Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 57/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 810/224/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.57/R/2014
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
JUDECĂTORI: I. C. M.
: A. D. L.
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: A. S.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul G. V. P., de părțile civile D. I., D. C. T., D. O., C. L. și D. I. și de către asigurător DZI GENERAL INSURANCE COMPANY prin mandatar S.C. A. INTERNATIONAL-BROKER DE asigurare REASIGURARE împotriva sentinței penale nr.89 din data de 26 septembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești, privind pe inculpații G. V. P. și M. Ioaniță, trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, dat în dosar nr.675/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul G. V. P. asistat de apărător ales avocat S. I. din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosarul cauzei, pentru inculpatul M. Ioanița apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. A. I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f.40), pentru părțile civile D. I., D. C. T., D. O., C. L. și D. I., apărătorul ales, avocat P. I. R., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație în dosarul de urmărire penală (f.78 ) și pentru asigurătorul Dzi General Insurance Company, avocat V. M., din cadrul Baroului București, cu delegați la dosar lipsă fiind inculpatul M. Ioanița, precum și părțile civile D. I., D. C. T., D. O., C. L. și D. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul ales al părților civile depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și un memoriu în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului G. V. P. în temeiul art.3856 alin.3 C.pr.pen. solicită în probațiune efectuarea unei noi expertize tehnice auto pe fundamentul nulității expertizei tehnice auto efectuată în faza de urmărire penală.
În susținerea cererii arată că din dosarul de urmărire penală rezultă că, inculpatul a fost convocat de către expert la fața locului după 9 zile față de momentul la care părțile și expertul au fost la fața locului, prin urmare această expertiză a fost efectuată în lipsa inculpatului. Solicită efectuarea unei noi expertize pe latura civilă a cauzei pentru a se determina gradul de culpă al inculpatului, întrucât motivele de recurs ale acestuia vizează acest aspect. Critici aduse instanței de fond vizează inclusiv nulitatea hotărârii pentru lipsa de motivare a laturii civile. Conform confirmărilor de primire depuse la dosarul cauzei (fila 59 dos.up) inculpatul a fost convocat după o săptămână după ce părțile și expertul au la fața locului așa încât expertiza a fost efectuată în lipsa sa.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. Ioanița solicită respingerea cererii formulate raportat la faptul că, în cadrul procesului penal inculpatul s-a prevalat de disp. art.3201C.pr.pen., și a arătat că își însușește probele existente la dosar, nu le contestă și solicită să fie judecat în baza acestor probe. Inculpatul nu a contestat expertiza efectuată în cauză, iar gradul de culpă precizează doar instanța îl poate stabili raportat la probele care au fost administrate în cauză.
Apărătorul ales al părților civile se opune administrării acestei probe raportat la obiectul dedus judecății.
Apărătorul ales al asiguratorului solicită respingerea cererii în probațiune formulată de către apărătorul ales al inculpatului. Apreciază că prin aplicarea disp. art.3201 C.pr.pen. inculpatul a recunoscut că are o anumită vinovăție penală care atrage și răspunderea civilă delictuală a acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii în probațiune ca nefiind utilă cauzei. Arată că există o strânsă legătură între latura penală și latura civilă a cauzei pentru că ele au fost alăturate în cadrul aceluiași proces, chiar dacă a avut loc disjungerea laturii civile. Probațiunea de la urmărire penală nu a fost contestată de către inculpa. Acesta nu a înțeles să conteste nici expertiza efectuată în sensul că nu ar fi participat la efectuarea ei, iar instanța de fond a analizat toate împrejurările comiterii faptei și a stabilit că este o culpă comună, procent în raport de care au fost calculate și despăgubirile civile. Raportat la cele expuse solicită respingerea cererii.
Curtea după deliberare respinge cererea în probațiune formulată de către apărătorul ales al inculpatului, având în vedere soluția pronunțată pe latura penală a cauzei și faptul că inculpatul s-a prevalat de a dispozițiile art.3201C.pr.pen. și a declarat că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, acesta fiind o probă câștigată cauzei.
Curtea din oficiu având în vedere faptul că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare, pune în discuția părților, necesitatea asistării din oficiu a inculpaților ceea ce nu s-a întâmplat la instanța de fond.
Apărătorul ales al inculpatului G. V. P. solicită casarea sentinței penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare fiind încălcat dreptul fundamental al inculpaților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. Ioaniță solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare; cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul ales al părților civile apreciază că dreptul la apărare a inculpaților nu a fost încălcat. În cadrul procesului penal care s-a judecat ambii inculpați au beneficiat de asistență juridică obligatorie, cauza a fost disjunsă pronunțându-se sentința care a fost atacată pe latura civilă cu recurs. Apreciază că necesitatea sau obligativitatea asistării juridice este rezultatul infracțiunii, ori sub aspectul laturii penale ambii inculpați au beneficiat de asistență juridică, ori, cauza s-a desfășurat sub aspectul laturii civile unde nu este necesară asistența juridică obligatorie. Precizează faptul că, în recurs nu se opune asistării din oficiu a inculpaților.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază ca fiind nelegală hotărârea primei instanțe. Aceasta este lovită de nulitate absolută, întrucât, așa cum anterior a precizat latura civilă fiind alăturată acțiunii penale, apărarea inculpaților este obligatorie, prin urmare solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dragomirești.
Inculpatul G. V. P. având ultimul cuvânt solicită trimiterea cauzei la instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința penală nr.89 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, în temeiul art. 14, raportat la art. 346 C.pr.penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă disjunsă din procesul penal din dos. nr._ al Judecătoriei Dragomirești, în sensul că a fost admisă în întregime cererea de acordare a despăgubirilor materiale formulată de părțile civile D. I. domiciliat în Săcel, nr. 946, jud. Maramureș, D. C. T. domiciliat în Săcel, nr. 1218, jud. Maramureș, D. O. domiciliat în Săcel, nr. 1218, jud. Maramureș, Cozâltea L. domiciliată în Săcel, nr. 856, jud. Maramureș, si D. I. domiciliat în Baia M., ., ., reclamanți - parti civile, cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 8, jud. Maramureș, prin avocat P. I.-R. și admisă în parte cererea de acordare a daunelor morale.
În temeiul art. 2223, 2226 Cod Civil, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală DZI GENERAL INSURANCE COMPANY, prin . de Asigurare- Reasigurare SRL cu sediul în București, . ., .-20, sector 4, prin Cabinet de avocat V. M. cu sediul profesional în București, .. 2, ., ., Sector 3, să plătească prejudiciul cauzat de inculpata M. IONIȚA domiciliată în Dragomirești, ., jud. Maramureș astfel: pentru partea civilă D. I. suma totală de 54.075 Lei, din care suma de 4.075 Lei reprezintă despăgubiri materiale și suma de 50.000 lei reprezintă daune morale și câte 40.000 lei pentru părțile civile D. C. T., D. O., Cozâltea L., D. I., reprezentând daune morale.
A fost obligat inculpatul G. V. P., domiciliat în Săcel, nr.1222, județul Maramureș, să plătească părții civile D. I. suma totală de 54.075 Lei, din care suma de 4.075 Lei reprezintă despăgubiri materiale și suma de 50.000 lei reprezintă daune morale și câte 40.000 lei pentru părțile civile D. C. T., D. O., Cozâltea L., D. I. reprezentând daune morale.
A fost obligat asigurătorul DZI GENERAL INSURANCE COMPANY să plătească părților civile suma de 150 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat inculpatul G. V. P. să plătească părților civile suma de 150 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Înainte de citirea actului de sesizare al instanței, conform disp. art. 15, alin. 2 C.pr.penală, părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma totală de 375.000 Euro reprezentând daune morale, câte 75.000 Euro pentru fiecare aparținător al defunctei D. I., iar D. I. (soțul victimei) și cu suma 8.148,51 Lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Potrivit art. 346, alin. 1 C.pr.civ, în cazul în care instanța pronunță condamnarea inculpaților, trebuie să se pronunțe prin aceiași sentință și asupra acțiunii civile, însă potrivit disp. art. 3201, alin. 5 C.pr.penală, dacă pentru rezolvarea pretențiilor civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.
Potrivit art. 14, alin. 3 C.pr. penală, repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile. Înseamnă că acțiunea civilă din cadrul procesului penal se supune acelorași reguli privind admisibilitatea si modalitatea de soluționare ca și acțiunea civilă formulată pe cale separată.
Având în vedere că faptele cauzatoare de prejudicii au fost săvârșite la data de 12.11.2011, Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, în cauză se vor aplica prevederile Noului Cod Civil.
Răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 1349 din Noul Cod Civil constă în obligația celui care a cauzat altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală, care îi este imputabilă, de a repara paguba pricinuită.
În cazul răspunderii civile delictuale, întinderea răspunderii nu este condiționată de gradul de vinovăție a autorului faptei ilicite și este independentă de faptul că acesta a acționat cu intenție, din neglijență ori din imprudență, autorul fiind dator să repare în întregime prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită.
Pentru admiterea acțiunii, trebuie doar să dovedească existenta prejudiciului, a caracterului ilicit al faptei săvârșite de persoana care a cauzat prejudiciul (caracterul ilicit fiind conferit de simpla nesocotire a dispozițiilor legale), a faptului că prejudiciul este rezultatul săvârșirii faptei ilicite, a vinovăției celui care a prejudiciat, precum și cuantum-ul prejudiciului.
Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite toate aceste condiții.
Art. 2223 din Noul Cod Civil prevede obligația asigurătorului de răspundere civilă delictuală de a plăti prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțe persoane și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, iar art. 2226 consacră obligația asigurătorului de a plăti direct terței persoane prejudiciate.
Art. 26, alin. 1 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prevede că Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, însă fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial și pagube materiale.
Din actele de la dosar rezultă că autoturismul condus de inculpata M. Ionița era asigurat la data producerii accidentului de către asigurătorul bulgar DZI GENERAL INSURANCE COMPANY.
Din Adresa de la . la f. 66 din dos. u.p. rezultă că la data producerii accidentului, 12.11.2011, aceasta este corespondentul asigurătorului bulgar DZI GENERAL INSURANCE COMPANY.
La f. 70-73 din dos. u.p. se află polița de asigurare și documentele autovehiculului Mitsubisi Pahero cu nr de înmatriculare P 1960 . de circulație care a dus la decesul victimei D. I..
Instanța a constatat că despăgubirile materiale în sumă de 8.148,51 Lei (rotunjit 8.150 lei), au fost dovedite atât cu documentele financiare (f. 43-51 din dos. atașat nr._ ), cât și cu declarația martorului M. I. dată în acest dosar). În plus, nici asigurătorul de răspundere civilă delictuală DZI GENERAL INSURANCE COMPANY și nici cei doi inculpați nu s-au opus la acordarea acestora.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile pentru suferința produsă în urma infracțiunii, art. 14, alin. 5 C.pr. penală prevede că acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale.
Instanța a constatat că apărarea drepturilor nepatrimoniale este prevăzută de Noul Cod Civil:
Art. 58 NCC prevede că orice persoană are dreptul la viață, sănătate și integritate fizică.
Art. 252 NCC prevede că orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, sau integritatea fizică.
Art. 253, alin. 4 NCC prevede că „persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau (…) o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.”
În cazul de față s-a dovedit că părților civile le-a fost cauzat un prejudiciu moral nepatrimonial de către inculpați datorită suferinței cauzate în urma infracțiunii prin pierderea definitivă a celei care a fost soție, sau mamă pentru părțile civile.
Cu privire cuantum-ul daunelor morale, la stabilirea în concret a acestora, instanța nu trebuie să țină cont de atitudinea manifestată de inculpați după producerea accidentului, de „demonstrațiile” pe care aceștia ar trebui să le facă instanței sau părților civile că ar regreta săvârșirea faptelor ilicite care au condus la decesul victimei, așa cum arată reprezentantul părților civile în concluziile scrise, pentru că este evident că aceștia regretă pierderea vieții unei persoane, ci despre existența legăturii de cauzalitate între faptele lor ilicite și urmarea acestor fapte care au dus la decesul victimei D. I., despre faptul că decesul victimei a avut loc în urma unor infracțiuni săvârșite din culpă, nu cu intenție, că această urmare nu a fost dorită și nici urmărită de către cei doi inculpați, care nu au ținut cont și nici nu s-au gândit că în data de 12 noiembrie, orele 15 se poate face polei pe drum și că fiecare dintre faptele lor ilicite, în concurs cu a celuilalt inculpat, cu vremea de afară și cu prezența victimei exact în acel loc, pot duce la decesul acesteia.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit de ing. D. P., la care inculpații nu au avut obiecțiuni și nici nu l-au contestat, (f. 47 și urm din dos de u.p.) rezultă că inculpata M. Ionița avea posibilitatea și trebuia să prevadă din timp condițiile de trafic dificile create prin deversarea apei pe carosabil, condiții ce impuneau să abordeze segmentul de drum cu viteză redusă (30 km/h) și fară bruscarea comenzilor autoturismului, ea conducând pe acea porțiune cu o viteză de 35 km/h; inculpatul G. V. P. avea posibilitatea să prevadă și trebuia să prevadă că, efectuând lucrări la o instalație de alimentare cu apă în apropierea unui drum național, în condiții de temperatură scăzută, fară a avea abilități și cunoștințe specifice acestei activități, se poate produce deversarea apei pe carosabil, cu consecința creării unor condiții de trafic periculoase.
De asemenea, învinuitul trebuia să prevadă că, lăsând nesupravegheată și nesemnalizată avaria de la conductă, se pot produce accidente.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că în lipsa acelei porțiuni de drum periculos acoperit cu gheață, probabilitatea producerii accidentului ar fi fost neglijabilă.
Dacă nu ar fi fost fapta culpabilă a fiecăruia dintre inculpați, accidentul nu s-ar fi produs, astfel că instanța stabilește o culpă de 50% pentru fiecare.
Suferința umană este greu de cuantificat în cifre, fiecare persoană resimte diferit pierderea cuiva drag și indiferent de cuantum-ul sumei acordate de instanță, victima nu mai poate fi adusă înapoi.
Viata unui om nu poate fi estimată în bani, însă în acest caz, instanța trebuie să stabilească nu cat valorează viata cuiva, ci cât valorează suferința unui om ca urmare a pierderii cuiva apropiat, iar în lipsa unor criterii obiective, puterea de apreciere este foarte mare.
La stabilirea despăgubirilor, instanța a ținut cont atât de practica Curții de Apel Cluj, cât și de un studiu publicat pe site-ul Fondului de protecție a victimelor străzii privind media despăgubirilor acordate la nivel național.
Instanța a considerat că în cazul decesului numitei D. I., cel mai afectat din familie este soțul acesteia, D. I., care a rămas singur, fără un sprijin real în familie și în gospodărie, motiv pentru care daunele morale acordate acestuia vor fi mai mari decât pentru pierderea suferită de către copiii lui majori și că acordarea unei sumei de 100.000 lei reprezintă o despăgubire de natură să compenseze pierderea suferită.
Este neîndoielnic că în cazul pierderii mamei, alinarea suferinței copiilor majori este diferită față de cazul copiilor minori, astfel că instanța a stabilit cuantum-ul daunelor morale pentru fiecare dintre copiii victimei D. I. la suma de 80.000 lei.
Chiar dacă faptele delictuale ale celor doi inculpați au dus împreună la decesul victimei D. M., răspunderea acestora nu poate fi una solidară, ci pentru fiecare în raport de culpa pe care a avut-o, adică de 50%.
Art. 1382 NCPC prevede că „cei care răspund solidar pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”. Acest text avea corespondent în art. 1003 din Vechiul Cod Civil, cu privire la care fosta C.S.J. a stabilit prin decizia civilă nr. 1834/1991 că textul de lege este aplicabil doar dacă se stabilește că paguba rezultă din unul și același fapt prejudiciabil, săvârșit de mai multe persoane care au acționat în baza unei înțelegeri comune („unicitate de rezoluție delictuală”). În caz contrar, dacă prejudiciul rezultă din fapte deosebite, iar între făptuitori nu a existat vreo înțelegere, responsabilitatea se împarte, astfel că autorul fiecărui delict a fost obligat doar la repararea prejudiciului cauzat prin propriul fapt juridic ilicit (obligații divizibile).
În cazul de față, nu rezultă din probe existența vreunei înțelegeri între cei doi inculpați, astfel că răspunderea fiecăruia trebuie să fie limitată la daunele produse prin fapta proprie, astfel că cei doi inculpați au fost obligați la plata despăgubirilor civile conform dispozitivului.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, instanța le-a admis în măsura în care acestea au fost dovedite. Deși la termenul de judecată din data de 19.09.2013 s-a pus în vedere reprezentantului părților civile să facă dovada cheltuielilor de judecată solicitate și să depună chitanța privind plata onorariului avocațial, la dosar s-au depus doar trei bonuri de benzină de câte 100 lei, motiv pentru care fiecare dintre inculpat a fost obligat la plata a câte 150 lei în favoarea părților civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal recurs inculpatul, părțile civile D. I., D. C. T., D. O., C. L., D. I. și asiguratorul DZI GENERAL INSURANCE COMPANY cu sediul în Bulgaria, prin mandatar S.C. A. INTERNATIONAL-BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
Analizând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor legale imperative, precum și a actelor și lucrărilor dosarului curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 56/2013 a Judecătoriei Dragomirești s-a dispus condamnarea inculpaților M. Ionița și G. V. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 alin.2 C.p. la câte o pedeapsă de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 C.p., prin aceeași hotărâre s-a disjuns acțiunea civilă promovată în cauză.
Potrivit art.171 alin.3 C.p.p. asistența juridică, în cursul judecății este obligatorie în cauzele în care pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa este mai mare de 5 ani.
Ori, în speța de față, uciderea din culpă se pedepsește cu o pedeapsă de până la 7 ani închisoare potrivit art.178 alin.2 C.p.
Față de aceste dispoziții legale imperative, ținând seama de faptul că obiectul cauzei este acțiunea civilă disjunsă din dosarul penal menționat, cu stabilirea gradului de culpă a celor doi inculpați, apreciem că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, inculpaților încălcându-li-se dreptul la apărarea prin lipsa desemnării unor apărători din oficiu, în condițiile în care apărarea era obligatorie.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.c C.p.p. va admite recursurile promovate și va extinde efectele acestora și asupra inculpatei, va casa în întregime hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării, li se va asigura inculpaților asistența juridică în cauză și se va readministra probatoriul în prezența apărătorilor acestora. De asemenea, se vor avea în vedere și de motivele de recurs invocate în scris de către recurenți.
În baza art. 189 Cod proc.penala, va stabili in favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu – d-na avocat A. A. I. – desemnată pentru inculpata M. Ionița și onorariu parțial în sumă de 150 lei pentru d-na avocat A. C. V. desemnata pentru inculpatul G. V. P..
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul G. V. P. domiciliat în localitatea Săcel, nr. 1222, jud.Maramureș, părțile civile D. I., D. C. T., D. O., C. L., D. I. cu domiciliu procesual ales în Baia M., .. 8, jud.Maramureș, de asiguratorul DZI GENERAL INSURANCE COMPANY cu sediul în Bulgaria, prin mandatar S.C. A. INTERNATIONAL-BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE și prin extinderea efectelor recursurilor si fata de inculpata M. IONIȚA, domiciliată în Dragomirești, . împotriva sentinței penale nr. 89 din 26 septembrie 2013 a Judecătoriei Dragomirești, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În baza art. 189 Cod proc.penala, stabilește in favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu – d-na avocat A. A. I. – desemnată pentru inculpata M. Ionița și onorariu parțial în sumă de 150 lei pentru d-na avocat A. C. V. desemnata pentru inculpatul G. V. P..
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2014 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. I. C. M. A. D. L.
GREFIER
G. I.-B.
red.M.R./S.M.D.
3 ex./17.01.2014
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1067/2014.... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
