Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 164/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 990/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 164/P/C
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror – V. P.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul ȘABAN A. –– fiul lui I. și A., născut la 31.12.1965, deținut în P. P. Albă. Împotriva sentinței penale nr.316 din data de 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală a răspuns contestatorul condamnat Șaban A., în stare de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu C. G., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.3369/2014 emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-263 Cod procedură penală.
La interpelarea președintelui de complet, contestatorul condamnat Șaban A., precizează că își menține contestația formulată în cauză.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul – condamnat Șaban A. avocat C. G. precizează că petentul condamnat insistă în contestația formulată, împotriva sentinței penale nr. 316 din data de 14 mai 2014 a Tribunalului C.. Nemulțumirea petentului condamnat este legată de faptul că una dintre pedepse mai mari de 20 ani, are ca limită specială maximă 18 ani și că acest aspect ar conduce la aplicarea unei pedepse rezultante mai reduse.
Solicită admiterea contestației, descontopirea pedepselor, care să fie reindividualizate în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege..
Reprezentantul Parchetului ,având cuvântul, apreciază că, în mod corect, instanța a admis în parte sesizarea Comisiei de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului P. Albă reținând împrejurarea că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1,2 lit a, b cod penal a fost redusă și nu are nicio relevanță faptul că pedeapsa a fost calculată potrivit art.1899 cod penal, câtă vreme depășește pedeapsa rezultantă Pe cale de consecință, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de către condamnat și menținerea, ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond .
În ultimul cuvânt, contestatorul condamnat Șaban A., susține că a executat 16 ani din pedeapsă, are o familie și copii și dorește să i se reducă pedeapsa rezultantă.
CURTEA
Asupra contestației de față.
Prin sentința penală nr. 316 din 14 mai 2014 pronunțată în dosarul nr. _, Tribunalul C. a hotărât:
„În baza art.595 Cod procedură penală,
Admite în parte sesizarea Comisiei de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului P. Albă.
În temeiul art.6 alin.6 din Legea nr.286/2009 privind Cod penal,
Pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal 1969 aplicată condamnatului ȘABAN A. – fiul lui I. și A., născut la 31.12.1965, prin sentința penală nr.71 din 09.02.2007 a Tribunalului C. se execută în conținutul art.66 lit.a, b și d Cod penal pe o durată de 5 ani.
Condamnatul ȘABAN A. execută pedeapsa de 25 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b și d Cod penal.
Deduce din pedeapsa de 25 de ani închisoare perioada executată de la data de 14.04.1999 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.158 din 04.04.2007 emis de Tribunalul C. pe numele condamnatului ȘABAN A. și dispune emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.71 din 09.02.2007 a Tribunalului C..
În baza art.275 alin. (3) Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În temeiul art.23 alin.8 teza finala Legea nr.255/2013,
Dispune comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, de îndată, procurorului și condamnatului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.”
Pentru a se hotărî în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarele :
Prin sesizarea Comisiei de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului P. Albă constituite potrivit dispozițiilor din O.U.G. nr.116/2013, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a solicitat analiza situației persoanei private de libertate ȘABAN A. din perspectiva aplicării legii mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal (Legea nr.286/2009 privind Codul penal cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr.510/2009).
Examinând actele și lucrările cauzei, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința penală nr.71/09.02.2007 a Tribunalului C. rămasă definitivă prin nerecurare la 04.04.2007, s-a dispus condamnarea inculpatului ȘABAN A. la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și 10 ani interdicția drepturilor prev de art.64 lit.a și b Cod penal compusă din: 25 ani închisoare și 10 ani interdicția drepturilor prev de art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art.174 rap. la art.176 lit.d Cod penal, 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.a, d, f Cod penal, 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.a, b Cod penal, 12 ani închisoare pentru art.189 alin.2 Cod penal.
În baza sentinței penale nr. 71/09.02.2007 a Tribunalului C. s-a emis M.E.P.I. nr.158 din 04.04.2007 al Tribunalului C., iar executarea pedepsei a început la 15.11.1999 și urmează să expire la 01.05.2024.
Urmare intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Legii nr.286/2009 cu modificările și completările următoare publicată în Monitorul Oficial nr.510/2009, precum a Legii nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr.757/2012, Tribunalul va analiza situația persoanei private de libertate SABAN A. din perspectiva următoarelor dispoziții:
„Art. 6 C.P. Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei
(1)Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(2)Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.
(3)Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4)Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
(5)Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
(6)Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
(7)Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1)-(6).”
Art. 3 Legea 187/2012
„(1)Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
(2)Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.”
Art. 4 Legea 187/2012
„Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
În raport de dispozițiile enunțate și de situația personală a numitului ȘABAN A. Tribunalul constată următoarele:
În aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.6 Noul Cod penal, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de situația juridică a condamnatului ȘABAN A., Tribunalul va analiza cauza în raport de pedeapsa principală și pedeapsa complementară.
Din perspectiva pedepselor efectiv aplicate și a rezultantei potrivit dispozițiilor Codului penal 1969 instanța constată că infracțiunea de omor se încadrează în art.188 189 lit.h Cod penal pentru care pedeapsa este detențiune pe viață sau închisoare de la 15 de ani la 25 de ani, iar tâlhăria urmată de moartea victimei cu pedeapsa de la 7 la 18 ani închisoare conform art.234 lit.d raportat la art.236 Cod penal. Împrejurarea că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev de art.211 alin.1,2 lit a, b și art.189 alin.2 Cod penal a fost redusă prin noua incriminare nu are nici o relevanță atât timp cât pedeapsa rezultantă calculată potrivit art.39 din noul Cod penal depășește pedeapsa rezultantă aplicată.
În atare situație, Tribunalul are în vedere și minuta deciziei nr.1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ /HP/P în dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia „În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”
Referitor la pedeapsa complementară aplicată condamnatului (10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal 1969) din compararea pedepsei complementare aplicate efectiv cu actuala reglementare a pedepselor complementare se observă următoarele:
- pedeapsa complementară a interzicerii dreptului la vot prevăzută anterior în teza a I a a art.64 lit a Cod penal 1969 se regăsește în dispozițiile art.66 lit.d din codul penal actual;
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev la art.64 lit.a și lit.b Cod penal 1969 acestea se regăsesc în conținutul art.66 alin.1 lit.a și b din Noul Cod penal.
Mai mult, pedeapsa complementară a fost aplicată pe o durată de 10 ani, peste limita maximă de 5 ani prevăzută de legea nouă.
În concluzie din acest punct de vedere pedeapsa complementară aplicată condamnatului SABAN A. comportă discuții din perspectiva art.6 alin.6 din Noul Cod penal, impunându-se ca pedeapsa complementară aplicată să se execute în conținutul art.66 lit.a, b și d Cod penal pe o durată de 5 ani.
Pentru considerentele expuse, în baza art.595 Cod procedură penală, se va admite în parte sesizarea Comisiei de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului P. Albă.
Se va deduce din pedeapsa de 25 de ani închisoare perioada executată de la data de 14.04.1999 la zi.
Se anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.158 din 04.04.2007 emis de Tribunalul C. pe numele condamnatului ȘABAN A. și dispune emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri”
În termen legal, împotriva susmenționatei hotărâri a formulat contestație condamnatul Șaban A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Curtea constată caracterul nefundat al acesteia pentru motivele ce se vor arăta.
Prin Sentința penală nr.71/09.02.2007 a Tribunalului C. rămasă definitivă prin nerecurare la 04.04.2007, s-a dispus condamnarea inculpatului ȘABAN A. la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și 10 ani interdicția drepturilor prev de art.64 lit.a și b Cod penal compusă din: 25 ani închisoare și 10 ani interdicția drepturilor prev de art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art.174 rap. la art.176 lit.d Cod penal, 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.a, d, f Cod penal, 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.a, b Cod penal, 12 ani închisoare pentru art.189 alin.2 Cod penal.
În baza sentinței penale nr. 71/09.02.2007 a Tribunalului C. s-a dispus emiterea M.E.P.I. nr.158 din 04.04.2007 al Tribunalului C., iar executarea pedepsei a început la 15.11.1999 și urmează să expire la 01.05.2024.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Potrivit Deciziei nr.1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ /HP/P în dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia „În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”
În mod corect instanța de fond a analizat corespondența dintre infracțiunile și pedepsele aplicate condamnatului cu infracțiunile prevăzute în noul Cod penal și maximul pedepselor ce ar putea fi aplicat pentru o situație juridică similară.
Astfel se constată că infracțiunea de omor se încadrează în art.188 189 lit.h Cod penal pentru care pedeapsa este detențiune pe viață sau închisoare de la 15 de ani la 25 de ani, iar tâlhăria urmată de moartea victimei cu pedeapsa de la 7 la 18 ani închisoare conform art.234 lit.d raportat la art.236 Cod penal.
Faptul că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev de art.211 alin.1,2 lit a, b și art.189 alin.2 Cod penal a fost redusă prin noua incriminare nu prezintă relevanță întrucât pedeapsa rezultantă calculată potrivit art.39 din noul Cod penal depășește pedeapsa rezultantă aplicată.
Cu privire la pedepsele complementare aplicate condamnatului (10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal 1969) din compararea pedepsei complementare aplicate efectiv cu actuala reglementare a pedepselor complementare în mod just s-a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii dreptului la vot prevăzută anterior în teza a I a a art.64 lit a Cod penal 1969 se regăsește în dispozițiile art.66 lit.d din codul penal actual iar pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev la art.64 lit.a și lit.b Cod penal 1969 se regăsește în conținutul art.66 alin.1 lit.a și b din Noul Cod penal.
De asemenea, pedeapsa complementară a fost aplicată pe o durată de 10 ani, peste limita maximă de 5 ani prevăzută de legea nouă.
Față de această situație pedeapsa complementară aplicată condamnatului SABAN A. - art.66 lit.a, b și d Cod penal se va executa pe o durată de 5 ani, potrivit art 6 alin 6 C.pen.
Curtea va înlătura solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepselor întrucât o atare situație ar încălca autoritatea de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECDE
În baza art 425 ind 1 alin 7 pct 1 lit b respinge ca nefondată contestația formulată de către petentul Saban A..
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă petentul Saban A. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art 272 alin 1 C.proc.pen dispune avansarea din fondurile MJ a onorariului în cuantum de câte 100 de lei privind asistența juridică din oficiu către Baroul C.. ( av. C. G., delegație . nr 3369)
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2014.
PREȘEDINTE, Grefier,
C. J. A. B.
Jud fond I. C S.
Red. dec. jud C J.
2ex/27.06.2014
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 892/2014.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
