Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr. 381/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 381/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 3548/117/2014/a1
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 381/2014
Ședința camerei de consiliu de la 01 iulie 2014
Judecător de cameră preliminară: L. H.
Grefier: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin D. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
Pe rol este judecarea contestației formulate de către inculpatul C. M. B. împotriva încheierii penale nr. 150/C/24.06.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul_, având ca obiect verificarea legalității măsurii arestării preventive, în procedura camerei preliminare.
La apelul nominal efectuat în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul C. M. – B., în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, avocat Neneș L.-O., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 124 – dos.u.p.).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul C. M.-B. arată că își menține contestația formulată.
Apărătorul ales al inculpatului C. M. – B. depune la dosar un memoriu, precum și un certificat medico-legal, care atestă îngrijirile medicale ale acestuia ca urmare a altercației cu partea vătămată, cu precizarea că ulterior arestării el a fost prezent la I.M.L.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al inculpatului C. M. – B., având cuvântul, solicită admiterea contestației și, potrivit dispozițiilor art. 20510 Cod procedură penală, să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea a arestului la domiciliu, considerând că în cauză pot să își găsească aplicabilitatea condițiile prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. d prin raportare la art. 218 Cod procedură penală.
Precizează că în considerentele încheierii tribunalului s-a reținut faptul că altercația avută cu partea vătămată s-a produs pe fondul consumului de alcool, existând chiar o provocare a părții vătămate. Mai mult, în raportul de expertiză efectuat și existent la dosarul cauzei se menționează că la momentul spitalizării părții vătămate, aceasta era într-o stare evidentă de ebrietate. De asemenea, confirmă faptul că infracțiunea de omor sau de tentativă de omor prezintă pericol social, dar consideră că instanța trebuie să stabilească în concret gradul de pericol social raportat nu numai la împrejurările care au condus la arestarea preventivă a inculpatului, ci și la elementele care circumstanțiază atât fapta, cât și persoana inculpatului.
Mai arată că nu mai subzistă niciunul dintre motivele existente la momentul la care instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului și consideră că la acest moment inculpatul C. M. – B. nu mai prezintă un pericol social pentru societate, chiar dacă instanța ar înlocui măsura arestării cu arestul la domiciliu. În acest sens, arată că urmărirea penală a fost finalizată tocmai datorită atitudinii cooperante a inculpatului, care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, confirmă că la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă și, ulterior prelungirea acesteia, exista o suspiciune rezonabilă că se poate zădărnici actul de urmărire penală, aspect care actualmente nu mai subzistă. În consecință, apreciază că în prezent nu există niciun impediment ca instanța să dispună în continuare față de inculpat măsura arestării la domiciliu. În acest sens, a depus la dosar acte cu privire la faptul că în cursul anului 2012 inculpatul a fost parte vătămată într-un dosar penal, când datorită unei lovituri primite în maxilar a suferit leziuni care au necesitat 50 – 55 de zile de îngrijiri medicale. Astfel, în data de 1/2 mai, observând că are nasul rupt sau spart din cauza loviturii primite cu mănușa de box din partea părții vătămate, în mod cert, inculpatul a rememorat evenimentul motiv pentru care, întrucât era urmărit de către partea vătămată, s-a întors cu briceagul în mâna dreaptă, a atenționat-o să nu se apropie, pentru a nu fi nevoit să îl folosească. În acel moment partea vătămată a fost înțepată, iar singura leziune care a pus în pericol viața părții vătămate a fost cea din fosa iliacă dreaptă, survenită într-un plan de ortoplanism, conform celor atestate în raportul de expertiză.
Mai mult, în conținutul încheierii tribunalului se menționează și o posibilă infracțiune de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 194 lit. e Cod penal și, în consecință, susține că situația inculpatului este îndoielnică cu privire la existența sau nu a vinovăției acestuia pentru infracțiunea de tentativă de omor, date fiind etapele în care s-au produs întâlnirile dintre cei doi și rezultatul apărut ca urmare a agresiunilor.
Astfel, solicită a se da curs dispozițiilor legale privind arestul la domiciliu al inculpatului, acesta având o situație familială deosebită, respectiv un tată bolnav de schizofrenie paranoidă, care presupune prezența unui adult care să îl poată coordona și supraveghea în luarea tratamentului, o soră care susține examenul de bacalaureat, iar mama plecată în Anglia de 2 ani pentru a-și susține material familia.
În concluzie, pentru motivele expuse solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul – contestator a fost trimis în judecată de Parchetului Tribunalului Cluj pentru tentativă la infracțiunea de omor săvârșită prin aceea că în cursul nopții de 1/2 mai 2014 a aplicat mai multe lovituri cu un briceag, în zone vitale ale corpului victimei Bara A., cauzându-i leziuni corporale traumatice, conform actelor medico-legale, ce au necesitat pentru vindecare 28 – 30 de zile de îngrijiri medicale, dar care au pus în primejdie viața victimei.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune împotriva vieții, care este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani, apreciază că soluția judecătorului de cameră preliminară este temeinică, legală și solicită respingerea ca nefondată a contestației.
Inculpatul C. M. – B., având ultimul cuvânt, arată că regretă profund fapta comisă și că nu a prevăzut consecințele ei.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală nr. 150 din data de 24 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în baza art. 207 alin. 4 din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată prin Încheierea penală nr. 99/JDL/2014 din 03.05.2014 a Tribunalului Cluj față de inculpatul C. M. B., fiul lui M.-D. și A.-I., născut la data de 16.08.1993, aflat în Arestul IPJ Cluj.
S-a menținut măsura arestului preventiv.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpat prin apărătorul ales.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 628/P/12.06.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul C. M. B., fiul lui M. D. și A. I., născut la data de 16.08.1993, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 din Codul penal, fapta constând în aceea că în cursul nopții de 01/02.05.2014, în timp ce se afla în satul Săndulești, în imobilul aflat pe ., a aplicat mai multe lovituri cu un briceag, cu intensitate, în zone vitale ale corpului victimei Bara A. R., cauzându-i conform raportului de expertiza medico-legală nr. 2688/II/a/58 al Institutului de Medicină Legală Cluj-N., leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și tăietor-înțepătoare, posibil urmate de cădere, leziuni care necesită pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, leziunea de la nivelul fosei iliace drepte punând în primejdie viața victimei.
Potrivit art. 207 alin. 1 și 2 când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Procedând la această verificare, judecătorul de cameră preliminară constată că, pentru fapta mai sus menționată, prin încheierea penală nr. 99/JDL/03.05.2014, în temeiul art. 226 rap. la art. 223 alin. 2, art. 202 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.05.2014 și până la data 01.06.2014, măsură ce a fost prelungită apoi la data de 21.05.2014 prin încheierea penală nr. 112/JDL/2014 a judecătorului de drepturi și libertăți până la data de 01.07.2014.
Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Potrivit art. 223 alin. (2), „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii de care este acuzat, de altfel el recunoaște că a avut o altercație cu persoana vătămată Bara A. R. în cadrul căreia l-a vătămat pe acesta cu briceagul pe care îl ținea în mână în scop de intimidare. Intenția de a ucide o persoană se poate stabili, conform jurisprudenței, pe baza următoarelor criterii: obiectul vulnerant folosit și aptitudinea lui de a produce moartea, zona corpului în care se aplică lovitura sau loviturile – dacă este vitală sau nu, intensitatea și numărul loviturilor. Dacă am aprecia în funcție de aceste criterii atitudinea inculpatului am ajunge la concluzia că intenția de a-și ucide adversarul a existat, pentru că există un raport de expertiză medico-legală care stabilește că una dintre leziuni a pus în primejdie viața victimei – ceea ce înseamnă că lovitura a fost aplicată într-o zonă vitală, există martori care afirmă că inculpatul era extrem de nervos și că s-a dus în camera în care dormea special pentru a se înarma cu briceagul, acest obiect este un corp tăietor-înțepător – fotografiile de la dosar relevând că obiectul este mai degrabă un cuțit decât un briceag raportat la soliditatea lamei, loviturile au fost mai multe și au fost aplicate și în alte zone vitale, respectiv la nivelul capului, iar intensitatea lor este una ridicată de vreme ce a fost pusă în pericol viața victimei. În lipsa cercetării judecătorești, nu există elemente probatorii noi în privința existenței intenției de a ucide față de cele relevate de probele administrate în faza de urmărire penală, prin urmare, condiția prevăzută de prima teză a art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală este îndeplinită. De altfel, este posibilă arestarea și pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e din Codul penal de vreme ce pedeapsa aplicabilă pentru această infracțiune depășește 5 ani închisoare.
Apoi, infracțiunea de omor prev. de art. 188 din Codul penal se pedepsește cu închisoarea mai mare de 5 ani închisoare, limita maximă a pedepsei în forma consumată fiind de 20 ani închisoare.
Față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală, acesta a fost audiat de către procuror, arestarea a fost prelungită înainte de a expira durata ei, prin urmare măsura arestului preventiv este legală.
Ea este însă și întemeiată dacă se au în vedere criteriile prevăzute de teza finală a art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală deoarece gravitatea faptei este deosebit de mare prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 din Codul penal (de la 10 la 20 ani închisoare pentru forma consumată și de la 5 la 10 ani închisoare pentru forma tentată) și la circumstanțele concrete în care fapta a avut loc. Nu este firesc ca un tânăr care provine dintr-o familie organizată, este educat, are prieteni din anturajul potrivit și un loc de muncă, care nu se droghează și care nu este în stare de ebrietate să aibă o astfel de reacție la provocarea venită din partea unui prieten de-al său. Provocarea nu a fost una irezistibilă, de fapt inculpatul nu a permis inițial, la un alt eveniment, prietenei sale să danseze o horă cu colegii ei, iar persoana vătămată l-a apostrofat, apostrofare pe care inculpatul a luat-o ca pe o ofensă la onoarea lui de „bărbat”. Schimbul de replici ar fi trebuit să se termine cu acel meci de box cu mănuși și probabil că totul ar fi fost în regulă dacă ar fi câștigat inculpatul, însă, cum nu s-a întâmplat așa, el nu a rezistat frustrării și s-a înarmat cu acel cuțit. Orice persoană cunoaște însă că dacă ajungi să te înarmezi cu un astfel de obiect urmarea nu poate fi decât drastică, drept urmare inculpatul a acceptat că se poate întâmpla și așa ceva, iar acest lucru îl face periculos pentru societate mai ales că el nu era decât sub influența băuturilor alcoolice nu și în stare de ebrietate. Inculpatul fiind imprevizibil, este destul de devreme pentru ca măsura arestului preventiv să fie înlocuită cu cea a arestului la domiciliu, el neprezentând la acest moment suficiente garanții că odată eliberat din arest nu va avea reacții asemănătoare dacă este provocat, chiar dacă celelalte criterii la care face referire art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală (lipsa de antecedente penale, mediul din care provine, studiile sale, anturajul, etc.) sunt în favoarea inculpatului. Gravitatea faptei fiind una ridicată, modul și circumstanțele în care a fost comisă potențând această gravitate, aceasta justifică arestul preventiv, la acest moment arestul preventiv fiind singura măsură proporțională cu gravitatea faptei.
Pe de altă parte, tot discutând de acest moment procesual, este și în interesul bunei desfășurări a procesului penal privarea de libertate a inculpatului deoarece aflarea completă a adevărului depinde de declarațiile martorilor oculari care, dacă inculpatul ar putea lua legătura cu ei, chiar și prin intermediari, și-ar putea schimba declarațiile. Judecătorul de cameră preliminară nu cunoaște în ce relații se află la acest moment inculpatul și persoana vătămată, din constituirea de parte civilă (100.000 euro daune morale) putând deduce că acestea ar putea fi deosebit de tensionate, prin urmare și pentru acest motiv ar fi inoportună eliberarea inculpatului din arest, la doar două luni de la luarea măsurii.
Pentru motivele mai sus menționate, constatând că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut în mod întemeiat și legal, respectiv că temeiul avut în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți subzistă, în baza art. 207 alin. 4 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul C. M.-B., criticând încheierea atacată ca fiind netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei solutii prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu motivând, în esentă, că nu mai prezintă un pericol social pentru societate, deoarece urmărirea penală a fost finalizată si a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, că raportat la datele cauzei există date care ar justifica schimbarea încadrării juridice în infractiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 C.pen. si prezintă o situatie familială deosebită (tatăl suferind de schizofrenie paranoidă).
Procedând la solutionarea contestatiei prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
Prin Ordonanța cu nr. 628/p/2014 din data de 02.05.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 188 C.pen., reținându-se că la data de 02.05.2014, la Spitalul Clinic de urgență pentru Copii Cluj-N. a fost internat minorul Bara A. care prezenta mai multe leziuni cauzate prin loviri repetate.
La data de 02.05.2014 s-a dispus prin ordonanța procurorului efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul C. M. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 188 C.pen. și la aceeași dată s-a dispus reținerea sa pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 02.05.2014 ora 22,50 și până la data de 03.05.2014 ora 22,50.
Prin Ordonanța cu nr. 628/p/2014 din data de 03.05.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 188 C.pen., reținându-se că în cursul nopții de 01/02.05.2014, în timp ce se afla la imobilul situat în Săndulești . A, inculpatul C. M. B. a aplicat mai multe lovituri cu un briceag, cu intensitate si în zone vitale ale corpului victimei Bara A. R., cauzându-i conform concluziilor preliminare fără număr din 02.05.2014 ale Institutului de Medicină Legală Cluj-N., leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și înțepător-tăietoare, leziuni care necesită pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care au pus în primejdie viața victimei.
Prin încheierea penală nr. 99/C/P/03.05.2014 a Judecătorului de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului Cluj – Secția penală, dosar nr._, inculpatul a fost arestat preventiv pentru o durată de 30 de zile, de la data de 03.05.2014 și până la data de 01.06.2014, fiind emis M.A.P. nr. 18/UP/2014,în cauză constatându-se că sunt incidente dispozițiile art. 223 al.2 C.pr.pen. rap. la art. 202 al.1 și al.2 C.pr.pen.
Ulterior, prin încheierea penale nr.112/JDL/21.05.2014, pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului Cluj, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 02.06.2014 și până la data de 01.07.2014 inclusiv, iar prin rechizitoriul nr. 628/P/12.06.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj inculpatul a fost trimis în judecată .
Temeiurile care au justificat măsura arestării preventivă, au fost cele prevăzute de art. 223 al.2 C.pr.pen. rap. la art. 202 al.1 și al.2 C.pr.pen.
Potrivit art. 202 al.1 C.pr. pen. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni iar potrivit art. 202 al.2 C.pr.pen. orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art. 223 C.pe.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Sunt îndeplinite cerintele textului legal enuntat atunci când în cauza exista probe ca elemente de fapt, care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului, la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei sau indicii temeinice ca s-a comis o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efctueaza urmarirea penala a savârsit fapta.
Aceste dispozitii ale legii interne sunt în concordanta cu art.5/1 lit. c CEDO care conditioneaza legalitatea privarii de libertate a unei personae de existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza a fi lipsita de libertate a savârsit o infractiune.
În acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin motive verosimile se înteleg date, informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca persoana respectiva sa fi savârsit infractiunea respectiva. Aceste date nu trebuie sa aiba aceeasi forta cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana sa fie într-un final acuzata sau trimisa în judecata.
În speță, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile preliminarii medico-legale, declarațiile martorilor audiați în cauză P. D. S., D. P., C. A., D. C., B. A., R. A., declarațiile date de inculpat,
Din coroborarea acestor probe rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa, constând în aceea că în cursul nopții de 01/02.05.2014 inculpatul C. M. B., în timp ce se afla la imobilul situat în Săndulești . A, a aplicat mai multe lovituri cu un briceag cu intensitate în zone vitale ale corpului victimei Bara A. Râul, cauzându-i conform concluziilor preliminare fără număr din 02.05.2014 ale Institutului de Medicină Legală Cluj-N., leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și înțepător-tăietoare, leziuni care necesită pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care au pus în primejdie viața victimei.
Totodată, cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de a cărei comitere este cercetat contestatorul, este îndeplinită.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, se constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care estet cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la fapte, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptei – tentativă de omor; sfera relațiilor sociale lezate – dreptul la viata si integritatea fizică a unei persoane; circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele – inculpatul acționând pe fondul consumului de alcool si a unor sentimente personale de frustrare, intempestiv si prin actiuni repetate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de judecată.
Prin prisma acestor împrejurări, se apreciază că lăsarea inculpatului în libertate sau dispunerea unei alte măsuri preventive în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetate în stare de libertate.
Împrejurările în care au fost comise faptele presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
Asa fiind, mentinerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă, proportională și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte masuri preventive sau neprivative de libertate.
Pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Sub acest aspect, situatia familiala și conduita în societate a inculpatului nu sunt de natură a determina Curtea să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive.
În final, văzând și faptul că cercetarea judecaătorească nu a fost demarată, se constată că temeinic si fondat s-a dispus mentinerea măsurii arestului preventiv a contestatorului, motive pentru care în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge contestația formulată, iar încheierea atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească suma de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. M. B. împotriva încheierii penale nr. 150/C din 24 iunie 2014 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 1 iulie 2014.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
L. H. S. L. A.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./01.07.2014
Jud.fond. S. T.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 459/2014. Curtea... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
