Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 4869/118/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 19/P

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014

Completul de judecată compus din:

Președinte –M. D. M.

Judecător – E. C. M.

Grefier – C. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror O. B. din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C.

S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 198 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de

- PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ICCJ – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – S. TERITORIAL C., inculpații

- S. N. V. - fiul lui L. și F., născut la data de 19 sept. 1965, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de luare de mită, fapte prev. de art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 254 alin. 1 și 2 C.pen. și, respectiv, art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 254 alin. 1 și 2 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal,

- B. R. L. - fiul lui G. și V., născut la data de 16.01.1971, CNP_, trimis în judecată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor concurente de luare de mită și dare de mită, fapte prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 254 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., și, respectiv, art. 26 C.pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.penal, recursul parchetului privind și pe inculpata R. D. – fostă P. D.,– fiica lui M. și A., născută la data de 05.05.1972, CNP_, trimisă în judecată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor concurente de luare de mită și dare de mită, fapte prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 254 alin. 1 și 2 C.pen. și, respectiv, art. 26 C.pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 ianuarie 2014 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 ianuarie 2014.

CURTEA ,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 198/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:

I. În baza art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.254 alin.1 și 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul S. N. V., fiul lui L. și F., născut la data de 19.09.1965 în C., CNP_, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua, b și c Cod penal, constând in interzicerea dreptului de a ocupa funcția de lucrător vamal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită (faptă comisă in intervalul 21-23.03.2012)

În baza art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.254 alin.1 și 2 Cod penal, condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua, b și c Cod penal, constând in interzicerea dreptului de a ocupa funcția de lucrător vamal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită (faptă comisă în intervalul 27.03-02.04.2012).

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa de de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua, b și c Cod penal, constând in interzicerea dreptului de a ocupa funcția de lucrător vamal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, deduce din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 03.04.2012 la 02.05.2012.

În baza art.343 alin.2 și art.350 alin.1 Cod de procedură penală, menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul S. N. V. prin încheierea de ședință din data de 02.05.2012 a Curții de Apel C. și respinge cererea inculpatului de revocare a acestei măsuri, ca nefondată.

II. În baza art.26 Cod penal, raportat la art.6 și 7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.255 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.19 din O.U.G. nr.43/2002 și art.320¹ Cod de procedură penală, condamnă pe inculpata R. (FOSTĂ P.) D., fiica lui M. și A., născută la data de 05.05.1972 în ., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită.

În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatei pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal.

În baza art.86¹ Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.86² Cod penal.

În baza art.86³ Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata este supusă următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., conform programului de supraveghere întocmit; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, de reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.86³ alin.4 Cod penal, datele prevăzute mai sus urmează a fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., desemnat cu supravegherea.

În baza art.86³ alin.3 Cod de procedură penală, impune condamnatei pe durata termenului de încercare obligația de a nu-și schimba domiciliul sau reședința decât cu încunoștințarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., precum și obligația de a nu intra in legătură cu inculpații S. N. V. și B. R. L..

În baza art.359 Cod de procedură penală, raportat la art.86⁴ Cod penal, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor legale, privind revocarea beneficiului suspendării.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, constată suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

III. În baza art.26 Cod penal, raportat la art.6 și 7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.255 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal, art.19 din O.U.G. nr.43/2002 și art.320¹ Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul B. R. L., fiul lui G. și V., născut la data de 16.01.1971 în Municipiul Constanta, județul Constanta, CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită.

În baza art.86⁴ Cod penal, revocă beneficiul suspendării sub supraveghere al executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.277/06.06.2008 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.3101/02.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și dispune executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul B. R. L. să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni inchisoare.

În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei de 2 ani si 6 luni închisoare exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal.

În baza art.19 din Legea nr.78/2000, raportat la art.254 alin.3 Cod penal și art.118 alin.1 lit.e Cod penal, dispune confiscarea specială în folosul statului a sumei de 700 de dolari SUA de la inculpatul S. N. V..

În baza art.19 din Legea nr.78/2000, raportat la art.255 alin.4, art.254 alin.3 Cod penal și art.118 lit.e Cod penal, dispune confiscarea specială în folosul statului a sumei de 300 de dolari SUA de la inculpata R. D..

În baza art.118 alin.1 lit.f Cod penal, dispune confiscarea specială de la inculpatul S. N. V. a sumelor de 6.600 lei și 5.000 de dolari SUA, identificate în posesia acestuia la data de 02.04.2012 și consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanta, la data de 04.04.2012, la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

În baza art.343 alin.3, art.163 alin.1 art.165 alin.2,8 Cod de procedură penală, menține măsura sechestrului asigurător instituit ordonanța Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. nr.61/P/20.04.2012 asupra sumelor de 6.600 lei și 5.000 de dolari SUA identificate asupra inculpatului S. N. V. la data de 02.04.2012, cu ocazia percheziției autovehicului de serviciu marca Peugeot Expert, înmatriculat sub nr._ .

În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, obligă inculpații la plata a câte 7.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

I. La data de 27.03.2012, a fost înregistrat la S. Județean Anticorupție C. din cadrul Direcției Generale Anticorupție, sub nr._, denunțul formulat de către numitul KARAM G., persoană cu dublă cetățenie română și libaneză, având calitatea de administrator al S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., prin care acesta sesiza comiterea în mod repetat a unor infracțiuni de corupție de către lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal C. Sud – Agigea, faptele reclamate fiind comise prin intermediul mai multor persoane fizice interpuse, una dintre acestea având funcția de comisionar vamal.

În cuprinsul denunțului, ce a fost înaintat spre competentă soluționare Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și înregistrat ca dosar penal sub nr.61/P/2012, precum și în conținutul declarației formulate ulterior în fața procurorului, la data de 05.04.2012, numitul KARAM G. a învederat faptul că, potrivit obiectului de activitate, societatea comercială „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., pe care o administrează, desfășoară atât activități de export de material lemnos în Egipt și Liban, cât și operațiuni de import de mobilă de lux din Egipt în România, începând din anul 2010 și până în prezent fiind efectuate circa 6 importuri.

Cu ocazia efectuării a patru operațiunile de import, denunțătorul KARAM G. a apelat la serviciile inculpatei R. D., pe care o știa de mai mult timp sub apelativul „D.” și pe care o cunoscuse prin intermediul martorului B. M., angajat al S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. în funcția de director executiv.

Despre respectiva inculpată, martorul denunțător a precizat că aceasta presta în mod neoficial servicii de intermediere între societatea comercială administrată și comisionarii vamali, constând în preluarea setului de documente aferente importului, întocmite de martorul B. M., și în remiterea lor către diferite firme de comisionariat vamal, în scopul realizării formalităților vamale de import.

Astfel, denunțătorul KARAM G. a declarat că, în situația tuturor celor patru operațiuni vamale de import realizate prin intermediul inculpatei R. D., aceasta i-a transmis, prin martorul B. M., necesitatea remiterii unor sume de bani cu titlu de mită, al căror cuantum a oscilat în sens crescător de-a lungul timpului, de la 300 dolari SUA la 1.000 dolari SUA, care urma a fi înmânate, prin intermediul comisionarilor vamali, unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal C. Sud, în vederea derulării în condiții optime a formalităților de import și obținerii într-un termen rezonabil a liberului de vamă.

Numitul KARAM G. a mai precizat și faptul că, în cursul anului 2010, cu ocazia efectuării uneia dintre operațiunile de import, a refuzat să remită suma de 1.000 dolari SUA, pretinsă cu titlu de mită de către lucrătorii vamali, prin intermediul inculpatei R. D., refuzul său având drept consecință tergiversarea nejustificată a derulării formalităților vamale de import, care au durat aproximativ 15 – 20 de zile, precum și efectuarea unui control fizic detaliat al mărfurilor importate, însoțit de descărcarea acestora din container și de o manipulare neglijentă, în cursul căreia cea mai mare parte a pieselor de mobilier au fost deteriorate și sparte, nemaiputând fi comercializate ulterior.

În acest context, denunțătorul KARAM G. a dedus că singura posibilitate pentru a evita repetarea pe viitor a unei situații similare este aceea de a remite sumele de bani pretinse cu titlu de mită de către lucrătorii vamali, împrejurare pe care, însă, potrivit declarațiilor sale, nu a acceptat-o niciodată, deși a fost constrâns să procedeze astfel în mai multe rânduri.

În concret, în cuprinsul denunțului formulat la data de 27.03.2012, numitul KARAM G. a învederat faptul că, la data de 25.03.2012, martorul B. M., director executiv în cadrul S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., i-a adus la cunoștință că inculpata R. D. („D.”) i-a transmis din nou necesitatea remiterii cu titlu de mită a sumei de 1.000 dolari SUA, destinată lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal C. Sud – Agigea, în vederea obținerii liberului de vamă pentru un nou container conținând mobilă de lux, ce fusese importată din Egipt și care, în momentul respectiv, se afla în Portul Agigea.

Potrivit susținerilor denunțătorului KARAM G., inițial, această sumă de bani trebuia remisă inculpatei R. D., care, la rândul său, urma să o înmâneze unui comisionar vamal, având prenumele „R.”, persoană prin intermediul căreia, în final, banii urmau a-i fi predați unui lucrător vamal din cadrul Biroului Vamal C. Sud – Agigea, a cărui identitate era cunoscută doar de către comisionar și care urma să avizeze acordarea liberului de vamă, fără a proceda la efectuarea unui control documentar șicanatoriu sau a unui control fizic detaliat al mărfurilor importate, evitându-se tergiversarea îndeplinirii formalităților vamale, precum și o posibilă deteriorare sau distrugere a încărcăturii containerului.

Aspectele relatate în cuprinsul denunțului de către numitul KARAM G. au fost confirmate de către martorul B. M., care, în declarația formulată în fața procurorului la aceeași dată, a precizat, la rândul său, că în zilele de 23.03.2012 și 27.03.2012, cu ocazia convorbirilor telefonice purtate cu inculpata R. D. („D.”), aceasta i-a transmis din partea comisionarului vamal, cu numele de „R.”, necesitatea remiterii cu titlu de mită a sumei de 1.000 dolari USD, care, prin intermediul său, urma să fie înmânată angajaților vamali din Portul C. Sud – Agigea, în vederea facilitării derulării formalităților vamale de import și obținerii cu celeritate a liberului de vamă pentru containerul importat din Egipt, aflat în punctul vamal respectiv.

Referitor la identitatea comisionarului vamal „R.”, cu ocazia audierii sale de către procuror la data de 27.03.2012, martorul B. M. a precizat faptul că îl cunoaște personal pe acesta, context în care s-a procedat la identificarea respectivei persoane ca fiind inculpatul B. R. L., acesta fiind recunoscut de către martorul mai sus menționat din fotografia existentă în baza de date informatizată privind evidența populației, implementată la nivelul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

Pe parcursul cercetărilor penale efectuate în cauză, s-a stabilit că, în realitate, inculpatul B. R. L. nu mai exercită în prezent funcția de comisionar vamal, întrucât, în cursul anului 2009, a fost condamnat în mod definitiv la o pedeapsă de un an închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 3 ani, urmare comiterii unei alte infracțiuni de corupție, săvârșite în circumstanțe identice celor ce formează obiectul prezentului dosar penal, dar că acesta, cu acordul reprezentanților S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C., desfășoară în fapt activități specifice de comisionariat vamal, fiindu-i pus la dispoziție un birou în sediul societății comerciale mai sus menționate, situat în clădirea „DECIROM” din incinta Portului C..

Totodată, în cuprinsul declarației formulate în fața procurorului la data de 27.03.2012, martorul B. M. a arătat că, personal, nu a discutat niciodată cu inculpatul B. R. L., referitor la pretinderea sau remiterea vreunei sume de bani cu titlu de mită către angajații vamali din cadrul Biroului Vamal C. Sud – Agigea, toate discuțiile pe această temă fiind purtate exclusiv prin intermediul inculpatul R. D. („D.”).

Cu privire la suma de 1.000 dolari SUA, pretinsă cu titlu de mită de către aceiași lucrători vamali, pentru realizarea formalităților de import privind containerul aflat în Portul Agigea la data formulării denunțului, atât denunțătorul, cât și martorul mai sus menționat au precizat că, prin intermediul lui B. M. și al inculpatei R. D., numitul KARAM G. i-a transmis inculpatului B. R. L. că este de acord să plătească suma de 1.000 USD, cu mențiunea că, momentan, nu se află în posesia banilor, dar că îi va procura în perioada imediat următoare, urmând a o contacta pe inculpată la momentul respectiv.

În raport cu aspectele menționate în conținutul denunțului formulat de numitul KARAM G. și în declarația martorului B. M., din care rezulta existența unor indicii temeinice, privind pregătirea iminentă a comiterii unor infracțiuni de corupție, pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, și având în vedere că în cauză, pentru stabilirea situației de fapt și aflarea adevărului, se impunea interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon și a celor purtate în mediul ambiental între denunțător, martor și cei doi inculpați, prin intermediul cărora urmau a fi stabilite detaliile în legătură cu remiterea sumei de bani pretinsă cu titlu de mită de către lucrătorii vamali, prin ordonanța nr.61/P/2012 emisă la data de 27.03.2012, ora 14,30, a Direcției Naționale Anticorupție, S. Teritorial C. s-au dispus cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 ore, în intervalul 27.03.2012, ora 16:00 – 29.03.2012, ora 16.00, următoarele:

- interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor prin telefon purtate de către inculpații B. R. L. și R. D., precum și de către numitul B. M., la/de la posturile telefonice utilizate de către fiecare dintre aceștia;

- interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental, purtate de denunțătorul KARAM G. și de către numitul B. M. cu inculpații B. R. L. și R. D., precum și cu orice alte persoane care ar putea fi prezente la aceste discuții.

Acționând în vederea punerii în aplicare a ordonanței mai sus menționate, la data de 27.03.2012, lucrătorii din cadrul Direcției Generale Anticorupție, S. Județean Anticorupție C., în baza ordonanței de delegare emise de către procurorul de caz la aceeași dată, au procedat la instalarea asupra denunțătorului KARAM G. a unui echipament tehnic de înregistrare audio – video, care a fost pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către S. de Informații și Protecție Internă C..

Totodată, s-a procedat la tratarea chimică cu praf fluorescent de culoare galben – verzuie, vizibil la lumina lămpii cu raze ultraviolete, a sumei de 1.000 dolari SUA, compusă din 10 bancnote a câte 100 dolari SUA, sumă care fusese pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către denunțătorul KARAM G., precum și la înscrierea cuvântului „M.” pe fiecare dintre bancnotele mai sus menționate, cu un creion fluorescent de culoare galben – verzuie, vizibil la lumina lămpii cu raze ultraviolete, seriile bancnotelor respective fiind enumerate apoi în conținutul procesului – verbal întocmit cu ocazia realizării acestor activități procedurale.

În continuare, în cursul aceleiași zile, în jurul orei 17,30, denunțătorul KARAM G. și martorul B. M. s-au întâlnit, în incinta restaurantului „BEIRUT” din C., cu inculpata R. D. („D.”), care se deplasase în mod special în locul respectiv, în scopul primirii din partea administratorului S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. a sumei de 1.000 dolari USD, pretinsă cu titlu de mită de către lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal C. Sud – Agigea.

Cu prilejul discuției purtate, cu acest prilej, în mediul ambiental, transcrisă integral în conținutul procesului – verbal de redare, întocmit de către lucrătorii din cadrul Direcției Generale Anticorupție, S. Județean Anticorupție C., în baza ordonanței provizorii nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012 și a ordonanței de delegare emise ulterior de către procurorul de caz, inculpata R. D. le-a comunicat denunțătorului KARAM G. și martorului B. M., care își exprimaseră nemulțumirea cu privire la cuantumul ridicat al sumei de bani pretinse ca mită, faptul că suma de 1.000 dolari SUA este „tariful” practicat de vameșii din Portul Agigea, „tarif” redus comparativ cu sumele pretinse de către lucrătorii vamali din Portul C., respectiv 1.500 dolari SUA pentru fiecare container importat.

Cu același prilej, numitul KARAM G. i-a solicitat numitei R. D. relații cu privire la consecințele unui eventual refuz de a remite respectiva sumă de bani, inculpata explicându-i denunțătorului că, într-o astfel de situație, marfa va fi descărcată din container, vor fi solicitate documentele de export în original (solicitare ce-i fusese adresată administratorului S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., cu ocazia realizării unui alt import de mobilă, în săptămâna precedentă, în intervalul 20 – 23.03.2012), iar societatea importatoare va primi „o bulină neagră” din partea vameșilor pentru viitoarele importuri.

În același context, denunțătorul KARAM G. i-a solicitat în mod expres inculpatei R. D. să îl contacteze telefonic pe inculpatul B. R. L., prin intermediul căruia urma a fi remisă mita lucrătorilor vamali, pentru a-l invita la o discuție pe această temă în incinta restaurantului „BEIRUT”, dar sus-numita a refuzat, pretinzând că ea însăși este persoana care intermediază relația cu vameșii.

În atare condiții, denunțătorul KARAM G. i-a remis numitei R. D. suma de 1.000 dolari SUA, iar în momentele imediat următoare primirii banilor, inculpata a fost depistată de către reprezentanții Direcției Naționale Anticorupție, S. Teritorial C. și ai Direcției Generale Anticorupție, S. Județean Anticorupție C., care au realizat o acțiune de constatare a infracțiunii flagrante.

Cu acest prilej, în prezența martorilor asistenți N. A. M. și B. M. A., asupra inculpatei, în buzunarul exterior al hainei pe care aceasta o purta, au fost identificate cele 10 bancnote a câte 100 dolari USD, care, în prealabil, fuseseră marcate chimic de către organele judiciare și ale căror serii fuseseră menționate în conținutul procesului – verbal întocmit cu această ocazie.

Referitor la respectiva sumă de bani, inculpata R. D. a recunoscut faptul că o primise din partea denunțătorului KARAM G. și că, în cursul serii de 27.03.2012, urma, la rândul său, să i-o remită inculpatului B. R. L., prin intermediul căruia banii trebuia înmânați ulterior unor angajați vamali din Portul C. Sud – Agigea, în vederea facilitării formalităților vamale de import inițiate de reprezentanții S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O..

În acest context, având în vedere aspectele declarate de către inculpata R. D. („D.”), precum și consimțământul acesteia de a colabora cu organele de urmărire penală, la aceeași dată, respectiv 27.03.2012, în baza ordonanței nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012, ora 14,30, a Direcției Naționale Anticorupție, S. Teritorial C., prin care se dispusese cu titlu provizoriu interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental, s-a procedat în continuare la instalarea asupra inculpatei a unui echipament tehnic de înregistrare audio – video, precum și la remiterea către aceasta a sumei de 1.000 dolari SUA, compusă din 10 bancnote a câte 100 dolari SUA, care fuseseră puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către denunțătorul KARAM G., care, în prealabil, fuseseră marcate chimic și ale căror serii fuseseră înscrise în conținutul procesului – verbal întocmit cu acel prilej.

Ca atare, în seara zilei de 27.03.2012, în jurul orei 19,00, inculpata R. D. s-a deplasat la sediul S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C., situat în clădirea „DECIROM” din incinta Portului C., unde, conform unei discuții telefonice prealabile, l-a contactat pe inculpatul B. R. L. și i-a remis suma de 1.000 dolari SUA, care, prin intermediul sus-numitului, urma a fi înmânată unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal C. Sud – Agigea, cu titlu de mită, în vederea obținerii liberului de vamă pentru containerul importat din Egipt de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O..

În momentele imediat următoare primirii din partea inculpatei R. D. a sumei de bani mai sus menționate, inculpatul B. R. L. a fost identificat de către organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. și, respectiv, al Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., cu prilejul surprinderii sale în flagrant, inculpatul aflându-se în biroul ce-i fusese pus la dispoziție de către reprezentanții S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C. și unde acesta presta în mod neoficial servicii specifice de comisionariat vamal.

Cu această ocazie, în posesia inculpatului B. R. L. a fost găsită suma de 1.000 dolari USD, respectiv 10 bancnote a câte 100 dolari USD, care, în prealabil, fuseseră marcate chimic de către organele judiciare și ale căror serii fuseseră menționate în conținutul procesului – verbal întocmit cu această ocazie, sumă care-i fusese remisă sus-numitului în cursul aceleiași seri de către inculpata R. D..

În declarațiile formulate în cursul urmăririi penale, inculpatul B. R. L. a recunoscut primirea respectivei sume de bani de la numita R. D., precum și faptul că, în zilele următoare, conform unei înțelegeri prealabile, urma a remite suma respectivă unui angajat vamal din Portul C. Sud – Agigea, în scopul facilitării formalităților vamale de import a containerului conținând mobila achiziționată de către reprezentanții S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. din Egipt.

Totodată, inculpatul și-a exprimat deplina disponibilitate de a colabora cu organele de urmărire penală, în vederea constatării flagrante a comiterii infracțiunii de corupție de către respectivul lucrător vamal.

Cu același prilej, inculpatul B. R. L. a precizat că documentele aferente importului de mobilă achiziționată de S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., pe care le primise în ziua anterioară de la inculpata R. D., le-a remis, la rândul său, unui comisionar vamal din cadrul S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C., în vederea întocmirii declarației vamale de import și solicitării liberului de vamă.

În consecință, având în vedere că din declarația inculpatului B. R. L. rezulta iminența săvârșirii unei infracțiuni de corupție, reglementate de Legea nr.78/2000, iar orice întârziere în derularea cu celeritate a procedurii de constatare în flagrant a acestei fapte ar fi fost de natură a periclita activitatea de urmărire penală, prin ordonanța nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012, ora 23,00, s-a dispus, cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 ore, în intervalul 28.03.2012, ora 08,00 și până la data de 30.03.2012, ora 08,00, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental, ce urmau a fi purtate de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal căruia urma a-i remite suma de 1.000 dolari SUA cu titlu de mită, precum și cu orice alte persoane care ar putea fi prezente la aceste discuții.

Referitor la identitatea respectivului lucrător vamal, inculpatul B. R. L. a precizat că îl cunoaște după porecla „NV” și că este posibil ca acesta să se numească N. S. V., în raport cu aceste indicii persoana respectivă fiind identificată ca fiind S. N. V. – fiul lui L. și F., născut la data de 19.09.1965 în C., domiciliat în municipiul M., ..55 A, județul C..

La data de 28.03.2012, cu ocazia reaudierii de către procurorul de caz a inculpatului B. R. L., s-a procedat la prezentarea către acesta a fotografiei inculpatului S. N. V., fotografie existentă în baza de date informatizată privind evidența persoanelor, implementată la nivelul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., prilej cu care primul a recunoscut fără nici o ezitare persoana din respectiva fotografie ca fiind lucrătorul vamal din Portul Agigea, căruia urma să îi remită cu titlu de mită o sumă de bani în valută, în vederea obținerii liberului de vamă pentru containerul importat din Egipt de către reprezentantul S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O..

Referitor la cuantumul sumei de bani pretinse cu titlu de mită de către inculpatul S. N. V. de la denunțătorul KARAM G., prin intermediul inculpaților B. R. L. și R. D., este de precizat faptul că, în cuprinsul tuturor declarațiilor formulate pe parcursul cercetărilor penale întreprinse în prezenta cauză, inculpatul B. R. L. a susținut în mod constant, încă din primul moment, că suma de bani pe care trebuia să i-o remită cu titlu de mită funcționarului vamal, urmare solicitării exprese a acestuia din urmă, era de 700 dolari SUA, aceeași sumă comunicându-i-o apoi și inculpatei R. D., cu ocazia mai multor discuții purtate referitor la acest subiect.

Inculpata R. D. a susținut însă, în mod constant, că suma de bani care i-a fost pretinsă de către lucrătorul vamal, prin intermediul lui B. R. L., și pe care, la rândul său, i-a comunicat-o denunțătorului KARAM G., prin intermediul martorului B. M., a fost de 1.000 dolari SUA, fiecare dintre cei doi inculpați menținându-și și reiterându-și afirmațiile referitoare la cuantumul mitei pe tot parcursul urmăririi penale, inclusiv cu ocazia confruntării acestora, în fața procurorului de caz, la data de 11.04.2012.

Procedând la punerea în aplicare a ordonanței nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012, ora 23,00, la data de 29.03.2012, în baza ordonanței de delegare emise de procurorul de caz, lucrătorii din cadrul Direcției Generale Anticorupție, S. Județean Anticorupție C. și ai Serviciului de Informații și Protecției Internă C. au procedat la instalarea unui echipament tehnic de înregistrare audio – video asupra inculpatului B. R. L., care, în continuare, s-a deplasat în incinta Portului Agigea pentru a-l contacta pe lucrătorul vamal S. N. V..

Cu ocazia întâlnirii dintre cei doi, care a avut loc în zona rampei de control fizic al mărfurilor, aparținând S.C. „C. SOUTH CONTAINERS TERMINAL” S.R.L. și care a fost interceptată și înregistrată, video și audio, în baza ordonanței cu titlu provizoriu a procurorului din data de 27.03.2012, ora 23,00, inculpatul B. R. L. i-a adus la cunoștință lucrătorului vamal că este interesat de obținerea liberului de vamă pentru un container cu mobilă, importat de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., și i-a solicitat implicit ajutorul în acest sens.

Inculpatul S. N. V. i-a comunicat acestuia faptul că, dată fiind ora înaintată (aproximativ ora 13,30), problema va putea fi rezolvată favorabil în ziua de luni, respectiv 02.04.2012.

Inculpatul B. R. L. a încercat să continue discuția și l-a întrebat pe lucrătorul vamal cum trebuie să procedeze, întrucât are „ceva” asupra sa, afirmație însoțită de un gest sugestiv, din care reieșea că se află în posesia sumei de bani ce urma a-i fi remisă acestuia cu titlu de mită, dar, după un moment de ezitare, urmat de o scurtă perioadă de gândire, inculpatul S. N. V. i-a răspuns ferm să revină luni pentru rezolvarea tuturor problemelor discutate.

În mod concret, astfel cum rezultă din procesul – verbal de redare integrală a discuției în mediu ambiental purtate la data de 29.03.2012 între învinuitul B. R. L. și inculpatul S. N. V., întocmit de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, S. Teritorial C., în baza ordonanței acestei structuri specializate emisă cu titlu provizoriu sub nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012, ora 23,00, precum și a ordonanței de delegare emise ulterior de către procurorul de caz, între persoanele mai sus menționate a avut loc următoarea conversație:

„B. R. L.- Am și eu„MIDDLE EAST”.

S. N. V.- S-a terminat, nu mai e când.

B. R. L.- Și rămâne pentru luni?

S. N. V.- Luni, păi da, n-ai timp să le lucrezi.

B. R. L.- Și ce am… de… așa?

S. N. V.- Vii luni de dimineață.

B. R. L.- Vin luni dimineață?

S. N. V.- Da. La revedere!

B. R. L.- Bine, șefu’.

S. N. V.- Pa, pa!

B. R. L. - Pa!”

Atitudinea rezervată și evazivă manifestată de către inculpatul S. N. V., cu ocazia convorbirii în mediu ambiental purtate cu inculpatul B. R. L., redată anterior, precum și refuzul momentan al celui dintâi de a primi din partea inculpatului suma de bani pretinsă cu titlu de mită, în vederea acordării liberului de vamă pentru containerul importat de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., au fost determinate de împrejurarea că, în ziua respectivă, prezența în incinta Portului C. Sud – Agigea a lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. a fost remarcată de majoritatea lucrătorilor vamali, care și-au comunicat reciproc faptul că autoturismul marca „Dacia L.” de culoare galbenă, parcat în apropierea rampei de control fizic al mărfurilor aparținând S.C. „C. SOUTH CONTAINERS TERMINAL” S.R.L. (C.S.C.T.), este din dotarea respectivei structuri.

Acest aspect rezultă cu evidență din împrejurarea că, în cursul zilei de 29.03.2012, în timp ce se deplasa în incinta Portului C. Sud – Agigea, însuși inculpatul B. R. L. a fost avertizat în această privință de către o persoană neidentificată, pe care a întâlnit-o în jurul orei 11,20 și care i-a transmis textual:„Vezi că ăia, cu L. – ul ăla galben, sunt direct de la D.G.A”, discuția fiind transcrisă în conținutul procesului – verbal de redare a înregistrărilor în mediu ambiental din data de 29.03.2012, întocmit de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, S. Teritorial C. la data de 30.03.2012.

Prin încheierea de ședință nr.132 din data de 30.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a dispus confirmarea ordonanțelor nr.61/P/2012, emise de procuror la datele de 27.03.2012, ora 14,30, și, respectiv 27.03.2012, ora 23,00, precum și autorizarea, pe mai departe, pentru o perioadă de 28 zile, în intervalul 30.03.2012 – 26.04.2012, cu privire la:

- interceptarea și înregistrarea, pe suport magnetic sau pe orice alt tip de suport, a convorbirilor și comunicărilor prin telefon efectuate de către inculpatul B. R. L. – utilizator al postului telefonic nr.0723/538.394;

- interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental, ce vor fi purtate de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V., căruia inculpatul urma să-i remită cu titlu de mită suma de 700 dolari USD, precum și cu orice alte persoane care ar putea fi prezente la aceste discuții.

În acest context, în ziua de 02.04.2012, acționând în vederea punerii în aplicare a autorizației nr.106 din data de 30.03.2012, emise de către Tribunalul C. în baza încheierii de ședință nr.132 din data de 30.03.2012 și având în vedere întâlnirea stabilită între inculpatul S. N. V. și numitul B. R. L., cu ocazia discuției purtate de către cei doi la data de 29.03.2012, s-a procedat la instalarea de echipament tehnic de înregistrare audio – video asupra inculpatului B. R. L., precum și la remiterea către acesta a sumei de 700 dolari SUA, pusă la dispoziția organelor de urmărire penală la data de 27.03.2012 de către denunțătorul KARAM G. și compusă din 7 bancnote a câte 100 dolari SUA, care fuseseră anterior marcate chimic, cu praf și creion fluorescente, și ale căror serii au fost consemnate în cuprinsul procesului – verbal întocmit cu acest prilej, la data de 02.04.2012, la sediul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

În continuare, inculpatul B. R. L. s-a deplasat în Portul C. Sud – Agigea, în vederea contactării lucrătorului vamal S. N. V., pe care a reușit să-l întâlnească în jurul orei 12,45, la ieșirea dintr-o clădire situată în apropierea porții nr.10 de acces în incinta portului, clădire în care funcționează o cantină – restaurant, precum și un magazin de produse importate în regim duty – free, având pe frontispiciu un panou cu inscripția „SHOP Travel Free”.

Cu acest prilej, între cei doi inculpați a fost purtată în mediu ambiental următoarea conversație, al cărei conținut a fost redat integral în cuprinsul procesului – verbal de transcriere întocmit la data de 10.04.2012 de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., în baza ordonanței de delegare emise de procurorul de caz la aceeași dată:

„B. R. L. - Trăiți, șefu’ !

S. N. V. - Ce faci, mă, R. ?

B. R. L. - Ce să fac și eu? Cu… mobila aia.

S. N. V. - Ce-i cu ea ?

B. R. L. - Să… m-achit și eu…

S. N. V. - Du-te la… Unde dracu’ să te duci?… La rampă du-te!

B. R. L. - La rampă, acolo ?

S. N. V. - Da, dar… peste o juma’ de oră.

B. R. L. - Peste juma’ de oră ?

S. N. V. - Da.

B. R. L. - Bine”.

În cursul aceleiași zile, în jurul orei 13,30, inculpatul B. R. L. s-a deplasat la locul de întâlnire indicat de către inculpatul S. N. V., respectiv la rampa destinată controlului fizic al mărfurilor aparținând S.C. „C. SOUTH CONTAINERS TERMINAL” S.R.L. C. (C.S.C.T.), unde, urmând indicațiile sus-numitului, a pătruns în incinta respectivei rampe, care era împrejmuită cu un gard confecționat din plasă metalică, și apoi l-a însoțit pe inculpat în interiorul biroului lucrătorilor vamali, amenajat în incinta rampei, într-un container dezafectat.

În momentul în care inculpații S. N. V. și B. R. L. au intrat în biroul descris anterior, au constatat că, în interior, se afla inspectorul vamal O. D., aspect ce rezultă atât din declarațiile lucrătorului vamal mai sus menționat, audiat în calitate de martor și cele ale numitului B. R. L., cât și din imaginile video înregistrate cu acest prilej prin intermediul echipamentului tehnic instalat asupra sus-numitului, în baza autorizației de interceptare și înregistrare în mediul ambiental nr.106, emisă de către Tribunalul C. la data de 30.03.2012.

Cu acest prilej, între inculpatul S. N. V. și inspectorul vamal O. D. a avut loc următorul schimb de replici, transcris în conținutul procesului – verbal de redare integrală a convorbirilor în mediu ambiental purtate de către inculpatul B. R. L. la data de 02.04.2012, întocmit de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. la data de 10.04.2012, în baza ordonanței de delegare emise de procurorul de caz la aceeași dată:

„S. N. V.- Să nu-l deranjăm pe domnul O.!

O. D. - Am crezut că ești cu șeful, în p**a mea, m-ai și speriat!”.

În continuare, fără a fi stânjenit de prezența martorului O. D. în biroul respectiv și fără a manifesta nicio reticență în această privință, inculpatul S. N. V. a acționat întrerupătorul de curent electric din încăpere, manifestând astfel precauție față de o posibilă înregistrare video a activității sale infracționale, și, considerând că semiobscuritatea este suficientă pentru camuflarea acțiunilor sale, a primit din partea numitului B. R. L. suma de 700 dolari SUA, reprezentând mita pretinsă în vederea facilitării îndeplinirii formalităților vamale pentru containerul importat de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., între cei doi fiind purtată cu acest prilej următoarea conversație, redată în conținutul procesului – verbal întocmit de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. la data de 10.04.2012:

„B. R. L. - Șapte sute.

S. N. V. - Care…?

B. R. L. - „MIDDLE EAST”. Ăla cu… mobila.

S. N. V. - E sus?

B. R. L. - E sus”.

Pe parcursul cercetărilor penale întreprinse în cauză, s-a procedat la audierea în calitate de martor a inspectorului vamal O. D., care, în cuprinsul declarației formulate în fața procurorului la data de 10.04.2012, a arătat faptul că, în ziua de 02.04.2012, în jurul orei 13,30, în timp ce se afla în biroul destinat lucrătorilor vamali, amenajat într-un container și amplasat în incinta rampei pentru controlul fizic al mărfurilor aparținând C.S.C.T., l-a observat intrând în respectivul birou pe inculpatul S. N. V., care era însoțit de către numitul B. R. L., persoană pe care martorul o cunoștea.

După un scurt schimb de replici cu inculpatul, martorul O. D. a constatat că s-a produs o întrerupere a sistemului de iluminare a biroului, fără a putea preciza dacă acest fapt s-a datorat acționării întrerupătorului electric de către una dintre persoanele mai sus menționate sau intervenirii unei avarii, după care inculpații S. N. V. și B. R. L., întorcându-se cu spatele spre martor, au purtat o discuție cu voce scăzută, la finalul căreia ambii au părăsit încăperea.

În momentele imediat următoare primirii sumei de bani mai sus menționate, lucrătorul vamal S. N. V. a fost surprins în flagrant de către organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. și Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., acesta fiind ulterior condus în biroul său din incinta Biroului Vamal C. Sud – Agigea, aflat în imediata apropiere a rampei pentru controlul fizic al mărfurilor aparținând C.S.C.T.

Cu acest prilej, în prezența martorilor T. M. și S. DINER, inspectori vamali în cadrul aceluiași Birou Vamal și colegi de birou ai inculpatului, precum și a martorilor asistenți V. N. și P. R., inculpatului S. N. V. i s-a solicitat să prezinte sumele de bani pe care le deține asupra sa, acesta predând organelor judiciare suma de 700 dolari SUA, respectiv 7 bancnote a câte 100 dolari SUA, sumă aflată în buzunarul stâng al pantalonilor pe care-i purta.

În continuare, în prezența acelorași martori și a numitului P. O. L., șef al Biroului Vamal C. Sud – Agigea, s-a procedat la compararea seriilor celor 7 bancnote a câte 100 dolari SUA, identificate în posesia inculpatului, cu cele înscrise în procesul – verbal de predare a sumei de 700 dolari SUA către inculpatul B. R. L. din data de 02.04.2012, constatându-se perfecta corespondență dintre acestea, precum și la examinarea la lumina lămpii cu raze ultraviolete a respectivelor bancnote și a părții interioare a buzunarului de la pantalonii inculpatului, prilej cu care s-a remarcat prezența prafului fluorescent de culoare galben – verzuie și a cuvântului „M.” înscris pe fiecare bancnotă.

La aceeași dată, cu ocazia desfășurării acțiunii de surprindere în flagrant a inculpatului S. N. V., reprezentanții Direcției Naționale Anticorupție, S. Teritorial C. au procedat, de asemenea, la ridicarea în copie, de la reprezentanții Biroului Vamal C. Sud – Agigea, a documentelor vamale aferente importurilor de mobilă realizate de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. în perioada 20 – 23.03.2012 și, respectiv, la data de 02.04.2012, care au fost atașate prezentului dosar.

Cu același prilej, s-a procedat la ridicarea în copie, de la sediul Biroului Vamal C. Sud, a fișei postului inculpatul S. N. V., precum și a graficelor de serviciu aferente lunilor martie și aprilie 2012, întocmite în baza ordinelor de serviciu nr.20 din data de 29.02.2012 și nr.29 din data de 28.03.2012, emise de către șeful Biroului Vamal mai sus menționat.

Astfel, potrivit fișei postului inculpatului S. N. V., înregistrată în evidențele Biroului Vamal C. Sud sub nr.182 din data de 21.03.2011 și semnată de către acesta spre luare la cunoștință, la data de 19.01.2011, sus-numitul era încadrat în funcția de execuție de inspector vamal și avea, ca principale atribuții de serviciu, îndeplinirea sarcinilor de serviciu conform Regulamentului de Ordine Interioară și respectarea prevederilor Ordinului nr.5334 din data de 24.06.2008, emis de către vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, privind instrucțiunile de funcționare ale echipelor canine, atribuții care, în mod concret, implicau, în esență, efectuarea următoarele activități referitoare la controlul fizic al mărfurilor:

- efectuarea controlului fizic al mijloacelor de transport, mărfurilor și călătorilor, pe baza analizei de risc proprii, consemnelor, informațiilor primite sau aleatoriu;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor total sau parțial, precum și, dacă este cazul, prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amănunțite;

- verificarea concordanței dintre documentele de însoțire a mijloacelor de transport, mărfurilor și bunurilor care trec frontiera de stat și, după caz, documentele de identificare a persoanelor fizice, cu cele existente faptic;

- prelevarea de probe, în cazul unor suspiciuni cu privire la natura unor substanțe, conservarea probelor și transmiterea acestora pentru analiză, în mod operativ, laboratorului din cadrul Autorității Naționale a Vămilor;

- sesizarea din oficiu, cu privire la unele date și informații specifice culese din trafic și de pe plan local, prelucrarea și transmiterea operativă a acestor date către S. supraveghere operațiuni vamale și mărfuri accizabile sau S. antifraudă fiscală și vamală din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale;

- utilizarea, când este cazul, a câinilor antidrog din dotare; stabilirea mărfurilor sau părților din acestea pe care declarantul este obligat să le prezinte pentru verificare;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor în condițiile, locurile sau modalitățile de transport al acestora, potrivit reglementărilor legale;

- atenționarea importatorilor sau exportatorilor cu privire la respectarea necondiționată a procedurilor referitoare la controlul fizic al mărfurilor în locurile de încărcare sau descărcare a acestora.

În mod suplimentar, potrivit graficelor de serviciu aferente lunilor martie și aprilie 2012, întocmite în baza ordinelor de serviciu nr.20 din data de 29.02.2012 și, respectiv, nr.29 din data de 28.03.2012, emise de către șeful Biroului Vamal C. Sud, inculpatul S. N. V. a fost desemnat, în lunile martie și aprilie 2012, în funcția de șef de tură al personalului vamal, funcție în considerarea căreia, potrivit art.2 din ordinele de serviciu, acestuia îi revenea obligația „de a repartiza personalul din subordine în mod eficient, astfel încât să fie asigurate serviciile la porțile de acces în/din Portul C. Sud – Agigea, precum și la biroul central”, precum și de a îndeplini următoarele atribuțiuni de serviciu: „coordonare, îndrumare și organizare a personalului din subordine, alcătuirea echipei de selecție și control fizic (ESCF), recepție, selecție, admisibilitate, origine, sumar, liber vamă, control financiar preventiv (CFP), validare, control valoare în vamă, redirecționare, încadrare tarifară, consemne, atribuțiuni analiză risc, atribuțiuni specifice grupului local antifraudă (GLAF), operațiuni vămuire produse strategice, supraveghere vamală conform Ordinului nr. 5334/24.06.2008, operațiuni vămuire”.

În această calitate, inculpatul S. N. V. coordona, organiza și verifica activitatea întregului personal vamal din cadrul Biroului Vamal C. Sud și, în baza atribuțiilor specifice privind analiza de risc, era principala persoană abilitată să acorde liberul de vamă și să decidă cu privire la tipul de control fizic căruia urma a-i fi supusă o anumită marfă, respectiv control fizic amănunțit, control fizic la scanner sau fără control fizic, atribuții în acest domeniu revenindu-i, în subsidiar, și unuia dintre subalternii săi, în concret lucrătorului vamal menționat la punctul 2 din graficele de serviciu.

În aceeași zi de 02.04.2012, în baza ordonanței procurorului nr.61/P/2012 emisă la aceeași dată, s-a procedat la efectuarea unei percheziției asupra autovehiculului de serviciu, tip autoutilitară, marca „PEUGEOT EXPERT”, înmatriculat sub nr._, utilizat exclusiv de către lucrătorul vamal S. N. V., în baza ordinului de serviciu nr.52 din data de 25.05.2007, emis de către șeful Biroului Vamal C. Sud, autovehicul special adaptat în vederea transportării câinelui de serviciu, încredințat inculpatului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care se afla staționat în incinta Biroului Vamal C. Sud, în imediata apropiere a clădirii de birouri a personalului vamal, în parcarea special amenajată în acest scop.

Cu acest prilej, în prezența martorului asistent P. M., în interiorul autovehiculului de serviciu descris anterior a fost identificată suma de 5.000 dolari SUA, alcătuită din 50 bancnote a câte 100 dolari SUA, precum și suma de 6.600 lei, compusă din 45 bancnote a câte 100 lei și 42 bancnote a câte 50 lei, ambele sume fiind introduse în buzunarul interior al unei haine impermeabile de culoare bleumarin, aparținându-i sus-numitului.

Referitor la suma de 700 dolari SUA, inculpatul S. N. V. a declarat inițial, în prezența martorilor T. M. și S. DINER, că a primit-o din partea inculpatului B. R. L., declarație asupra căreia a revenit ulterior, afirmând că respectiva sumă de bani a găsit-o în apropierea rampei de control fizic al mărfurilor aparținând C.S.C.T.

Cu privire la suma de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, inculpatul a declarat faptul că aceasta reprezintă „în jur de 7.000 dolari SUA”, că îi aparține, fiind câștigată la concursul „EUROBINGO” difuzat de către postul de televiziune „ANTENA 1” și, ulterior, convertită în valută, în mai multe tranșe, la o casă de schimb valutar din Bulgaria, precum și faptul că era destinată împrumutării unei cunoștințe, al cărei nume a refuzat inițial să-l precizeze, dar cu privire la care a menționat ulterior, în cuprinsul declarației olografe formulate în fața procurorului la data de 03.04.2012, în prezența apărătorului ales, că se numește C. G..

Pe parcursul urmăririi penale, au fost solicitate relații reprezentanților S.C. „PHOENIX GAMES” S.R.L. Bistrița, cu privire la un eventual premiu în bani obținut de către inculpat la concursul mai sus menționat, din adresa nr.1170/18.04.2012 a respectivei societăți reieșind faptul că, la data de 02.10.2011, la jocul de noroc tip „bingo”, organizat prin intermediul sistemelor rețelelor de televiziune „SUPER BINGO METROPOLIS” și difuzat în direct de postul de televiziune „ANTENA 1”, numita S. A. E., fiica inculpatului S. N. V. a câștigat un premiu în cuantum de 30.000 lei la extragerile de cartoane necâștigătoare.

De asemenea, în cauză s-a procedat la identificarea și audierea numitului C. G., care, în cuprinsul declarațiilor formulate, a confirmat susținerile inculpatului S. N. V., referitoare la destinația sumei de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, precizând în acest sens că, potrivit unei înțelegeri prealabile, urma să se întâlnească cu inculpatul în dimineața zilei de 02.04.2012, în jurul orei 07,00, în zona plajei din Municipiul M. sau stațiunea Saturn, pentru a primi de la acesta, sub formă de împrumut, suma de 5.000 euro.

Urmare intervenției unui incident neprevăzut, respectiv inundării locuinței sale din satul Vama V., ., care a impus deplasarea neîntârziată în localitatea respectivă, martorul C. G. a arătat că s-a aflat în imposibilitatea de a se întâlni cu inculpatul la locul stabilit pentru primirea împrumutului, dar, în același timp, nu l-a putut contacta telefonic pe acesta pentru a contramanda întâlnirea, întrucât se descărcase bateria telefonului său mobil cu numărul de apel 0745/388.177, care, în împrejurările descrise, nu a putut fi conectat la o sursă de curent electric și nici utilizat potrivit destinației sale până în jurul orei 12,00 din ziua respectivă.

Procedându-se la verificarea afirmațiilor martorului C. G., au fost solicitate și obținute relații de la operatorul de telefonie mobilă ., prin intermediul Serviciului Analiza Informațiilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție, precum și al Serviciului de Informații și Protecție Internă C., din informațiile transmise reieșind cu evidență caracterul neveridic al declarațiilor martorului, care, în ziua de 02.04.2012, în intervalul orar 10.09.36 – 12.51.29, a efectuat și primit 9 convorbiri telefonice de la postul telefonic cu numărul de apel 0745/388.177, niciuna dintre aceste convorbiri nefiind, însă, purtată cu inculpatul S. N. V. (utilizator al postului telefonic mobil cu numărul de apel 0743/336.408).

De altfel, cu ocazia reaudierii sale de către procuror, la data de 20.04.2012, martorul C. G. a recunoscut caracterul mincinos al declarațiilor sale anterioare, referitoare la motivul imposibilității contactării telefonice a inculpatului S. N. V. în dimineața zilei de 02.04.2012, respectiv pretinsa descărcare a bateriei telefonului său mobil, martorul continuând a-și susține restul afirmațiilor cu privire la împrumutul sumei de 5.000 dolari SUA de la inculpat.

De asemenea, martorul a explicat faptul că nu l-a contactat telefonic pe inculpat în dimineața respectivă, pentru a contramanda întâlnirea stabilită în ziua anterioară, prin invocarea împrejurării că, potrivit unei reguli impuse de către inculpat, cei doi nu comunicau telefonic decât sporadic și că, în nici o situație, nu-și transmiteau informații referitoare la vreo sumă de bani.

La data de 02.04.2012, cu ocazia desfășurării acțiunii de surprindere în flagrant a inculpatului S. N. V., reprezentanții Direcției Naționale Anticorupție, S. Teritorial C. au procedat la verificarea și ridicarea în copie a filei din „Registrul de declarare a sumelor în lei de către personalul autorității Vamale” corespunzătoare datei mai sus menționate, din care rezultă faptul că, în dimineața zilei de 02.04.2012, ora 08,00, cu ocazia intrării în tura de serviciu, inculpatul S. N. V. a declarat că deține asupra sa doar suma de 212 lei, sumă care, de altfel, a fost identificată ulterior în portofelul acestuia, inculpatul nefăcând nici o mențiune cu privire la deținerea sumelor de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, găsite în cursul aceleiași zile în interiorul autovehiculului de serviciu ori cu privire la suma de 700 dolari SUA, aflată în buzunarul stâng al pantalonilor și găsită cu ocazia flagrantului.

Prin adresa nr._ din data de 19.04.2012, reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. au înaintat în copie Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., la solicitarea acestei instituții, Ordinul nr.7907 din data de 11.09.2007 al vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, act administrativ care, în cuprinsul art.1, instituie în sarcina „personalului din cadrul birourilor vamale și direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale, indiferent de funcția publică deținută”obligația „de a declara, la . în lei deținute”, sume care, potrivit art.4 din același ordin, urmează a fi declarate „într-un singur registru, denumit Registrul de declarare a sumelor în lei de către personalul autorității Vamale”.

Totodată, potrivit art.3 din Ordinul mai sus menționat, „se interzice personalului vamal menționat la punctele 1 și 2 din prezentul ordin deținerea, în timpul serviciului, a oricăror sume în valută”, iar, potrivit art. 10, „în cazul constatării unor neconcordanțe între sumele în lei declarate în registrul special și sumele în lei constatate în momentul efectuării controlului, în cazul nedeclarării sumelor în lei deținute la . și în cazul deținerii de valută, personalul vamal menționat la punctele 1 și 2 este obligat să ofere explicații în scris privitor la aceste aspecte”, nerespectarea prevederilor de la punctele 1, 2 și 3 din respectivul Ordin fiind de natură a atrage „răspunderea disciplinară, conform prevederilor stipulate în Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată”.

Având în vedere considerentele expuse anterior, prin ordonanța nr.61/P/2012 din data de 20.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., în temeiul art.163 alin.1 Cod de procedură penală, cu referire la art.118 alin.1 lit.f Cod penal și art.165 alin.2 și 8 Cod de procedură penală, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra sumelor de bani în lei și valută, respectiv 6.600 lei și 5.000 dolari SUA, identificate cu ocazia percheziției efectuate la data de 02.04.2012 asupra autovehiculului de serviciu, tip autoutilitară, marca „PEUGEOT EXPERT”, înmatriculat sub nr._, utilizat exclusiv de către inculpatul S. N. V., întrucât s-a constatat că deținerea respectivelor sume de bani este interzisă de lege.

În acest sens, a fost avută în vedere împrejurarea că, potrivit art.3 din Ordinul nr.7907 din data de 11.09.2007 al vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, inculpatului îi era interzisă deținerea în timpul serviciului a oricăror sume de bani în valută, iar suma de bani în lei nu fusese declarată de către acesta în ziua de 02.04.2012, în momentul intrării în serviciu, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 din același ordin.

În consecință, sumele de 6.600 lei și 5.000 dolari SUA, identificate în posesia inculpatului S. N. V. la data de 02.04.2012, au fost consemnate la CEC, Sucursala C. la data de 04.04.2012, pe numele inculpatului și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

II. Cu ocazia audierii în calitate de martor a denunțătorului KARAM G., precum și cu ocazia audierii în calitate de inculpați a numiților R. D. și B. R. L., cu privire la circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunilor descrise anterior, fiecare dintre aceștia, în mod independent și benevol, au denunțat organelor de urmărire penală săvârșirea de către inculpatul S. N. V., în împrejurări identice, a unei alte infracțiuni de luare de mită, comise anterior, în intervalul 20 – 23 martie 2012, cu ocazia efectuării de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. a unui alt import de mobilă din Egipt.

Fapta de corupție denunțată de către persoanele mai sus menționate a fost confirmată de declarațiile martorilor B. M. și A. TANIOR, din interpretarea coroborată a tuturor probatoriilor administrate în cauză rezultând următoarea situație de fapt:

Astfel, atât denunțătorul KARAM G., cât și martorul B. M., angajat în calitate de director de exporturi în cadrul S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., județul C., au arătat faptul că, în jurul datei de 20 martie 2012, în Portul C. Sud – Agigea a sosit un container conținând mobilă de lux, care fusese achiziționată din Egipt de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O..

În vederea realizării formalităților vamale de import, denunțătorul KARAM G., prin intermediul martorului B. M., a contactat-o, în mod similar, pe inculpata R. D., căreia i-a fost predat setul de documente referitoare la importul respectiv și care urma a le remite unui comisionar vamal, în vederea întocmirii declarației vamale de import și depunerii acesteia și a tuturor înscrisurilor aferente la Biroul Vamal C. Sud.

Aspectele relatate de către denunțătorul KARAM G. și martorul B. M. se coroborează cu declarațiile inculpaților R. D. și B. R. L., care au arătat în mod unanim că, la data de 20.03.2012, în timp ce primul inculpat se afla în biroul în care își desfășoară activitatea, pus la dispoziție de angajații S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C., din incinta Portului C., acesta a fost contactat personal de către numita R. D., care i-a solicitat sprijinul, în vederea îndeplinirii cu celeritate a formalităților vamale de import și evitării, pe cât posibil, a unui control fizic amănunțit al mărfii, pentru un container conținând mobilă achiziționată din Egipt de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. și de la care a primit setul de documente necesare efectuării operațiunii.

Potrivit depoziției inculpatului B. R. L., acesta a remis, la rândul său, documentele aferente respectivului import martorei P. R., comisionar vamal în cadrul S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C., care, în cuprinsul declarației formulate pe parcursul urmăririi penale, a confirmat acest aspect, precizând și faptul că, în cursul aceleiași zile, după întocmirea declarației vamale de import, înscrisurile au fost depuse la Biroul Vamal C. Sud, în vederea îndeplinirii formalităților vamale.

În ziua următoare, respectiv pe 21.03.2012, inculpatul a contactat-o pe martora P. R. și i-a solicitat relații, cu privire la stadiul derulării procedurii de vămuire a mărfii importate de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., fiind însă îndrumat să se adreseze în mod direct inspectorilor vamali, întrucât sus-numita nu deținea informații cu privire la acest aspect.

Ca atare, inculpatul s-a deplasat personal la Biroul Vamal C. Sud, unde a solicitat aceleași relații de la lucrătorii din cadrul Biroului pentru control documentar, care au refuzat însă să-i comunice orice informații, întrucât, astfel cum s-a precizat anterior, inculpatul nu mai era angajat în mod oficial în funcția de comisionar vamal, ci era doar colaborator al S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C..

În acest context, în timp ce se deplasa pe holul din incinta Biroului Vamal C. Sud, numitul B. R. L. l-a întâlnit pe inculpatul S. N. V., pe care îl cunoștea personal de mai mult timp și despre care știa că îndeplinește atribuțiile specifice șefului de tură, căruia i-a solicitat în mod similar informații cu privire la stadiul derulării formalităților vamale aferente importului de mobilă solicitat de S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O..

Cu acest prilej, S. N. V. i-a comunicat sus-numitului faptul că este necesară depunerea de către importator, în original, a declarației vamale de export întocmite de către exportatorul din Egipt, aceasta urmând a fi tradusă și legalizată în limba română, precum și a documentelor externe de plată, înscrisuri care, în mod obișnuit, nu sunt solicitate cu ocazia efectuării unor importuri, ci doar în situații de excepție, atunci când există dubii cu privire la valoarea reală a mărfii, și pentru a căror obținere este necesară o perioadă îndelungată de timp.

De precizat este faptul că solicitarea formulată de către inculpatul S. N. V., privind necesitatea depunerii de către reprezentanții S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. a documentelor suplimentare mai sus menționate, rezultă atât din declarațiile tuturor persoanelor audiate în cauză în calitate de martori și inculpați, respectiv B. R. L., R. D., KARAM G. și B. M., cât și din procesul – verbal de transcriere a convorbirii în mediu ambiental purtate la data de 27.03.2012 în incinta restaurantului „BEIRUT” din C. între martorii mai sus menționați și inculpata R. D..

Astfel, cu prilejul respectivei discuții, inculpata R. D., adresându-i-se denunțătorului KARAM G., îi explică textual: „Știți de ce, domnu’ KARAM? Ei știu, factura externă, în momentul când ți-o cere, și cere traducere, că au ai lor care vorbesc arabă… ce faci? Nu faci nimic, ești la mâna lor, ei știu”.

Totodată, în cursul aceleiași discuții, purtată între inculpata R. D. și martorul B. M. are loc și următorul schimb de replici:

„B. M.- Auzi, și dacă-i dai drumul la lucrare așa, pur și simplu?

R. D.- Atunci, săptămâna care vine… cu tot ce înseamnă, dar cu… acea factură transmisă de la Egipt, adică vine originalul, te duci, faci traducere…

B. M.- Da.

R. D.- Da, și i-o prezinți și el vede… „Da, ce ai declarat tu, la ce valoare la Egipt”, una la mână. Și a doua, după aia face control fizic amănunțit…”

În consecință, inculpatul B. R. L. a transmis solicitarea astfel formulată de către S. N. V. inculpatei R. D., care, urmare discuțiilor purtate cu administratorul S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., KARAM G., prin intermediul martorului B. M., i-a comunicat că este foarte dificilă procurarea respectivelor documente, cerându-i să explice acest fapt lucrătorilor vamali și sugerându-i ca, eventual, să încerce oferirea unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali, în vederea renunțării la o astfel de solicitare suplimentară.

Cu prilejul aceleiași discuții purtate între inculpații B. R. L. și R. D., s-a convenit ca cel dintâi să-i ofere ca mită lucrătorului vamal suma de 350 dolari SUA, în vederea realizării operațiunilor de import, sumă ce urma a fi remisă de către administratorul firmei importatoare, respectiv denunțătorul KARAM G..

În această situație, în ziua următoare, respectiv 22.03.2012, inculpatul B. R. L. s-a deplasat din nou la sediul Biroului Vamal C. Sud – Agigea, unde l-a contactat pe inculpatul S. N. V. și l-a rugat să întreprindă demersurile necesare, în vederea acordării liberului de vamă pentru importul de mobilă efectuat de S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., fără a i se mai solicita importatorului depunerea înscrisurilor suplimentare, precizându-i totodată că acesta din urmă este dispus să ofere în schimbul acestui „serviciu” suma de 350 dolari SUA.

Inculpatul S. N. V. a refuzat oferta formulată de către B. R. L. și i-a solicitat acestuia să îi transmită importatorului că trebuie să prezinte declarația vamală de export din Egipt în original, în caz contrar neexistând posibilitatea acordării liberului de vamă.

Înțelegând din atitudinea și răspunsul inculpatului faptul că, în realitate, acesta nu era satisfăcut de cuantumul sumei de bani oferite cu titlu de mită, inculpatul B. R. L. l-a întrebat în mod direct pe lucrătorul vamal care ar fi suma de bani pe care ar fi de acord s-o primească pentru a renunța la depunerea respectivelor documente suplimentare, inculpatul S. N. V. comunicându-i în mod explicit și fără echivoc că solicită suma de 700 de dolari SUA.

Inculpatul B. R. L. i-a transmis telefonic această informație numitei R. D. care, după un timp, l-a contactat la rândul său și i-a comunicat faptul că denunțătorul KARAM G. nu este de acord să ofere cu titlu de mită suma pretinsă de către lucrătorul vamal, cuantumul acesteia fiind considerat nejustificat de ridicat.

Revenind în cursul aceleiași zile la sediul la Biroul Vamal C. Sud, inculpatul B. R. L. i-a transmis inculpatului S. N. V. refuzul importatorului de a plăti suma de bani pretinsă ca mită, respectiv 700 dolari SUA, context în care cel din urmă, vizibil iritat, i-a replicat primului că, în această situație, importatorul are obligația de a depune în original declarația vamală de export, întocmită de către exportatorul din Egipt al mărfii, document în lipsa căruia nu va fi acordat liberul de vamă.

În cursul aceleiași zile, respectiv 22.03.2012, inculpatul B. R. L. i-a comunicat telefonic numitei R. D. rezultatul întrevederii cu inculpatul S. N. V., fără a-i preciza însă numele acestuia, ci doar calitatea de inspector vamal, inculpata procedând în continuare la informarea denunțătorului KARAM G., prin intermediul martorului B. M..

Urmare unor încercări nereușite de a intra în posesia exemplarului original al declarației vamale de export și realizând faptul că transmiterea acestui document de către exportator ar presupune trecerea unei perioade îndelungate, timp în care marfa importată ar rămâne imobilizată în Portul C. Sud – Agigea, fără a putea fi livrată către cumpărătorii interni, care achitaseră în avans contravaloarea acesteia, denunțătorul KARAM G. a acceptat într-un final remiterea sumei de 700 dolari SUA cu titlu de mită către lucrătorul vamal care o pretinsese.

Informația privind acceptul importatorului de a plăti respectiva sumă de bani i-a fost transmisă inculpatului B. R. L. prin intermediul martorului B. M. și, respectiv, al inculpatei R. D., aceasta din urmă comunicându-i însă ulterior denunțătorului faptul că, urmare refuzului inițial, suma de bani pretinsă ca mită a fost majorată la 1.000 dolari SUA, cuantum pe care numitul KARAM G., date fiind circumstanțele descrise anterior, a fost obligat să-l accepte.

Referitor la cuantumul sumei de bani pretinse cu titlu de mită de către inculpatul S. N. V. de la denunțătorul KARAM G., se remarcă faptul că există contraziceri între declarațiilor inculpaților B. R. L. și R. D., fiecare dintre cei doi menținându-și și reiterându-și, pe tot parcursul urmăririi penale, afirmațiile contradictorii referitoare la cuantumul mitei, inclusiv cu ocazia confruntării acestora, în fața procurorului de caz, la data de 11.04.2012.

Astfel, inculpatul a susținut în mod constant, încă din primul moment, că suma de bani pe care trebuia să i-o remită cu titlu de mită inculpatului, urmare solicitării exprese a acestuia din urmă, era de 700 dolari SUA, în timp ce, potrivit afirmațiilor constante ale inculpatei R. D., suma de bani reprezentând mita pretinsă de către lucrătorul vamal, care i-a fost transmisă de către B. R. L. și pe care, la rândul său, i-a comunicat-o denunțătorului KARAM G., prin intermediul martorului B. M., a fost de 1.000 dolari SUA.

Urmare acceptului denunțătorului KARAM G. de a plăti suma de bani pretinsă cu titlu de mită, în cursul aceleiași zile, respectiv 22.03.2012, martorul A. TANIOR, concubinul inculpatei R. D., la solicitarea acesteia, s-a deplasat la restaurantul „BEIRUT”, situat pe ., și a primit de la denunțătorul KARAM G., prin intermediul martorului B. M., care a ieșit în acest scop în exteriorul localului, un plic conținând suma de 1.000 dolari SUA, o copie a ordinului de plată din care reieșea că S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. achitase toate taxele și datoriile vamale aferente importului, precum și o copie a declarației vamale de export, întocmite de către exportatorul egiptean și transmise prin e-mail denunțătorului, cu precizarea că martorul A. TANIOR nu avea cunoștință despre conținutul plicului respectiv și nici despre semnificația sau rolul documentelor ce-i fuseseră încredințate exclusiv în vederea transportului.

Primind plicul cu bani și documentele de la martorul A. TANIOR, inculpata R. D., care se afla în incinta clădirii „DECIROM” din Portul C., s-a deplasat neîntârziat în biroul inculpatului B. R. L., amplasat în interiorul aceluiași imobil, și i-a înmânat suma de 700 dolari SUA, precum și celelalte înscrisuri primite de la KARAM G., respectiv copia ordinului de plată a obligațiilor vamale și copia declarației vamale de export în limba arabă, cu privire la ultimul document inculpatul precizându-i sus-numitei că, nefiind tradus și legalizat, acesta nu poate fi utilizat în fața autorităților vamale.

În continuare, inculpatul B. R. L., s-a deplasat, la rândul său, la Biroul Vamal C. Sud, unde l-a contactat pe inculpatul S. N. V., căruia i-a adus la cunoștință faptul că se află în posesia sumei de bani pretinse cu titlu de mită de la importatorul S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O..

Cu acest prilej, inculpatul S. N. V., deranjat fiind de atitudinea necooperantă manifestată anterior de către importator, respectiv de refuzul inițial al acestuia de a remite suma de bani pretinsă ca mită pentru obținerea liberului de vamă, nu a acceptat să primească suma de 700 dolari SUA, oferită de către B. R. L., reiterând solicitarea de a-i fi depusă declarația vamală de export, în original, împreună cu traducerea legalizată a acesteia în limba română și precizând că, în lipsa acestui document, nu va fi acordat liberul de vamă pentru containerul importat de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O..

În acest context, inculpatul B. R. L. a revenit în dimineața zilei următoare, respectiv 23.03.2012, în jurul orei 11,00, la sediul Biroului Vamal C. Sud și l-a contactat din nou pe inculpatul S. N. V., care se afla într-unul din birourile destinate lucrătorilor vamali, amplasate în clădirea aparținând societății „MAERSK”.

Observându-l pe inculpat, S. N. V. i-a cerut să-l însoțească și, împreună, au intrat într-un birou învecinat celui în care se aflase inițial acesta, birou în care nu se mai afla nicio persoană, unde, după ce a întrerupt iluminarea din încăpere, prin acționarea comutatorului electric, i-a solicitat numitului B. R. L. să își scoată ochelarii și să-i așeze pe un birou, după care l-a controlat în jurul taliei, peste obiectele vestimentare, cu scopul de a preîntâmpina o eventuală înregistrare cu echipament audio – video a activităților ilicite care urma a fi întreprinse în biroul respectiv.

După adoptarea acestor măsuri de precauție, convingându-se personal de inexistența vreunui „pericol”, inculpatul S. N. V. a primit de la numitul B. R. L. suma de 700 dolari SUA, acesta din urmă precizându-i inspectorului vamal că suma respectivă este destinată obținerii liberului de vamă pentru containerul cu mobilă din Egipt, aparținând S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. și fără a-i mai solicita documentele suplimentare de la exportator.

După primirea banilor, inculpatul S. N. V. i-a pus în vedere în mod expres numitului B. R. L. să-i transmită importatorului S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. mesajul său, privind neacceptarea pe viitor a unei atitudini similare celei manifestate cu respectiva ocazie și necesitatea adoptării unei conduite corespunzătoare față de pretențiile bănești ce-i vor fi comunicate din partea sa, cu ocazia întocmirii altor formalităților vamale, în caz contrar liberul de vamă urmând a fi acordat doar după depunerea documentelor solicitate suplimentar și după efectuarea unui control fizic amănunțit al mărfii.

În cursul aceleiași zile, respectiv 23.03.2012, containerul importat de S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O. a ieșit din Portul Agigea, fiind acordat liberul de vamă, deși importatorul nu prezentase documentele suplimentare solicitate inițial în acest sens de către inculpatul S. N. V., aspect ce rezultă din cuprinsul setului de documente vamale aferente respectivului import, care a fost identificat la sediul Biroului Vamal C. Sud la data de 02.04.2012, cu ocazia derulării acțiunii de constatare în flagrant a infracțiunii de corupție comise de către același inculpat, și care este atașat prezentului dosar, în copii certificate.

Faptele reținute în sarcina inculpaților S. N. V., R. D. și B. R. L. sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă:

- autodenunțul formulat de către numitul KARAM G. la data de 27.03.2012, înregistrat la aceeași dată în evidențele Serviciului Județean Anticorupție C. din cadrul Direcției Generale Anticorupție sub nr._;

- fișa sintetică a S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O.;

- ordonanța procurorului nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012, ora 14,30, prin care s-a dispus cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 ore, în intervalul 27.03.2012, ora 16,00 – 29.03.2012, ora 16,00, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor prin telefon efectuate de către numiții B. R. L., B. M. și R. D., precum și interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental purtate între persoanele mai sus menționate și denunțătorul KARAM G.;

- procesul – verbal din data de 27.03.2012, întocmit cu ocazia verificării seriilor bancnotelor din care este alcătuită suma de 1.000 dolari SUA, pusă la dispoziție de către denunțătorul KARAM G., a tratării chimice a acestora și a remiterii respectivei sume către denunțător;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012, emisă de procuror la data de 27.03.2012, privind întocmirea de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. a unei planșe fotografice;

- planșa fotografică realizată de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., cu ocazia verificării și tratării chimice a celor 10 bancnote din care este alcătuită suma de 1.000 dolari SUA, pusă la dispoziție de către denunțătorul KARAM G.;

- ordonanța nr.61/P/2012, emisă de procuror la data de 27.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. în vederea participării la acțiuni specifice constatării în flagrant a infracțiunilor de corupție;

- ordonanța nr.61/P/2012, emisă de procuror la data de 27.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Serviciului de Informații și Protecție Internă C. în vederea instalării asupra denunțătorului KARAM G. a echipamentului tehnic de înregistrare audio – video;

- procesul – verbal întocmit la data de 27.03.2012 de către lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., cu ocazia instalării asupra denunțătorului KARAM G. a echipamentului tehnic de înregistrare audio – video pus la dispoziție de către S. de Informații și Protecție Internă C.;

- procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante comise de către inculpata R. D. la data de 27.03.2012, în incinta restaurantului „BEIRUT” din C.;

- ordonanța nr.61/P/2012, emisă de procuror la data de 27.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 27.03.2012, în incinta restaurantului „BEIRUT” din C.;

- procesul – verbal întocmit de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., la data de 27.03.2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 27.03.2012, în incinta restaurantului „BEIRUT” din C.;

- planșa fotografică întocmită de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta restaurantului „BEIRUT” din C., la data de 27.03.2012;

- ordonanța nr.61/P/2012, emisă de procuror la data de 27.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Serviciului de Informații și Protecție Internă C. în vederea instalării asupra inculpatei R. D. a echipamentului tehnic de înregistrare audio – video;

- procesul – verbal întocmit la data de 27.03.2012 de către lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., cu ocazia instalării asupra inculpatei R. D. a echipamentului tehnic de înregistrare audio – video pus la dispoziție de către S. de Informații și Protecție Internă C.;

- procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante comise de către inculpatul B. R. L. la data de 27.03.2012, în clădirea „DECIROM” din Portul C.;

- planșa fotografică întocmită de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta clădirii „DECIROM” din Portul C., la data de 27.03.2012;

- procesul – verbal întocmit de procuror la data de 29.03.2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate și primite de la/la posturile telefonice utilizate de numiții B. M. și R. D., în intervalul 27.03.2012, ora 16,00 – 29.03.2012, ora 16,00;

- ordonanța procurorului nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012, ora 23,30, prin care s-a dispus cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 ore, în intervalul 28.03.2012, ora 8,00 – 30.03.2012, ora 8,00, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental ce vor fi purtate între inculpatul B. R. L. și lucrătorul vamal căruia acesta urma a-i remite o sumă de bani cu titlu de mită;

- adresa nr.61/P/2012 din data de 30.03.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., prin care s-a solicitat confirmarea ordonanțelor provizorii din data de 27.03.2012, ora 14,00 și, respectiv, ora 23,00, precum și autorizarea pe mai departe, pentru o perioadă de 28 zile, a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor prin telefon efectuate de învinuitul B. R. L. și a celor în mediu ambiental ce vor fi purtate între acesta și inculpatul S. N. V.;

- adresa emisă de către Tribunalul C. la data de 30.03.2012, în dosarul nr._, privind confirmarea legalității și temeiniciei ordonanțelor provizorii ale Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. din data de 27.03.2012, ora 14,00 și, respectiv, ora 23,00;

- autorizația nr.106 din data de 30.03.2012, emisă de Tribunalul C. în dosarul nr._, privind interceptarea și înregistrarea în mediu ambiental a convorbirilor și comunicărilor purtate de inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V. în legătură cu remiterea unei sume de bani, pentru o perioadă de 28 zile, în intervalul 30.03.2012 – 26.04.2012;

- autorizația nr.105 din data de 30.03.2012, emisă de Tribunalul C. în dosarul nr._, privind interceptarea și înregistrarea în mediu ambiental a convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul B. R. L., pentru o perioadă de 28 zile, în intervalul 30.03.2012 – 26.04.2012;

- ordonanța procurorului nr.61/P/2012, emisă la data de 28.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Serviciului de Informații și Protecție Internă C. în vederea instalării asupra inculpatului B. R. L. a echipamentului tehnic de înregistrare audio-video;

- ordonanța procurorului nr.61/P/2012, emisă la data de 28.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. în vederea participării la acțiuni specifice constatării în flagrant a infracțiunilor de corupție;

- procesul – verbal întocmit la data de 29.03.2012 de către lucrătorii din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., cu ocazia instalării asupra inculpatului B. R. L. a echipamentului tehnic de înregistrare audio – video pus la dispoziție de către S. de Informații și Protecție Internă C.;

- procesul – verbal din data de 29.03.2012, întocmit cu ocazia predării către inculpatul B. R. L. a sumei de 700 dolari SUA, compusă din 7 bancnote a câte 100 dolari SUA, care au fost, în prealabil, tratate chimic și înseriate;

- ordonanța procurorului nr.61/P/2012, emisă la data de 28.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental ce vor fi purtate în mediu ambiental de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V.;

- ordonanța procurorului nr.61/P/2012, emisă la data de 29.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental ce vor fi purtate în mediu ambiental de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V.;

- procesul – verbal întocmit de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., la data de 30.03.2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 29.03.2012, în incinta Portului C. Sud – Agigea, de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V., precum și cu alte persoane;

- ordonanța nr.61/P/2012, emisă de procuror la data de 29.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. în vederea întocmirii unei planșe fotografice cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta Portului C. Sud – Agigea, la data de 29.03.2012;

- planșa fotografică întocmită de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta Portului C. Sud – Agigea, la data de 29.03.2012;

- adresa nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. către S. de Informații și Protecție Internă C. privind supravegherea operativă a inculpaților B. R. L. și R. D., în ziua de 28.03.2012, în intervalul orar 00,00 – 12,00;

- nota nr._, întocmită la data de 06.04.2012 de către S. de Informații și Protecție Internă C., privind rezultatele supravegherii operative a inculpaților B. R. L. și R. D., în ziua de 28.03.2012, în intervalul orar 00,00 – 12,00;

- procesul – verbal din data de 02.04.2012, întocmit cu ocazia predării către inculpatul B. R. L. a sumei de 700 dolari SUA, compusă din 7 bancnote a câte 100 dolari SUA, care au fost, în prealabil, tratate chimic și înseriate;

- ordonanța nr.61/P/2012, emisă de procuror la data de 30.03.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Serviciului de Informații și Protecție Internă C. în vederea instalării asupra inculpatului B. R. L. a echipamentului tehnic de înregistrare audio – video;

- procesul – verbal întocmit la data de 02.04.2012 de către lucrătorii din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., cu ocazia instalării asupra inculpatului B. R. L. a echipamentului tehnic de înregistrare audio – video pus la dispoziție de către S. de Informații și Protecție Internă C.;

- procesul – verbal din data de 02.04.2012, întocmit la sediul Biroului Vamal C. Sud, cu ocazia constatării infracțiunii flagrante comise de către inculpatul S. N. V.;

- documentele ridicate în copii certificate de la sediul Biroului Vamal C. Sud la data de 02.04.2012, respectiv:

 setul de documente vamale depus la data de 02.04.2012 la Biroul Vamal C. Sud, conținând înscrisurile prezentate de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., în vederea realizării importului unui container conținând mobilă achiziționată din Egipt, precum și declarația vamală de import întocmită de către comisionarul vamal S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C.;

 setul de documente vamale depus la data de 21.03.2012 la Biroul Vamal C. Sud, conținând înscrisurile prezentate de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., în vederea realizării importului unui container conținând mobilă achiziționată din Egipt, precum și declarația vamală de import întocmită de către comisionarul vamal S.C. „SEATRANS HOUSE SERVICES” S.R.L. C., import pentru care a fost acordat liberul de vamă la data de 23.03.2012;

 fișa postului inculpatului S. N. V.;

 Ordinul de serviciu nr.20 din 29.02.2012, emis de șeful Biroului Vamal C. Sud, și graficul de serviciu întocmit în baza acestui ordin, corespunzător lunii martie 2012;

 Ordinul de serviciu nr.29 din 28.03.2012, emis de șeful Biroului Vamal C. Sud, și graficul de serviciu întocmit în baza acestui ordin, corespunzător lunii aprilie 2012;

- ordonanța nr.61/P/2012, emisă de procuror la data de 02.04.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 02.04.2012 de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V., precum și în vederea întocmirii unei planșe fotografice conținând imagini video înregistrate cu acest prilej;

- procesul – verbal întocmit de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., la data de 02.04.2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 02.04.2012, în incinta Biroului Vamal C. Sud – Agigea, de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V., precum și cu alte persoane prezente la aceste discuții;

- planșa fotografică întocmită de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. la data de 02.04.2012, cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta Biroului Vamal C. Sud – Agigea, la data de 02.04.2012, precum și imagini înregistrate cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului S. N. V.;

- ordonanțele nr.61/P/2012, emise de procuror la data de 10.04.2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental purtate de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V. la data de 02.04.2012;

- procesele – verbale întocmite de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., la data de 10.04.2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor și comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 02.04.2012, în incinta Biroului Vamal C. Sud – Agigea, de către inculpatul B. R. L. cu lucrătorul vamal S. N. V., precum și cu alte persoane prezente la aceste discuții;

- ordonanța nr.61/P/2012 din data de 02.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., prin care s-a dispus efectuarea unei percheziții asupra autovehiculului de serviciu utilizat de către inculpatul S. N. V.;

- procesul – verbal întocmit la data de 02.04.2012, cu ocazia percheziției efectuate asupra autovehiculului de serviciu utilizat de către inculpatul S. N. V. și anexele acestuia;

- documentele ridicate în copie, la data de 02.04.2012, de la sediul Biroului Vamal C. Sud, urmare efectuării percheziției asupra autovehiculului de serviciu utilizat de inculpat, respectiv:

 Ordinul de serviciu nr.52 din 25.05.2007, emis de șeful Biroului Vamal C. Sud, privind repartizarea autovehiculelor din dotare către personalul vamal;

 certificatul de înmatriculare a autovehiculului de serviciu utilizat de către inculpatul S. N. V.;

 fila din Registrul de declarare a sumelor de bani de către personalul Autorității Vamale, corespunzătoare datei de 02.04.2012;

- planșa fotografică întocmită de către lucrătorii din cadrul Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C., cuprinzând imagini înregistrate la data de 02.04.2012, cu ocazia percheziției efectuate asupra autovehiculului de serviciu utilizat de inculpatul S. N. V.;

- adresa nr.61/P/2012 din data de 18.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C.;

- adresa nr._ din data de 19.04.2012 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., prin care au fost înaintate Ordinul nr.7907 din data de 11.09.2007, emis de către vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ordinul de serviciu nr.29 din 28.03.2012 al șefului Biroului Vamal C. Sud și graficul de serviciu corespunzător lunii aprilie 2012;

- ordonanța nr.61/P/2012 din data de 20.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., privind luarea măsurii asiguratorii a sechestrului judiciar asupra sumelor de bani identificate asupra inculpatului la data de 02.04.2012, a căror deținere este interzisă de lege;

- chitanțele și recipisele din data de 04.04.2012, în baza cărora sumele de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei au fost consemnate la CEC BANK, Sucursala C., pe numele inculpatului S. N. V. și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C.;

- adresa nr.61/P/2012 din data de 02.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., prin care s-a solicitat Tribunalului C. autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului S. N. V.;

- autorizația de percheziție nr.143, emisă de Tribunalul C. în baza încheierii de ședință nr.136 din data de 02.04.2012, pronunțate în dosarul nr._ ;

- procesul – verbal din data de 02.04.2012, întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului S. N. V. și planșa fotografică cuprinzând imagini video înregistrate cu acest prilej;

- adresa nr.61/P/2012 din data de 09.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. către S.C. „PHOENIX GAMES” S.R.L. Bistrița și fișa sintetică a acestei societăți comerciale;

- adresa nr.1170 din data de 18.04.2012 emisă de către S.C. „PHOENIX GAMES” S.R.L. Bistrița;

- adresa nr.61/P/2012 din data de 09.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

- adresa nr.C/XII/1402 din data de 19.04.2012 a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

- adresa nr.61/P/2012 din data de 03.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. către S.C. „C. SOUTH CONTAINER TERMINAL” S.R.L. C.;

- adresa nr.583 din data de 13.04.2012 a S.C. „C. SOUTH CONTAINER TERMINAL” S.R.L. C. și un CD conținând informațiile transmise în format electronic;

- declarațiile martorului KARAM G.;

- procesul – verbal întocmit de procuror la data de 05.04.2012, cu ocazia restituirii către denunțătorul KARAM G. a sumei de 1.000 dolari SUA, care a fost pusă la dispoziția organelor de urmărire penală la data de 27.03.2012;

- fișa de evidență operativă și declarațiile martorului B. M.;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012 și declarațiile martorului A. TANIOR;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 04.04.2012 și declarațiile martorelor N. A. M. și B. M. A.;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 04.04.2012 și declarațiile martorei V. N.;

- declarația martorei P. R.;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 05.04.2012 și declarațiile martorului T. M.;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 05.04.2012 și declarațiile martorului S. DINER;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 06.04.2012 și declarațiile martorului P. O. L.;

- declarația martorului O. D.;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 03.04.2012 și declarațiile martorului P. M.;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 04.04.2012 și declarațiile martorului C. G.;

- adresa nr.61/P/2012 din data de 12.04.2012 a Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. către S. de Informații și Protecție Internă C.;

- adresa nr._ din data de 18.04.2012 a Serviciului de Informații și Protecție Internă C. și un CD conținând informațiile transmise în format electronic;

- adresa nr._ din data de 18.04.2012 a Direcției Generale Anticorupție – S. Județean Anticorupție C. și documentele atașate acesteia;

- declarația martorului C. G., dată în fața procurorului la data de 20.04.2012;

- ordonanța de delegare nr. 61/P/2012 din data de 27.03.2012 și declarația olografă a inculpatei R. D.;

- declarațiile inculpatei R. D.;

- ordonanța de delegare nr.61/P/2012 din data de 27.03.2012 și declarația olografă a inculpatului B. R. L.;

- declarațiile inculpatului B. R. L.;

- procesul – verbal întocmit de procuror la data de 11.04.2012, cu ocazia confruntării realizate între inculpații R. D. și B. R. L.;

- fișele de evidență operativă și declarația olografă a inculpatului S. N. V.;

În cuprinsul declarațiilor formulate pe parcursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății, inculpații R. D. și B. R. L. au recunoscut cu sinceritate faptele comise, au descris în mod detaliat împrejurările săvârșirii lor și au colaborat din proprie inițiativă cu organele de urmărire penală, contribuind în mod decisiv la identificarea inculpatului S. N. V. și la facilitarea tragerii acestuia la răspundere penală. De asemenea, ambii inculpați au denunțat comiterea de către același inculpat, în circumstanțe identice, a infracțiunii de corupție descrise la punctul doi din rechizitoriu, prevalându-se, în cursul judecății, de dispozițiile art.320¹ Cod de procedură penală.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. N. V., pe parcursul urmăririi penale, acesta a formulat doar o declarație olografă, la data de 03.04.2012, redactată în prezența apărătorului ales, după care a refuzat audierea sa de către procuror și instanța de judecată, înțelegând a se prevala de dispozițiile art.70 alin.2 Cod de procedură penală.

În cuprinsul declarației olografe date în faza de urmărire penală, inculpatul S. N. V. a negat comiterea ambelor fapte reținute în sarcină, fără a furniza însă vreun argument plauzibil în acest sens și fără a solicita administrarea vreunui mijloc de probă.

Astfel, inculpatul a susținut că suma de 700 dolari SUA, identificată în posesia sa la data de 02.04.2012, o găsise în cursul aceleiași zile pe rampa de control fizic al mărfurilor și că o luase cu sine, întrucât intenționa să o predea organelor de poliție. Referitor la sumele de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, găsite cu ocazia percheziției efectuate asupra autovehiculului de serviciu utilizat exclusiv de către acesta, inculpatul a susținut că urma să fie acordată cu titlu de împrumut martorului C. G., că aceasta provenea din economii personale și din câștigul obținut la concursul televizat „EUROBINGO”, precizând că nu o declarase în registrul special în momentul intrării în tura de serviciu, întrucât „era o sumă prea mare” și „nu era asupra sa”.

Având în vedere ansamblul probatoriilor administrate în cauză, instanța constată că susținerile inculpatului S. N. V., menționate în cuprinsul declarației redactate olograf, nu se coroborează cu nici unul dintre celelalte mijloace de probă existente la dosar, lipsa de suport probator a argumentelor invocate în apărare și atitudinea adoptată pe parcursul procesului penal, constând în refuzul de a colabora cu organele judiciare, demonstrând imposibilitatea utilizării acestor depoziții în scopul aflării adevărului.

În cursul judecății, inculpatul, prin apărător, a susținut că faptele comise în intervalul 21-23.03.2012 nu există în materialitatea lor, întrucât declarațiile inculpaților B. R. L. și R. D. nu se necoroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Mai mult, în opinia inculpatului, documentele aflate la dosar confirmă faptul că acesta nu a desfășurat nici un fel de activități, în legătură cu respectivele operațiuni, toate etapele aferente importului fiind parcurse și îndeplinite sub directa coordonare și implicare a altor funcționari vamali.

De asemenea, referitor la faptele săvârșite în intervalul 27.03-02.04.2012, inculpatul a susținut că flagrantul ar fi fost organizat la presiunea organelor de urmărire penală, fiind consecința conduitei provocatoare a inculpatului B. R. L., direct interesat a acționa astfel, în scopul de a beneficia de un tratament judiciar favorabil.

În opinia apărării, relevante în exprimarea acestei concluzii, sunt convorbirile telefonice purtate de organul de urmărire penală cu acest din urmă inculpat, probele astfel obținute fiind contrare principiilor legalității, loialității și echității, specifice procedurii penale, inculpatul S. N. V. nemanifestând vreo pretenție bănească sau de altă natură.

Apărarea a mai susținut că inculpatul nu putea influența rezultatul operațiunilor de control, deoarece stadiul efectiv al lucrării nu cădea în competența compartimenului în care acesta își desfășura activitatea, numele funcționarului însărcinat cu stabilirea tipului de control nefiindu-i cunoscut autorului mitei.

În sfârșit, inculpatul a susținut că, în cazul tuturor operațiunilor derulate, acesta nu putea influența modalitatea de efectuare a controlului și că potrivit circuitului documentar aflat la dosar, acesta nu a intervenit nici personal și nici prin intermediul altei persoane asupra operațiunii de vămuire, prin urgentarea sau întârzierea formalităților specific controlului fizic și documentar.

Prin urmare, în raport de primele fapte reținute în sarcină, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art.10 lit.a Cod de procedură penală, iar în raport de ultimele, a pledat pentru o soluție de achitare, în temeiul art.10 lit.d Cod de procedură penală, cu motivarea că aceste fapte nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, neavând legătură cu atribuțiile sale de serviciu.

Apărările inculpatului S. N. V. nu pot fi luate în considerare, pretinsa acțiune provocatorie a organelor de urmărire penală, căreia i se adaugă acțiunea coinculpatului B. R. L., neputând fi reținută în speța dedusă judecății.

Sub un prim aspect, referirile de ordin practic și teoretic, alături de trimiterile apărării la diferitele cauze aflate în atenția Curții Europene a Drepturilor Omunului nu își pot găsi incidența în speța de față, circumstanțele concrete reliefate în cauzele “Texeira de Castro” contra Portugaliei și “Ramanauskas” contra Lituaniei fiind sensibil diferite de cele din prezenta cauză.

D. urmare, procedeul utilizat de către organul de urmărire penală nu contravine exigențelor art.6 din CEDO, referitoare la dreptul la un proces echitabil, în interpretarea dată în cauzele “Teixeira de Castro” contra Portugaliei sau “Ludi” contra Elveției, deoarece premisele care au condus la încălcarea unor drepturi fundamentale, reliefate prin acest tip de jurisprudență, nu se suprapun circumstanțelor speței.

Astfel, în cauza „Teixeira de Castro” contra Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art.6 din Convenție, ca urmare a faptului că agenții de poliție au acționat din proprie inițiativă, în afara unei acțiuni de combatere a traficului organizat de droguri, ordonată de un magistrat și în condițiile în care datele speței nu îl indicau pe suspect ca furnizor de stupefiante.

De asemenea, presupusa conduită provocatoare a agenților statului a fost apreciată și prin prisma faptului că asupra reclamantului nu a fost găsită decât cantitatea de droguri solicitată de falșii cumpărători, care au acționat la instigarea agenților de poliție, situație în care s-a concluzionat că respectivii polițiști nu s-au limitat în a informa de o manieră pasivă autoritățile statului asupra activității delictuoase desfășurate de reclamant.

În sfârșit, s-a mai reținut că probele esențiale pe care se sprijină condamnarea sunt reprezentate doar de declarațiile celor doi polițiști.

În altă ordine de idei, atât în cauza „Ludi” contra Elveției, cât și în cauza „Kostovski” împotriva Olandei, Curtea a constatat încălcarea art.6 din Convenție, datorită refuzului instanțelor naționale de a audia în mod nemijlocit pe investigatorii sub acoperire sau martorii cu identitate protejată, în condițiile în care aceste mijloace de probă au avut un caracter exclusiv în obținerea soluției de condamnare.

De asemenea, în cauza „Kostovski” contra Olandei, încălcarea art.6 din Convenție s-a datorat și împrejurării că magistratul național nu a fost în măsură să verifice existența și identitatea martorilor, neputându-și forma o opinie asupra credibilității lor.

Este evident că în speță, toate aceste premise factuale nu pot fi avute în vedere în aprecierea caracterului provocator al activității organelor de urmărire penală, deoarece, în cauza dedusă judecății, acțiunea desfășurată a fost autorizată de către un procuror și un judecător, având ca premisă conduita ilicită a inculpatului, despre care organele judiciare au luat anterior cunoștință.

Totodată, din punct de vedere procesual, instanța de judecată a procedat la audierea nemijlocită a coinculpaților și martorilor acuzării, întemeindu-și soluția și pe celelalte probe aflate la dosar, iar nu în mod exclusiv pe procesele-verbale și depozițiile respectivelor persoane.

Pornind de la cele arătate mai sus, nu se poate susține că activitatea de investigație ar fi contrară art.6 din Convenție, deoarece, potrivit jurisprudenței CEDO, nimic nu oprește organele de urmărire penală, ca, în raport cu natura infracțiunii, acestea să se sprijine și pe asemenea surse probatorii, cu condiția ca soluția de condamnare ulterioară să se circumscrie unor garanții corespunzătoare prevederilor Convenției.

Spre deosebire de cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța mai reține că, în situația dedusă judecății, pretinsul agent provocator nu a acționat în afara controlului exercitat de către procuror, iar acesta nu a instigat pe inculpat la săvârșirea faptelor, limitându-se doar la organizarea cadrului favorabil susprinderii unei activități ilicite desfășurate anterior de către inculpat, în calitate de funcționar vamal.

Prin urmare, ca și în alte situații, hotărârea comiterii faptelor a aparținut în exclusivitate inculpatului S. N. V., simpla relaționare telefonică dintre organul de urmărire penală și numitul B. R. L., ce rezultă din conținutul convorbirilor aflate la dosar, neputând fi asimilată vreunui mijloc de contrângere, susceptibil a înfrânge valoarea probelor astfel obținute.

De altfel, este lesne de observat că acțiunea inculpatului B. R. L. nu se putea concretiza decât sub condiția ca acesta să fi ținut legătura cu organul de urmărire penală, doar astfel putându-se crea premisele obținerii unor date certe asupra activității infracționale derulate de funcționarul vamal, în scopul realizării flagrantului, cu participarea nemijlocită a agenților statului.

Totodată, câtă vreme hotărârea de a colabora cu organele de urmărire penală a aparținut inculpatului B. R. L., nu se poate susține că acesta ar fu fost influențat de organul de urmărire penală, fiind evident că pentru a beneificia de avantajele legii, acesta trebuia să își adapteze conduita în scopul surprinderii în flagrant a funcționarului vamal.

În atare împrejurări, cum însăși hotărârea infracțională a inculpatului S. N. V. era anterioară organizării flagrantului, nu se poate susține că acestea ar fi fost supus vreunei provocări din partea coinculpatului B. R. L., mai cu seamă că faptele de natură penală erau cunoscute organelor de anchetă, iar acestea erau obligate a acționa, neputând rămâne în pasivitate.

Cu alte cuvinte, în cazul de față nu se poate reține teza provocării, deoarece aceasta presupune situația în care agentul statului este cel care determină săvârșirea faptei, pe când, în situația dedusă judecății, organul de urmărire penală, sesizat deja printr-un denunț, era obligat a întreprinde toate demersurile necesare constatării unor fapte ce se prefigurau în viitorul apropiat, neputându-se abține de la îndeplinirea unor atribuții legale, specifice domeniului lor de activitate.

Iată de ce, în cazul de față, procedând la investigarea faptelor sesizate, nu doar de o manieră pasivă, ci în virtutea rolului activ ce trebuie să caracterizeze activitatea de urmărire penală, organele judiciare nu au făcut decât să dea eficiență principiilor aflării adevărului, rolului activ și oficialității, ca reguli de bază ale procesului penal, în deplină consonanță cu obiectivele consecrate de art.1 din Codul de procedură penală, fără ca principiile legalității, echității și loialității probelor să fie în vreun fel încălcate.

În același context și mergând pe linia acelorași coordonate, nici nu s-ar putea susține că inculpatul B. R. L. ar fi provocat în vreun fel pe funcționarul vamal, chiar dacă acțiunea acestuia a căpătat și conotațiile persuasive specifice faptelor de corupție, deoarece în cazul infracțiunilor de acest gen făptuitorul acționează, cel mai adesea, cu precauție, fiind rezervat în exprimarea sau în pretinderea explicită a unor doleanțe ori în acceptarea unor promisiuni de daruri ori alte foloase.

Mai mult, de vreme ce cauza de reducere a pedepsei, reglementată de art.19 din O.U.G. nr.43/2002, este condiționată de o . efecte juridice, constând în necesitatea identificării și tragerii la răspundere penală a altor participanți la fapte de corupție, devine evident interesul inculpatului B. R. L. de a întreprinde nu doar un singur demers, ci mai multe, în vederea demascării activității ilicite a funcționarului vamal, care, avertizat fiind de prezența în incinta portului C. a organelor D.G.A., a refuzat inițial acceptarea sumei oferită cu titlu de mită, fără a exprima însă un refuz tranșant.

Pe altă parte, ceea ce inculpatul S. N. V. nu explică este tocmai atitudinea acestuia de a nu sesiza organele de urmărire penală, expus fiind unor multiple tentative de corupere, conduita oricărui funcționar al statului, mai ales a unuia cu atribuții în domeniul vamal, impunând respingerea oricărei acțiuni de acest gen, chiar mai mult decât atât, comunicarea lor autorităților statului și aducerea concursului în prinderea și tragerea la răspundere penală a autorilor.

Dimpotrivă, inculpatul, fără a proceda astfel, invocă pretinsa stare de provocare, doar pe motivul că o primă acțiune din partea coinculpatului B. R. L. nu a putut fi adusă la îndeplinire, datorită unor condiții improprii realizării flagrantului, din motive lesne de înțeles, datorate divulgării prezenței în incinta portului a organelor poliției judiciare.

Evident, inculpatul S. N. V. nu poate explica primirea celor două sume de bani la două date diferite, deși acesta era obligat a respinge oricăror propuneri cu conotație penală, în scopul îndeplinirii corecte a sarcinilor de serviciu ce îi reveneau.

Inutil de reaminit, că în cazul oricăror fapte de corupție, inițiativa comiterii infracțiunii poate aparține și beneficiarului actului de corupție, prin formularea unei oferte către funcționarul statului, pe care acesta o poate respinge sau accepta, în această din urmă situație neputându-se susține teza provocării.

O astfel de ipoteză practică rezultă chiar din conținutul art.254 Cod penal, astfel încât, chiar dacă inițiativa comiterii faptei ar aparține beneficiarului actului de corupție sau agentului statului, nu se poate susține că făptuitorul ar acționa sub imperiul provocării, el putând respinge oferta astfel avansată.

În acest fel, rezultă în mod firesc că, din perspectiva investigației criminalistice, nu poate fi exclusă ipoteza realizării flagrantului la inițiativa organului de urmărire penală, acceptarea tezei contrare făcând practic imposibilă constatarea faptelor de acest gen, mai ales atunci când între formularea unei pretenții și satisfacrea ei concretă se intercalează un anumit interval de timp.

Așa fiind, față de considerentele mai sus arătate, nu se poate susține că probele obținute în cauză contravin dispozițiilor art.64 alin.2 și art.68 Cod de procedură penală, spre a fi înlăturate, întrucât nu pot servi la aflarea adevărului.

De altfel, în raport cu cele arătate mai sus, nu se poate reține că acuzarea ar fi produs probe obținute în mod ilegal, deoarece activitatea infracțională a inculpatului nu s-a datorat manoperelor utilizate de investigatori, fiind preexistentă acestora, putându-se concluziona că și în absența unei atare intervenții inculpatul ar fi continuat să comită fapte de natură penală, pe care oportunitatea creată de activitățile de investigație nu a făcut decât să le releve.

Într-o astfel de situație, ținând seama că rezoluția infracțională este anterioară activității de investigație, iar presupusul autor al faptei, încălcând legea penală, își asumă și riscul corelativ de a fi descoperit, organul de urmărire penală acționează numai în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea făptuitorilor, prin propria implicare în surprinderea flagrantului delict și oferirea unei „tentații” obișnuite sau a unei oportunități fără caracter excepțional de a încălca legea.

Mai mult decât atât, în condițiile în care descoperirea unora dintre aceste infracțiuni presupun uneori și concursul beneficiarului actului de corupție, trebuie recunoscut dreptul autorităților statului în demascarea unui fenomen aflat în continuă recrudescență, garanțiile specifice unui proces modern fiind de natură a permite producerea elementelor de probă în prezența acuzatului, în ședință publică, cu respectarea principiului contradictorialității, potrivit art.6 paragraf 1 și 3 din Convenție (în acest sens, a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, deciziile penale nr.5169/2003, 1863/2010 și 917/2011 publicate pe portalul www.scj.ro).

În acord cu cele arătate mai sus, nu se poate aprecia că oferirea banilor ar constitui un act de provocare sau de instigare din partea mituitorului, deoarece acest fapt ar echivala cu lipsirea de conținut a articolului 254 Cod penal, într-o astfel de situație răspunderea penală a inculpatului fiind în mod automat înlăturată.

Or, de vreme ce norma de incriminare conține o varietate a actelor materiale specifice luării de mită, excluderea faptelor, în modalitatea oferirii, primirii sau nerefuzării unei sume de bani, de la angajarea răspunderii penale, contravine voinței legiuitorului, aspect ce nu poate fi acceptat.

Răspunzând punctual celorlalte apărări ale inculpatului, care vizează fondul cauzei și, mai precis, existența faptelor reținute în sarcina sa, tribunalul constată că infracțiunea de luare de mită, comisă în intervalul 21-23.03.2012 nu este dovedită doar pe baza declarațiilor coinculpaților R. D. și B. R. L., ci și pe baza depozițiilor martorilor KARAM G. și B. M., aceștia din urmă referindu-se la sumele de bani oferite în contul operațiunilor de import derulate în luna martie 2012.

Astfel, în faza urmăririi penale, martorul KARAM G. a precizat că încă din anul 2009 fusese nevoit să remită vameșilor suma de 1000 de dolari SUA, deoarece formalitățile de import se derulaseră pe parcursul a 15-20 de zile, iar cu ocazia controlului fizic marfa fusese manipulată neglijent și deteriorată, nemaiputând fi comercializată.

În declarația sa, același martor se referă la remiterea sumei dată cu titlu de mită cu ocazia recepționării primului container, la data de 20 martie 2012, suma inițială de 350 de dolari SUA fiind majorată la 700 de dolari și remisă vameșilor prin intermediul inculpatei R. D., care îi comunicase această „doleanță” prin martorul B. M..

Această declarație se coroborează cu depoziția martorului B. M., care, la rândul său, a precizat la urmărirea penală, că în patru rânduri, cu ocazia celor șase importuri derulate de societate în perioada 2010-2012, fusese nevoit să remită diferite sume de bani cu titlu de mită funcționarilor vamali din Agigea, o ultimă sumă de 1000 de dolari SUA find remisă prin intermediul inculpatei R. D., în jurul datei de 21-22.03.2012 și înmânată efectiv unei persoane pe care o știa din vedere din Portul C., care se deplasase cu un autoturism marca „Dacia L.”, de culoare albă, la restaurantul „Beirut” din C..

Împrejurările remiterii sumei de bani, în jurul date de 21-22.03.2012 sunt descrise în mod similar de către martorul KARAM G., prin declarația de la urmărirea penală, cu aceeași precizare și anume aceea că, în ziua imediat următoare, formalitățile vamale au fost îndeplinite.

De precizat este și faptul că aceste împrejurări rezultă și din declarația martorului A. TANIOR, cel care se deplasase la locul întâlnirii, martorii KARAM G. și B. M. confirmând că, în lipsa sumei remise cu titlu de mită, funcționarii vamali solicitaseră documentele originale de export ale mărfii din Egipt, la care mai apoi au renunțat.

Dincolo de faptul că toate aceste declarații se coroborează cu cele ale inculpaților B. R. L. și R. D., instanța constată că, potrivit depozițiilor lucrătorilor vamali audiați în cursul judecății, depunerea documentelor originale de export din țara de origine era necesară numai atunci când existau dubii cu privire la natura sau valoarea reală a mărfurilor.

Or, deși o astfel de solicitare din partea organelor vamale își avea o justificare legală, renunțarea la depunerea documentelor în original, la scurtă vreme de la data solicitării inițiale, este consecința manoperelor de corupere exercitate la adresa funcționarilor statului, fiind evident că o astfel de cerere avusese numai un caracter formal, fiind exprimată în scopul constrângerii importatorului la remiterea unor sume de bani, necesare urgentării formalităților vamale și acordării liberului de vamă.

Astfel cum declară și inculpatul B. R. L., depunerea documentației originale de proveniență a mărfii din țara de origine era cerută numai în cazuri excepționale, martorul KARAM G. precizând că ori de câte ori a satisfăcut pretențiile vameșilor aceste documente nu i-au mai fost cerute.

În lumina celor arătate mai sus, devine evident faptul că infracțiunea săvârșită în intervalul 21-23.03.2012 există în materialitatea ei și că flagrantul organizat incupatului S. N. V. în luna aprilie se explică tocmai în raport cu aceasta, ea constituind punctul de plecare în constatarea întregii activități infracționale.

În ceea ce privește întreaga activitate infracțională, este cu totul lipsit de relevanță că, din punct de vedere scriptic, numele inculpatului S. N. V. nu figurează în documentația aferentă operațiunilor de import, o astfel de împrejurare, ce rezultă din depozițiile martorilor audiați în apărare și actele emise de autoritatea vamală, fiind nesemnificativă în stabilirea răspunderii penale a inculpatului.

Este, astfel, în afara oricărui dubiu că inculpatului, prin prisma calității oficiale deținute la acea dată și atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau, avea legătură cu modul de îndeplinire a formalităților vamale, incidența elementelor constitutive specifice infracțiunii de luare de mită nefiind condiționate de implicarea efectivă a funcționarului în activitatea specifică încredințată.

De altfel, așa cum textul art.254 Cod penal o prevede, esențial în conturarea acestei infracțiuni este scopul în considerarea căruia funcționarul pretinde ori primește suma de bani ori alte foloase care nu i se cuvin, iar nu îndeplinirea efectivă a acestui scop, prin realizarea vreunui act referitor la îndatoririle sale de serviciu.

Prin alte cuvinte, este necesar ca făptuitorul, prin atribuțiile încredințate, să poată interveni în derularea actului respectiv, nefiind necesar ca acesta să fi avut o contribuție efectivă în desfășurarea activității respective, o astfel de implicare putând aparține și unei alte persoane decât autorul infracțiunii de luare de mită.

Interpretarea contrară ar lăsa fără acoperire tocmai situațiile în care autorul faptei nu are nici o implicare efectivă în derularea unei anumite activități, datorită funcțiilor ce implică atribuții de conducere și decizie, verificare, coordonare și control, în astfel de ipoteze sarcina aducerii la îndeplinire a etapelor de lucru revenind, de regulă, subalternilor sau persoanelor aflate în relații de colaborare cu făptuitorul.

Tot astfel, în cazul de față este lipsit de relevanță și stadiul formalităților specifice declarației vamale, deoarece din depozițiile celorlați inculpați și cele ale martorilor propuși în acuzare rezultă că la momentul remiterii banilor documentele aferente importurilor fuseseră deja depuse, prin intermediul comisionarului vamal.

Acest aspect reiese chiar din rezultatul verificărilor întreprinse după realizarea flagrantului din data de 02.04.2012, cu acea ocazie constatându-se că ambele declarații aferente importurilor din lunile martie și aprilie fuseseră depuse la organul vamal de către reprezentantul firmei de comisionariat vamal.

Prin urmare, în raport de această împrejurare și ținând seama de atribuțiile de serviciu și calitatea specifică de coordonator al personalului vamal, stabilită în persoana inculpatului la nivelul lunilor martie și aprilie, potrivit graficului întocmit în baza ordinului de serviciu, este cert că S. N. V. urma să intervină în îndeplinirea formalităților vamale, iar dacă nu o făcea în nume personal, avea posibilitatea de a decide, în principal, cu privire la tipul de control asupra mărfurilor.

În aceeași ordine de idei, se poate observa că textul articolului 254 Cod penal, referindu-se la scopul acțiunii ilicite, are în vedere nu doar o acțiune prezentă a făptuitorului, aflată în curs de derulare sau pe punctul de a fi inițiată în viitorul apropiat, ci și o acțiune posibilă în viitorul mai îndepărtat, nefiind necesar ca autorul să intervină de îndată în derularea activității specifice funcției încredințate.

Un alt argument, ce susține vinovăția inculpatului S. N. VLENTIN în comiterea infracțiunilor reținute, este tocmai faptul că dacă acesta, în calitate de funcționar cu atribuții de coordonare, nu ar fi avut legătură cu operațiunile respective, nu se întrevede motivul pentru care acesta a acceptat să se întâlnească în mai multe rânduri cu inculpatul B. R. L., să accepte primirea banilor și să nu refuze ofertele ce îi fuseseră adresate, deși ar fi avut cel puțin posibilitatea de a-l îndruma pe coinculpat de a se adresa unui alt angajat al instituției.

De asemenea, faptul că la momentul remiterii sumelor de bani declarația vamală se afla în lucru la un alt compoartiment, cum este cel de consemn și manifeste, este cu totul lipsită de relevanță, întrucât, din momentul acceptării declarației vamale, parcurgerea etapei controlului fizic sau prin scanare, ulterior controlului documentar, era obligatorie.

Prin urmare, indiferent de momentul nașterii raporturilor vamale, odată depusă, declarația ar fi putut ajunge la compartimentul coordonat de către inculpat, acesta putând decide asupra tuturor aspectelor referitoare la repartizarea personalului și efectuarea operațiunii de vămuire, concluzie ce reiese cu certitudine din graficul aflat la filele 73-76 din volumul III al dosarul de urmărire penală.

Acest fapt s-ar fi putut realiza chiar și în cazul în care, urmare verificărilor documentare inițiale, lucrarea ar fi fost restituită spre a fi completată sau reținută în cadrul aceluiași compartiment o perioadă mai lungă de timp, cu toate că, așa cum realitatea o demonstrează, declarațiile vamale depuse de firma importatoare au fost întotdeauna acceptate, ele intrând în circuitul specific controlului vamal, pâna la acordarea liberului de vamă.

De altfel, apărarea inculpatului, care a susținut că raporturile juridice vamale nu fuseseră inițiate, nu poate fi primită, deoarece în caz contrar, oferirea de mită unui funcționar, mai devreme de acceptarea declarației vamale, nu ar intra sub incidența legii penale, cu toate că remiterea sumei de bani ar avea ca scop îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, în faza controlului documentar și analizei de risc.

Pe baza aceluiași raționament, se poate constata că în cuprinsul discuției ambientale purtate cu numitul B. R. L., inculpatul S. N. V. s-a interesat despre respectivul container, de locul în care se află și firma importatoare, iar în ziua de vineri îi cere interlocutorului să revină luni, deoarece „timpul” nu îi mai permite efectuarea operațiunilor de vămuire (fila 97, Vol.III, DUP).

Devine evident că, în măsura în care nu ar fi avut vreo legătură cu respectivele operațiuni, inculpatul nu ar mai fi fost interesat de aceste detalii și nici nu ar fi acceptat a se întâlni cu interlocutorul său, împrejurarea că numele funcționarilor vamali însărcinați cu parcurgerea etapelor de lucru erau necunoscute beneficiarului, fiind și ea nerelevantă.

În condițiile în care inculpatul S. N. V. era coordonatorul întregului compartiment „containere - control fizic”, iar din declarațiile martorilor KARAM G. și B. M. reiese că „vameșii” solicitaseră diferite sume cu titlu de mită,sepoate concluziona că banii remiși reprezentau o mită colectivă, pretinsă, acceptată și, în final, primită, de către o anumită persoană din cadrul biroului, al cărei nume este mai puțin important.

În această ordine de idei, există posibilitatea ca în alte rânduri, aceste sume de bani să fi ajuns în posesia funcționarilor vamali prinintermediul altor angajați ai biroului, esențial fiind faptul că în cazul faptelor la care ne referim acestea au fost remise direct coordonatorului compartimentului, chiar dacă lucrările aferente erau îndeplinite de alte persoane.

O astfel de concluzie se sprijină tocmai pe împrejurarea, dovedită prin mijloacele de probă de natură tehnică, că la data de 02.04.2012 inculpatul S. N. V. nu a manifestat nici o reținere față de prezența în birou a colegului său O. D., de faptul că acesta a acționat de fiecare dată întrerupătorul, în scopul de a nu fi observat, ca și de împrejurarea că acesta s-a dovedit extrem de precaut în discuții, cu ocazia prezenței în incinta portului a lucrătorilor D.G.A.

Totodată, această concluzie rezultă cu caracter de certitudine din declarația martorului B. M., care se referă la faptele de corupție comise în intervalul 21-23.03.2012 încă din data de 27.03.2012, cu prilejul audierilor de dinaintea flagrantului, acesta neavând nici un interes în a denatura adevărul, așa cum apărarea pretinde în cazul celorlalți coinculpați.

Același martor mai precizează la urmărirea penală că necesitatea depunerii declarației vamale de export îi fusese pur și simplu transmisă de către R. D., vameșii audiați în calitate de martori în cursul judecății oferind doar explicații teoretice în acest sens, fără detalii concrete, necunoscând situația faptică a declarațiilor depuse S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L.

Mai mult decât atât, împrejurarea că solicitarea de suplimentare a documentației aferente importurilor nu avea nici o justificare reală este dovedită de faptul că în actele depuse la dosar nu este inserată nici o mențiune a compartimentului consemn și manifeste, iar o astfel de decizie, care are valoarea unui act administrativ, nu apare inserată nici în conținutul declarațiilor vamale și nici în anexele acestora, ea nefiind comunicată importatorului.

Așadar, în măsura în care în care ar fi existat dubii cu privire la valoarea în vamă a încărcături, ce ar fi impus confruntarea documentelor originale de export din Republica Egipt, acest fapt ar fi trebuit consemnat ca atare, simpla solicitare verbală nefiind o dovadă a bunei credințe, ci dimpotrivă.

În atare împrejurări, devine evident faptul că actele suplimentare cerute de organul vamal nu au avut decât o baza formală, iar revenirea asupra unei solicitări ce nu figurează ca înregistrată din punct de vedere scriptic sau informatic, nu este decât o dovadă a relei-credințe în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Dimpotrivă, esențial în cazul de față este faptul că, în ambele situații, declarațiile vamale fuseseră depuse la organul vamal și că, indiferent de stadiul efectiv al lucrării la momentul remiterii mitei, suma de bani dată funcționarului vamal poate privi și o etapă de lucru viitoare, dar certă ca existență și care, deși nu a fost efectiv parcursă, intră în specificul activităților de vămuire, fiind proprie atribuțiunilor de serviciu ale inculpatului.

În situația dedusă judecății, certitudinea parcurgerii controlului fizic, atribuit în competența compartimentului coordonat de inculpatul S. N. V., decurge din faptul că respectivele declarații vamale parcurseseră etapele anterioare, pretinderea mitei fiind consecința împrejurării că, din punct de vedere legal, nu existau alte impedimente în acordarea liberului de vamă.

Ținând seama de celelalte apărări formulate, instanța nu poate reține nici susținerile inculpatului S. N. V., în sensul că pretinderea sumelor de bani ar fi reprezentat un scenariu regizat de ceilalți coinculpați, menit a-l induce în eroare pe martorul KARAM G., deoarece activitățile de flagrant demonstrează că bani remiși inculpatei R. D. au ajuns în posesia inculpatului B. R. L., iar de la acesta din urmă în posesia funcționarului vamal.

Altfel pus, teza probatorie susținută este infirmată tocmai de împrejurarea că inculpatul a acceptat în mai multe rânduri a se întâlni cu numitul B. R. L., fără a-l refuza, reproșându-i conduita administratorului firmei importatoare și menținându-și solicitarea de prezentare a unor documente originale din țara de proveniență a mărfurilor, iar în final acceptând sumele date cu titlu de mită.

În același sens este și depoziția martorului A. TANIOR, care confirmă faptul că inculpata R. D. nu își oprea banii pentru ea și că plicurile pe care aceasta i le dădea le remitea mai apoi inculpatului B. R. L., chiar în incinta clădirii DECIROM, din apropierea punctului vamal.

Mai mult, așa cum martorul A. TANIOR precizează prin declarația aflată la fila 26 din volumul IV al dosarului de urmărire penală, dacă cei doi coinculpați și-ar fi oprit banii pentru ei, nici se vede motivul pentru care martorul ar fi trebuit să se deplaseze cu plicurile la locul de muncă al inculpatului B. R. L., sumele putând fi împărțite între în orice alt loc.

În sfârșit, lipsită de semnificație juridică penală este și împrejurarea susținută de apărare, cum că inculpatul S. N. V. nu ar fi pretins vreo sumă de bani cu ocazia întrevederilor avute cu numitul B. R. L., deoarece infracțiunea de luare de mită se consumă nu doar în modalitatea pretinderii, ci și în aceea a primirii, acceptării unei promisiuni sau nerespingerii unei sume de bani sau a altui folos material ori de altă natură.

În lumina considerentelor arătate mai sus, tribunalul constată că faptele descrise prin actul de sesizare există în materialitatea lor și că acestea au fost dovedite prin probele aflate la dosar, fiind comise cu vinovăție sub forma intenției directe, ceea ce justifică o soluție de condamnare a tuturor inculpaților, în deplină concordanță cu exigențele impuse de art.345 alin.2 Cod de procedură penală.

În drept, faptele inculpatului S. N. V., care, în perioada 21 – 23.03.2012, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de inspector vamal și șef de tură în cadrul Biroului Vamal C. Sud, i-a pretins denunțătorului KARAM G., prin intermediul inculpaților B. R. L. și R. D., remiterea cu titlu de mită a sumei de 700 dolari SUA, în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conținând mobilă de lux importată din Egipt de către S.C „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., societate administrată de către denunțător, și care a primit din partea acestui denunțător, la data de 23.03.2012, prin intermediul acelorași inculpați, suma de bani mai sus menționată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, în referire la art.254 alin.1 și 2 Cod penal.

Faptele inculpatului S. N. V., care, în intervalul 27.03 – 02.04.2012, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de inspector vamal și șef de tură în cadrul Biroului Vamal C. Sud, i-a pretins în mod implicit denunțătorului KARAM G., prin intermediul inculpaților B. R. L. și R. D., remiterea cu titlu de mită a sumei de 700 dolari SUA, în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conținând mobilă de lux importată din Egipt de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., societate administrată de către denunțător, și care a primit din partea acestui denunțător, la data de 02.04.2012, prin intermediul acelorași inculpați, cu titlu de mită, suma de 700 dolari SUA, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, în referire la art.254 alin.1 și 2 Cod penal.

Întrucât inculpatul S. N. V. a comis cele două infracțiuni descrise mai sus anterior condamnării sale definitive pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt incidente dispozițiile art.33 lit.a Cod penal, care reglementează concursul real de infracțiuni.

În drept, faptele inculpatei R. D., care, în intervalul 27.03. – 02.04.2012, l-a ajutat pe denunțătorul KARAM G. să remită cu titlu de mită inculpatului S. N. V., inspector vamal și șef de tură în cadrul Biroului Vamal C. Sud, suma de 1.000 dolari SUA, în scopul de a facilita întocmirea formalităților vamale de import și obținerea liberului de vamă pentru un container conținând mobilă de lux, ce fusese importată din Egipt de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., societate administrată de către denunțător, contribuția sus-numitei constând în primirea de la denunțător a sumei de 1.000 dolari SUA și în remiterea către inculpat, prin intermediul numitului B. R. L., a sumei de 700 dolari SUA, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.6 și art.7 alin. 2 din Legea nr.78/2000, cu referire la art. 255 alin.1 Cod penal.

Având în vedere împrejurarea că, pe parcursul urmăririi penale, inculpata R. D. a colaborat din proprie inițiativă cu organele de urmărire penală, contribuind în mod decisiv la identificarea inculpatului S. N. V. și la facilitarea tragerii acestuia la răspundere penală, iar în cursul judecății aceasta s-a prevalat de dispozițiile acordului de recunoaștere a vinovăției, față de aceasta devin aplicabile prevederile speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, reglementate de art.19 din O.U.G. nr.43/2002 și art.320¹ Cod de procedură penală.

Faptele inculpatului B. R. L., care, în intervalul 27.03. – 02.04.2012, cu concursul numitei R. D., l-a ajutat pe denunțătorul KARAM G. să remită cu titlu de mită inculpatului S. N. V., inspector vamal și șef de tură în cadrul Biroului Vamal C. Sud, suma de 1.000 dolari SUA, în scopul de a facilita întocmirea formalităților vamale de import și obținerea liberului de vamă pentru un container conținând mobilă de lux, ce fusese importată din Egipt de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., societate administrată de către denunțător, contribuția inculpatului constând în primirea de la denunțător, prin intermediul numitei R. D., a sumei de 1.000 dolari SUA și în remiterea către inculpat a sumei de 700 dolari SUA, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu referire la art. 255 alin.1 Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului BOIJN R. L. rezultă faptul că, prin sentința penală nr.277/06.06.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art.86¹ – art.86³ Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, faptă prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.254 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a,c și alin.2 Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal, art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal.

Sentința penală mai sus menționată a rămas definitivă prin decizia penală nr.3101 din data de 02.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, pronunțată în dosarul nr._, astfel că, în raport de împrejurarea că faptele deduse judecății au fost comise în interiorul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, inculpatul se află în stare de recidivă mare postcondamnatorie, conform art.37 lit.a Cod penal.

De asemenea, în temeiul art.86⁴ alin.1, în referire la art.83 alin.1 Cod penal, instanța urmează a dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate anterior inculpatului B. R. L., precum și executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se va contopi cu pedeapsa ce-i va fi aplicată pentru noua infracțiune reținută în sarcina sa.

Având în vedere împrejurarea că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul B. R. L. a colaborat din proprie inițiativă cu organele de urmărire penală, contribuind în mod decisiv la identificarea inculpatului S. N. V. și la facilitarea tragerii acestuia la răspundere penală, iar în cursul judecății acesta s-a prevalat de dispozițiile acordului de recunoaștere a vinovăției, față de acesta sunt aplicabile prevederile speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, reglementate de art.19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art.320¹ Cod de procedură penală.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va da eficiență prevederilor art.72 Cod penal, urmând a fi avute în vedere limitele speciale ale pedepselor consacrate prin normele de incriminare, pericolul social concret al faptelor, împrejurările comiterii acestora, calitatea inculpaților, vârsta și datele cu caracter personal, iar în cazul inculpaților B. R. L. și R. D. limitele reduse ale pedepsei cu închisoarea, în urma aplicării cauzelor speciale menționate mai sus.

În cazul inculpatului S. N. V., se va avea în vedere că acesta s-a situat pe o poziție necooperantă încă din faza de urmărire penală, negând cu vehemență comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină, în pofida caracterului flagrant al unora dintre ele, acesta oferind explicații lipsite de orice credibilitate, contrazise de întreg materialul probator.

Gravitatea faptelor comise, reliefate prin caracterul lor repetat, prin sumele consistent pretinse și efectiv primite cu titlu de mită, conduita procesuală nesinceră și atitudinea de negare a faptelor, pledează pentru aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție, fără reținerea de corcumstanțe atenunate, într-un cuantum care să răspundă cerințelor de exemplaritate și reeducare impuse de art.52 Cod penal.

Indiferent de datele ce caracterizează persoana inculpatului, tribunalul va avea în vedere că acesta a manifestat o atitudine de sfidare a organelor judiciare încă din momentul surprinderii în flagrant, susținând că banii găsiți asupra sa „se plimbau pe rambă”, susținând în mod nereal și mai devreme de efectuarea percheziției asupra autoturismului de serviciu, că nu deține în interior decât teste antidrog, destinate câinelui, negând prezența sumelor consistente în lei și valută și refuzând mai apoi să indice numele pretinsului beneficiar al împrumutului.

În aprecierea aceluiași comportament, nu se poate face abstracție de întinderea tuturor sumelor găsite asupra inculpatului, care, cu ocazia flagrantului, a oferit explicații neconvingătoare, deși, cu câteva zile în urmă, pe motivul că termină programul, a amânat începerea operațiunii de vămuire, cu toate că aceasta putea fi repartizată vameșului din tura următoare.

În aprecierea pericolului social al faptelor, instanța nu poate ignora nici împrejurările săvârșirii acestora, inculpatul înțelegând a-și trafica funcția, contrar încrederii cu care a fost învestit într-o funcție publică, contribuind la perpetuarea unui sistem de lucru inacceptabil în statul de drept, prin obținerea de foloase incompatibile cu exercitarea atribuțiilor încredințate.

Concluzionând, deși inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, instanța nu poate ignora gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, decurgând din împrejurările și modalitatea concretă în care acesta a acționat, prin pretinderea și primirea, în mod repetat, a unor sume de bani de cel puțin 1000 USD, respectiv 700 USD, de la numitul KARAM G., administrator al S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., în caz contrar urmând a amâna eliberarea liberului de vamă, fapt ce atrăgea plata de daune pe zile de întârziere către armatorul vasului transportator și a face un control amănunțit mărfii, ce presupunea și iminenta deteriorare a acesteia, aspecte de natură a proba acuzația părții vătămate în sensul predării repetate de sume de bani în vederea vămuirii unor containere, coroborat și cu suma mare de bani găsită asupra sa și nedeclarată.

În procesul de individualizare a pedepselor, instanța va mai avea în vedere calitatea inculpatului, relațiile sociale cărora li s-a adus atingere, dificultățile de combatere a fenomenului infracțional în care se încadrează acest gen de faptă, în corelare cu care se află necesitatea unui răspuns adecvat și proporțional venit din partea organelor judiciare, de natură a descuraja persoane aflate în poziții similare cu cea a inculpatului de a profita de atribuțiile specifice funcției deținute.

De altfel, fără a înțelege gravitatea faptelor reținute și fără a conștientiza rolul și importanța actului de justiție, inculpatul a susținut, chiar și ocazia ultimului său cuvânt, că își reproșează faptul că nu a anunțat organele poliției de frontieră cu privire la banii „găsiți pe rampă”, deși era evident că aceștia, fiind marcați chimic, nu puteau proveni decât de la numitul B. R. L., aspect ilustrat și de înregistrarea audio a discuției purtate în mediul ambiental și procesul-verbal de înseriere a bancnotelor și cel de constatare a infracțiunii flagrante.

În justa rezolvare a acțiunii penale, tribunalul, în baza art.19 din Legea nr.78/2000, raportat la art.254 alin.3 Cod penal și art.118 alin.1 lit.e Cod penal, va dispune confiscarea specială în folosul statului a sumei de 700 de dolari SUA de la inculpatul S. N. V., obținută de către acesta la data de 23.03.2012, cu titlu de mită, de la denunțătorul KARAM G..

De asemenea, în baza art.19 din Legea nr.78/2000, raportat la art.255 alin.4, art.254 alin.3 Cod penal și art.118 lit.e Cod penal, va dispune confiscarea specială în folosul statului a sumei de 300 de dolari SUA de la inculpata R. D., primită la data de 22.03.2012 de la același denunțător.

Având în vedere soluția de confiscare a acestor sume, instanța nu va face aplicarea art.255 alin.5 în referire la art.255 alin.3 Cod penal, în sensul restituirii celor 1000 de dolari SUA către denunțătorul KARAM G., remiși inculpatului S. N. V. la data de 23.03.2012, cu concursul inculpatei R. D., această sumă de bani neputând forma, în mod concomitent, obiect al confiscării speciale și restituirii către persoana îndreptățită, potrivit legii.

Deși în favoarea martorului ar fi putut opera dispozițiile legale speciale, referitoare la restituire - fapta fiind denunțată autorităților mai înainte ca organul de urmărire penală să se fi sesizat pentru acea infracțiune, totuși în cazul de față măsura confiscării speciale prevalează, în considerarea sporirii nejustificate a patrimoniului inculpatului, urmare comiterii unei infracțiuni.

Într-o astfel de situație, primează interesul confiscării în folosul statului a sumei dobândite în mod nelegal de către inculpat, în caz contrar și anume prin obligarea inculpatului la restituire către martorul denunțător, existând riscul ca dispoziția instanței să rămână fără eficiență practică, deturnându-se voința legiuitorului de a-l sancționa pe făptuitor, în calitate de dobânditor nelegitim al sumei de bani obținută cu titlu de mită.

Argumentul principal al acestei soluții îl constituie faptul că măsura restituirii nu ar putea fi dispusă din oficiu decât în cazul în care valorile remise cu titlu de mită se află la dispoziția organului judiciar, în caz contrar și anume atunci când ele se află în posesia făptuitorului, măsura obligării inculpatului la restituirea lor către mituitor are un caracter reparator, specific acțiunii civile.

În acest din urmă caz, restituirea nu se poate dispune decât la solicitarea expresă a martorului denunțător, în urma constituirii sale ca parte civilă în procesul penal, potrivit principiului disponibilității, o astfel de măsură reparatorie neputând fi dispusă din oficiu, conform art.14 alin.3 lit.a și art.348 Cod de procedură penală, decat în caz de restituire a „lucrului”, atunci când acesta este obiect material al infracțiunii.

În situatia de speță, nu există vreo cerere expresă din partea martorului denunțător, cu privire la restituirea de către inculpat a sumei remise cu titlu de mită și nici un caz de exercitare, din oficiu, a acțiunii civile, conform art.348 Cod de procedură penală, deoarece banii remiși cu acest titlu nu constituie obiect material al infracțiunilor de luare și dare de mită, dispozițiile referitoare la rezolvarea din oficiu a acțiunii civile, nefiind așadar operabile.

Într-adevăr, așa cum s-a relevat constant în doctrină, obiect al infracțiunii nu poate fi decât valoarea socială și relațiile sociale create în jurul acelei valori, care sunt periclitate ori, după caz, vătămate, prin fapta infracțională.

Cum obiectul material (direct sau nemijlocit) al infracțiunii îl reprezintă numai valoarea socială efectiv vătămată în urma săvârșirii faptei și întrucât un astfel de obiect material este specific numai infracțiunilor de rezultat, este evident că banii ce formează obiect al luării și dării de mită nu reprezintă un obiect material susceptibil a fi vătămat prin fapta de natură penală și, pe cale de consecință, aceștia nu pot forma obiect al acțiunii civile exercitate din oficiu, prin obligarea făptuitorului la restituire, conform art.348 Cod de procedură penală.

Dimpotrivă, cele două infracțiuni fiind de pericol, și nu de rezultat, în situațiile amintite obiectul material lipsește, iar obiectul mitei, reprezentat de banii și valorile remise cu acest titlu, nu constituie decât bunuri de care autorul faptei se folosește la săvârșirea infracțiunii, fiind supuse confiscării, în condițiile art.254 alin.3 Cod penal.

În acest sens, se poate observa că dispozițiile art.254 alin.3 și art.255 alin.4 Cod penal nu reprezintă decât concretizarea normei generale cuprinse art.118 lit.e Cod penal, or, în conformitate cu aceste din urmă dispoziții, bunurile dobândite prin fapta prevăzută de legea penală sunt supuse confiscării, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Plecând de la aceste din urmă dispoziții, se poate constata că, în cazul de față, martorul denunțător KARAM G. nu are calitatea de persoană vătămată, în situația infracțiunii de dare de mită această calitate revenind numai celui care a fost constrâns prin orice mijloace de cel care a luat mita, conform art.254 alin.3 Cod penal.

Așa cum rezultă din actele dosarului, această ipoteză legală nu este aplicabilă în speță, deoarece solicitările vameșilor nu pot fi asimilate unui act de constrângere, în accepțiunea art.46 Cod penal, iar necesitatea remiterii unor sume de bani nu a fost formulată de „către cel care a luat mita”, ci de către alte persoane, care au și exprimat poziții procesuale diferite, cu privire la întinderea sumelor solicitate cu acest titlu.

De asemenea, bunurile dobândite de către inculpat nu servesc nici la despăgubirea persoanei vătămate, în această situație nefiind incident nici unul din cazurile de exercitare a acțiunii civile, din oficiu sau la cererea expresă a presupusei persoane vătămate.

În sfârșit, măsura restituirii nu poate opera decât în privința banilor sau valorilor remise în mod efectiv cu titlu de mită după denunțarea faptei autorităților, sumele date anterior denunțării urmărind un scop imoral și neputând fi supuse restituirii, potrivit principiului de drept conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine.

Prin urmare, exceptând situația constrângerii mituitorului, de vreme ce martorul denunțător a procedat în mod voluntar și fără a fi constrâns în vreun fel la remiterea unor sume de bani cu titlu de mită, nu se întrevede motivul pentru care acesta ar trebui să beneficieze de restituirea acestor valori.

Așa fiind, reducerea patrimoniului său realizându-se cu bună stiință, restituirea nu ar putea opera doar ca urmare a denunțării faptei autorităților, o astfel de împrejurare producându-și efectele doar din perspectiva inaplicabilității pedepsei.

Astfel fiind, suma obținută în urma săvârșirii faptei și care nu poate forma obiect al restituirii către martorul denunțător, nu poate constitui decât obiectul al confiscării speciale, patrimoniului inculpatului neputând fi sporit pe o bază nelegitimă și anume prin comiterea unei infracțiuni.

În baza art.118 alin.1 lit.f Cod penal, tribunalul va dispune confiscarea specială de la inculpatul S. N. V. a sumelor de 6.600 lei și 5.000 de dolari SUA, identificate în posesia sa la data de 02.04.2012 și consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanta, la data de 04.04.2012, la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

Instanța nu poate primi apărarea inculpatului, cum că aceste sume erau destinate unui împrumut, în condițiile în care acesta a refuzat a indica numele beneficiarului cu ocazia percheziției autoturismului, ceea ce face lipsită de credibilitate teza probatorie invocată.

De altfel, așa cum s-a reținut și prin rechizitoriu, în cauză s-a procedat la identificarea și audierea numitului C. G., care, în cuprinsul declarațiilor formulate, a confirmat susținerile inculpatului S. N. V., referitoare la destinația sumei de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, precizând că, potrivit unei înțelegeri prealabile, urma să se întâlnească cu inculpatul în dimineața zilei de 02.04.2012, în jurul orei 07,00, în zona plajei din Municipiul M. sau stațiunea Saturn, pentru a primi de la acesta, sub formă de împrumut, suma de 5.000 euro.

Urmare intervenției unui incident neprevăzut, respectiv inundării locuinței sale din satul Vama V., ., care a impus deplasarea neîntârziată în localitatea respectivă, martorul C. G. a arătat că s-a aflat în imposibilitatea de a se întâlni cu inculpatul la locul stabilit pentru primirea împrumutului, dar că, în același timp, nu l-a putut contacta telefonic pe acesta pentru a contramanda întâlnirea, întrucât se descărcase bateria telefonului său mobil cu numărul de apel 0745/388.177, care, în împrejurările descrise, nu a putut fi conectat la o sursă de curent electric și nici utilizat potrivit destinației sale până în jurul orei 12,00 din ziua respectivă.

Procedându-se la verificarea afirmațiilor martorului C. G., au fost solicitate și obținute relații de la operatorul de telefonie mobilă ., prin intermediul Serviciului Analiza Informațiilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție, precum și al Serviciului de Informații și Protecție Internă C., din informațiile transmise reieșind în evidență caracterul neadevărat al declarațiilor martorului, care, în ziua de 02.04.2012, în intervalul orar 10.09.36 – 12.51.29, a efectuat și primit 9 convorbiri telefonice de la postul telefonic cu numărul de apel 0745/388.177, niciuna dintre acestea nefiind, însă, purtată cu inculpatul S. N. V., în calitate de utilizator al postului telefonic mobil cu numărul de apel 0743/336.408.

Trecând peste lipsa de credibilitate a tezei probatorii invocate, tribunalul observă că susținerea inculpatului, chiar reală de ar fi, este lipsită de eficiență.

Astfel, prin adresa nr._ din data de 19.04.2012, reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. au înaintat în copie Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C., la solicitarea acestei instituții, Ordinul nr.7907 din data de 11.09.2007 al vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, act administrativ care, în cuprinsul art.1, instituie în sarcina „personalului din cadrul birourilor vamale și direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale, indiferent de funcția publică deținută” obligația „de a declara, la . în lei deținute”, sume care, potrivit art.4 din același ordin, urmează a fi declarate „într-un singur registru, denumit Registrul de declarare a sumelor în lei de către personalul autorității Vamale”.

Totodată, potrivit art.3 din Ordinul mai sus menționat, „se interzice personalului vamal menționat la punctele 1 și 2 din prezentul ordin deținerea, în timpul serviciului, a oricăror sume în valută”, iar, potrivit art.10, „în cazul constatării unor neconcordanțe între sumele în lei declarate în registrul special și sumele în lei constatate în momentul efectuării controlului, în cazul nedeclarării sumelor în lei deținute la . și în cazul deținerii de valută, personalul vamal menționat la punctele 1 și 2 este obligat să ofere explicații în scris privitor la aceste aspecte”.

Chiar dacă nerespectarea prevederilor de la punctele 1, 2 și 3 din respectivul Ordin sunt de natură a atrage „răspunderea disciplinară, conform prevederilor stipulate în Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată”, o astfel de sancțiune nu înlătură posibilitatea confiscării sumelor de bani identificate asupra inculpatului, în condițiile art.118 alin.1 lit.f Cod penal, atâta timp cât împrejurările descoperirii lor se află în strânsă legătură de cauzalitate cu infracțiunile deduse judecății, ele fiind găsite în autoturismul de serviciu, cu ocazia realizării flagrantului.

Pe de altă parte, este incontestabil că, din perspectiva dreptului muncii, răspunderea disciplinară intervine ca urmare a nerespectării unor obligații de serviciu de către persoana vinovată de comiterea faptei, o astfel de abatere disciplinară putând atrage și consecințe în plan penal, chiar dacă faptul deținerii nu constituie în același timp și o infracțiune.

În aplicarea acelorași dispoziții legale, tribunalul reține și faptul că articolul 118 alin.1 lit.f Cod penal se referă la „lege” în sensul extins al noțiunii, fiind indiferent că normele prohibitive, ce interzic deținerea anumitor bunuri, sunt cuprinse în legile Parlamentului, în acte ale Guvernului sau în alte acte normative emise de autoritățile administratției publice centrale sau locale.

Prin urmare, textul de lege are în vedere prevederile normative, cu caracter general obligatoriu, neexistând nici o rațiune pentru făptuitorului, în cadrul unui proces penal, să nu îi fie aplicată măsura confiscării speciale, doar pentru deținerea unor bunuri nu este prevăzută într-o lege, ca act al Parlamentului, ci într-un act normativ emis de o altă autoritate publică.

Tot astfel, este lipsită de relevanță împrejurarea că cele două sume de bani au fost găsite în interiorul autoturismului, și nu asupra inculpatului, deoarece mașina de serviciu era utilizată în exclusivitate de către inculpat, iar banii au fost descoperiți în interiorul unui bun de folosință personală, obligativitatea declarării sumelor în lei și a interdicției deținerii oricăror sume în valută menținându-se și în acest caz, pentru identitate de rațiune.

De altfel, orice interpretare contrară ar conduce la eludarea acestei interdicții legale, funcționarul vamal având posibilitatea ocolirii controlului, prin ascunderea oricăror surse bănești ilicite, prin disimularea lor în interiorul autoturismului de serviciu sau altor bunuri pe care în mod obișnuit le utilizează (serviete, valize) și care, în mod evident, îi aparțin.

Mai mult, contrar susținerilor apărării, deținerea acestor sume, într-un cuantum atât de ridicat, ar implica o evidentă stare de pericol, prin încurajarea comiterii unor fapte ilicite, făcând ca o astfel de interdicție să rămână fără efecte în plan patrimonial, deși sursa îmbogățirii făptuitorului poate fi una ilicită, iar măsura sancționării disciplinare nu poate fi însoțită de măsura corelativă a confiscării bunurilor în procedura disciplinară specială.

Deși apărarea a susținut că respectivele sume de bani erau obținute în mod legal, tribunalul observă că simpla dobândire a unor câștiguri bănești de către fiica inculpatului nu face ca în favoarea acestuia să funcționeze prezumția de bună credință a dobândirii averii, deoarece inculpatul nu a făcut dovada că suma în lei ar fi fost convertită în valută la o dată apropiată de ziua flagrantului.

În plus, așa cum s-a mai arătat, teza probatorie invocată este contrazisă de probele aflate la dosar, acestea confirmând concluzia potrivit căreia sumele respective nu puteau avea o provenință licită.

Deosebit de cele arătate, tribunalul reține și faptul că deși interdicția deținerii, cuprinsă în actul normativ special, se referă în mod expres doar la sumele în valută, nu se poate interpreta că deținerea unor sume în lei ar fi permisă în afara îndeplinirii obligației legale a declarării lor în registrul special, odată cu . serviciu.

Prin urmare, deținerea unor sume în lei nu poate avea caracter legal, decât sub condiția îndeplinirii acestor exigențe scriptice, în caz contrar funcționarului vamal putându-i-se aplica doar o sancțiune disciplinară, fără ca asupra sa să se răsfrângă eventuale consecințe în plan pecuniar, decurgând din nerespectarea condițiilor legale de deținere a sumelor în lei.

Prin alte cuvinte, condiția declarării sumelor în lei, cu ocazia intrării în serviciu a funcționarului vamal, reprezintă o cerință de legalitate, a cărei neîndeplinire face ca în cazul unui proces penal să opereze sancțiunea confiscării speciale, potrivit art.118 alin.1 lit.f Cod penal, dată fiind vădita stare de pericol creată și legătura ei de cauzalitate cu faptele reținute.

În lumina acelorași considerente și urmare dispozițiilor de confiscare specială, tribunalul, în baza art.343 alin.3, art.163 alin.1 art.165 alin.2,8 Cod de procedură penală, va menține măsura sechestrului asigurător instituit ordonanța Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. nr.61/P/20.04.2012 asupra sumelor de 6.600 lei și 5.000 de dolari SUA identificate asupra inculpatului S. N. V. la data de 02.04.2012, cu ocazia percheziției autovehiculului de serviciu marca „Peugeot Expert”, înmatriculat sub nr._ .

Împotriva sentinței penale nr. 198/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C. și inculpații S. N. V. și B. R. L..

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C. a criticat soluția primei instanțe de confiscare a sumei de 700 USD de la inculpatul S. N. V. și a sumei de 300 USD de la inculpata R. D., susținându-se că aceste sume trebuiau restituite denunțătorului Karam G., căruia i s-a aplicat cauza de nepedepsire prev. de art. 255 alin. 3, fiind constrâns moral să săvârșească fapta de dare de mită.

Inculpatul B. R. L. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, în raport de circumstanțele personale și atitudinea cooperantă avută față de organele judiciare.

Inculpatul S. N. V. a solicitat restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii actului de sesizare a instanței, cu respectarea art. 264 alin. 3 c. pr. pen., întrucât în efectuarea urmăririi penal a fost implicat și procurorul șef care a confirmat rechizitoriul; a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. a C. pr. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită din perioada 21-23.03.2012, întrucât nu este probată săvârșirea faptei ; pentru infracțiunea de luare de mită din perioada 27.03. – 02.04.2012 a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d C. pr. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii; a fost criticată modalitatea de realizare a procedurii flagrantului și faptul că inculpatul a fost provocat de inculpatul B. R. L., care era coordonat de organele de urmărire penală; în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante. Inculpatul a mai invocat greșita aplicare a măsurii confiscării speciale a sumelor de 6.600 lei și 5.000 USD și menținerea sechestrului asigurător asupra acestor sume, apreciind că sumele trebuie restituite inculpatului, deoarece deținerea unor sume de bani în lei sau valută nu este interzisă de lege.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 378 C. Pr. P.., curtea constată că apelurile formulate sunt fondate.

În apelul inculpatului S. N. V., curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului S. N. V., fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Prima critică a inculpatului S. N. V. vizează nelegalitatea actului de sesizare a primei instanțe, motivat de împrejurarea că procurorul șef al Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a participat la efectuarea urmăririi penale, respectiv activitățile privind procedura flagrantului, interogarea inculpaților și a martorilor, coordonarea întregii acțiuni.

Din transcrierea înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B. R. L. în perioada 28.03.- 02.04.2012, dar și din relațiile furnizate de Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial C. prin adresa nr. 61/P/2012 din data de 18.12.2013 rezultă că acest inculpat a purtat numeroase convorbiri telefonice cu procurorul șef serviciu, dar și cu un ofițer de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - S. Teritorial C.. Toate aceste convorbiri au fost purtate în contextul în care se efectuau activități prealabile organizării flagrantului, ce a avut loc în data de 02.04.2012.

Cu toate că procurorul șef al Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a dat indicații inculpatului B. R. L. în legătură cu modul în care trebuie să acționeze în cadrul procedurii organizării flagrantului, activitatea acestuia nu se circumscrie unei activități de urmărire penală.

Potrivit art. 264 alin. 3 C. pr. pen. „rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestați, verificarea se face de urgență și înainte de expirarea duratei arestării preventive”.

Urmărirea penală este prima fază a procesului penal, având ca obiect, conform art. 200 C. pr. pen., strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Urmărirea penală se concretizează în acte de urmărire penală, care pot fi acte procesuale sau acte procedurale, materializate în înscrisuri, deoarece faza de urmărire penale este una preponderent scrisă. Actele procesuale sunt actele de dispoziție ale organului judiciar, prin care se dispune asupra măsurilor din cursul procesului penal, în timp ce actele procedurale sunt actele prin care se aduc la îndeplinire actele procesuale.

În cauză se constată că toate actele procesuale au fost dispuse de procuror Scăețeanu C., procuror delegat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - S. Teritorial C., în timp ce actele procedurale au fost realizate de același procuror sau de ofițeri de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - S. Teritorial C..

În condițiile în care procurorul șef al Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu a efectuat niciun act de urmărire penală, prin aceasta înțelegându-se efectuarea unor acte procesuale sau procedurale, al căror conținut trebuia în mod obligatoriu să fie consemnat în scris, nu se poate considera că a fost implicat în efectuarea urmăririi penale, în sens procesual, pentru a fi necesar ca rechizitoriul să fie confirmat de procurorul ierarhic superior procurorului șef al Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Astfel, este neîntemeiată critica inculpatului S. N. V. privind neregularitatea actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr. 61/P/2012 din data de 26.04.2012 al Direcției Naționale Anticorupție - S. Teritorial C..

Asupra fondului acuzațiilor aduse inculpatului S. N. V., curtea constată că prima instanță a analizat judicios mijloacele de probă, stabilind o stare de fapt care reflectă cu certitudine vinovăția inculpatului pentru ambele infracțiuni de corupție ce i se rețin în sarcină, fiind înlăturate motivat apărările inculpatului, care în cea mai mare parte coincid cu apărările formulate în prezentul apel și care sunt apreciate de curte ca neîntemeiate, cu excepția celor privind individualizarea pedepselor și confiscarea specială a sumelor de 6.600 lei și 5.000 USD.

Inculpatul S. N. V. era angajat în luna martie 2012 în funcția de execuție de inspector vamal la Biroul Vamal C. Sud, iar atribuțiile sale de serviciu, conform Regulamentului de Ordine Interioară și Ordinului nr. 5334 din data de 24.06.2008, emis de către vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, priveau efectuarea următoarele activități referitoare la controlul fizic al mărfurilor:

- efectuarea controlului fizic al mijloacelor de transport, mărfurilor și călătorilor, pe baza analizei de risc proprii, consemnelor, informațiilor primite sau aleatoriu;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor total sau parțial, precum și, dacă este cazul, prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amănunțite;

- utilizarea, când este cazul, a câinilor antidrog din dotare; stabilirea mărfurilor sau părților din acestea pe care declarantul este obligat să le prezinte pentru verificare;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor în condițiile, locurile sau modalitățile de transport al acestora, potrivit reglementărilor legale;

În baza unor ordine de serviciu emise de șeful Biroului Vamal C. Sud, inculpatul a primit atribuții de coordonare și conducere, specifice funcției de șef de tură. Astfel, în baza ordinelor de serviciu nr. 20/29.02.2012 și nr. 29/28.03.2012 emise de către șeful Biroului Vamal C. Sud, inculpatul a fost desemnat, în lunile martie și aprilie 2012, să exercite atribuțiile specifice funcției de șef de tură al personalului vamal. Deși în ordinele de serviciu nu se menționează explicit că inculpatul va exercita funcția de șef de tură, din modalitatea de redactare a ordinelor și graficele de serviciu anexate celor două ordine rezultă această concluzie, Astfel, la art. 1 din ordine se menționează că repartizarea personalului vamal se face în conformitate cu graficul de serviciu jurnaliat; în art. 2 se prevede că, la . serviciu, șefii de tură au obligația să repartizeze personalul din subordine ( de la poziția 3 până la ultima poziție ) în mod eficient. În graficele de serviciu inculpatul este menționat la poziția 1, iar la poziția 2 este indicat martorul D. M. P..

La atribuțiile prevăzute pentru inculpat sunt incluse următoarele: „coordonare, îndrumare și organizare a personalului din subordine, alcătuirea echipei de selecție și control fizic (ESCF), recepție, selecție, admisibilitate, origine, sumar, liber vamă, control financiar preventiv (CFP), validare, control valoare în vamă, redirecționare, încadrare tarifară, consemne, atribuțiuni analiză risc, atribuțiuni specifice grupului local antifraudă (GLAF), operațiuni vămuire produse strategice, supraveghere vamală conform Ordinului nr. 5334/24.06.2008, operațiuni vămuire”.

Pentru nicio altă persoană din grafic nu se prevedea că are obligația de a coordona, îndruma și organiza personalul din subordine, rezultând astfel că inculpatul era singura persoana cu funcție de conducere, asigurând coordonarea tuturor angajaților menționați în graficul de serviciu și care își desfășurau activitatea în ture zilnice de câte 8 ore. Așadar, inculpatul era conducătorul direct al personalului dintr-o tură, ceea ce echivalează cu exercitarea funcției de șef de tură, la care se face referire în ordinele de serviciu, desemnarea inculpatului în această calitate rezultând din numărul poziției din graficul de serviciu, atribuțiile stabilite în sarcina sa și mențiunea din ordinele de serviciu că personalul din subordine era cel menționat începând cu poziția 3 din graficele de serviciu.

De altfel, inculpatul recunoaște că asigura coordonarea echipei care efectua controlul fizic al mărfurilor și era persoana care decidea tipul de control ce urma să fie efectuat, astfel că în raport de poziția sa putea decide în mod direct asupra controlului vamal efectiv ce trebuia să fie efectuat de personalul din subordine. Chiar dacă inculpatul nu era menționat în aplicația informatică drept una din persoanele implicate în efectuarea formalităților vamale, acest fapt este irelevant din perspectiva influenței decizionale pe care o avea inculpatul. Procedurile interne stabileau că tipul de control ce urma să fie efectuat se menționa pe declarația vamală, materializându-se sub forma unui indicativ ( în cele două declarații vamale privind S.C. „Middle East Trading” S.R.L. O. este menționat indicativul „. controlului prin scanare ), așa încât inculpatul putea decide tipul de control, chiar dacă în aplicația informatică nu apărea numele inculpatului.

Pe de altă parte, așa cum a arătat și prima instanța, în activitatea lucrătorilor vamale pare să fi existat o anumită conivență ilicită, în așa fel încât eventuala activitate infracțională a unui lucrător să fie mascată prin menționarea în evidențe a unui alt lucrător ca fiind persoana care ar fi efectuat respectiva operațiune. Spre exemplu, liberul de vamă era acordat în aceeași tură fie de inculpatul S. N. V., fie de martorul D. M. P., în funcție de circumstanțele concrete și activitățile în care fiecare dintre ei era implicat la biroul vamal, aspect confirmat de inculpatul S. N. V., așa încât inculpatul S. N. V. putea decide asupra tipului de control, dar liberul de vamă să fie acordat de D. M. P., întrucât în aplicația informatică să fie menționat doar acesta din urmă. În data de 02.04.2012 inculpatul S. N. V. a primit suma de 700 USD într-un birou unde se mai afla colegul O. D., de care nu s-a ascuns, ceea ce relevă încrederea sa că nu ar fi fost denunțată fapta de colegul său, din care nu se poate desprinde altă concluzie decât că era un mod de lucru cel puțin cunoscut de lucrătorii vamali și acceptat ca atare. Din declarațiile inculpaților B. R. L., R. D., declarațiile martorilor Karam G., B. M., procesele verbale de transcriere a convorbirilor rezultă că pentru obținerea liberului de vamă în scurt timp, fără solicitarea unor documente suplimentare și fără efectuarea controlului fizic al mărfurilor, era necesar să se ofere mită lucrătorilor vamali, așa încât această practică ce pare extinsă nu se putea crea doar prin implicarea unui singur lucrător vamal, respectiv inculpatul S. N. V..

În raport de aceste circumstanțe privind modul în care se desfășura activitatea la biroul vamal, implicarea inculpatului S. N. V. în luarea unei decizii privind tipul de control nu era condiționată de menționarea sa în aplicația informatică ori în documentația ce stătea la baza acordării liberului de vamă, din această perspectivă nu este întemeiată critica inculpatului privind inexistența unor atribuții pe care să le fi exercitat în legătură cu acordarea liberului de vamă pentru S.C. „Middle East Trading” S.R.L. O., în data de 23.03.2012. De altfel, primirea sumei de bani de către inculpat în data de 23.03.2012 întărește aprecierea că a avut o implicare în acordarea liberului de vamă, cu atât mai mult cu cât inculpatul B. R. L. a declarat că inculpatul a cerut să completeze documentația depusă la biroul vamal, dar după primirea sumei de 700 USD a renunțat la această solicitare, rezultând că invocarea necesității suplimentării documentației constituie doar un motiv pentru întârzierea finalizării procedurilor vamale, pentru ca în acest fel importatorul să fie dispus să ofere mită.

În legătură cu fapta de luare de mită comisă în data de 23.03.2012 este real că declarațiile inculpatului B. R. L. constituie singurul mijloc de probă direct din care rezultă pretinderea și primirea sumei de 700 USD de inculpatul S. N. V., însă declarațiile inculpatului sunt susținute de alte mijloace de probă indirecte care fac pe deplin credibile afirmațiile inculpatului B. R. L..

Din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală, dar și în dosarul primei instanțe rezultă că la data de 21.03.2012 a fost întocmită declarația vamală pentru un import efectuat din Egipt de către S.C. „Middle East Trading” S.R.L. O., care a fost depusă la Biroul Vamal C. Sud Agigea la data de 22.03.2012, iar în data de 23.03.2012 a fost acordat liberul de vamă. Controlul mărfurilor a fost realizat prin scanare.

În depunerea documentației necesare efectuării formalităților vamale au fost implicați, în diferitele etape, martorii B. M., P. R. și inculpații B. R. L. și R. D..

Inculpata R. D. a fost solicitată de martorul Karam G. să intermedieze depunerea setului de documente necesar efectuării formalităților vamale, urmând ca documentele să fie transmise către un comisionar vamal și, ulterior, biroului vamal.

La rândul său, inculpata R. D. l-a contactat pe inculpatul B. R. L., care în fapt desfășura activități de comisionar vamal, căruia i-a remis documentele, iar mai departe acesta din urmă a predat documentele către martora P. R., care este și menționată drept persoana care a întocmit și depus declarația vamală de import.

Inculpatul B. R. L. a declarat că în data de 21.03.2012 a contactat-o pe martora P. R. și i-a solicitat relații cu privire la stadiul procedurii, dar a fost îndrumat către inspectorii vamali, iar inculpatul s-a deplasat personal la Biroul Vamal C. Sud, unde s-a întâlnit cu inculpatul S. N. V., căruia i-a solicitat informații cu privire la stadiul derulării formalităților vamale. Inculpatul S. N. V. i-a comunicat că este necesară depunerea de către importator, în original, a declarației vamale de export întocmite de către exportatorul din Egipt, aceasta urmând a fi tradusă și legalizată în limba română, precum și a documentelor externe de plată.

Inculpatul B. R. L. a comunicat solicitarea transmisă de inculpatul S. N. V. către inculpata R. D., care l-a rândul său l-a informat pe martorul Karam G., prin intermediul martorului B. M.. Sub acest aspect toate aceste declarații se coroborează și nu sunt motive pentru a aprecia că inculpatul B. R. L. a inventat această solicitare a inculpatului S. N. V., cu atât mai mult cu cât evenimentele din data de 02.04.2012 au confirmat că inculpatul S. N. V. primea mită pentru acordarea liberului de vamă. Solicitarea de suplimentare a documentației rezultă și din procesul verbal de transcriere a convorbirii în mediu ambiental purtate la data de 27.03.2012 în incinta restaurantului „BEIRUT” din C. între martorii Karam G., B. M. și inculpata R. D.; deși discuția se referă la importul finalizat în data de 02.04.2012, relevă modul de lucru al lucrătorilor vamali, care sub pretextul necesității suplimentării documentației puteau determina, sub o aparență de legalitate, întârzierea finalizării procedurilor vamale.

Pentru a evita suplimentarea documentației, inculpații B. R. L. și R. D. au stabilit să solicite martorului Karam G. suma de 350 USD pentru a fi oferită cu titlu de mită inculpatului S. N. V.. Și discuțiile privitoare la oferirea sumei de 350 USD sunt confirmate de inculpații B. R. L., R. D., dar și martorul Karam G..

Inculpatul B. R. L. s-a întâlnit în data de 22.03.2012 cu inculpatul S. N. V., căruia i-a oferit suma de 350 USD pentru a nu mai solicita documentele suplimentare, dar a fost refuzat, din atitudinea și răspunsul inculpatului S. N. V. rezultând că nu era mulțumit de cuantumul sumei de bani oferite cu titlu de mită. Inculpatul B. R. L. declară că l-a întrebat în mod direct pe inculpatul S. N. V. ce sumă de bani solicită, iar inculpatul S. N. V. i-a comunicat suma de 700 USD. Despre întâlnirea dintre cei nu cunoaște nicio altă persoană, însă acest mod de lucru este unul comun pentru infracțiunile de corupție, care se comit în condiții de deplină clandestinitate, iar detaliile sunt cunoscute exclusiv de persoanele implicate direct în săvârșirea faptei. Cu toate acestea, în măsura în care există mijloace de probă indirecte care vin să confirme aspectele de fapt și nu sunt motive pentru a considera subiective declarațiile, cu atât mai mult cu cât acestea provin din mai multe surse, se impune a se reține starea de fapt rezultată din declarațiile unei din persoanele implicate direct în darea/luarea de mită, care ulterior a transmis informațiile altor persoane.

Deoarece martorul Karam G. nu a putut obține documentele solicitate de inculpatul S. N. V., a fost nevoit să accepte remiterea sumei de 700 USD.

Între suma indicată de inculpatul B. R. L. – 700 USD și cea transmisă de inculpata R. D. martorului Karam G. – 1.000 USD este o vădită neconcordanță, aceasta se justifică prin faptul că fie inculpatul B. R. L., fie inculpata R. D. își oprea o parte din suma pe care o cereau martorului Karam G., care plătea 1.000 USD, dar în final la inculpatul S. N. V. ajungea suma de 700 USD. Deși niciunul dintre cei doi inculpați nu recunoaște acest fapt, este singura explicația logică a diferenței dintre cele două sume, respectiv oprirea unui comision având în vedere serviciile prestate pentru martorul Karam G..

În data de 22.03.2012 martorul Karam G. a remis martorului B. M. un plic ce conținea suma de 1.000 USD, care l-a rândul său l-a transmis martorului A. Tanior, concubinul inculpatei R. D.. După ce plicul a ajuns la inculpata R. D., aceasta l-a dat inculpatului B. R. L., care în 23.03.2012 s-a deplasat la sediul Biroului Vamal C. Sud și l-a contactat din nou pe inculpatul S. N. V., căruia remis suma de 700 USD, într-un birou.

În aceeași zi a fost acordat liberul de vamă pentru importul efectuat de S.C. „Middle East Trading” S.R.L. O., deși nu fuseseră prezentate documentele suplimentare.

Toate aspectele privind transmiterea solicitării inculpatului S. N. V. de remitere a sumei de 700 USD rezultă din declarațiile tuturor declarațiilor persoanelor implicate, astfel cum au fost menționate mai sus, relatările acestora coroborându-se, cu excepția cuantumului sumei, pentru care există neconcordanțe din motivul indicat anterior, dar care nu influențează existența faptei și a vinovăției inculpatului S. N. V..

În faza de judecată martorul Karam G. a declarat că în legătură cu acest aspect nu i s-a spus explicit că este vorba de mită, dar a dedus că pentru aceasta i se cere suma de bani, confirmând declarațiile din faza de urmărire penală, unde preciza că i s-a transmis explicit necesitatea de a da mită. În faza de judecată martorul Karam G. a fost mult mai reținut în declarații, probabil din dorința de a nu agrava situația juridică a inculpaților, chiar declarând că nu dorește „ să facă rău la nimeni”, ceea ce explică diferențele cu declarațiile din faza de urmărire penală. Totuși, curtea observă că martorul Karam G. a declarat în faza de judecată că declarațiile din faza de urmărire penală sunt adevărate, astfel că acestea trebuie avute în vedere, în detrimentul celei din faza de judecată, care este mult mai lacunară și exprimă reținerea martorului în a mai relata toate aspectele menționate în faza de urmărire penală.

Așadar, curtea constată că nu se aflăm în ipoteza prev. de art. 69 C. pr.pen. pentru a considera că prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului S. N. V. exclusiv în baza declarației unui inculpat, întrucât declarațiile inculpatului B. R. L., exceptând discuțiile directe cu inculpatul S. N. V., sunt confirmate de declarațiile inculpatei R. D. și ale martorilor Karam G., B. M., P. R., A. Tanior, aspectele esențiale rezultate din aceste declarații coroborându-se între ele și conducând la stabilirea certă a stării de fapt.

În consecință, în mod corect prima instanță a stabilit că în perioada 21 – 23.03.2012, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de inspector vamal și șef de tură în cadrul Biroului Vamal C. Sud, inculpatul S. N. V. a pretins denunțătorului Karam G., prin intermediul inculpaților B. R. L. și R. D., remiterea cu titlu de mită a sumei de 700 dolari SUA, în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conținând mobilă de lux importată din Egipt de către S.C „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., iar în data de 23.03.2012 a primit suma de bani pretinsă, prin intermediul inculpatului B. R. L., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 în referire la art. 254 alin.1 și 2 Cod penal.

În legătură cu fapta de luare de mită comisă în data de 02.04.2012, curtea constată că S.C. „Middle East Trading” S.R.L. O. a efectuat un alt import de produse de mobilă din Egipt, pentru care urmau a fi efectuat formalitățile de vămuire. Din înscrisurile privind aceste import, rezultă că factura externă a fost emisă la data de 13.03.2012, iar manifestul este datat 23.03.2012, astfel că se cunoștea de către martorul Karam G. că la sfârșitul lunii martie 2012 urma să mai sosească în Portul C. un nou container cu obiect de mobilier.

În data de 26.03.2012 inculpata R. D. a fost anunțată de către martorul B. M. că au sosit documentele pentru acest al doilea container și a fost solicitată să se ocupe de efectuarea formalităților vamale, martorul predându-i documentele necesare,totodată fiind informat de inculpata R. D. că importul se va face în aceleași condiții ca anteriorul import, adică prin remiterea unei sume de bani către lucrătorii vamali. În acest sens sunt declarațiile martorului B. M.. Inculpata R. D. a declarat în același sens, respectiv că era necesară plata unei sume de 1.000 USD pentru asigurarea celerității formalităților vamale.

Inculpatul B. R. L. a declarat în faza de urmărire penală, la data de 28.03.2012, că i-a spus inculpatei R. D. că pentru realizarea importului va fi necesară remiterea sumei de 700 USD către lucrătorul vamal. În declarația din data de 29.03.2012 inculpatul B. R. L. preciza că solicitarea de remitere a sumei de bani către lucrătorul vamal i-a fost transmisă de martora P. R., dar aceasta nu a confirmat susținerea inculpatului.

În consecință, având în vedere declarațiile concordante ale inculpatei R. D. și marorului B. M. cu declarația inculpatului B. R. L. din data de 28.03.2012, se impune a se reține că inculpatul B. R. L., înainte de a intra în contact cu inculpatul S. N. V., a menționat că este necesară suma de 700 USD pentru mituirea lucrătorului vamal, în speță inculpatul S. N. V.. Aprecierea inculpatului era fundamentată pe experiența sa în calitate de comisionar vamal ( chiar dacă în ultima perioadă desfășura doar în fapt activitatea, nefiind angajat al unei societăți de profil ), dar și pe conduita inculpatului S. N. V., care cu doar câteva zile înainte condiționase acordarea rapidă a liberului de vamă de primirea unei sume de bani, așa încât era rezonabil a considera că practica inculpatului S. N. V. nu se modificase în câteva zile.

Din această perspectivă, este întemeiată susținerea inculpatului S. N. V. că nu a existat o acțiune de pretindere explicită a unei sume de bani, din partea sa către inculpatul B. R. L., în legătură cu importul finalizat în data de 02.03.2012. Nu sunt mijloace de probă care să dovedească existența unei discuții între inculpații B. R. L. și S. N. V., privind acest import, anterior datei de 29.03.2012. Inculpatul B. R. L. a fost depistat în flagrant în data de 27.03.2012, a relatat cui urma să îi fie remisă în final suma de bani și a acceptat să colaboreze cu organele de urmărire penală, din acest moment acțiunile sale fiind coordonate de organele de urmărire penală.

Deși nu a existat o cerere explicită din partea inculpatului S. N. V., existența infracțiunii nu este înlăturată, întrucât fapta a fost comisă în modalitatea primirii sumei de 700 USD. Chiar și în actul de sesizare se reține că a existat o cerere implicită din partea inculpatului, care însă nu privea în mod special efectuarea formalităților vamale pentru acest import, ci era un mod de lucru al inculpatului, dedus din chiar modul în care a acționat în zilele de 22.03.2012 și 23.03.2012 și care lăsa să se înțeleagă necesitatea oferirii mitei pentru rezolvarea rapidă a formalităților vamale.

Această conduită a inculpatului S. N. V. nu poate fi considerată o acțiune de pretindere, în sensul normei de incriminare, întrucât acțiunea de pretindere vizată de art. 254 alin. 1 C. pen. trebuie să aibă un caracter univoc, să fie în legătură cu un anume act privitor la îndatoririle de serviciu, în timp ce atitudinea inculpatului avea un caracter general, era interpretabilă, lăsând terțul să apreciez asupra modului cum va trebui să acționeze în raport de persoana inculpatului.

Inculpatul B. R. L. a înțeles că inculpatul S. N. V. era dispus să faciliteze obținerea rapidă a liberului de vamă în schimbul primirii unei sume de bani, ceea ce era corect, dar atitudinea inculpatului nu era suficient de clară, precisă, pentru a o putea considera o acțiune de pretindere, ca modalitate alternativă de realizare a elementului material al infracțiunii de luare de mită.

Astfel, trebuie reținut că inculpatul S. N. V. a primit cu titlu de mită suma de 700 USD, în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conținând mobilă de lux importată din Egipt de către S.C. „Middle East Trading” S.R.L. O., acțiune care este suficientă pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de luare de mită.

Prima discuție dintre inculpatul B. R. L. și inculpatul S. N. V., referitor la acest al doilea container, a avut loc în data de 29.03.2012, când a avut loc următoarea conversație:

„B. R. L.- Am și eu„MIDDLE EAST”.

S. N. V.- S-a terminat, nu mai e când.

B. R. L.- Și rămâne pentru luni?

S. N. V.- Luni, păi da, n-ai timp să le lucrezi.

B. R. L.- Și ce am… de… așa?

S. N. V.- Vii luni de dimineață.

B. R. L.- Vin luni dimineață?

S. N. V.- Da. La revedere!

B. R. L.- Bine, șefu’.

S. N. V.- Pa, pa!

B. R. L. - Pa!”

Deși discuția este purtată în termeni lacunari, în condițiile în care inculpatul S. N. V. se afla în timpul serviciului, iar inculpatul B. R. L. desfășura activități de intermediere specifice unui comisionar vamal și a făcut referire la denumirea unei societăți comerciale, aceeași în legătură cu care inculpatul S. N. V. mai primise mită în data de 23.03.2012, este cert că inculpatul B. R. L. solicita sprijinul pentru acordarea liberului de vamă pentru un import efectuat de S.C. „Middle East Trading” S.R.L. O., fapt sesizat cu certitudine de inculpatul S. N. V..

Inculpatul B. R. L. a mai întrebat „Și ce am… de… așa?”, iar inculpatul S. N. V. a răspuns „Vii luni de dimineață. Deși întrebarea inculpatului B. R. L. era ambiguă, lăsând să se înțeleagă doar că dorea să dea ceva, rezultă că a fost înțeleasă de inculpatul S. N. V., care nu a solicitat explicații suplimentare, ci doar i-a cerut să vină luni dimineață. Prima instanță a lămurit motivul pentru care inculpatul S. N. V. l-a amânat pe inculpatul B. R. L., respectiv fusese sesizată prezența unor lucrători de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

În măsura în care inculpatul S. N. V. nu dorea să primească vreo sumă de bani de la inculpatul B. R. L., ar fi trebuit să solicite lămuriri suplimentare, însă discuția arată că ambii cunoșteau despre ce este vorba și nu erau necesară dezvoltarea subiectului, discuția indicând o oarecare familiaritate în relația interpersonală.

Declarația vamală de import a fost depusă în data de 02.04.2012, într-o zi de luni, exact așa cum indicase inculpatul S. N. V.. Discuția inițială avusese loc în data de 29.03.2012, într-o zi de joi. Inculpatul S. N. V. putea să ceară inculpatului să vină a doua zi, care era tot o zi lucrătoare, însă dată fiind prezența lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a amânat revenirea inculpatului B. R. L. pentru a înlătura pericolul reprezentat de lucrătorii de poliție, aprecierea curții fiind susținută de comportamentul inculpatului, inclusiv din data de 02.04.2012, când și-a luat măsuri de precauție pentru a nu fi depistat.

Deși declarația vamală nu era depusă, acest aspect este irelevant pentru existența infracțiunii, în condițiile în care containerul sosise în Portul C., urma să fie supus formalităților vamale, dar nu era depusă documentația la biroul vamal, deoarece inculpatul B. R. L. nu obținuse încă acordul inculpatului S. N. V.,

Infracțiunea de luare de mită presupune, sub aspectul laturii obiective, ca actul pentru a cărui îndeplinire urmează să primească banii să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu. Chiar dacă în data de 29.03.2012 declarația vamală nu era depusă, efectuarea formalităților vamale la biroul vamal unde își desfășura activitatea inculpatul S. N. V. era certă, întrucât containerul sosise în Portul C., iar decizia privind tipul de control care urma să fie aplicat containerului, precum și liberul de vamă erau în atribuțiile inculpatului. Deși în afară de inculpatul S. N. V. acest tip de decizii putea fi luat și de martorul D. M. P., cerințele normai incriminatoare sunt realizate, întrucât actul pentru care urma a fi remisă suma de bani făcea parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului.

De altfel, declarația vamală urma să fie depusă de inculpatul B. R. L. după ce stabilea cu inculpatul S. N. V. obținerea rapidă a liberului de vamă. Dacă inculpatul S. N. V. nu l-ar fi amânat pe inculpatul B. R. L., acesta din urmă ar fi depus declarația vamală încă din data de 29.03.2012.

Curtea constată, întocmai ca și prima instanță, că nu se poate reține că inculpatul S. N. V. a acționat sub imperiul unei provocări exercitată de un agent al statului, care să fi acționat în calitate de agent provocator.

Dispozițiile art. 68 alin. 2 C. pr. pen. prevăd că “este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe”.

Dispozițiile art. 68 alin. 2 C. pr. pen. nu fac distincție între provocarea polițienească, din partea organelor de urmărire penală, a agenților statului, dar și din partea oricărei persoane private, în scopul obținerii de probe care să ducă la incriminarea făptuitorului.

Provocarea din partea agenților statului poate avea loc prin desfășurarea activităților investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, cu depășirea limitelor cadrului legal, dar și prin utilizarea unui denunțător, care acționează potrivit îndrumărilor unor agenți ai statului. Organizarea flagrantului sau procedura de simulare a comportamentului infracțional ce către cel ce acționează sub îndrumarea autorităților reprezintă tehnici specifice de investigație ce nu pot fi folosite pentru a provoca sau instiga la săvârșirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluție infracțională sau a instiga o persoană care a renunțat la planul de a comite o infracțiune. Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională, ci exercită o asemenea influență asupra persoanei vizate, încât să determine săvârșirea unei fapte penale care fără aceasta intervenție nu ar fi fost săvârșită, cu scopul de a constata o infracțiune, respectiv de a obține probe și de a declanșa urmărirea penală.

Legislația română nu prevede o definiție a acestei provocări, dar pe baza art. 68 alin. 2 C. pr. pen. și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului se poate reține existenta acesteia atunci când situația presupus infracțională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o invitație directă la comiterea unei infracțiuni din partea unui denunțător sau a unui martor anonim, constatându-se lipsa oricărui indiciu obiectiv că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție.

Având în vedere aceste constatări privind condițiile provocării și datele ce rezultă din dosarul cauzei, nu se poate reține că inculpatul a acționat sub imperiul provocării inculpatului B. R. L., ale cărui acțiuni erau coordonate de organele de urmărire penală.

Inculpatul S. N. V. face trimitere la practica CEDO, indicând hotărârile Teixeire de Castro contra Portugaliei și Ramanauskas contra Lituaniei, dar ipotezele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aceste cauze sunt total diferite de prezenta cauză.

În cauză nu se poate reține că inculpatul B. R. L. a exercitat o acțiune de instigare a inculpatului S. N. V., pe baza coordonării organelor de urmărire penală, ci conduita sa, relevată de convorbirile purtate cu inculpatul S. N. V., transcrise în procese verbale, indică lipsa oricărei acțiuni provocatorii a agentului statului. Astfel, prima discuție dintre cei doi inculpați, referitor la al doilea container, a avut loc în data de 29.03.2012, când discuția dintre inculpați a fost extrem de scurtă, iar afirmațiile inculpatului B. R. L. au fost extrem de vagi, dar totuși au fost înțelese de inculpatul S. N. V., care l-a amânat pentru o altă zi, întrucât în zonă erau prezenți lucrători de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție. În condițiile în care inculpatul S. N. V. se pretinde o persoană inocentă, care nu are legătură cu fapte de luare de mită, nu avea cum să deducă din afirmațiile vagi ale inculpatului B. R. L. că acesta din urmă dorește să-i remită o sumă de bani și să-l amâne pentru câteva zile.

La prima întâlnire din data de 02.04.2012 dintre cei doi inculpați se poartă următoarea convorbire:

„B. R. L. - Trăiți, șefu’ !

S. N. V. - Ce faci, mă, R. ?

B. R. L. - Ce să fac și eu? Cu… mobila aia.

S. N. V. - Ce-i cu ea ?

B. R. L. - Să… m-achit și eu…

S. N. V. - Du-te la… Unde dracu’ să te duci?… La rampă du-te!

B. R. L. - La rampă, acolo ?

S. N. V. - Da, dar… peste o juma’ de oră.

B. R. L. - Peste juma’ de oră ?

S. N. V. - Da.

B. R. L. - Bine”.

În momentul remiterii sumei a fost purtată următoarea discuție:

„B. R. L. - Șapte sute.

S. N. V. - Care…?

B. R. L. - „MIDDLE EAST”. Ăla cu… mobila.

S. N. V. - E sus?

B. R. L. - E sus”.

Se observă folosirea unui minim de cuvinte, specific unor persoane care sunt de conivență, care cunosc cu precizie subiectul discuției și modul în care trebuie să acționeze.

Dacă inculpatul nu ar fi luat anterior hotărârea de a accepta primirea unor sume de bani în scopul de a-și îndeplini într-un anumit mod îndatoririle de serviciu, în niciun caz nu ar fi putut să înțeleagă din discuțiile redate mai sus că i se va oferi mită. Afirmațiile ambigue ale inculpatului B. R. L. nu pot fi considerate activități de instigare, în condițiile în care o activitate de instigare presupune referiri concrete la fapta penală ce face obiectul instigării.

De altfel, apărarea inculpatului S. N. V. privind existența provocării, care presupune acceptarea acuzației că a primit suma de bani, este contrazisă de declarațiile date de inculpat în cursul procesului penal. În faza de urmărire penală, imediat după momentul depistării sale, a susținut că suma de bani a fost găsită pe rampă, în timp ce în apel a susținut că suma de bani i-a fost plasată în buzunarul pantalonilor de către inculpatul B. R. L., fără a realiza această acțiune. Este evident că declarațiile inculpatului S. N. V. de negare a faptului primirii banilor exclud existența unei provocări, care ar fi putut exista numai dacă inculpatul ar fi acceptat conștient primirea sumei de bani, variantă însă care nu este recunoscută de inculpat, dar cu toate acestea apărarea invocă provocarea agentului statului. Apare lipsită de credibilitate această apărare numai dacă se analizează declarațiile inculpatului S. N. V., însă este infirmată și de contextul în care a avut loc primirea banilor.

În general, declarațiile inculpatului S. N. V. sunt lipsit de orice credibilitate, în condițiile în care se susține că n-ar fi înțeles exact despre ce susținea inculpatul B. R. L. când a menționat „șapte sute”, dar cu toate acestea l-a trimis pe inculpatul într-un birou, evident pentru a nu fi observați de alte persoane, unde a stins lumina, pentru ca în prezent să susțină că a avut să îi facă o glumă unui coleg, dar când a dorit să reaprindă lumina nu a mai funcționat, afirmație neprobată. De altfel, tonalitatea joasă folosită în discuția din birou arată că se urmărea să nu fie auziți de alte persoane, conduita nefirească unei persoane inocente. La fel, susținerea din apel că nu a simțit când i s-a introdus suma de bani în buzunar este lipsită de credibilitate, întrucât este cunoscut că acest lucru nu ar fi posibil, deoarece croiala unei perechi obișnuite de pantaloni de stofă nu ar permite ca acest gest să nu fie simțit de cel căruia îi sunt introduși banii în buzunar, bineînțeles în cazul unei persoane în deplinătatea facultăților fizice și psihice, cum este cazul inculpatului S. N. V.. O asemenea variantă ar fi posibilă într-un loc aglomerat, dar în încăpere se aflau doar inculpații și fiecare observa acțiunile celuilalt. Aceste aspecte reliefează conduita profund nesinceră a inculpatului, care invocă diverse pretexte pentru a evita tragerea la răspundere penală.

Discuțiile dintre inculpatul B. R. L. și organele de urmărire penală care coordonau organizarea flagrantului nu au relevanță în aprecierea existenței provocării, atât timp cât inculpatul B. R. L., în raporturile directe cu inculpatul S. N. V., nu a acționat de o manieră care să determine săvârșirea infracțiunii. Este important de subliniat că inculpatul B. R. L. luase hotărârea de a intermedia oferirea mitei anterior intervenției organelor de urmărire penală.

Totodată, despre inculpatul S. N. V. existau la momentul organizării flagrantului declarațiile mai multor persoane care susțineau că în urmă cu câteva zile ar mai fi comis o altă infracțiune de luare de mită, pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză, așa încât nu este aplicabilă nici ipoteza avută în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ramanauskas contra Lituaniei, unde nu exista nicio probă la momentul realizării actelor preliminare că acuzatul mai comisese anterior fapte asemănătoare.

În consecință, nu este întemeiată critica inculpatului S. N. V. privind încălcarea de către organele de urmărire penală a principiilor legalității și loialității în administrarea probelor, ca urmare a exercitării unei acțiunii provocatorii prin intermediul inculpatului B. R. L..

D. urmare, și în acest caz rezultă că în intervalul 29.03 – 02.04.2012, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de inspector vamal și șef de tură în cadrul Biroului Vamal C. Sud, inculpatul a acceptat de la denunțătorul Karam G., prin intermediul inculpaților B. R. L. și R. D., primirea cu titlu de mită a unei sumei de bani, în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conținând mobilă de lux importată din Egipt de către S.C. „Middle East Trading” S.R.L. O., după care a primit din partea acestui denunțător, la data de 02.04.2012, prin intermediul acelorași inculpați, cu titlu de mită, suma de 700 dolari SUA, fapta care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 în referire la art.254 alin.1 și 2 Cod penal.

Singura diferență față de starea de fapt reținută de prima instanță vizează nereținerea modalității de comitere a faptei prin pretindere, ci doar acceptarea primirii unei sume de bani în dată de 29.03.2012, urmată de primirea efectivă a sumei în data de 02.04.2012, deosebire care însă nu influențează existența infracțiunii.

În concluzie, toate criticile inculpatului S. N. V. ce tindeau la pronunțarea unei soluții de achitare sunt neîntemeiate.

Curtea apreciază însă întemeiate criticile privind individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S. N. V..

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S. N. V. prima instanță, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., făcând trimitere atât la circumstanțele reale de comitere a faptelor, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului.

Curtea are în vedere că în procesul de stabilire a pedepsei trebuie să asigure un just echilibru în tratamentul sancționatoriu al infracțiunii, pe baza criteriilor legale de individualizare, în vedere asigurării finalității urmărite de art. 52 C. pen. Pedeapsa are în principal scopul prevenirii de infracțiuni, potrivit art. 52 C. pen., care însă nu se formează exclusiv pe baza caracterului puternic represiv al sancțiunii penale.

Scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atât din punct de vedere al prevenției speciale, cât și a prevenției generale, se realizează prin intermediul funcțiilor pedepsei, care are un caracter de constrângere, de reeducare, de exemplaritate și de eliminare, pedeapsă care însă trebuie adaptată și persoanei făptuitorului și finalității urmărite prin pedepsirea persoanei – formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Prima instanță s-a orientat către aplicarea unor pedepse de câte 6 ani închisoare, dar care sunt apreciate de curte ca mult prea severe, în raport de faptele comise în concret de inculpat, de circumstanțele personale ale inculpatului, dar și practica judiciară în materia sancționării faptelor de corupție.

Faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere calitatea inculpatului, repetabilitatea conduitei infracționale, urmările faptelor de corupție în domeniul vamal. Conduite de genul celei reținute în sarcina inculpatului trebuie sancționate corespunzător, pentru a descuraja fenomenul corupției în domeniul vamal, ce constituie un sector sensibil pentru buna funcționare a statului, având în vedere că prin proliferarea corupției se creează condițiile pentru introducerea în țară, prin sustragerea de la un control vamal efectiv, a unor bunuri ce pot fi deosebit de periculoase. Nu este lipsit de importanță că fapta inculpatului a fost comisă la un punct vamal de la granița Uniunii Europene, iar după . bun poate fi transferat mult mai ușor către orice țară membră a Uniunii Europene, facilitându-se traficul de diverse bunuri pe teritoriul întregii comunități europene.

Cu toate acestea, în stabilirea sancțiunii penale trebuie să se țină seama și de conținutul concret al faptei, iar nu doar de pericolul generic exprimat de aspectele evidențiate mai sus. Inculpatul a primit mita pentru a facilita introducerea în România a unor cantități de mobilă, sumele primite de acesta, analizate individuale, nu sunt deosebit de mari. Evident că repetabilitatea acestor fapte ar fi permis acumularea unor venituri ilicite importante de către inculpat, dar în cauză nu se poate extrapola acuzația adusă inculpatului la alte fapte posibile, dar neprobate și care nu fac obiectul cauzei. Nu se pot avea în vedere nici sumele de bani găsite în autoturismul inculpatului, așa cum a făcut prima instanță, deoarece nu sunt date certe că și acestea provin tot din săvârșirea unor infracțiuni de corupție.

De asemenea, nu pot fi ignorate datele personale ale inculpatului S. N. V., care oferă elemente pozitive ( este la primul conflict cu legea penală, este căsătorit, are studii superioare, este o persoană integrată social ) și față de care se poate aprecia că inculpatul va recepta corespunzător scopul pedepsei, chiar dacă nu i se aplică un tratament sancționator deosebit de sever.

Ca atare, curtea apreciază că se impune reducerea pedepselor stabilite de prima instanță pentru inculpatul S. N. V. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru prima faptă comisă și la 4 ani închisoare pentru a doua infracțiune, urmând ca pentru pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni concurente să fie contopite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care prin regimul de executare privativ de libertate este în măsură să asigure realizarea prevenției speciale și a prevenției generale, prin efectul său disuasiv putând conduce la reducerea fenomenului corupției. Pedepsele stabilite de curte au fost diferențiate, pentru a sancționa mai sever a doua infracțiune, în considerarea perseverenței infracționale a inculpatului.

O ultimă critică a inculpatului S. N. V. privește aplicarea măsurii de siguranța a confiscării speciale pentru sumele de 6.600 lei și 5.000 lei.

La data de 02.04.2012 a fost efectuată o percheziție asupra autovehiculului de serviciu marca „PEUGEOT EXPERT”, înmatriculat sub nr._, utilizat exclusiv de către inculpatul S. N. V., în baza ordinului de serviciu nr. 52 din data de 25.05.2007, emis de către șeful Biroului Vamal C. Sud, autovehicul special adaptat în vederea transportării câinelui de serviciu, care se afla staționat în incinta Biroului Vamal C. Sud. Cu acest prilej, în interiorul autovehiculului de serviciu au fost identificate sumele de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei.

Prima instanță a dispus confiscarea specială acestor sume, apreciind incidente dispozițiile art. 118 alin. 1 lit. f C. pen., potrivit cu care sunt supuse confiscării speciale bunurile a căror deținere este interzisă prin lege. În aprecierea caracterul prohibitiv al detenției bunurilor a fost avut în vedere Ordinul nr. 7907/11.09.2007 emis de Agenția de Administrare Fiscală.

În art.1 din Ordinul nr. 7907/11.09.2007 se instituie în sarcina „personalului din cadrul birourilor vamale și direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale, indiferent de funcția publică deținută” obligația „de a declara, la . în lei deținute”, sume care, potrivit art.4 din același ordin, urmează a fi declarate „într-un singur registru, denumit Registrul de declarare a sumelor în lei de către personalul autorității Vamale”. Totodată, potrivit art.3 din Ordinul mai sus menționat, „se interzice personalului vamal menționat la punctele 1 și 2 din prezentul ordin deținerea, în timpul serviciului, a oricăror sume în valută”, iar, potrivit art.10, „în cazul constatării unor neconcordanțe între sumele în lei declarate în registrul special și sumele în lei constatate în momentul efectuării controlului, în cazul nedeclarării sumelor în lei deținute la . și în cazul deținerii de valută, personalul vamal menționat la punctele 1 și 2 este obligat să ofere explicații în scris privitor la aceste aspecte”.

Deși prima instanță a apreciat întemeiat că inculpatul S. N. V. nu a prezentat o motivație credibilă pentru deținerea respectivelor sume de bani, pe care nu le declarase la . acest element este irelevant în aprecierea aplicabilității măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Confiscarea specială este o sancțiune drept penal, mai precis o măsură de siguranță, iar acestea din urmă au fost prevăzute de legiuitor pentru înlăturarea unei stări de pericol ce poate genera pe viitor săvârșirea altor fapte penale.

Având în vedere scopul pentru care au fost instituite aceste sancțiuni penale, interpretarea ce trebuie dată dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. f C. pen. va ține seama acest scop. Textul art. 118 alin. 1 lit. f C. pen. face trimitere doar la bunuri a căror deținere este interzisă de lege, fără a face distincție după cum prohibiția este instituită prin norme cu caracter penal sau extrapenal, ceea ce permite aplicarea măsurii de siguranță și pentru bunuri interzise la deținere prin norme extrapenale. Cu toate acestea, confiscarea specială trebuie aplicată numai acelor bunuri pentru care interdicția la deținere are o aplicabilitate generală, deoarece rațiunea instituirii măsurilor de siguranță privește înlăturarea unei stări de pericol. O stare de pericol cu caracter general creează bunurile pentru care legiuitorul a apreciat în acest sens și a instituit interdicții tuturor persoanelor să dețină anumite categorii de bunuri, în orice locație.

Curte apreciază că aceasta este interpretarea care trebuia dată dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. f C. pen., ce pot fi aplicate numai pentru bunuri interzise la deținere în orice loc și pentru orice persoană.

Nu aceasta este ipoteza pentru sumele de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei găsite în autoturismul de serviciu al inculpatului S. N. V.. Prin Ordinul nr. 7907/11.09.2007 se instituia obligația declarării sumelor în lei deținute la . pentru sumele de valută era instituită interdicția de a fi deținute de lucrătorii vamali. Se observă că Ordinul nr. 7907/11.09.2007 interzicea doar deținerea sumelor în valută, în timp ce pentru sumele în lei cu privire la care se constatau diferențe față de cele declarate lucrătorul vamal trebuia să ofere explicații în scris.

În condițiile în care Ordinul nr. 7907/11.09.2007 instituia doar pentru sumele în valută interdicția de a deținute de lucrătorii vamal, această interdicție nu ar putea fi extinsă și la sumele în lei, cum a apreciat prima instanță. Încălcarea obligației de a declara sumele în lei ar putea trage sancțiuni disciplinare, ca urmare a încălcării unei obligații de serviciu, însă nu se poate considera că sumele de bani în lei sunt deținute nelegal, doar motivat de faptul că nu au fost declarate la . sumelor de bani în lei . o încălcarea a obligației de serviciu, dar nu determină caracterul nelegal al deținerii sumelor de bani în lei.

Astfel, curtea reține că nici prin aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 7907/11.09.2007 nu ar putea fi dispusă confiscarea specială pentru suma de bani în lei găsită în autoturismul de serviciu al inculpatului, deoarece acest act normativ cu caracter intern nu interzice lucrătorilor vamali să dețină asupra lor, în timpul serviciul, sume de bani în lei.

Curtea apreciază că nici suma de bani în valută nu poate face obiectul confiscării speciale, dat fiind că nu suntem în prezența unui bun pentru care să fie instituită o interdicție generală la deținere, ci interdicția privește o anumită categorie de persoane și o anumită locație, iar rațiunea aplicării măsurilor de siguranță nu permite extinderea aplicării confiscării speciale și la cazul în care prohibiția este limitată la condiții de genul celor menționate în Ordinul nr. 7907/11.09.2007.

În consecință, urmează a se înlătura dispoziția primei instanțe privind confiscarea specială a sumelor de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, care urmează a fi restituite inculpatului S. N. V. și, pe cale de consecință, se va revoca și măsura asigurătorie a sechestrului pentru aceste sume, întrucât dispare scopul menținerii măsurii asigurătorii, prin înlăturarea confiscării speciale.

Având în vedere considerentele expuse, apelul inculpatului S. N. V. va fi admis din perspectiva individualizării pedepselor și a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. f C. pen. pentru sumele de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei.

În apelulP. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C., curtea constată întemeiată critica privind greșita confiscare specială a sumelor de 700 USD și 300 USD, de la inculpații S. N. V., respectiv R. D..

Denunțătorul Karam G. a oferit cu titlu de mită, în legătură cu fapta din 23.03.2012, suma de 1000 USD, din care suma de 300 USD a fost oprită de inculpata R. D., iar restul de 700 USD a fost remis inculpatului S. N. V., prin intermediul inculpatului B. R. L..

Conform art. 255 alin. 3 C. pen., mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorităților fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune.

În cazul numitului Karam G. curtea constată că acesta a denunțat infracțiunea de mită în baza unei denunț din data de 27.03.2012, fiind modalitatea în care organele de urmărire penală au fost încunoștiințate despre comiterea faptei din perioada 27.03. – 02.04.2012 . Ulterior, în cursul audierii în calitate de martor, numitul Karam G. a denunțat și infracțiunea de luare de mită comisă în perioada 21-23.03.2012.

Urmare a faptului că martorul Karam G. a denunțat săvârșirea ambelor infracțiuni de dare de mită, respectiv luare de mită, prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de denunțătorul Karam G. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 255 alin. 1 C. pen., întrucât este incidentă cauza de nepedepsire prev. de art. 255 alin. 3 C. pen.

Așa cum am arătat, în art. 255 alin. 3 C. pen. este reglementată o cauză de nepedepsire pentru denunțător.

Totodată, în art. 255 alin. 5 C. pen. se prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2,3. Astfel, beneficiază de restituirea bunurilor date drept mită denunțătorul căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 255 alin. 3 C. pen., iar denunțătorul Karam G. se află în această ipoteză.

Prima instanță a apreciat greșit că dispoziția de restituire a sumei către denunțător are un caracter subsidiar celei privind confiscarea specială. Este real că în art. 255 alin. 4 C. pen. raportat la art. 254 alin. 3 C. pen. se prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani, însă această dispoziție trebuia corelată cu prevederile art. 255 alin. 5 C. pen.

În măsura în care se constată îndeplinite condițiile prev. de art. 255 alin. 5 C. pen. trebuie dispusă cu precădere restituirea bunurilor către denunțător, iar nu aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, care are un caracter subsidiar dispoziției de restituire. Dacă se acceptă soluția primei instanțe de a acorda prioritate dispoziției de confiscare specială s-ar ajunge în situația în care nu s-ar aplica niciodată prevederile art. 255 alin. 5 C. pen., întrucât totdeauna bunurile care au făcut obiectul dării de mită ar fi supuse confiscării. În niciun caz nu poate fi acesta obiectivul urmărit de legiuitor, dat fiind normele legale trebuie interpretate în sensul aplicării lor, iar soluția primei instanțe ar face ca dispozițiile art. 255 alin. 5 C. pen. să fie practic înlăturate de la aplicare.

Nu poate fi acceptat nici argumentul potrivit cu care măsura restituirii nu ar putea fi dispusă din oficiu decât în cazul în care valorile remise cu titlu de mită se află la dispoziția organului judiciar.

Dispozițiile art. 255 alin. 5 C. pen. obligă organul judiciar la restituirea bunurilor către persoana care le-a dat în cazurile prev. de art. 255 alin. 2,3 C. pen., fără a distinge după cum bunurile se află sau nu în posesia organelor judiciare. O astfel de condiție nu este prevăzută expres în textul de lege și nici nu poate fi reținută urmare unei interpretări sistematice sau raționale.

Curtea constată că în cazul infracțiunii de luare de mită, potrivit art. 255 alin. 4 C. pen., bunurile ce au făcut obiectul dării de mită sunt supuse confiscării speciale, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare, așa încât se poate confisca un bun care doar a fost oferit, dar nu a fost primit și a rămas în posesia mituitorului, deci ar fi supus confiscării un bun care nu se află la dispoziția organelor judiciare. Aceeași este soluția avansată de art. 254 alin. 3 teza finală C. pen., pentru infracțiunea de luarea de mită. Așa cum confiscarea specială poate opera și pentru bunuri care nu se află în posesia organelor judiciare, la fel și dispoziția de restituire poate avea ca obiect bunuri ce nu se află la dispoziția organelor judiciare.

Ținând seama de aceste argument, dar și de principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, nu se poate considera că pot fi restituite exclusiv bunurile aflate la dispoziția organelor judiciare, deoarece s-ar adăuga o condiție suplimentară celor prevăzute de art. 255 alin. 5 C. pen., ceea ce nu este permis.

Totodată, dispoziția de restituire a bunurilor care au făcut obiectul dării de mită nu poate fi asimilată unei măsuri reparatorii, specifică acțiunii civile. Restituirea sumei de bani nu reprezintă o despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de dare/luare de mită, întrucât ambele infracțiuni sunt infracțiuni de pericol, iar mituitorul nu a suferit vreun prejudiciu, întrucât în mod voluntar a remis bunul pentru a determina ilicit un funcționar să acționeze într-un anumit mod privitor la îndatoririle de serviciu. Întrucât dreptul autorului infracțiunii de dare de mită de a i se restitui suma de bani nu este fundamentată pe dispozițiile răspunderii civile delictuale, nu pot fi avute în vedere principiile care reglementează acest tip de răspundere civilă la restituirea sumei de bani către denunțător.

Prevederile art. 255 alin. 5 C. pen. reprezintă un beneficiu pe care legiuitorul a înțeles să îl pună la dispoziția mituitorului care denunță fapta, pentru a încuraja denunțarea acestui gen de fapte și a-l recompensa pentru sesizarea organelor judiciare, dar nu constituie o formă de reparație a unui prejudiciu, din acest considerent denunțătorul nici nu poate avea calitatea de parte civilă în procesul penal.

Dispoziția de restituire a bunurilor care au făcut obiectul dării de mită nu este condiționată unei cereri explicite a denunțătorului de a-i fi restituite bunurile, nefiind aplicabile regulile de la soluționarea unei acțiuni civile, orice paralelă cu regulile ce guvernează rezolvarea acțiunii civile neavând legătură cu condițiile în care operează restituirea către denunțător a bunurilor care au făcut obiectul dării de mită.

Astfel, curtea constată că denunțătorul Karam G. este îndreptățit la restituirea sumei de 1.000 USD, în condițiile în care sunt aplicabile dispozițiile art. 255 alin. 5 C. pen., ce au prevalență față de cele privind confiscarea specială. Întrucât suma a fost împărțită între inculpații S. N. V. și B. R. L., urmează ca fiecare dintre aceștia să fie obligat la restituirea către denunțătorul Karam G. a sumei de care au beneficiat în concret, respectiv 700 USD inculpatul S. N. V. și 300 USD inculpata R. D..

În apelul inculpatului B. R. L., curtea constată întemeiată critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicate de prima instanță.

În sarcina inculpatului B. R. L. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C. pen., constând în aceea că în intervalul 27.03. – 02.04.2012, cu concursul numitei R. D., l-a ajutat pe denunțătorul KARAM G. să remită cu titlu de mită inculpatului S. N. V., inspector vamal și șef de tură în cadrul Biroului Vamal C. Sud, suma de 1.000 dolari SUA, în scopul de a facilita întocmirea formalităților vamale de import și obținerea liberului de vamă pentru un container conținând mobilă de lux, ce fusese importată din Egipt de către S.C. „MIDDLE EAST TRADING” S.R.L. O., societate administrată de către denunțător, contribuția inculpatului constând în primirea de la denunțător, prin intermediul numitei R. D., a sumei de 1.000 dolari SUA și în remiterea către inculpat a sumei de 700 dolari SUA.

Inculpatul B. R. L. a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat să fie judecat potrivit dispozițiilor art. 320¹C. pr.pen. ce reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției, urmând afi avute în vedere exclusiv mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.

Infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. 1 C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 6 la 7 ani, iar urmare aplicării cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 320¹alin. 7 C. pr.pen., limitele speciale de pedeapsă se reduc cu o treime, rezultând limite cuprinse între 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.

De asemenea, urmare colaborării cu organele de urmărire penală și contribuției la tragerea la răspundere penală a inculpatului S. N. V., în favoarea inculpatului B. R. L. au fost reținute și dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, care determină o nouă reducere cu jumătate a limitelor speciale de pedeapsă, noile limite reduce de pedeapsă fiind cuprinse între 2 luni și 2 ani și 4 luni închisoare.

Prima instanță a stabilit inculpatului B. R. L. o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, care, în raport de limitele speciale de pedeapsă, este situată în partea superioară a limitelor de pedeapsă, din această perspectivă sancționarea fiind chiar mai severă decât în cazul inculpatului S. N. V..

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, inclusiv conduita procesuală.

Fapta comisă de inculpat și urmarea produsă, în condițiile mai sus descrise, conturează un pericol social destul de ridicat al faptei, însă nu unul care să justifice aplicarea unei pedepse apropiate de maximul special. Inculpatul a fost implicat în săvârșirea faptei, dar a avut doar rolul de intermediar în darea/primirea mitei, nu obținea un folos important prin comiterea faptei, ci doar îl ajuta să desfășoare în fapt activități de comisionar vamal și, astfel, să-și mențină clienții cărora le îndeplinea cu ușurință formalitățile vamale.

Inculpatul B. R. L. a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, în cadrul termenului de încercare, întrucât prin sentința penală nr. 277/06.06.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită. Deși starea de recidivă relevă perseverența infracțională a inculpatului, nu trebuie ținut seama doar de antecedentele penale, ci și de celelalte date privind persoana inculpatului. Inculpatul B. R. L. este căsătorit, are un copil major, în fapt desfășura activități specifice comisionarului vamal, pe parcursul procesului penala avut o conduita procesuală sinceră, acceptând să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru prinderea în flagrant a inculpatului S. N. V., iar cu privire la acuzația ce îi era adusă a optat pentru judecata în baza art. 320¹C. pr.pen., acceptând că trebuie să răspundă penal pentru infracțiunea comisă.

Având în vedere contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunii, scopul urmărit de acesta, datele personale și conduita procesuală corectă a acestuia, este justificată solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei.

Curtea urmează a reduce pedeapsa de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare, apreciind că acest cuantum corespunde cu mai multă acuratețe gradului de pericol al faptei și persoanei inculpatului și este de natură să asigure scopul prevenirii de infracțiuni, prevăzut de art. 52 C. pen., atât din perspectiva prevenției speciale, cât și a prevenției generale, mai ales că pedeapsa rezultantă urmează a se executa în regim privativ de libertate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen. curtea va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C. și inculpații S. N. V. și B. R. L. împotriva sentinței penale nr. 198/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

În baza art. 382 alin. 2 C. pr. pen. se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, se va reduce pedeapsa principală stabilită inculpatului S. N. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. 1,2 C. pen. de la 6 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare ( fapta comisă în intervalul 21-23.03.2012 ).

Se va reduce pedeapsa principală stabilită inculpatului S. N. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. 1,2 C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare ( fapta comisă în intervalul 27.03-02.04.2012 ).

În baza art. 33 lit. a C. pen., art. 34 lit. b C. pen. și art. 35 alin. 3 C. pen. se vor contopi pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie și pedepsele complementare stabilite de prima instanță, în final se va aplica inculpatului S. N. V. pedeapsa principală cea mai grea 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen., precum și a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de lucrător vamal, conform art. 64 alin. 1 lit. c C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Se va reduce pedeapsa principală stabilită inculpatului B. R. L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. art. 19 din legea nr. 78/2000 și art. 320¹C. pr. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

Se va constata revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului B. R. L. prin sentința penală nr. 277/06.06.2008 a Tribunalului C. și în baza art. 86⁴C. pen. se va dispune executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, în final inculpatul B. R. L. execută pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 255 alin. 3,5 C. pen. va fi obligat inculpatul S. N. V. să restituie denunțătorului Karam G. suma de 700 dolari SUA.

În baza art. 255 alin. 3,5 C. pen. va fi obligată inculpata R. D. să restituie denunțătorului Karam G. suma de 300 dolari SUA.

În baza art. 381 C. pr. pen. raportat la art. 357 alin. 2 lit. e C. pr. pen. se va dispune restituirea către inculpatul S. N. V. a sumelor de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, identificate în posesia acestuia la data de 02.04.2012 și consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanta, la data de 04.04.2012, la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

În baza art. 381 C. pr. pen. raportat la art. 357 alin. 2 lit. C. pr. pen. se va revoca măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. nr. 61/P/20.04.2012 asupra sumelor de 6.600 lei și 5.000 de dolari SUA identificate asupra inculpatului S. N. V. la data de 02.04.2012, cu ocazia percheziției autovehiculului marca Peugeot Expert, înmatriculat sub nr._ .

Se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile art. 19 din Legea nr.78/2000, raportat la art. 255 alin. 4 C. pen. și art.118 alin. 1 lit. e C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului a sumei de 700 de dolari SUA de la inculpatul S. N. V..

Se vor înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art. 19 din Legea nr.78/2000, raportat la art. 254 alin. 3 C. pen. și art.118 alin. 1 lit. e C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului a sumei de 300 de dolari SUA de la inculpata R. D..

Se vor înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art. 118 alin. 1 lit. f C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul S. N. V. a sumelor de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, identificate în posesia acestuia la data de 02.04.2012 și consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanta, la data de 04.04.2012, la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 357 alin. 2 lit. b C. pr. pen. se va menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul S. N. V. prin încheierea de ședință din data de 02.05.2012 a Curții de Apel C., pentru a se asigura prezența inculpatului în fața instanței până la soluționarea definitivă a cauzei și în vederea asigurării executării pedepsei aplicate acestuia, în măsura în care va rămâne definitivă hotărârea de condamnare.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea apelurilor vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 450 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat C. T. ( 75 lei – onorariu parțial ), avocat Bușuricu I. ( 75 lei – onorariu parțial) și avocat A. A. ( 300 lei ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C. și inculpații S. N. V. - fiul lui L. și F., născut la data de 19 sept. 1965, CNP_ și B. R. L. - fiul lui G. și V., născut la data de 16.01.1971, CNP_ împotriva sentinței penale nr. 198/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

În baza art. 382 alin. 2 C. pr. pen. desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

Reduce pedeapsa principală stabilită inculpatului S. N. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. 1,2 C. pen. de la 6 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare ( fapta comisă în intervalul 21-23.03.2012 ).

Reduce pedeapsa principală stabilită inculpatului S. N. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. 1,2 C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare ( fapta comisă în intervalul 27.03-02.04.2012 ).

În baza art. 33 lit. a C. pen., art. 34 lit. b C. pen. și art. 35 alin. 3 C. pen. contopește pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie și pedepsele complementare stabilite de prima instanță, în final aplică inculpatului S. N. V. pedeapsa principală cea mai grea 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen., precum și a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de lucrător vamal, conform art. 64 alin. 1 lit. c C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Reduce pedeapsa principală stabilită inculpatului B. R. L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. art. 19 din Legea nr. 78/2000 și art. 320¹ C. pr. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

Constată revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului B. R. L. prin sentința penală nr. 277/06.06.2008 a Tribunalului C. și în baza art. 86⁴ C. pen. dispune executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, în final inculpatul B. R. L. execută pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 255 alin. 3,5 C. pen. obligă inculpatul S. N. V. să restituie denunțătorului Karam G. suma de 700 dolari SUA.

În baza art. 255 alin. 3,5 C. pen. obligă inculpata R. D. să restituie denunțătorului Karam G. suma de 300 dolari SUA.

În baza art. 381 C. pr. pen. raportat la art. 357 alin. 2 lit. e C. pr. pen. dispune restituirea către inculpatul S. N. V. a sumelor de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, identificate în posesia acestuia la data de 02.04.2012 și consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanta, la data de 04.04.2012, la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

În baza art. 381 C. pr. pen. raportat la art. 357 alin. 2 lit. C. pr. pen. revocă măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C. nr. 61/P/20.04.2012 asupra sumelor de 6.600 lei și 5.000 de dolari SUA identificate asupra inculpatului S. N. V. la data de 02.04.2012, cu ocazia percheziției autovehicului marca Peugeot Expert, înmatriculat sub nr._ .

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art. 19 din Legea nr.78/2000, raportat la art. 255 alin. 4 C. pen. și art.118 alin. 1 lit. e C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului a sumei de 700 de dolari SUA de la inculpatul S. N. V..

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art. 19 din Legea nr.78/2000, raportat la art. 254 alin. 3 C. pen. și art.118 alin. 1 lit. e C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului a sumei de 300 de dolari SUA de la inculpata R. D..

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art. 118 alin. 1 lit. f C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul S. N. V. a sumelor de 5.000 dolari SUA și 6.600 lei, identificate în posesia acestuia la data de 02.04.2012 și consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanta, la data de 04.04.2012, la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție – S. Teritorial C..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 357 alin. 2 lit. b C. pr. pen. menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul S. N. V. prin încheierea de ședință din data de 02.05.2012 a Curții de Apel C..

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea apelurilor rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 450 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat C. T. ( 75 lei – onorariu parțial ), avocat Bușuricu I. ( 75 lei – onorariu parțial) și avocat A. A. ( 300 lei ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.01.2014.

Președinte,Judecător,

M. D. MiteaEleni C. M.

Grefier,

C. C.

Jud.fond - C.C.

Tehnored.dec.jud. – M.D.M.

3 ex./24.03.2014

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 200/2014. Curtea de Apel... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA