Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 293/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 15419/211/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 293/A/2014
Ședința publică din 04 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. TRĂISTRAU – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul C. M. R. împotriva sentinței penale nr. 122 din data de 23 ianuarie 2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind pe inculpatul C. M. R., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., dat în dosar nr. 740/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.g. nr. 195/2002.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru inculpatul C. M. R. apărător ales, avocat Lazareanu M., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială nr. CJ/_/2014 la dosar ( f. 12 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul ales al inculpatului C. M. R. susține că inculpatul s-a stabilit definitiv în Tenerife și depune la dosar un set de acte, respectiv cazierul judiciar, cazierul fiscal, precum și un proces-verbal pentru dovedirea faptului că, deși se cunoștea că inculpatul locuiește în Tenerife, s-au efectuat ulterior numeroase demersuri de verificare absolut inutile cu privire la acesta. Astfel, precizează că înscrisurile depuse sunt pentru a proba conduita inculpatului și faptul că acesta nu s-a sustras urmăririi penale.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al inculpatului C. M. R., având cuvântul, solicită, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a raportat la art. 5 din Noul Cod de procedură penală, privind legea mai favorabilă, admiterea apelului declarat, desființarea sentinței primei instanțe și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 80 alin. 1 din Noul Cod penal, având ca efect aplicarea unui avertisment în temeiul art. 81 alin. 1 Cod penal.
Pe scurt, susține că sentința atacată este cuprinzătoare și corectă, iar motivul apelării se datorează intervenirii prevederilor Noului Cod penal, conform solicitărilor anterioare.
De asemenea, expune pe scurt dispozitivul hotărârii apelate și arată că judecata s-a derulat sub incidența art. 3201 Cod procedură penală. Totodată, redă pe scurt starea de fapt reținută, intențiile și atitudinea inculpatului, cu precizarea că acesta nu a prezentat semne de beție. Mai mult, menționează faptul că în anul 2009 inculpatul a divorțat, iar ulterior și-a lichidat firmele pe care le deținea în municipiul Cluj-N., stabilindu-se în insula Tenerife, conform certificatului de rezidență existent, unde patronează o agenție turistică, cu precizarea că acesta a efectuat numeroase acte de caritate și că are un profil moral deosebit.
Mai arată că ulterior sentinței penale a intervenit reabilitarea de drept pronunțată în urma sentinței Judecătoriei Cluj-N., precum și incidența art. 81 alin. 1 lit. a Cod penal prin prisma faptului că infracțiunea comisă nu este una de o gravitate deosebită, ci redusă. Astfel, raportat la persoana inculpatului, la conduita și la posibilitățile de îndreptare ale acestuia, în ceea ce privește pedeapsa, apreciază că aplicarea ei, chiar și cu suspendare, ar fi mult mai gravă decât sancțiunea solicitată, având în vedere și faptul că inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a conduce pentru o perioadă de peste 4 ani. Acest aspect a reprezentat o pedeapsă în sine care să îl atenționeze pe inculpat și susține că nu există niciun temei sau impedimente legale potrivnice aplicării măsurii solicitate, respectiv celei enumerate privind administrativul art. 80 alin. 2 Cod penal. În consecință, datorită incidenței art. 38 din vechiul Cod penal și ale art. 42 din Noul Cod penal, susține că a intervenit mai mult decât reabilitarea definitivă și nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani de zile, cu mențiunea că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală, de la judecată ori, implicit, de la aflarea adevărului, aspect pe care îl dorește în cauză. Prin urmare, susține că pedeapsa pentru fapta comisă nu depășește perioada de 5 ani, iar pentru motivele expuse solicită admiterea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, consideră că apelul este nefondat și că, principial, nu se impune reținerea în cauză a dispozițiilor art. 80 din Codul penal, întrucât nu este îndeplinită condiția esențială prevăzută de legiuitor la art. 80 alin. 1 lit. a Cod penal, respectiv cea referitoare la gravitatea redusă a faptei. Opinează, în concordanță și cu considerentele motivării primei instanțe, că fapta prezintă un pericol social infracțional situat la nivelul mediu raportat la dispozițiile textelor de lege și la practica judiciară în materie, cu precădere datorită circumstanței esențiale în cauză, respectiv aceea a alcoolemiei de 1,85 g ‰. De altfel, instanța a făcut la momentul respectiv, din perspectiva art. 72 Cod penal, o evaluare corectă a situației tuturor circumstanțelor, reluate astăzi în apărare, pe care nu le contestă și care au fost reținute în ansamblul lor și anume atât cele care aveau un sens pozitiv cât și cele care aveau un sens relativ negativ. Astfel, aspectele legate de sustragerea inculpatului de la urmărire penală nu au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei pentru simplul motiv că la momentul căutării inculpatului pentru a fi adus în faza de urmărire penală în fața procurorului pentru prezentarea materialului de urmărire penală și de altfel în prezent nici nu mai au nicio relevanță datorită modificării instituțiilor Codului de procedură penală privitoare la dreptul la apărare.
De asemenea, consideră că nu există nicio problemă legată de aplicarea legii mai favorabile cu privire la corespondentul de instituții, pentru că aceasta s-ar fi pus din perspectiva art. 83 Cod penal, dar nu a art. 80 Cod penal, pentru că prima instanță a manifestat oricum o clemență deosebită față de inculpat, ținând cont tocmai de toate circumstanțele de natură pozitivă reliefate de către apărare, aplicând inculpatului dispozițiile art. 81 din Codul penal, în condițiile constatării posibilităților de reeducare în această modalitate.
În consecință, opinează că soluția este corectă și că nu se află în condițiile art. 80 Cod penal arătate de legiuitor din perspectiva condiției esențiale referitoare la pericol și că prima instanță a făcut o dozare corespunzătoare a sancțiunii și a cuantumului acesteia, sancționând în final inculpatul într-un mod temeinic. Prin urmare, solicită respingerea apelului declarat.
Apărătorul ales al inculpatului C. M. R., în replică, arată că în subsidiar ar fi solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal, dar apreciază că acest aspect ar fi imposibil în condițiile în care inculpatul domiciliază și lucrează în străinătate, conform susținerilor anterior redate.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 122 din 23 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul articolului 87, aliniatul 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea articolului 3201 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. M. R., fiul lui M. și E., născut la data de 15.04.1960, în localitatea Bistrița, jud.Bistrița-Năsăud, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat L. M. din Cluj-N., ., jud.Cluj, CNP_, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 3 luni și în temeiul dispozițiilor articolului 359, aliniatul 1 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal au fost interzise inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 100 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat F. A. și se va avansa din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul C. M. R. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.740/P/26.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută de articolul 87, aliniatul 1 din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina inculpatului că în data de 06.12.2009, în jurul orei 22,30 a condus autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare WIW2617 pe drumul public (Calea Turzii din municipiul Cluj-N.), având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, de 1,85 g/l alcool pur în sânge la ora 23,10, respectiv 1,70 g/l alcool pur în sânge la ora 00,10.
La termenul de judecată din data de 23.01.2014, anterior citirii actului de sesizare, avocatul inculpatului a solicitat aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală.
Inculpatul a arătat personal că recunoaște în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală.
Admițând cererea formulată de către inculpat, în temeiul art. 3201 din Codul de procedură penală, instanța nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și coroborând declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date de către inculpat atât în cursul urmăririi penale (f 13) cât și în fața instanței de judecată (f 23) cu toate celelalte probe aflate la dosar, respectiv: procesul verbal de consemnare acte premergătoare (f 4), procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f 5), rezultatul alcool testului (f 6), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie (f 7), cerere de analiză/procesul verbal de prelevare de probe biologice (f 8), buletinul de examinare clinică (f 9), declarațiile martorului M. V. (f 10-12), adresa SPCRPCÎV Cluj nr._/28.02.2013 ( f 19), fișa de cazier auto a inculpatului (f 20), instanța reține în fapt că în data de 06.12.2009, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, circa două pahare whisky, la sediul PSD situat pe .-N., iar apoi, în jurul orei 22,30 a condus autoturismul marca Volvo cu nr.de înmatriculare WIW 2617 până pe Calea Turzii din municipiul Cluj-N., unde a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție și după ce a prezentat actele, întrucât inculpatul emana miros de alcool, acesta a fost supus testului cu aparatul alcool test, rezultatul afișat pe ecranul acestuia fiind de 0,88 mg/l, motiv pentru care inculpatul a fost condus la Clinica UPU 1 Cluj N. unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Alcoolemia acestuia a fost astfel stabilită la valoarea de 1,85 g/l alcool pur în sânge la ora 23,10, respectiv 1,70 g/l alcool pur în sânge la ora 00,10.
În drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă, recunoscută și probată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă prevăzută de articolul 87, aliniatul 1 din OUG nr.195/2002 și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Prin urmare, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002 reduse însă potrivit art.3201 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. M. R..
În memoriul scris depus la dosar, inculpatul a invocat că a recunoscut și regretă fapta și a detaliat contextul în care aceasta a avut loc; astfel, a precizat că în seara zile de 6 decembrie 2009 a consumat alcool sărbătorind rezultatul alegerilor electorale și existând riscul de a-i fi spartă sau furată mașina peste noapte, s-a hotărât să conducă de pe .-N. câteva sute de metri până în parcarea hotelului Confort; în acest timp a fost oprit de către poliție și a fost testat fiind depistat că a consumat alcool.
A învederat că datorită procesului său de divorț s-a stabilit definitiv în Tenerife lichidându-și toate afacerile din România, astfel încât nu corespunde realității că s-a sustras de la procesul penal.
A mai invocat faptul că este absolvent de științe economice, are profesia de economist, și în prezent deține o agenție turistică în Tenerife, câștigându-și existența în mod onest, astfel încât se impune aplicarea legii mai favorabile și dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei, fiindcă executarea acesteia ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei sale și a mediului său social.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care inculpatul și le-a însușit (f.23), solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate.
Astfel, s-a stabilit că în data de 6 decembrie 2009, la ora 22.30 a condus autoturismul Volvo de pe .-N. pe Calea Turzii unde a fost oprit de către organele de poliție, în urma recoltării probelor de sânge, rezultând că avea o alcoolemie de 1,86 gr./l alcool în sânge.
Sentința atacată a fost pronunțată anterior datei intrării în vigoare a Codului penal, astfel încât în mod corect s-a efectuat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
În apel, se constată că infracțiunea a fost prevăzută în noul Cod penal în art. 336 alin.1 NCP care sancționează fapta cu aceleași limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani, ca și Codul penal anterior.
La individualizarea pedepsei, Curtea constată că prima instanță a avut în vedere toate circumstanțele invocate de inculpat în apel, respectiv a recunoscut și a regretat fapta, s-a prezentat din Spania la termenul de judecată, conducerea autoturismului a avut loc în trafic redus, distanța parcursă a fost relativ scurtă, iar, în ciuda alcoolemiei ridicate, acesta a prezentat semne minore de intoxicație cu alcool.
În mod greșit însă prima instanță a reținut că acesta a mai fost condamnat, în anul 1989 pentru o faptă similară, fiindcă la data pronunțării sentinței termenul de reabilitare era deja împlinit; această neconcordanță însă nu împietează asupra cuantumului pedepsei stabilit în mod just la 1 an și 3 luni închisoare, mai ales raportat la alcoolemia de 1,85 gr./l alcool pur în sânge.
Curtea nu va primi solicitarea formulată vizând renunțarea la aplicarea pedepsei, fiindcă nu este îndeplinită condiția prev. de art. 80 alin.1 lit.a Cod penal referitoare la gravitatea redusă a faptelor; astfel, în aprecierea gravității se are în vedere inclusiv urmarea faptei, or, în speță, atingerea adusă siguranței în trafic prin fapta inculpatului care a condus prin centrul orașului Cluj-N. cu o alcoolemie ce nu poate fi considerată ca fiind redusă nu denotă gravitatea redusă a faptei în ansamblul ei, astfel încât să nu fie aplicată nicio sancțiune, prin renunțarea la aplicarea pedepsei.
Așa fiind, în baza art. 421 pct 1 va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art 275 pct 4 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul C. M. R. împotriva sentinței penale nr. 122 din 23.01.2014 a Judecătoriei Cluj-N..
Obligă pe inculpatul-apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. ILIEȘVALENTIN C.
GREFIER
A. L. S.
Red. C.V./M.N.
6 ex./15.04.2014
Jud.fond.-M. G. M.
| ← Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 295/2014.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
