declarat la Curtea de Apel Cluj.

În ceea ce privește începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, esențial este faptul că față de inculpat au fost efectuate acte de cercetare penală pentru infracțiunea de uz de fals, s-a pus în mișcare acțiunea penală, în consecință nu există nicio nulitate a actului de urmărire penală în ceea ce privește trimiterea în judecată și apoi condamnarea acestuia.

Cu privire la fondul cauzei, și anume, vinovăția pentru infracțiunea de uz de fals, nu s-a putut dovedi cine a anume a falsificat aceste acte, dar s-a dovedit faptul că inculpatul a știut că sunt false, deoarece a știut că nu a fost internat în perioada indicată în documentele medicale. Inculpatul cu intenție a folosit înscrisurile oficiale știind că sunt false, acte care au produs efecte juridice în data de 16 octombrie 2009 la Judecătoria Bistrița și în baza lor instanța a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice. Actele s-au dovedit a fi false, au fost efectuate verificări în arhivele instituțiilor respective, și anume, pentru certificatul medical din 14 noiembrie 1989 s-au făcut verificări la arhivă, s-a constatat că nu a fost eliberat de unitatea medicală respectivă. De asemenea pentru examenul psihologic la data de 24 octombrie 2003, la fel nu exista acea comisie menționată în act, iar pentru certificatul medical din 14 octombrie 2004 numărul respectiv nu există în arhiva instituției, iar pentru biletul de ieșire din spital din anul 2007 la fel nu este eliberat de spital pentru că nu figurează în registrul de internări. Astfel, s-a dovedit faptul că actele sunt neconforme realității, nu s-a stabilit cine le-a falsificat, dar știind că sunt false inculpatul le-a folosit cu intenție pentru a produce efecte juridice.

Conținutul infracțiunii de uz de fals se regăsește în totalitate în art.323 din Noul Cod penal, ceea ce diferă este însă sancțiunea. Dacă teoretic ar fi să se aplice legea nouă acestuia i se poate aplica o amendă pentru că este mai favorabil, însă, practic nu se impune aplicarea unei astfel de amenzi întrucât inculpatul are antecedente penale.

În ceea ce privește recidiva art.37 lit.a Cod penal anterior, pedeapsa anterioară care este primul termen al recidivei este o pedeapsă de 3 ani închisoare, aceea ce înseamnă că există conform art.41 din Noul Cod penal atât primul cât și cel de-al doilea termen al recidivei, iar sancțiunea este aceeași, în sensul că se adaugă pedeapsa anterioară că i-a fost aplicată inculpatului. În ceea ce privește art.41 alin.2 Cod penal, textul nou nu cuprinde aceleași elemente, dar sancțiunea în opinia sa este mai gravă și prin urmare trebuie reținut art. 41 alin.2 în forma veche.

Raportat la cele expuse apreciază apelul nefondat, solicită respingerea acestuia.

În replică, apărătorul ales al inculpatului precizează că într-adevăr în cererea de recurs inculpatul și-a indicat adresa de domiciliu, însă, acesta conform actelor de la dosar a indicat în mod expres adresa la care locuiește efectiv și la care ar fi trebuit să i se comunice toate actele de procedură. Arată că toate clarificările privind acele acte medicale au fost date de către un arhivar și nicidecum de către instituțiile în cauză, iar în opinia sa, nu pot fi luate în considerare comunicările făcute de către un arhivar.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 1881 din 18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul F. J., fiul lui I. și M., născut la data de 21.03.1981 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, cetățean român,studii liceale, fără ocupație, necăsătorit, cu domiciliul în Bistrița, Piața P. R., nr. 7, ., jud. Bistrița-Năsăud, recidivist, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și art. 37 lit. a C.penal la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.penal raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe timp de 5 ani aplicată prin SP nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin DP nr. 518/12.09.2007 a Curții de Apel Cluj (comițând fapta prezentă în termenul de încercare).

În baza art. 86 ind. 4 rap. la art. 83 alin. 1 C.penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin SP nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița, pedeapsă ce se va executa alăturat pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății, inculpatul având de executat pedeapsa de:

- 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C.penal i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a II-a lit. a și b C.penal pe toată perioada executării pedepsei.

În baza art. 14 alin. 3 și art. 348 C.pr.pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv:

  • Certificatul medical nr. 3163 din 14.11.1989;
  • Biletul de ieșire din spital F.O. nr. 3892/24.10.2003;
  • Examenul psihologic nr. 739/24.10.2003;
  • Certificatul medical nr. 7452 din 14.10.2004;
  • Rețeta din 14.10.2004 eliberată de dr. V. N.;
  • Biletul de ieșire din spital F.N. din 02.07.2007;
  • Certificatul medical nr. 4101 din 28.08.2007;
  • Biletul de ieșire din spital F.N. din 20.03.2008;
  • Biletul de ieșire din spital nr. 6532/17.12.2008;
  • Actul intitulat „Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap”;
  • Biletul de externare din spital, aferent foii de observație nr. 891/2008;
  • Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de SML Bistrița-Năsăud sub nr. 58/II/n/4 din 28.01.2009;
  • Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de IML Cluj-N. sub nr. 2324/VI/d/13 din 27.04.2009.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 949/P/2012, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._, a fost trimis în judecată inculpatul F. J. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 191 C.penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și art. 37 lit. a C.penal, reținându-se în sarcina acestuia că în cursul anului 2009 a folosit mai multe acte medicale necorespunzătoare adevărului, la unități de specialitate, precum și la Judecătoria Bistrița (dosarul penal nr._ ), în vederea obținerii unui diagnostic ce nu corespundea cu starea sa de sănătate și, respectiv, în vederea dispunerii achitării sale, motivat de lipsa de discernământ.

Inculpatul posedă mai multe condamnări penale, ultima dată fiind condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe timp de 5 ani, prin SP nr. 908/13.06.2006 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin DP nr. 55/A/17.04.2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și DP nr. 518/12.09.2007 a Curții de Apel Cluj.

Inculpatul F. Janoș a refuzat pe tot parcursul urmăririi penale să dea declarație, iar în faza de judecată, deși legal citat la toate termenele de judecată, inclusiv cu mandat de aducere și prin procedura publicității, nu s-a prezentat la nici un termen, cu toate că avea cunoștință de existența dosarului, deoarece în data de 20.01.2013 a depus un înscris prin care solicita amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător ales.

Analizând actele și lucrările de la dosar, respectiv cele ale dosarului nr. 949/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, coroborate cu declarațiile martorilor P. V. L. (f.112), I. A. D. (f.114), C. M. (f.121) și C. M. (f.128), instanța a reținut, în fapt, următoarele:

În luna iunie 2010, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a înaintat Inspectoratului de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, lucrarea penală cu numărul unic 2022/P/2010 privind pe inculpatul F. Janoș, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, faptă prev. de art. 291 Cod penal, constând în aceea că, pe parcursul judecării cauzei, a prezentat și depus o . acte medicale falsificate, în dosarul penal nr._ (dos.parchet nr.851/P/2005 - rechizitoriu din data de 04.10.2007).

În concret, la Judecătoria Bistrița - Secția penală, a fost judecat inculpatul F. J., în dosarul penal cu nr._, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 4 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Pentru a beneficia de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și pentru a nu risca revocarea suspendării condiționate sub supraveghere, acesta a prezentat la instanța de judecată două rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, conform cărora acesta suferă de schizofrenie catatonică și la data comiterii faptelor pentru care era judecat nu avea discernământ.

Primul Raport de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit la cererea Judecătoriei Bistrița, a fost eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, sub nr.58/II/n/4/28.01.2009, cu specificarea că „în prezent, susnumitul F. J. are discernământul abolit asupra conținutului și consecințelor faptelor sale".

Cel de-al doilea Raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit la cererea Judecătoriei Bistrița, a fost eliberat de către Institutul de Medicină Legală Cluj-N. sub nr.2324/V.I/d/13 din 27.04.2009, cu mențiunea că „Susnumitul F. J., la data comiterii faptelor, nu avea discernământ și nu avea reprezentarea conținutului și consecințelor faptelor sale".

Acest act medico-legal a fost avizat de către Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Cluj-N., sub nr.2551/XI/38/30.04.2009.

În vederea soluționării cauzei, Judecătoria Bistrița a solicitat Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici" o nouă expertiză medico-legală psihiatrică (încheierea din data de 28.05.2009) privind pe inculpat, fiind întocmit Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A_ / 22.02.2011, din care rezultă următoarele:

„Corelând datele probatorii, medicale și non-medicale înaintate de către Judecătoria Bistrița, cu examinarea psihiatrică actuală, Comisia de Nouă Expertiză medico-legală Psihiatrică constată că la pacientul F. J. nu se reconstituie la datele comiterii faptelor pentru care este judecat (17.10.2002, noiembrie-decembrie 2002), tulburări psihice clinic manifeste (de natură a modifica capacitatea psihică)".

„Susnumitul F. J. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptelor pentru care este judecat și față de care discernământul a fost păstrat. La data examinării în comisie prezintă o simptomatologie mixtă, disociativă de intensitate nevrotică, declanșată și întreținută reactiv, situațional-juridic: simulare. Nu necesită măsuri de siguranță medicală prevăzute de Codul penal."

Acest act medico-legal a fost supus și avizării de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici București, fiind emis avizul nr. E_ .

Pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată prin SP nr.634/12.05. 2011 a Judecătoriei Bistrița - Secția penală, definitivă la data de 07.06.2011 (prin neexercitarea căii de atac), fată de inculpat a fost dispusă în temeiul art. 11 C.pr.pen. și art.10 lit.i/1 C.pr.pen. rap. la art. 74/1 alin. 1 și 2 teza a-II-a C.penal, încetarea procesului penal, motivat de plata prejudiciului și nu motivat de lipsa de discernământ și, respectiv, sancționarea cu amenda administrativă de 1.000 lei.

De menționat este că primele rapoarte medico-legale psihiatrice au avut la bază o . acte medicale „eliberate" de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. A. O." București și Spitalul Clinic Județean M., Clinica de Psihiatrie nr. II Târgu-M. (biletul de externare din spital aferent FO 891).

Concluzia specialiștilor a fost unitară, în sensul că numitul F. Janoș prezintă diagnosticul „Schizofrenie catatonică în tratament remisă cu defect", motiv pentru care s-a recomandat aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter medical, prevăzute de art. 113 C.penal, cu obligativitatea tratamentului ambulator de specialitate.

Prin intermediul celor două rapoarte medicale, numitul F. J. a urmărit să învedereze instanței că la momentul comiterii unor fapte penale, respectiv în anul 2002, a avut discernământul mult diminuat sau chiar abolit cu privire la conținutul și consecințele faptelor sale, aspecte care reprezintă cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei (art. 48 Cod penal - iresponsabilitatea).

În concret, actele medicale care au stat la baza întocmirii acestora sunt: certificatul medical nr. 3163 din 14.11.1989; biletul de ieșire din Spital F.O. nr. 3892/24.10.2003; examenul psihologic nr. 739/24.10.2003; certificatul medical nr. 7452 din 14.10.2004; rețeta din 14.10.2004 eliberată de dr. V. N.; biletul de ieșire din Spital F.N. din 02.07.2007; certificatul medical nr. 4101 din 28.08.2007; biletul de ieșire din Spital FN din 20.03.2008; biletul de ieșire din Spital nr. 6532/17.12.2008; actul intitulat „Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap"; biletul de externare din Spital, aferent foii de observație nr. 891/2008.

Având în vedere suspiciunile care planau asupra originalității acestor acte medicale, s-a procedat la efectuarea de verificări la cele două spitale și la audierea reprezentanților acestor instituții medicale, rezultând următoarele:

Cu privire la actele medicale prezentate de inculpat sub antetul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. A. O." din București, prin nota explicativă adresată Judecătoriei Bistrița prin declarația martorului C. M. - coordonator arhivă în cadrul acestei instituții sanitare, s-a explicat că actele medicale prezentate de inculpat nu au fost emise de instituția medicală menționată (f.35-36).

În concret, a rezultat că:

- la data eliberării certificatului medical fără număr din 14.11.1989 nu a existat denumirea de Institut de Neuro-Psihiatrie Pedriatică „Prof. Dr. V. V.", doar în cursul anului 1995, Secția de neurochirurgie adulți de la Spitalul G. M., a devenit institut cu această denumire;

- în cadrul spitalului nu a existat nici o Comisie de expertiză a persoanelor cu handicap pentru adulți, constituită în temeiul Legii nr. 519/2002, astfel că înscrisul cu denumirea „Examen psihologic nr.739/24.10.2003 este nereal (aceste comisii existând la nivelul sectoarelor municipiului București, iar dr. C. N., dr. C. E. sau dr. R. M. nu au lucrat la unitatea spitalicească arătată sau nu au făcut parte din asemenea comisii, ori au alt cod de parafă);

- certificatul medical cu numărul 7452/14.10.2004 nu există, întrucât ultimul certificat medical eliberat în luna decembrie 2004 are numărul 2700 și nici nu există cerere de eliberare a unui asemenea document, în care oricum nu era specificat numărul vreunei foi de observație;

- biletul de ieșire din spital din 02.07.2007, aferent perioadei 04.06._07, nu este eliberat de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. A.. O." București, întrucât nu are număr de înregistrare, iar medicul primar psihiatru, dr. C. E., nu a fost salariatul instituției;

- certificatul medical cu nr.4101/28.08.2007 nu a fost emis de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. A.. O." București, deoarece ultimul certificat medical eliberat în luna decembrie are numărul 955/31.12.2007, iar la data eliberării, dr. D. P. nu era șeful Secției II Psihiatrie, ci șeful Secției IX Psihiatrie (perioadele de internare neavând trecute foi de observație);

- documentul depus la dosar sub denumirea „Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap" nu este datat, iar dr. R. M. nu a fost președintele Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu handicap, semnătura aplicată pe document nu îi aparține, iar parafa dr. R. M. are un alt cod, la rândul său dr. C. N. nu a fost salariatul acestei unități;

- se si concluzionează că acest document este falsificat după un certificat mai vechi al altui pacient.

S-au solicitat explicații și Spitalului Clinic Județean M. - Clinica de Psihiatrie nr. II Târgu-M., cu privire la actul medical intitulat „bilet de externare din spital aferent foii de observație nr. 891/2008".

Din adresa nr. 164/23.11.2010 și din declarațiile medicului specialist Curticăpian M. rezulta că (f.48-49):

- biletul de externare din Spital aferent foii de observație nr. 891/2008 nu a fost eliberat de medicii din cadrul Spitalului Clinic Județean M. - Clinica de Psihiatrie nr. II Târgu-M.;

- în registrul de internări, la numărul 891 din anul 2008, nu figurează inculpatul F. Janoș, ci o altă persoană;

- foaia de observație cu nr.891/2008 a fost completată pe baza registrului de internări, dar nu aparține inculpatului;

- formularul pe care a fost completat biletul de externare nu aparține Clinicii de Psihiatrie nr. II Târgu-M.;

- modul de formulare și conținutul biletului de externare nu este cel folosit de medicii din Clinica de Psihiatrie nr. II Târgu-M.;

- parafa profesorului dr. Nireștean A. este diferită ca mărime, iar semnătura aplicată nu îi aparține;

- parafa medicului C. M. este diferită, iar semnătura aplicată este indescifrabilă și incomparabilă;

- diagnosticul de schizofrenie catatonică este foarte rar, aproximativ un pacient la 5 ani, motiv pentru care medicii Clinicii de Psihiatrie nr. II Târgu-M. cunosc în amănunt aceste cazuri;

- se face aprecierea că actul este un fals, făcut probabil prin scanarea, lipirea și combinarea mai multor acte.

Pe fondul celor prezentate, se poate concluziona cu certitudine că activitatea desfășurată de inculpatul F. Janoș este o activitate frauduloasă, folosind în interesul său înscrisuri oficiale, cunoscând că sunt necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Acesta a avut reprezentarea faptului că înscrisurile oficiale prezentate și folosite la instituțiile medicale și la instanța de judecată sunt false, mai ales că în perioadele cuprinse în documentele falsificate acesta știa că nu a fost internat în instituțiile sanitare la care s-a făcut referire.

Edificatoare este concluzia Institutului de Medicină Legală M. Minovici București, conform căreia inculpatul avea discernământul păstrat și că în realitate a simulat boala.

Starea de fapt expusă se probează prin următoarele mijloace de probă: actele de începere a urmăririi penale (f.4-6); procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare (f.7-8); sesizarea organelor de poliție - încheierea nr._ din data de 20.05.2010 a Judecătoriei Bistrița -Secția Penală (f.9); procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (f.10); declarațiile inculpatului (f.11-14); expertizele medico-legale psihiatrice efectuate de Serviciul Medico Legal Județean Bistrița-Năsăud (f.l5-17), Institutul de Medicină Legală Cluj-N. cu avizare (f. 18-21) și Institutul de Medicină Legală M. Minovici București cu avizare (f.22-31); adresele de trimitere la organele de poliție (f.32-33); verificările efectuate de către organele de poliție privitor la actele medicale ce au stat la baza examinărilor medico-legale psihiatrice a inculpatului în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. A.. O." (f.34-47) și în cadrul Clinicii de Psihiatrie II Târgu M. (f.48-56); declarațiile martorilor P. V. L. (f.57 și 112), I. D. A. (f.58 și 114), cererea de comisie rogatorie și declarațiile martorei C. M. (f.59-69 și 116, 121), cererea de comisie rogatorie și declarațiile martorei C. M. (f.70-77 și 117, 128); cazierul judiciar al inculpatului (f.78-81); SP.nr.634/2011 din 12.05.2011 a Judecătoriei Bistrița (f.82-87); dovada cercetărilor penale în dos. nr.24/D/P/2009 al DIICOT – Biroul Județean Bistrița (f.88); delegația avocațială (f.89); procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.90).

Inculpatul F. Janoș a refuzat pe tot parcursul urmăririi penale să dea explicații cu privire la împrejurările emiterii actelor medicale, astfel că din probele administrate până în prezent nu s-a stabilit persoana sau persoanele care au întocmit în fals aceste înscrisuri medicale ce fac parte din categoria înscrisurilor oficiale.

În drept:

Fapta inculpatului F. Janoș de a prezenta și folosi la unitățile medicale arătate și la instanța de judecată, în cursul anului 2009, înscrisurile medicale nereale (actele de spitalizare și cele două rapoarte medico-legale), comisă cu intenție directă sub aspectul laturii subiective, constituie infracțiunea continuată de uz de fals, prev. de art. 291 C.penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și art.37 lit. a C.penal, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Așa cum rezultă din întregul material probatoriu administrat în cauză, inculpatul a comis infracțiunea cu intenție directă, deoarece a săvârșit-o cu un scop special și precis, anume acela de a evita o condamnare cu executare, cunoscând faptul că i se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin SP nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.penal, limitele speciale de pedeapsă prev. de textul incriminator, pericolul social al faptelor și al inculpatului, cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale. Raportat la aceste criterii, instanța a constatat că inculpatul este recidivist, astfel că s-a impus aplicarea unei pedepse care, prin cuantumul său și modalitatea de executare să fie aptă să îndeplinească scopul prevăzut de lege, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Așa cum a precizat anterior, inculpatul este recidivist postcondamnatoriu raportat la faptul că posedă mai multe condamnări penale, ultima dată fiind condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe timp de 5 ani, prin SP nr. 908/13.06.2006 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin DP nr. 55/A/17.04.2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și DP nr. 518/12.09.2007 a Curții de Apel Cluj (comițând fapta prezentă în termenul de încercare din perioada iunie 2006-iunie 2011).

Ca atare, în baza art. 86 ind. 4 rap. la art. 83 alin. 1 C.penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin SP nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița, pedeapsă ce se va executa alăturat pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C.penal i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Față de natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia, instanța s-a orientat spre o pedeapsă consistentă având în vedere cele reținute, astfel încât pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C.penal, respectiv atât reeducarea inculpatului, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, executarea efectivă a pedepsei în penitenciar se impune, în primul rând tocmai prin dispozițiile legale imperative în materie, dar și în vederea realizării scopului pedepsei, respectiv formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială.

În baza art. 14 alin. 3 și art. 348 C.pr.pen. s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv: Certificatul medical nr. 3163 din 14.11.1989; Biletul de ieșire din spital F.O. nr. 3892/24.10.2003; Examenul psihologic nr. 739/24.10.2003; Certificatul medical nr. 7452 din 14.10.2004; Rețeta din 14.10.2004 eliberată de dr. V. N.; Biletul de ieșire din spital F.N. din 02.07.2007; Certificatul medical nr. 4101 din 28.08.2007; Biletul de ieșire din spital F.N. din 20.03.2008; Biletul de ieșire din spital nr. 6532/17.12.2008; Actul intitulat „Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap”; Biletul de externare din spital, aferent foii de observație nr. 891/2008; Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de SML Bistrița-Năsăud sub nr. 58/II/n/4 din 28.01.2009; Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de IML Cluj-N. sub nr. 2324/VI/d/13 din 27.04.2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, inculpatul F. J. solicitând admiterea acestuia și desființarea hotărârii atacate, invocând atât excepții de ordin procedural, cât și apărări de fond.

Astfel, în primul rând s-a invocat excepția prescripției răspunderii penale, nulitatea actelor de urmărire efectuate pe considerentul că urmărirea penală a fost începută pentru mai multe infracțiuni de uz de fals, iar apoi a fost trimis în judecată doar pentru una și că nu a fost legal citat la judecata în fond, încălcându-i-se dreptul la apărare.

Pe fondul cauzei acesta a solicitat achitarea, invocând în esență că nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că el ar fi fost persoana care a depus aceste acte în dosarul_ .

Pe parcursul soluționării cauzei în apel, la termenul din data de 8 ianuarie 2014 inculpatul a depus prin fax o cerere de amânare prin care a solicitat un termen pentru angajarea unui apărător ales, precum și să fie citat în Elveția, la numărul de fax_, unde să i se trimită și motivarea hotărârii atacate, solicitări ce au fost încuviințate de către Curte (f.16-27).

La următorul termen de judecată, inculpatul a formulat o nouă cerere de amânare tot prin fax, solicitând acordarea unui alt termen, deoarece abia la sfârșitul lunii ianuarie ajunge din Elveția în țară, solicitare care a fost din nou încuviințată de câtre instanță, deoarece inculpatul a specificat că dorește să fie audiat de către Curte în prezența apărătorului ales, nefiind niciodată audiat în cursul judecății la prima instanță (f.39-45). În plus, la solicitarea acestuia, acesta a fost citat și prin poșta electronică (f.50).

În pofida demersurilor instanței, inculpatul nu s-a prezentat nici la ultimul termen de judecată, cauza fiind soluționată însă în prezența apărătorului ales.

Analizând punctual motivele de apel invocate în cauză, Curtea reține următoarele:

Cu privire la excepția prescripției răspunderii penale, aceasta în mod evident nu este întemeiată, pedeapsa pentru infracțiunea comisă fiind închisoare de la 3 luni la 3 ani, termenul prevăzut de art. 122 lit. d din Codul penal anterior fiind întrerupt în cursul anului 2010 când s-a început urmărirea penală în cauză. Cum fapta este din 16.10.2009, în mod cert nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 124 din Codul penal anterior.

Referitor la excepția nulității actelor de urmărire penală, aceasta nu are nici un suport în actele dosarului, din care reiese în mod cert împrejurarea că la data de 15.12.2010 s-a dispus confirmarea rezoluției de începere a urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 alin.1 cu aplic. art 41.alin. 2 din Codul penal anterior (f.4, d.u.p.), la data de 15.12.2012 s-a dispus prin ordonanța procurorului schimbarea încadrării juridice prin reținerea prevederilor art. 37.lit.a Cod penal (f.6) iar toate aceste încadrări juridice, precum și învinuirea concretă, i-au fost aduse inculpatului la cunoștință în cursul urmăririi penale (f.11-14 d.u.p.), acesta refuzând să dea vreo declarație. În final, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 alin.1 cu aplic. art 41.alin. 2, art. 37 lit. a din Codul penal anterior.

Cu privire la nelegala citare a inculpatului la judecata cauzei în fond, se constată că acesta a fost citat de la aceeași adresă pe care inculpatul a indicat-o personal în cererea de recurs declarat la Curtea de Apel Cluj. În plus instanța de fond a dispus și citarea cu mandat de aducere și prin procedura publicității, însă fără nici un rezultat. Dealtfel, o atitudine oarecum similară a avut-o inculpatul și pe parcursul soluționării apelului, când deși i s-au acordat două termene pentru a se prezenta și a fost citat și prin fax, și prin poșta electronică, acesta nu s-a prezentat, dar a expediat memorii la fiecare termen de judecată, fiind deci evident că avea cunoștință de existența procesului.

Cât privește fondul cauzei, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza unui material probator vast și judicios administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, din care a reieșit fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Fără a mai relua în detaliu argumentația pe larg expusă în considerentele sentinței atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în totalitate, vom sublinia împrejurarea că s-a dovedit în cauză vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de uz de fals, chiar dacă nu s-a putut dovedi cine anume a falsificat aceste acte.

S-a dovedit însă faptul că inculpatul a știut că sunt false, deoarece este limpede că nu a fost internat în perioadele indicate în documentele medicale. Inculpatul cu intenție a folosit înscrisurile oficiale știind că sunt false, acte care au produs efecte juridice în data de 16 octombrie 2009 la Judecătoria Bistrița și în baza cărora instanța a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice. Actele s-au dovedit a fi false, fiind efectuate verificări în arhivele instituțiilor respective, și anume, pentru actele medicale din 14 noiembrie 1989 și 24.10.2003 s-au făcut verificări la arhivă, s-a constatat că nu au fost eliberate de unitatea medicală respectivă, că nu exista în 1989 denumirea Institutului de Neuro-Psihiatrie Pediatrică Prof Dr. V. V., denumire atribuită abia în 1995 și, respectiv, că în acea unitate nici măcar nu există o Comisie de Expertiză a persoanelor cu handicap pentru adulți.

De asemenea pentru certificatul medical 7452 din 14 octombrie 2004 numărul respectiv nu există în arhiva instituției, iar pentru biletul de ieșire din spital din anul 2007 la fel nu este eliberat de spital pentru că nu figurează în registrul de internări.

Situația s-a dovedit a fi identică și pentru actele medicale care figurau emise de Spitalul Clinic Județean M. – Clinica de Psihiatrie nr. II Târgu-M.

Conținutul infracțiunii de uz de fals prevăzut de art. 291 teza I din Codul penal anterior se regăsește în totalitate în art.323 din Noul Cod penal. Ceea ce diferă este însă că există acum prevăzută și sancțiunea alternativă a amenzii, însă, raportat la datele concrete ale speței și la conduita procesuală a inculpatului, acest lucru nu se impune, cu atât mai mult cu cât acesta are antecedente penale.

În ceea ce privește recidiva art.37 lit.a Cod penal anterior, pedeapsa anterioară care este primul termen al recidivei este o pedeapsă de 3 ani închisoare, aceea ce înseamnă că există conform art.41 din Noul Cod penal atât primul cât și cel de-al doilea termen al recidivei, iar sancțiunea este aceeași, în sensul că se adaugă pedeapsa anterioară că i-a fost aplicată inculpatului.

În ceea ce privește art.41 alin.2 Cod penal, textul nou (art. 35) nu cuprinde aceleași elemente, dar trebuie reținut că prin art. 238 lit. b din LPA se menționează că se consideră îndeplinită condiția unității de subiect pasiv atunci când subiectul pasiv principal este unic iar în cazul infracțiunilor de fals acesta este statul.

Față de cele sus-expuse, în baza prevederilor art. 421 pct. 1 lit. b NCPP, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. împotriva sentinței penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița și va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. J. (fiul lui I. și M., născut la data de 21.03.1981 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, cetățean român,studii liceale, fără ocupație, necăsătorit, cu domiciliul în Bistrița, Piața P. R., nr. 7, ., jud. Bistrița-Năsăud, recidivist, CNP_) împotriva sentinței penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița.

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 6 februarie 2014 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. D. LUPEAIOANA C. M.

GREFIER,

G. I.-B.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./21.03.2014

Jud.fond: A. C. S.

← Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Sentința nr. 56/2014....  Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 42/2014. Curtea de Apel CLUJ