Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 6008/328/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 154/A/2014
Ședința publică din 06 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTOR: I. C. M.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr. 18 din data de 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria T., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria T., dat în dosar nr. 2627/P/2013, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. a, b, c Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul R. G., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat L. M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 7 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul R. G. arată că își menține apelul declarat și solicită reducerea pedepsei aplicate.
Se aduc la cunoștință inculpatului R. G. drepturile procesuale, conform procesului-verbal atașat la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 11 ) și potrivit dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală se procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 12 ).
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al inculpatului R. G., având cuvântul, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a din Noul Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului și, rejudecând, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul Cod penal privind legea mai favorabilă și recalificarea faptei comise în cea prevăzută de art. 233 – 234 din Noul Cod penal, unde s-a redus pedeapsa aplicată pentru sancționarea infracțiunii comise. Astfel, susține că legea nouă este mai favorabilă și solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare în suspendare condiționată a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei în faza de urmărire penală și în fața instanței de apel, iar prejudiciul a fost recuperat.
În consecință, solicită a se da eficiență art. 74 și 76 Cod penal, apreciind că o pedeapsă fără privare de libertate și-ar atinge scopul educativ și coercitiv. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că în cauză, conform Noului Cod penal, este obligatorie reducerea pedepsei aplicate inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tâlhărie, în forma prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2, lit. a, b și c din Codul penal, ceea ce înseamnă că au fost reținute ca și agravante faptul că persoana a fost mascată, pe timp de noapte și în loc public. În acest sens, arată că agravanta „loc public” nu se mai regăsește în Noul Cod penal, dar celelalte două agravante se regăsesc, astfel încât noua încadrare a infracțiunii de tâlhărie este în art. 234 lit. c și d din Codul penal. Mai arată că în vechiul Cod penal limitele de pedeapsă erau de la 5 la 20 de ani închisoare, iar în prezent acestea sunt de la 3 la 10 ani închisoare și că instanța de judecată, respectiv Judecătoria T., a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante, conform art. 74 alin. 2 din Codul penal, ceea ce semnifică că pedeapsa a fost coborâtă de la limita minimă de 5 ani la cea de 3 ani închisoare. Ori, susține că se impune reducerea limitei minime de 3 ani închisoare, conform art. 234 din Noul Cod penal, ca urmare a reținerii în continuare a circumstanțelor atenuante, pentru că ele sunt favorabile inculpatului, nu au fost contestate și se impune a fi aplicate în continuare. În acest sens, consideră că nu s-ar crea o a treia lege, respectiv lex tertia, în condițiile în care schimbarea încadrării juridice este obligatorie și circumstanțele care au fost reținute din vechiul Cod penal nu au fost contestate de către P., împrejurare favorabilă în continuare inculpatului, motiv pentru care, aplicând art. 5 din Noul Cod penal, se impune reducerea pedepsei, conform noilor dispoziții.
Totodată, susține că nu este de acord cu suspendarea executării pedepsei, conform solicitărilor în apărare, ca urmare a gradului de pericol social al infracțiunii de tâlhărie comisă de inculpat.
În concluzie, solicită admiterea apelului inculpatului, conform dispozițiilor legale anterior evocate, reducerea pedepsei, cu executarea acesteia în continuare în regim de detenție.
Inculpatul R. G., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 18 din 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._ în baza art. 211 alin 1, 2 lit. a, b, c C. pen., cu aplicarea art. 74 alin 2 C. pen., art. 76 lit. b C. pen. a fost condamnat inculpatul Rezmes G. - zis „B.`” fiul lui N. și al lui B. V., născut la data de 09.12.1994 în Câmpia-Turzii, jud. Cluj, având cetățenie română, studii - neșcolarizat, fără loc de muncă și ocupație, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în Mun. Câmpia-Turzii, .. Cluj, posesor al C.I. P. cu ..C., nr._ având CNP_ - la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen, art. 64 lit. a teza a doua C. pen.
În baza art. 350 C. pr. pen, art. 148 lit. f C. pr. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și a arestului preventiv din 02.11.2013 ora 4,30 la zi.
S-a constatat că partea vătămată Barsan O. - C. nr. 104, Jud. Cluj nu s-a constituit parte civila.
Onorariul de 200 lei av. G. I. s-a avansat din FMJ.
In baza art. 191 alin 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2627/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., înregistrat în data de 02.12.2013, cu nr._ la Judecătoria T., inculpatul Rezmes G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1, 2 lit. a, b, c C. pen. arătându-se că în data de 01.11.2013, mascat, pe timp de noapte, în loc public, respectiv pe o stradă din Mun. Câmpia-Turzii, a sustras prin violență o sumă de bani de la persoana vătămată B. O..
Aceasta stare de fapt s-a reținut conform următoarelor probe: declarațiile inculpatului – (f. 27-28 – acte premergătoare, f. 30-32, de învinuit, la Poliție, f. 33-34 – de învinuit la procuror, f. 35-36 – de inculpat); declarațiile părții vătămate – f. 18-19 – în faza actelor premergătoare, respectiv f. 20-21 – în faza de urmărire penală;proces verbal de cercetare la fața locului (f. 7-10), cu planșe foto aferente (f. 13-16), raport preliminar de constatare medico-legală (f. 23); dovadă de predare a sumei de 46 lei către partea vătămată (f. 24); dovadă ridicare a sumei de 46 lei de la inculpat (f. 25); declarațiile martorilor: T. A. (f. 51), B. L. (f. 52-53).
Partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civila recuperându-și suma de 55 lei.
În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată, martorii Barsan L. și T. A., s-a comunicat fisa de cazier judiciar a inculpatului, s-a depus dovada cerere comunicare date de către inculpat, raport de constatare medico-legala.
Analizând materialul probator al cauzei instanța a reținut conform declarațiilor inculpatului, martorului Barsan L. și părții vătămate din cursul urmăririi penale, ale martorei T. A. din cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată că în data de 01.11.2013 partea vătămată a ajuns la locuința inculpatului, unde se aflau acesta, martorul Barsan L. și o fetiță.
Au mâncat împreună, martorul Barsan L. a numărat – la cererea părții vătămate banii acesteia – pe care apoi partea vătămată și i-a pus în brâu. Martorul Barsan a primit 10 lei de la partea vătămată.
S-au culcat cu toții, dar la scurt timp, partea vătămată a plecat, spunând că o doare piciorul.
De îndată, inculpatul s-a ridicat și el, plecând după partea vătămată, iar în apropierea depozitului de materiale refolosibile aparținând ., l-a ajuns pe B. O. și l-a lovit cu piciorul în spate. Inculpatul se deplasa cu o bicicletă și avea tras pe față un ciorap de damă de culoare neagră. Apoi s-a dat jos de pe bicicletă, a mai lovit-o odată cu piciorul, doborându-o la pământ. Apoi, i-a luat banii din brâu – suma de 55 lei. Partea vătămată a arătat că l-a recunoscut pe inculpat după haine și după bicicleta.
Inculpatul a mers apoi la un magazin alimentar, unde a cumpărat alimente cu banii sustrași de le bunicul său.
Atât părțile, cat și martorul Barsan L. susțin că după plecarea părții vătămate, inculpatul ar fi plecat de acasă, a lovit-o pe partea vătămată – fiind mascat cu un ciorap –, i-a luat banii, apoi a cumpărat alimente, revenind acasă.
Suma de 46 lei a fost recuperată de la inculpat.
În reținerea acestei stări de fapt, instanța a înlăturat că nesincere declarațiile inculpatului, martorului Barsan L. și ale părții vătămate date în fața instanței de judecată. Cu toții și-au schimbat declarațiile în fata instanței, însa între declarațiile lor există contradicții, dovada a nesincerității lor. Dată fiind starea de rudenie dintre părți (partea vătămată afirmând că este bunicul natural al inculpatului), precum și conștientizarea gravității celor întâmplate, starea de arest preventiv a inculpatului sunt motive suficiente pentru schimbarea declarațiilor, în favoarea inculpatului.
Aceștia au invocat, în justificarea modificării declarațiilor, împrejurarea că au existat presiuni fizice și morale asupra inculpatului, părții vătămate și a martorului Barsan în cursul urmăririi penale, presiuni provenind de la lucrătorii de politie. S-a mai susținut că polițiștii au dat bani inculpatului pentru că acesta sa nu formuleze plângere împotriva lor.
Inculpatul nu a făcut dovada formulării unei astfel de plângeri; susținerea că s-ar fi prezentat la medic, ulterior agresării sale de către polițiști, nu este reală – a arătat că a mers la medic în jurul orei 9, dar conform ordonanței de reținere, în data de 02.11.2013, ora 4,30 a fost reținut. Măsura reținerii a fost urmată de măsura arestării preventive în data de 02.11.2013, astfel încât, nu a fost posibil să se prezinte la medic. De altfel, inculpatul a revenit în declarația sa, arătând că a mers la medic înainte de prezenta faptă.
Instanța a constatat că în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, constantă – fila 25, fila 30 – în prezenta avocatului, în fata procurorului – în prezenta avocatului – fila 34, 36, în fata instanței de judecată, la soluționarea propunerii de arestare preventive – fila 46.
În ceea ce privește declarațiile ulterioare ale inculpatului acestea sunt contradictorii intre ele.
La prezentarea materialului de urmărire penală a arătat că a găsit-o pe partea vătămată dormind pe o bancă, a dus-o în casa, a constatat că acesta era lovit la cap și mână. Partea vătămată i-a dat banii săi inculpatului, să cumpere mâncare, apoi s-a culcat, dormind până a revenit inculpatul de la cumpărături (bere, parizer, pâine, napolitane). Apoi, partea vătămată a plecat.
În fata instanței de judecată, inculpatul a arătat următoarele – inculpatul, partea vătămată, martorul B. au mâncat împreună, martorul B. a numărat banii, a căzut o bancnota de 10 lei, pe care a ridicat-o martorul și i-a dat-o părții vătămate apoi partea vătămată i-a dat banii inculpatului, că să-i păstreze. După plecarea părții vătămate, inculpatul s-a culcat. La cumpărături a fost după amiaza.
După cum s-a observat, inculpatul nu a fost constant în declarații, din momentul în care a început să susțină că nu a comis fapta, existând neconcordanțe cu privire la momentul în care a plecat partea vătămată, cu privire la existența leziunilor acesteia, cu privire la momentul efectuării cumpărăturilor.
Această declarație se contrazice cu declarația constantă a martorei T., care a arătat că inculpatul a fost la cumpărături în jurul orei 22,00.
Partea vătămată, în fata instanței, îl contrazice, de asemenea, pe inculpat – partea vătămată susține că nu i-ar fi lăsat acestuia banii, sa i-i păstreze.
Partea vătămată susține, de asemenea, că nu mai știe ce i s-a întâmplat, s-a întâlnit cu o persoană cu bicicletă, care l-a lovit cu piciorul (aspect arătat și în cursul urmăririi penale), dar nu mai susține că ar fi fost inculpatul. Motivul acestei modificări este acela că la momentul faptei era sub influența băuturilor alcoolice, neștiind astfel ce i s-a întâmplat.
Martorul B. L. și-a modificat și el declarația. Dar, în declarația sa modificată – fără a justifica modificarea – îl contrazice pe inculpat. Martorul a arătat că seara inculpatul a fost la cumpărături (inculpatul a susținut că după amiaza), că banii au fost numărați de bunic (inculpatul – ar fi fost numărați de B. L.), nu confirmă varianta că bunicul ar fi dormit afară și ar fi fost adus în casă cu leziuni la mână și față.
Declarațiile inițiale ale inculpatului și ale părții vătămate sunt susținute și de concluziile raportului medico-legal conform cărora partea vătămată a suferit leziuni la nivelul feței, mâinii și acestea s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmată de cădere ( a necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale).
Față de toate aceste motive, instanța a reținut probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarația martorei T. A. din fața instanței de judecată, înlăturând celelalte probe administrate în cursul cercetării judecătorești, că fiind nesincere.
Fapta inculpatului care în data de 01.11.2013, noaptea, pe stradă, fiind mascat cu un ciorap, a lovit-o pe partea vătămată B. O., luându-i apoi suma de 55 lei constituie infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1, 2, lit. a, b, c C. pen, faptă comisă cu intenție, lovind pentru a putea să-și însușească banii părții vătămate.
La individualizarea judiciara a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și anume prevederile părții generale a Codului penal, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al infracțiunii comise, persoana inculpatului, împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii inculpatul a acționat asupra unei persoane considerate a fi rudă apropiata, după ce a urmărit-o, mascat fiind – pentru a nu fi recunoscut, în . inculpatului, a indiferenței față de reacția celorlalți membri ai comunității, partea vătămată este o persoana în vârstă, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-7 zile îngrijiri medicale; inculpatul a avut o conduită contrara legii penale reflectată în numeroase sancțiuni administrative aplicate pentru fapta care au fost încadrate în prevederile art. 208 art. 209 C. pen, furt calificat. Instanța a făcut aplicarea art. 74 alin 2 C. pen., ținând seama de împrejurarea că inculpatul nu a mai fost condamnat, că a fost sincer în cursul urmăririi penale.
În baza art. 211 alin 1, 2 lit. a, b, c C. pen, cu aplicarea art. 74 alin 2 C. pen, art. 76 lit. b C. pen. a condamnat inculpatul Rezmes G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen, art. 64 lit. a teza a doua C. pen.
În baza art. 350 C. pr. pen, art. 148 lit. f C. pr. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive menținându-se în prezent.
Conform art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și a arestului preventiv din 02.11.2013 ora 4,30 la zi.(f 37)
A constatat că partea vătămată B. O. nu s-a constituit parte civila.
Onorariul de 200 lei av. G. I. s-a avansat din FMJ.
In baza art. 191 alin 1 C. pr. pen. a obligat pe inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat apel, inculpatul R. G. solicitând reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a acesteia, deoarece se află la prima confruntare cu legea penală. De asemenea, în fața instanței de apel acesta a dat o nouă declarație prin care a recunoscut în totalitate comiterea faptei arătând că o regretă (f.12).
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și readministrat în fața instanței, la aceasta adăugându-se și recunoașterea faptei de către inculpat în fața instanței de apel.
S-a dovedit astfel că în data de 01.11.2013, noaptea, pe stradă, fiind mascat cu un ciorap, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată B. O. (bunicul său), luându-i apoi suma de 55 lei.
Având însă în vedere modificările survenite în urma intrării în vigoare a Noului Cod Penal la data de 1.02.2014, Curtea reține că este obligatorie reducerea pedepsei aplicate inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tâlhărie, în forma prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2, lit. a, b și c din Codul penal, ceea ce înseamnă că au fost reținute ca și agravante faptul că persoana a fost mascată, pe timp de noapte și în loc public.
În prezent, agravanta „loc public” nu se mai regăsește în Noul Cod penal, dar celelalte două agravante se regăsesc, astfel încât noua încadrare a infracțiunii de tâlhărie este în art. 234 lit. c și d din Codul penal.
De asemenea, legiuitorul a înțeles să reevalueze gradul de pericol social abstract al infracțiunii de tâlhărie, prin reducerea drastică a limitelor de pedeapsă. Astfel, în vechiul Cod penal limitele de pedeapsă erau de la 5 la 20 de ani închisoare, iar în prezent acestea sunt de la 3 la 10 ani închisoare iar instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, conform art. 74 alin. 2 din Codul penal, pedeapsa fiind coborâtă de la limita minimă de 5 ani la cea de 3 ani închisoare.
Prin urmare, se impune reducerea limitei minime de 3 ani închisoare, conform art. 234 din Noul Cod penal, ca urmare a reținerii în continuare a circumstanțelor atenuante, pentru că ele sunt favorabile inculpatului, nu au fost contestate și se impune a fi reținute în continuare.
În ceea ce privește solicitarea apărării cu privire la suspendarea executării pedepsei, aceasta nu va fi primită, având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii de tâlhărie comisă de inculpat, respectiv în dauna propriului său bunic, precum și conduita procesuală a acestuia, acesta recunoscând infracțiunea abia la judecarea cauzei în apel.
Față de cele sus-expuse, În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. Curtea va admite apelul declarat inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr. 18/20.01.2014 a Judecătoriei T. pe care o va desființa în parte cu privire la recalificarea juridică a faptei și la cuantumul pedepsei aplicate acestuia și, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile:
Pronunțând o nouă hotărâre, va dispune recalificarea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin 2 lit. a, b și C. Cod penal anterior, cu aplicarea art.. 74 alin. 2, 76 lit. b Cod penal anterior în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 lit. C. și d NCP, cu referire la art.76 NCP și art. 5 NCP,
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului R. G. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și d NCP.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 C.pen. rap la art. 66 lit. a și d NCP.
Va menține starea de arest a inculpatului și va deduce din pedeapsă perioada detenției preventive din data de 2.11.2013 la zi.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat inculpatul R. G. (zis „B.`” fiul lui N. și al lui B. V., născut la data de 09.12.1994 în Câmpia-Turzii, jud. Cluj, având cetățenie română, studii - neșcolarizat, fără loc de muncă și ocupație, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în Mun. Câmpia-Turzii, .. Cluj, posesor al C.I. P. cu ..C., nr._ având CNP_) împotriva sentinței penale nr. 18/20.01.2014 a Judecătoriei T. pe care o desființează în parte cu privire la recalificarea juridică a faptei și la cuantumul pedepsei aplicate acestuia și, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile:
Pronunțând o nouă hotărâre, dispune recalificarea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin 2 lit. a, b și C. Cod penal anterior, cu aplicarea art.. 74 alin. 2, 76 lit. b Cod penal anterior în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 lit. C. și d NCP, cu referire la art.76 NCP și art. 5 NCP,
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului R. G. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și d NCP.
Face aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 C.pen. rap la art. 66 lit. a și d NCP.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada detenției preventive din data de 2.11.2013 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Onorariul avocațial în sumă de 200 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. L. M. se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. C. M. A. D. L.
GREFIER,
L. A. S.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./28.04.2014
Jud.fond: C. P.
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 172/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
