Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 172/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 68/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.172/R/2014
Ședința camerei de consiliu din 3 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
L. M.
GREFIER: B. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul P. Ș. D. împotriva deciziei penale nr.62/R din 16.01.2014 a Curții de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, consideră că precizările făcute de parte în cuprinsul memoriului depus la dosar au făcut obiectul unei judecăți rămase definitive prin hotărâre, astfel că nu se încadrează în disp.art.426 N.C.P.P., motiv pentru care se impune a se constata inadmisibilitatea în principiu a acestei căi de atac.
CURTEA :
Prin decizia penală nr. 62 din 16 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._/211/2012 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. Ș. D. (fiul lui Ș. și V., născut la data de 16.09.1974 în mun. Cluj N., jud. Cluj, domiciliat în mun. Cluj N., ./A jud. Cluj, CNP_, studii 10 clase, necăsătorit, de ocupație șofer, cu antecedente penale) împotriva sentinței penale nr. 558 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Cluj N..
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. I..
A fost obligat recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 558 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._/211/2012 a fost condamnat inculpatul P. Ș. D. - fiul lui Ș. și V., născut la data de 16.09.1974 în mun. Cluj N., jud. Cluj, domiciliat în mun. Cluj N., ./A jud. Cluj, CNP_, studii 10 clase, necăsătorit, de ocupație șofer, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prevăzută și pedepsita de art. 194 alin. 1 C.penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal, la o pedeapsă de:
-6 luni închisoare.
In baza art. 71 C.pen., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal, pedeapsa urmând a fi executata în regim de detenție.
S-a constatat lipsa pretențiilor civile.
In baza art.191 Cod pr. penala, a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma în care se includ și onorariul pentru apărătorul din oficiu a inculpatului în suma de 200 lei, în favoarea av. Contras I. A., onorariul ce se vor plăti din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul PERSA S. D., a fost trimis în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 6.07.2012, dosar parchet nr.1446/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de 08.02.2011 persoana vătămată Fazekas Joszef a formulat plângere penală arătând că din data de 01.02.2011 a început să primească, pe telefonul mobil, mesaje de amenințare relativ la integritatea corporală a membrilor familiei sale, solicitându-i-se totodată predarea unei sume de 4.000 ei. Din actele premergătoare efectuate în cauză a reieșit că mesajele de amenințare primite de persoana vătămată pe postul telefonic cu nr.__ au fost trimise de pe postul telefonic cu nr._. Audiat în cauză, partea vătămată Fazekas Joszef a declarat că mesajele primite i-au creat o stare de teamă și de insecuritate pentru persoana sa și membrii familiei sale aspect ce reiese cu certitudine și din declarația soției acestuia, martora Fazekas M.. Din aceleași acte premergătoare (vezi procesul-verbal de la f. 7) reiese că în perioada trimiterii mesajelor (01-03.02.2011) cartela GSM cu numărul_ a fost folosită în telefonul mobil cu ._ . coincide cu cea a telefonului ridicat de la inculpatul Persa S. D. care a declarat că pe fondul pierderii unei sume mari de bani la jocurile electronice aparținând persoanei vătămate, s-a deplasat la locuința persoanei vătămate căreia i-a reproșat faptul că aparatele erau măsluite, solicitându-i totodată înapoierea sumei de bani pierdute. Fiind refuzat categoric de persoana vătămată, inculpatul declară că l-a mai sunat de câteva ori pe acesta, pe telefonul mobil, reiterând solicitarea arătată mai sus. Inculpatul recunoaște că pe fondul situației disperate în care se afla și „de nervi", este posibil să-i fi adresat persoanei vătămate cuvinte injurioase. De asemenea, deși declară că nu-și amintește dacă i-a trimis persoanei vătămate mesaje de amenințare, inculpatul acceptă posibilitatea ca acest lucru să se fi întâmplat. Mai mult decât atât, inculpatul subliniază faptul că nu avea intenția de a duce la îndeplinire cele arătate în amenințări, aducând ca argument în sprijinul acestei afirmații faptul că nici măcar nu s-a apropiat de familia lui Fazekas Joszef începând cu data trimiterii mesajelor.
Starea de fapt prezentata rezulta din probele administrate în timpul urmăririi penale, respectiv:
-procesul-verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare din 02.05.2011 (f. 7);
-planșa fotografică nr._/19.04.2011 (f. 8-10);
-planșa fotografică nr._/09.02.2011 (f. 11-15);
-declarațiile învinuitului (f. 35-36,41);
-declarațiile martorului Fazekas M. (f. 16,17);
-declarațiile persoanei vătămate Fazekas Joszef (f. 18-20);
-copie a sentinței penale nr. 498/12.06.2008 a Judecătoriei Cluj-N. (f. 21-30);
-adresă din partea Orange România S.A. și lista convorbirilor efectuate/primite în perioada 31.01._11 de la/de numărul de telefon_ (f. 49-52);
-fișa de cazier judiciar a învinuitului (f. 42-43);
Aceasta stare de fapt este confirmata de probele administrate în timpul cercetării judecătorești. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei însă poziția sa a fost apreciată de instanță ca fiind de circumstanță și în contradicție cu probele reținute.
Fapta inculpatului PERSA Ș. D. care în perioada 01-03.02.2011 a trimis, prin intermediul serviciului de telefonie mobilă, SMS-uri cu mesaje de amenințare, persoanei vătămate Fazekas Joszef, în vederea obținerii de la acesta în mod injust a sumei de 4.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, comisă în stare de recidivă post-executorie, prev. de art. 194 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.
Instanța a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor l-a condamnat pe inculpatul P. Ș. D. - pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1 C.penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal, la o pedeapsa de: 6 luni închisoare.
In baza art. 71 C.pen., a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal, pedeapsa urmând a fi executata în regim de detenție.
Instanța a constatat lipsa pretențiilor civile.
In baza art.191 Cod pr. penala, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma în care se includ și onorariul pentru apărătorul din oficiu a inculpatului în suma de 200 lei, în favoarea av. Contras I. A., onorariul ce se vor plăti din FMJ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. Ș. D. solicitând, în principal admiterea recursului, casarea hotărârii penale recurate și rejudecând, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 C.pr.pen., raportat la art.10 lit.d C.pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art.194 alin.1 C.pen.
S-a susținut că pentru existența infracțiunii de șantaj trebuie să existe o constrângere asupra persoanei vătămate, constrângere care trebuie să provoace o stare de temere, doar în acest mod putându-se afirma că s-a încălcat libertatea morală a persoanei vătămate.
În subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetat, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege conform disp. art.76 C.pen., reținând circumstanța atenuantă legală prev. de art.74 lit.c C.pen.
Totodată, raportat la mijloacele de comitere a faptelor s-a solicitat instanței să aibă în vedere gradul de pericol al acestei infracțiuni care este foarte scăzut. Inculpatul a dat declarații sincere, a recunoscut că a avut discuții cu partea vătămată, însă nici un moment nu a avut intenția de a amenința partea vătămată.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea a reținut următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, din care reiese dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua starea de fapt pe larg expusă în considerentele sentinței penale atacate, Curtea a subliniat împrejurarea că este neîntemeiată atât cererea de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit.d C.pr.pen., cât și cea de reducere a pedepsei reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prev. de art.74 lit.c C.pen.
În ceea ce privește cererea de achitare a inculpatului, acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de șantaj pentru care a fost condamnat, situație care impune analiza detaliată a mijloacelor de probă administrate în cauză. În acest sens, este de menționat că organele de poliție au identificat cartela GSM care a fost folosită în telefon, precum și telefonul de pe care au fost trimise mesajele și care a fost ridicat de la inculpat, iar seriile acestora, respectiv ale cartelei GSM și ale telefonului coincid. În cauză au fost audiate partea vătămată și mai multe persoane care au relatat faptul că a existat o constrângere a părții vătămate prin amenințare, pentru a remite inculpatului o sumă de bani, iar această temere a existat din moment ce au fost sesizate organele de poliție.
În ceea ce privește reducerea pedepsei, inculpatul a mai fost anterior condamnat tot pentru o infracțiune de șantaj, iar în cauză a fost reținută starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b C.pen., situație în care nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa aplicată fiind de natură de a reflecta gradul de pericol social concret al faptei.
Din aceste considerente, în baza rt. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. Ș. D. împotriva sentinței penale nr. 558 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Cluj N. și a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. I..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare la data de 22.01.2014 contestatorul P. Ș. D., fără a invoca vreun temei legal.
Contestatorul a solicitat în principal achitarea în temeiul art.10 lit.b/1 sau c din Vechiul Cod de procedură penală sau, în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În motivare contestatorul a arătat că a fost condamnat contrar realității, deoarece nu a săvârșit fapta de care a fost acuzat, că partea vătămată face parte din lumea interlopă, că greșit s-a ținut seama de declarația care i-a fost dictată de polițist.
Se mai arată că prin caracterizările depuse a dovedit că este o persoană de bună credință, că dorește să fie un om cinstit, onest și să nu mai aibă de a face cu legea penală.
Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate, în ședință publică, fără citarea părților, conform art.431 alin.1 Cod procedură penală, Curtea de Apel Cluj constată că aceasta nu este admisibilă.
Astfel, potrivit prevederilor art.386 din vechiul Cod procedură penală împotriva hotărârilor penale definitive se putea face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute in art.10 alin.1 lit.f)-i1), cu privire la care existau probe in dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514 alin.11 ori art.38516 alin.1.
Potrivit art.426 Cod procedură penală în prezent împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părțisau când, deși egal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Motivul invocat de către contestatorul P. Ș. D., respectiv greșita sa condamnare, întrucât fapta nu a fost comisă de el, respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sau schimbarea modalității de executare a pedepsei nu se încadrează în cazurile în care se poate face contestație în anulare, mai sus precizate.
Contestatorul solicită practic rejudecarea cauzei, ceea ce în calea extraordinară de atac nu este posibil decât în situații excepționale, expres și limitativ prevăzute de lege și care nu au putut fi invocate din împrejurări obiective în cursul judecării cauzei.
Motivele invocate de contestator sunt dintre cele care au fost avute în vedere de instanță cu ocazia soluționării cauzei, instanța arătând care sunt probele pe care se întemeiază soluția de condamnare, precum și criteriile de individualizare a modalității de executare.
Pronunțându-se in cauza M. vs. România,_/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusa de una din părțile procesului, nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, in absenta unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Curtea Europeană a reamintit ca principiul securității raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o reexaminare a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obține o rejudecare si o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.431 alin.2 Cod procedură penală, Curte de Apel Cluj va respinge ca inadmisibilă în principiu, contestația in anulare formulată de către de contestatorul P. S. D., domiciliat in Cluj N., . împotriva deciziei penale nr. 62/R din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă în principiu, contestația in anulare formulată de contestatorul P. S. D., domiciliat in Cluj N., . împotriva deciziei penale nr. 62/R din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2014 .
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
A. COVRIGMONICA Ș. L. M.
GREFIER
M. B.
Red.L.M./M.N.
2 ex/4.03.2014
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 154/2014.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
