Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 892/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 892/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 12034/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.892/P

Ședința publică de la 22 decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - A. I.

Judecător - D. I. N.

Cu participare: Grefier - G. P.

Ministerului Public prin procuror – L. S.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul V. S. – cu domiciliul în comuna Agigea, ..51, județul C., împotriva sentinței penale nr.865 din data de 3 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.335 alin.2 Cod penal.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 26 noiembrie 2014 și a amânat-o la datele de 4 decembrie 2012, 12 decembrie 2014, 18 decembrie 2014 și 22 decembrie 2014 când a pronunțat următoarea decizie.

- CURTEA –

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr.865 din data de 3 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

„În baza art. 396 alin. 4 C.proc.pen., art. 335 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 83 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., stabilește o pedeapsă de 6 luni închisoare față de inculpatul V. S. (cetățean român, fiul lui Neburet și Giulten, născut la data de 13.07.1972, în municipiul C., jud. C., domiciliat în .. 51, județul C., căsătorit, studii superioare, profesie profesor la Școala nr. 1 G. E. din Năvodari, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

Amână aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare față de inculpatul V. S. și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 C.pen..

În baza art. 85 C.pen. coroborat cu art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, stabilește în sarcina inculpatului V. S. respectarea următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul C., în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul C. schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul C. informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. 3 C.proc.pen., art. 88 C.pen. atrage atenția inculpatului V. S. că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere sau nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere, va impune revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul V. S. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1800 lei (1500 lei aferenți urmăririi penale și 300 lei aferenți judecății în primă instanță) avansate de către stat.”

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 16.11.2013, ora 16.41, a condus autoturismul marca Daewo Espero cu numărul de înmatriculare_ pe bulevardul A. V. din municipiul C. deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, în intervalul 13.11._14 conform art. 111 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 republicată, deoarece la data de 13.11.2013 a încălcat prevederile art. 102 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002 republicată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V. S..

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului V. S. s-a solicitat a se dispune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.16 lit.d Cod procedură penală, în sensul că există o cauză justificativă pe de o parte și o cauză de neimputabilitate pe de altă parte; în acest sens, s-a susținut că inculpatul a fost depistat în trafic la data de 13.11.2013, când i-a fost înmânată dovada fără drept de circulație, iar după trei zile, în perioada în care avea dreptul să formuleze plângere împotriva procesului-verbal a fost depistat din nou; față de împrejurarea că inculpatul a formulat plângere la o dată ulterioară, s-a solicitat ca instanța să aprecieze dacă sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.30 Cod penal raportat la art.16 lit.d Cod procedură penală, susținându-se că inculpatul nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, acesta având reprezentarea faptului că în condițiile în care i-a fost eliberat procesul-verbal și are dreptul să formuleze în 15 zile plângere, poate să circule în această perioadă, iar în ultima zi să formuleze plângere, cu menționea că inculpatul a formulat plângere însă după ce a expirat termenul de 15 zile.

În subsidiar, inculpatul V. S. a solicitat a se aprecia asupra cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, întrucât din punctul său de vedere cuantumul și modalitatea de executare a acesteia sunt exagerat de mari, considerând că se poate dispune aplicarea unei amenzi cu art.80 Cod penal, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere că inculpatul este cadru didactic, nu are antecedente penale iar o soluție de condamnare i-ar afecta reputația.

La termenul din data 13.11.2014, inculpatul V. S. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către inculpatul V. S. nu este fondat, pentru următoarele:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului V. S. sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.

În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- proces verbal de constatare a faptei comise (f.9.dup),

- adresă nr._/03.12.2013 emisă de IPJ C. – Serviciul Rutier (f.12-13), din care reiese că la momentul opririi în trafic în data de 16.11.2013 inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, în intervalul 13.11._14,

- declarații martori (f.14-16.dup), din care rezultă prezența martorului asistent L. M. la momentul depistării în trafic a inculpatului ocazie cu care a prezentat dovada de ridicare a permisului de conducere fără drept de conducere.

- fotocopii după dovada . nr._ eliberată la data de 13.11.2013, ora 11.12, către inculpat în care se menționează ridicarea dreptului de circulație,

- declarații inculpat (f.19-20.dup), în cuprinsul cărora precizează că nu a cunoscut faptul că avea suspendată efectiv exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice.

- fotocopie a certificatului de grefă (f.29.dup) privind contestarea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, în cadrul dosarului civil nr._, acțiune civilă înregistrată la data de 25.02.2014 la Judecătoria C..

Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului V. S. prin care s-a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art.16 lit.d Cod procedură penală.

În acest sens, Curtea reține că nu se poate reține că exercitarea dreptului de conducere al inculpatului V. S. nu a fost suspendată cu începere din data de 13.11.2013, atâta timp cât în data de 13.11.2014 s-a constatat comiterea de către inculpat a contravenției prev. de art.102 alin.3 lit.c) din OUG nr.195/2002 rep. (constând în neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune), contravenție pentru care, potrivit art.111 alin.1 lit.c) din OUG nr.195/2002 rep., permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către organul constatator, acesta din urmă eliberând contravenientului o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, potrivit art.111 alin.2,3 din OUG nr.195/2002 rep.

Prin urmare, suspendarea exercitării dreptului de a conduse autovehicule pe drumurile publice este executorie din momentul aplicării acestei măsuri, în condițiile în care permisul de conducere i-a fost reținut de către organul constatator iar dovada înlocuitoare a permisului de conducere este fără drept de circulație.

În consecință, Curtea constată că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului prin care s-a susținut că această măsură devenea executorie doar după trecerea termenului de contestare a procesului verbal de contravenție, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 și art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia iar plângerea suspendă executarea” iar din actele dosarului reiese că plângerea împotriva sancțiunii contravenționale a suspendării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice a fost formulată de inculpat la data de 25.02.2014, moment până la care sancțiunea constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduse autovehicule pe drumurile publice era executorie, fapta care face obiectul prezentului dosar fiind comisă de inculpat la data de 16.11.2013, deci anterior formulării plângerii contravenționale.

Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului prin care s-a susținut că este incident un caz de imputabilitate, respectiv eroarea prev. de art.30 cod penal constând în necunoașterea de către inculpat a existenței unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

În acest sens, Curtea constată că inculpatul nu invocă necunoașterea existenței unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei ci de fapt invocă necunoașterea dispozițiilor legale prev. de art.111 alin.1 lit.c), alin.2,3 din OUG nr.195/2002 rep. și de art. 31 alin. 1 și art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind momentul de când se execută sancțiunea constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, însă este aplicabil principiul de drept „nemo censetur legem ignorare”, principiu aplicabil și în dreptul penal român, potrivit căruia necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură vinovăția, deci nici caracterul penal al faptei.

În același sens, Curtea mai are în vedere că inculpatul deține permis de conducere din anul 1995, iar necunoașterea legislației aplicabile îi este imputabil, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 30 cod penal.

Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, fapta inculpatului V. S. care la data de 16.11.2013, ora 16.41, a condus autoturismul marca Daewo Espero cu numărul de înmatriculare_ pe bulevardul A. V. din municipiul C. deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, în intervalul 13.11._14 conform art. 111 alin. 1 lit.c) din OUG nr. 195/2002 republicată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art.335 alin. 2 cod penal.

Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului V. S. prin care s-a criticat natura pedepsei aplicate.

Astfel, Curtea apreciază că față de modalitatea concretă de comitere a faptei (la scurt timp după ce îi fusese suspendat dreptul de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, precum și la faptul că nu a existat nici o cauză obiectivă care să justifice în vreun fel necesitatea ca inculpatul să conducă autovehiculul în acel moment, inculpatul dând astfel dovadă de ușurință în nerespectarea dispozițiilor privind conducerii unui autovehicul pe drumurile publice) nu se impune stabilirea unei pedepse constând în amendă penală.

De asemenea, față de aceleași aspecte expuse mai sus, Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului V. S. prin care a solicitat reducerea pedepsei stabilite, având în vedere că pedeapsa de 6 luni închisoare reprezintă minimul special al pedepsei închisorii prev. de art.335 alin.2 cod penal și față de faptul că, față de particularitățile cauzei, nu poate fi reținută în cauză vreuna dintre circumstanțele atenuante legale sau judiciare prev. de art.75 alin.1,2 cod penal.

Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului V. S. prin care s-a solicitat să se facă aplicarea prev. art.80 cod penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei, Curtea apreciind că infracțiunea săvârșită de către inculpat nu prezintă o gravitate redusă, nefiind îndeplinită astfel cerința prev. de art.80 alin.1 lit.a) cod penal, raportat la ușurința comiterii faptei de către inculpat, în contextul multitudinii comiterii de asemenea infracțiuni în ultima perioadă de timp.

Curtea constată că aspectele prezentate de către inculpat (situația personală, statutul său de profesor) au fost avute în vedere de către instanța de fond, în sensul că nu a dispus condamnarea inculpatului ci a făcut aplicarea dispozițiilor prev. de art.83 cod penal privind amânarea aplicării pedepsei, raportat și la consimțământul inculpatului de a presta o muncă în folosul comunității.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul V. S. împotriva sentinței penale nr.865 din data de 3 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge apelul formulat de către inculpat V. S. – cu domiciliul în comuna Agigea, ..51, județul C., împotriva sentinței penale nr.865 din data de 3 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, ca nefondat.

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conform art.400 alin.(3) cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2014.

Președinte, Judecător,

A. I. D. I. N.

Grefier,

G. P.

Jud. fond: C.L.

Red.dec.jud.: D.I.N.

4 ex./ 07.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 892/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA