Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 1019/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 5309/211/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1019/A/2014

Ședința publică din 17 noiembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C., judecător

JUDECĂTOR: M. Ș.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.

S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.658 din 10.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N. pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpații D. M. A. și B. C. A. - ambii trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie prev. și ped. de art.233 al.1 lit.d NCP.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. M. A., asistat de către av. P. C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. Andrasoni D. și inculpatul B. C. A., asistat de apărător ales, av. R. C., toți avocații din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. C. A. arată că locuiește fără forme legale în T., ., jud. Cluj.

Apărătorul ales al inculpatului B. C. A. solicită a se încuviința efectuarea unui referat de evaluare psiho-socială a inculpatului de către serviciul de probațiune apreciind că o evaluare pozitivă a acestuia ar putea convinge și mai mult de justețea hotărârii primei instanțe, cu consecința respingerii apelului declarat de parchet.

Față de cererea formulată, Curtea acordă cuvântul părților .

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii în probațiune întrucât în primă instanță s-au depus acte în circumstanțierea inculpatului, iar hotărârea primei instanțe se bazează pe elemente legate de caracterizarea inculpaților și alte împrejurări de natură socială.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. M. A. apreciază că la dosar sunt suficiente date, din care să rezulte profilul inculpatului.

Curtea deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de apărătorul ales al inculpatului B. C. A., apreciind că la dosar sunt suficiente date pentru individualizarea pedepselor ce se impun, eventual, aplicate în cauză.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public susține apelul așa cum a fost formulat și pentru considerentele arătate în memoriul depus la dosar, solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a soluției primei instanțe și, rejudecând cauza, a se dispune executarea pedepselor aplicate în regim de detenție.

În susținerea apelului arată că fapta de tâlhărie calificată comisă de inculpați, recunoscută de aceștia ca atare, nu justifică o modalitate neprivativă de libertate a executării pedepsei, modalitatea aleasă de instanță nefiind de natură a garanta realizarea funcțiilor la care legiuitorul face referire în condițiile art.91 NCP.

Apreciază că la dosar există suficiente elemente din care se poate deduce că fapta comisă prezintă o gravitate substanțială, raportat la premisele luării rezoluției infracționale de către cei doi inculpați împreună, modalitatea în care au înțeles să pună în practică activitatea infracțională, pe care au și recunoscut-o, realizarea acesteia efectivă într-un loc public, într-o zonă circulată, prin asumarea riscului identificării de către alte persoane, realizarea de violențe efective și deposedarea de bunuri.

Prin urmare, raportat la aceste elemente, apreciază că se poate justifica premisa unei fapte extrem de grave, aspectele pe care prima instanță și-a bazat soluția în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având o importanță redusă din această perspectivă.

În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. M. A. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.

În susținerea poziției procesuale arată că, în mod corect instanța a ținut seama de împrejurările reale ale faptei și personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, este singurul întreținător al familiei, a recunoscut și regretat fapta, a respectat condițiile de control judiciar, ceea ce semnalează un indiciu că într-adevăr, există șanse reale de reabilitare și de îndeplinire a rolului sancționator și fără o pedeapsă cu executare în regim de detenție.

Consideră că atunci când legea permite aplicarea unor pedepse cu clemență, aceasta trebuie să fie avută în vedere de instanță față de persoanele care se află la prima confruntare cu legea penală.

Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Apărătorul ales al inculpatului B. C. A. solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că îndreptarea inculpatului și atingerea scopului pedepsei aplicate se poate face și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Solicită a se avea în vedere consecințele minime ale faptei comise de inculpat, persoana inculpatului și posibilitatea acestuia de îndreptare, precum și intenția inculpatului de a recupera prejudiciul. De asemenea, susține că cele 2 luni de arest preventiv a inculpatului au contribuit la conștientizarea faptei comise. Mai mult, inculpatul și-a dat acordul în prestarea unei munci în folosul comunității.

Depune la dosar ca speță, sentința penală nr.614/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, care solicită a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.

Inculpatul D. M. A. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Inculpatul B. C. A. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă. Lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA

Prin sentința penală nr.658 din 10 iunie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.396 alin.2 din Codul de procedură penală raportat la art.233, art.234 alin.1 lit.d din Codul penal, cu reținerea art.396 alin.10 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul B. C. A. fiul lui natural și M., născut la data de 11.01.1980 în T., jud. Cluj, domiciliat în T., ..2B, jud. Cluj, f.f.l. în T., ..25 (la fam. H. D. M.), CNP_, fără antecedente penale, cetățean român, studii 12 clase, divorțat, 1 copil minor, muncitor la ., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de persoana vătămată S. C. M..

În temeiul art.396 alin.2 din Codul de procedură penală raportat la art.233, art.234 alin.1 lit.d din Codul penal, cu reținerea art.396 alin.10 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul D. M. A., fiul lui C. și I. Traiana, născut la data de 28.05.1989 în T., jud. Cluj, domiciliat în comuna C. M., ., jud.Cluj, f.f.l. în Cluj-N., ., CNP_, fără antecedente penale, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, muncitor necalificat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de persoana vătămată S. C. M..

În temeiul art.67 alin.1 din Codul penal s-a dispus pentru fiecare dintre inculpați aplicarea pe o durată de 4 ani a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin. 1 lit.a,b,h,n din Codul penal, respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice care implică exercițiul autorității de stat;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

n) dreptul de a comunica cu co-inculpatul și cu persoana vătămată.

În temeiul art.65 alin. 1 din Codul penal s-a dispus pentru fiecare dintre inculpați aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n din Codul penal, așa cum au fost menționate în alineatul anterior.

În temeiul art.91 din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de 3 ani închisoare aplicate inculpaților pe durata termenului de supraveghere de 4 ani – stabilit conform art.92 alin.1 din Codul penal.

În temeiul art.93 alin. 1 din Codul penal s-a stabilit ca inculpații să respecte pe durata termenului de supraveghere de 4 ani a următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
să comunice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art.93 alin.2 din Codul penal s-a stabilit ca inculpații să respecte pe durata termenului de supraveghere de 4 ani a următoarei obligații:

să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, stabilit de către consilierul responsabil de caz în urma efectuării evaluării (inițiale sau periodice) având ca scop reducerea riscului de recidivă (în funcție de nevoile identificate);

În temeiul art.93 alin.3 din Codul penal s-a stabilit ca inculpații să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile derulată în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-N..

În temeiul art.91 alin.4 din Codul penal s-a atras atenția condamnaților asupra importanței renunțării la conduita infracțională, inclusiv a respectării măsurilor și obligației stabilite în sarcina lor, în caz contrar existând posibilitatea/riscul revocării suspendării executării pedepselor aplicate și a executării lor în regim de detenție.

În temeiul art.72 alin.1 din Codul penal s-a scăzut din pedepsele de 3 ani închisoare aplicate fiecărui inculpat prin prezenta sentință penală durata reținerii și a arestului preventiv cuprinsă între 26.02.2014 – 16.04.2014.

În temeiul art.397 alin.1 din Codul de procedură penală raportat la art.19 și la art.25 alin.1 din Codul de procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de S. C. M.. Astfel, în temeiul art.25 alin.2 din Codul de procedură penală, s-a dispus restituirea telefonului mobil marca Samsung Galaxy S II Plus cu ._/05/_/6 aparținând persoanei vătămate și aflat în custodia . Cluj-N. (la casa de amanet „Goldbox” din Cluj-N., ., .). În temeiul art.19 alin.1 și 5 și al art.25 alin.1 din Codul de procedură penală i-a obligat pe inculpați în solidar la plata către partea civilă S. C. M. a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art.398 din Codul de procedură penală raportat la art.274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 12.03.2014 în dosarul nr.1812/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a fost trimis în judecată, cercetați în stare de arest, inculpații D. M. A. și B. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art.233 alin.1, art.234 alin.1 lit.d Codul penal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței în data de 12.03.2014, inculpații fiind trimiși în judecată în stare de arest preventiv.

În actul de sesizare s-a reținut în fapt că la data de 19.02.2014, în jurul orelor 23.00, aceștia au acostat-o pe partea vătămată S. C. M., pe . imobilului cu nr.63 și, prin folosirea violenței, au deposedat-o de un telefon mobil marca Samsung Galaxy, cauzând un prejudiciu de 1200 de lei.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a plângerii (fila 8), procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 10-16), documentele prin care casa de amanet GOLDBOX atestă achiziționarea telefonului de la inculpatul B. C. A. (fila 41), recunoaștere după planșa foto (filele 22-24), declarațiile părții vătămate (filele 18-19), declarațiile inculpatului B. C. A. (filele 32-33, 35), declarațiile inculpatului D. M. – A. (filele 37-38, 40).

Pe parcursul urmăririi penale, D. M. A. și B. C. A. au recunoscut fapta săvârșită și și-au asumat vinovăția comiterii acesteia.

Prin ordonanța din 19.02.2014 s-a început urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art.233 alin.1, art.234 alin.1 lit.d din codul penal (fila 4 dosarul de urmărire penală).

Prin ordonanța din 26.02.2014 s-a dispus efectuarea urmăririi penale în cauza față de B. C. A., care a dobândit calitatea de suspect cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. și ped. de art.233 și art.234 al.1 lit.d Codul penal (fila 5).

Prin ordonanța din data de 26.02.2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de D. M. – A., care a dobândit calitatea de suspect cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. și ped. de art. 233 și art. 234 al. 1 lit. d Codul penal (fila 6).

Prin ordonanța din data de 26.02.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați (fila 7).

Prin ordonanța din 26.02.2014, inculpatul B. C. A. a fost reținut pentru 24 de ore, începând cu orele 15⁰⁰, până în data de 27.02.2014 la orele 15⁰⁰ (fila 47).

Prin ordonanța din 26.02.2014, inculpatul D. M. – A. a fost reținut pentru 24 de ore, începând cu orele 15⁰⁰, până în data de 27.02.2014 la orele 15⁰⁰ (fila 45).

Prin încheierea nr.5/20.02.2014 a Judecătoriei Cluj-N. s-a dispus autorizarea pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 20.02.2014, ora 16,15 până la data de 21.03.2014, ora 16,15 inclusiv, a interceptării și redării pe orice tip de suport a comunicărilor și convorbirilor telefonice, precum și a mesajelor de tip SMS purtate, trimise ori recepționate de pe terminalul mobil având ._, precum și localizarea prin GPS sau orice alte mijloace electronice de supraveghere a telefonului mobil având ._ și s-a dispus autorizarea interceptării și redării pe orice tip de suport a comunicărilor și convorbirilor telefonice, a mesajelor de tip SMS purtate, trimise ori recepționate pe cartela S. cu numărul 0745-_, precum și localizarea prin GPS sau orice alte mijloace electronice de supraveghere a cartelei S. cu numărul 0745-_.

Prin ordonanța din data de 04.03.2014 s-a dispus încetarea imediată a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice postul telefonic mobil având ._ și a numărului de telefon 0745-_.

Prin sesizarea înregistrată sub numărul_ la data de 27 februarie 2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a propus instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 224 din Codul de procedură penală, luarea măsurii arestării preventive față de inculpații B. C. A. și D. M. A..

Prin încheierea nr.5/C/A/27.02.2014 a Judecătoriei Cluj-N., si încheierea privind îndreptarea erorii materiale emisă în aceeași dată, 27.02.2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. C. A. și D. M. – A. pe o durată de 20 zile cu începere din data de 27.02.2014 și până la data de 18.02.2014 inclusiv (filele 51-61). Contestația formulată de inculpați a fost respinsă prin încheierea nr.8 din data de 05.03.2014 a Tribunalului Cluj.

În conformitate cu dispozițiile articolului 207 aliniatul 2 din Codul de procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, judecătorul de cameră preliminară a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, dispunând prin încheierea nr.280/14.03.2014 înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, soluție respinsă însă prin încheierea penală nr.12/2014 a Judecătoriei Cluj-N., menținându-se starea de arest a inculpaților.

În procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și nu au fost invocate excepții, situație în care prin încheierea din data de 11.04.2014 s-a dispus începerea judecării cauzei.

În conformitate cu dispozițiile articolului 208 aliniatul 1 din Codul de procedură penală instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, dispunând prin încheierea f.nr. din data de 14.04.2014 înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, soluție menținută prin decizia penală nr.45/2014 a Tribunalului Cluj.

În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpații au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (filele 67, 68) că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acesteia, cerere care a fost admisă de instanța de judecată.

La dosar au fost depuse note de ședință din partea persoanei vătămate (filele 19-22), adresa . (fila 59), situația juridică a inculpaților (filele 63, 64), înscrisuri în circumstanțiere (filele 65, 66) și concluzii scrise (filele 69-71).

Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 5 și art.349 alin.1 Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că:

Din declarațiile persoanei vătămate și din procesul verbal de cercetare la fața locului reiese că în data de 19.02.2014 S. C. M. se întorcea la domiciliul său din direcția Opera Maghiară, Casa de Cultură a Studentilor, . Muzeului, iar în timp ce se deplasa pe . Cluj-N., iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr.63 a fost acostată de către doi tineri necunoscuți care, prin utilizarea unor acte de violență au deposedat-o de un telefon mobil marca Samsung Galaxy S II Plus în valoare de aproximativ 1200 lei (filele 8, 10-15).

Cu privire la actele de agresiune exercitate asupra ei, persoana vătămată a precizat că tinerii au atacat-o din spate, unul dintre aceștia cuprinzându-o cu brațul peste față și gură, ținându-o strâns lipită de corpul său, în timp ce al doilea tânăr a căutat-o prin buzunare și i-a sustras telefonul mobil. După ce au deposedat-o de telefon, cei doi tineri au fugit de la fața locului, nu înainte ca unul dintre ei să o amenințe că o omoară dacă strigă după ajutor. În urma celor întâmplate, S. C. M. nu a suferit leziuni vizibile sau care să necesite îngrijiri medicale.

Persoana vătămată l-a identificat după planșa foto pe agresorul care i-a sustras telefonul și a amenințat-o cu moartea în persoana lui B. C. A. (filele 20-24), declarând că îl recunoaște după fizionomie. Aceasta nu l-a putut identifica pe cel de-al doilea agresor deoarece nu a văzut fața acestuia atunci când a imobilizat-o din spate și când a fugit.

Din declarațiile inculpaților rezultă că, în seara zilei de 19.02.2014, aceștia se aflau pe . local de jocuri de noroc. După ce au consumat băuturi alcoolice cei doi au părăsit localul și au observat-o pe persoana vătămată singură pe stradă. Când S. C. M. mai avea aprox.50 m până la domiciliul său, aceasta a fost atacată de către inculpații B. C. A. și D. M. – A.. Persoana vătămată a fost imobilizată de către inculpatul D. M. – A. care a prins-o cu mâna dreaptă de mâna dreaptă si i-a pus mâna stângă la gură, timp în care inculpatul B. C. A. a căutat-o în buzunar și i-a sustras telefonul mobil marca Samsung Galaxy, în valoare de 1200 lei. Inculpatul B. C. A. a amenințat-o să nu strige deoarece partea vătămată a încercat să strige după ajutor.

Amândoi au părăsit locul faptei în direcția Serviciului de Ambulanță, după care au amanetat telefonul părții vătămate în data de 19.02.2014, la ora 23,25, la casa de amanet GOLDBOX, aparținând . Cluj-N., pentru suma de 500 lei, pe numele B. C. A..

Instanța a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, dar și că starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art.5 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Astfel, declarațiile inculpaților în care recunosc comiterea faptelor și precizează contribuția fiecăruia la săvârșirea acestora se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate, cu informațiile consemnate în procesul verbal încheiat cu ocazia derulării procedurii de recunoaștere după planșele foto, dar și cu înscrisurile care atestă modul de valorificare a bunului sustras.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Infracțiunea de tâlhărie este una dintre infracțiunile complexe, care are un obiect juridic principal (identic cu al infracțiunii de furt – ce constă în relațiile sociale de ordin patrimonial referitoare la posesia și detenția asupra bunurilor mobile) și un obiect juridic secundar (identic cu al infracțiunilor de lovire sau alte violențe/vătămare corporală/vătămare corporală gravă sau amenințare – ce constă în relațiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea persoanei îndreptățite să păstreze anumite bunuri, respectiv relațiile sociale referitoare la viața, integritatea corporală sau libertatea persoanei).

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpaților D. M. A. și B. C. A. s-a concretizat în două acțiuni strâns legate între ele, respectiv acțiunea de a lua din detenția persoanei vătămate telefonul mobil și cea de exercitare a violențelor fizice și psihice asupra acesteia, acțiuni aflate într-o relație de intercondiționare (exercitarea agresiunilor a avut drept scop înfrângerea rezistenței părții vătămate pentru ca inculpatul B. C. A. să poată scoate din detenția acesteia telefonul mobil și să-și asigure amândoi scăparea). Aceste acțiuni au avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă trecerea bunului din detenția persoanei vătămate în stăpânirea inculpaților și, totodată, cauzarea unor suferințe fizice/psihice. Cu privire la activitatea secundară realizată de către inculpați, art.233 alin.1 din Codul penal prevede că aceasta poate fi efectuată „prin întrebuințare de violențe sau amenințări”. Aceasta semnifică o constrângere fizică sau psihică exercitată asupra unei persoane, acțiune care trebuie să fie efectivă și să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei, fără a fi necesar ca ea să aibă caracterul unei forțe irezistibile, iar aptitudinea violenței de a constrânge se apreciază în fiecare caz în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.

Având în vedere împrejurările comiterii faptei de către D. M. A. și B. C. A. (pe timp de noapte, asupra unei persoane de sex feminin, în absența unor persoane care să poată interveni în ajutorul acesteia etc.), scopul exercitării agresiunii asupra lui S. C. M. – pentru a o imobiliza și pentru a-și asigura scăparea, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite cele două componente ale infracțiunii de tâlhărie, respectiv însușirea și violența/amenințarea, situație în care faptele săvârșite de către inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art.233 alin.1, art.234 alin.1 lit.d din Codul penal

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpații au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe în ceea ce privește ambele acțiuni de sustragere - întrucât au prevăzut potențialele rezultate ale faptelor lor și au urmărit cauzarea acestora și de „convingere” a persoanei vătămate să renunțe la bunul mobil și la urmărirea lor.

Forma calificată a infracțiunii de tâlhărie este atrasă de perioada de timp în care a avut loc comiterea faptei, respectiv la orele 23⁰⁰, situație în care devin aplicabile în prezenta cauză dispozițiile art.234 alin.1 lit.d din Codul penal.

Potrivit art.396 alin.2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că a condamnat pe fiecare dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art.233 alin.1 – art.234 alin.1 lit.d C.pen.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 74 din Codul penal, respectiv: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea fiecărui inculpat apreciate în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate, situația familială și socială, dar și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.

Odată reținute dispozițiile art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie calificată suferă modificări în sensul reducerii acesteia cu o treime, situație în care se situează între 2 ani închisoare și 6 ani 8 luni închisoare și interzicerea unor drepturi.

Având în vedere natura faptei, gravitatea acesteia așa cum rezultă din împrejurările în care a fost săvârșită (pe timpul nopții, de către două persoane, prin imobilizarea și amenințarea persoanei vătămate, profitând de faptul că aceasta era femeie și mizând pe șocul resimțit și pe imposibilitatea acesteia de a se împotrivi), dar și urmările cauzate (atât patrimoniale – prin sustragerea telefonului, cât și nepatrimoniale – prin trauma psihică pe care aceasta a experimentat-o prin săvârșirea asupra ei a unei infracțiuni grave ) apreciem că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.

Analizând gradul de participare al fiecărui inculpat la săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, eforturile depuse pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin sustragerea telefonului, dar mai ales conștientizarea gravității infracțiunii comise s-a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare ar fi aptă de a asigura deopotrivă constrângerea fiecărui inculpat, cât și atenționarea lor asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

Din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpatul B. C. A. a fost cercetat în cursul anului 2013 pentru comiterea unei fapte de sfidare a organelor judiciare pentru care a fost sancționat administrativ cu amendă în cuantum de 1.000 lei, iar inculpatul D. M. A. nu are antecedente penale. În urma contactării lucrătorilor de poliție din cadrul Postului de poliție al comunei C. M., aceștia au oferit unele date privind familia de proveniență și conduita inculpatului D. M. A.. Astfel, familia acestuia locuiește pe raza satului Ciurgău într-un imobil care oferă condiții minime de trai, că numărul membrilor este ridicat și că părinții nu obțin venituri din activități lucrative, ci din ajutoarele sociale primite de la primărie. Unii dintre membri familiei sunt plecați din localitate și au reședințele în alte localități, iar cei aflați în raza de competență a Postului de poliție al comunei C. M. nu au creat probleme deosebite de natură penală. Aceste informații se coroborează cu cele oferite instanței de către inculpatul D. M. A. care a precizat că locuiește pe raza municipiului Cluj-N. împreună cu un frate, că lucrează în domeniul construcțiilor și că își vizitează familia de proveniență o dată la o lună/o lună și jumătate. În plus, la termenul din data de 14.04.2014 el a precizat că este singurul întreținător al familiei în condițiile în care părinții săi nu au locuri de muncă și are mai mulți frați mai mici.

Cu privire la inculpatul B. C. A., din informațiile oferite de către dl. V. Z. în calitate de administrator al . și din adeverința eliberată rezultă că inculpatul lucrează de aproximativ 5 ani în domeniul construcțiilor, unde și-a îndeplinit cu conștiinciozitate sarcinile de serviciu, unde a dat dovadă de respect și responsabilitate atât față de colegi, cât și față de clienți. La termenul din data de 14.04.2014 inculpatul a precizat că familia se confruntă cu grave probleme materiale și financiare deoarece soția sa nu a mai avut posibilitatea să achite chiria, fiind nevoită să se mute împreună cu copilul minor într-un adăpost pentru persoane fără locuință.

Cei doi inculpați au respectat condițiile măsurii preventive a controlului judiciar, prezentându-se la organele de poliție conform programului întocmit și la instanța de judecată – la solicitarea acesteia.

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice care implică exercițiul autorității de stat;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

n) dreptul de a comunica cu co-inculpatul și cu persoana vătămată.

În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal s-a dispus pentru fiecare dintre inculpați aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n din Codul penal, așa cum au fost menționate în alineatul anterior.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate, având în vedere faptul că inculpații au avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, că au manifestat regret față de fapta săvârșită și au conștientizat gravitatea acesteia, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, dar că se impun stabilirea unor obligații în sarcina acestora pentru a preveni menținerea conduitei infracționale, și constatând îndeplinite celelalte condiții impuse de articolul 91 din Codul penal pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, va dispune aplicarea acestei forme de individualizare a modului de executare a pedepselor aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani – stabilit conform art. 92 alin. 1 din Codul penal.

În temeiul art.93 alin.1 din Codul penal s-a stabilit ca inculpații să respecte pe durata termenului de supraveghere de 4 ani măsurile de supraveghere menționate în dispozitivul hotărârii.

În temeiul art.93 alin.2 din Codul penal s-a stabilit ca inculpații să respecte pe durata termenului de supraveghere de 4 ani obligațiile, de asemenea, menționate în dispozitivul hotărârii.

În temeiul art.72 alin. 1 din Codul penal s-a scăzut din pedepsele de 3 ani închisoare aplicate fiecărui inculpat prin prezenta sentință penală durata reținerii și a arestului preventiv cuprinsă între 26.02.2014 – 16.04.2014.

În temeiul art.19 alin.1 și 5 și al art.25 alin.1 din Codul de procedură penală au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă S. C. M. a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale – având în vedere trauma psihică pe care aceasta a experimentat-o prin săvârșirea asupra ei a unei infracțiuni grave, traumă descrisă prin notele de ședință depuse la dosar la fila 20. Astfel, urmările psihice ale faptei care face obiectul prezentului dosar penal și-au pus amprenta atât asupra vieții familiale a persoanei vătămate, cât și asupra celei profesionale. S. C. M. a manifestat probleme de concentrare la serviciu, stări de teamă și de disconfort, fiind nevoită să urmeze un tratament medicamentos.

În temeiul art.398 din Codul de procedură penală raportat la art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., solicitând desființarea acesteia, în parte și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate de prima instanță.

În motivarea apelului, s-a arătat că judecătorul fondului a apreciat greșit că scopul pedepsei poate fi atins, în cazul inculpaților intimați, și fără executarea pedepselor, instanța dând prevalență împrejurărilor legate de persoana inculpaților, în detrimentul celor privind gravitatea faptei și periculozitatea făptuitorilor.

Astfel, nu s-au avut în vedere împrejurările concrete și modul de comitere a faptei - după ce inculpații au părăsit un local de jocuri de noroc și fiind sub influența băuturilor alcoolice, la o oră înaintată, profitând de vulnerabilitatea victimei, exercitând violențe și amenințări asupra acesteia; motivul pentru care inculpații au comis fapta - pentru distracție, cum au arătat inculpații, banii obținuți din valorificarea bunului sustras fiind folosiți pentru taxi și băutură.

Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.374 alin.4 C.pr.pen., inculpații recunoscând comiterea faptei pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Așa fiind, raportat și la motivele de apel, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare, din perspectiva criteriilor legale.

Se constată, în primul rând că, în mod corect instanța a valorificat criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art.72 C.pen.1969, ținând seama de: gradul de pericol social concret al faptelor comise –ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate - cele privind patrimoniul, dar și sănătatea și integritatea corporală, precum și libertatea psihică a persoanei; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă – închisoarea de la 3 ani la 10 ani, limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen., deci închisoarea de la 2 ani la 6 ani și 8 luni; persoana inculpaților – cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta, inculpatul D. M.A.- fără antecedente penale, iar inculpatul B. C.A. - sancționat administrativ în anul 2013 pentru o infracțiune de sfidarea organelor judiciare.

S-au aplicat astfel, pedepse în limite legale, peste minimul special prevăzut de lege ( redus cu 1/3), în măsură, apreciem și noi, să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.1969.

Totodată, Curtea apreciază oportună și eficientă și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță - suspendarea sub supraveghere - întrucât, raportat la natura infracțiunii comise - una de violență, relațiile sociale periclitate prin astfel de infracțiuni, se impune ca inculpații să-și adapteze comportamentul, într-o măsură mai mare, la normele sociale, să-și reconsidere atitudinea față de normele legale, prin monitorizarea conduitei lor, cel puțin o perioadă, în așa fel încât, să conștientizeze într-o mai mare măsură faptele comise și consecințele acestora pentru ei și pentru societate, să nu mai reitereze comportamente infracționale, cu atât mai mult, cu cât, trebuie să facă acest lucru, sub avertizarea revocării suspendării și executării în detenție a pedepsei.

Mai mult, inculpații sunt obligați să participe la programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune, care îi va supraveghea și vor presta muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă destul de îndelungată - activități care, apreciem noi, îi vor ajuta să-și formeze o altă atitudine față de lege, ordinea de drept și vor scădea riscul de recidivă și, chiar de reiterare a oricărei atitudini ilicite.

Instanța a evaluat judicios toți factorii privind circumstanțele cauzei, atât cele reale, cât și cele privind persoanele inculpaților, realizând un echilibru între aceștia, fără a da prevalență unora în detrimentul altora și, ținând seama într-adevăr, atât de gravitatea faptei care, fără a fi negată, nici nu poate fi supraevaluată (persoana vătămată, deloc de neglijat, fiind afectată psihic, dar nu și fizic, traumatismul psihic fiind acoperit prin obligarea inculpaților la plata de daune morale), dar și de atitudinea inculpaților, atât cea anterioară comiterii prezentei fapte - una, aproximativ normală, cât și cea procesuală - de recunoaștere și colaborare cu organele judiciare, o eventuală privare de libertate a inculpaților, apreciindu-se că nu contribuie, într-o măsură mai mare, decât monitorizarea acestora de un serviciu specializat, la reeducarea și reintegrarea socială a acestora.

Pentru toate aceste considerente, se constată nefondat apelul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza 424 alin.2 rap. la art.404 alin.4 C.pr.pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestului preventiv de la 26.02.2014 la 16.04.2014.

În baza art.272 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu - avocat A. D..

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr. 658 din 10 iunie 2014 a Judecătoriei Cluj-N..

În baza art.424 alin.2 rap. la art.404 alin.4 C.pr.pen. deduce din pedepsele aplicate inculpaților D. M. A. și B. C. A. durata reținerii și arestului preventiv de la 26.02.2014 la 16.04.2014, pentru fiecare inculpat.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu -avocat A. D..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 17 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. C. M. Ș.

GREFIER

M. B.

Dact.A.C./Dact.H.C.

4 ex./25.11.2014

Jud.fond. M. D. A.

← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006....		Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p..... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel CLUJ