Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 654/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 654/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 32494/212/2012/a1

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 654/P

Ședința publică de la 15 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C. C.

Judecător - M. D. M.

Cu participarea: Grefier - C. A.

Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare apelul formulat împotriva sentinței penale nr.439/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de:

- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., inculpatul:

- TANCĂU P. G., fiul lui P. și C., născut la data de 08.06.1987, în C., CNP_, domiciliat în oraș Năvodari, ., ., ., cetățean român, student, necăsătorit, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin.1, alin.2 și alin.5 Cod Penal, părțile civile:

- R. C. M., domiciliată în . B., ., J. C.;

- L. D., domiciliată în . B., .. 7, J. C.;

- L. C. Ș., domiciliat în . B., .. 7, J. C.;

- L. C. D., prin reprezentant JGV & ASOCIAȚII - cu sediul în G., .. 141, ., .;

- L. C. C. R., prin reprezentant L. D., domiciliată în . B., .. 7, J. C.;

- L. P., prin reprezentant JGV & ASOCIAȚII - cu sediul în G., .. 141, ., .;

- L. P. C., prin reprezentant JGV & ASOCIAȚII - cu sediul în G., .. 141, .;

- L. P. D., prin reprezentant JGV & ASOCIAȚII - cu sediul în G., .. 141, ., .;

- V. R., prin reprezentant JGV & ASOCIAȚII - cu sediul în G., .. 141, ., .;

- F. P., domiciliat în . C.;

- F. A., domiciliată în . C.;

- V. D., prin reprezentant JGV & ASOCIAȚII - cu sediul în G., .. 141, ., . și asigurătorul:

- S.C. A. R. ASTRA S.A. cu sediul în Constanța, ., județ C. și sector 3, București, .. 3, .>

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 octombrie 2014 și la 15 octombrie 2014, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

P. sentința penală nr. 439/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:

În baza art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. 1864:

1. Admite în parte pretențiile civile formulate de părțile civile L. D., L. C. Ș., L. C. V., L. C. D., L. C. R., F. P., F. A. și R. C. M..

Obligă asigurătorul . SA alături de inculpatul T. P. G. (fiul lui P. și C., născut la data de 08.06.1987, în C., CNP_, domiciliat în oraș Năvodari, ., ., cetățean român, student, necăsătorit, fără antecedente penale) la plata, către părțile civile:

- L. D., L. C. Ș., L. C. V., L. C. D., L. C. R., a sumei de 10.000 lei, fiecare, cu titlu de daune morale.

- F. P., F. A. și R. C. M. a sumei de 10.000 lei, fiecare, cu titlu de daune morale.

- F. P. a sumei de 382 lei cu titlu de daune materiale.

- Lepadatu D. a sumei de 382 lei cu titlu de daune materiale.

Respinge celelalte pretenții materiale și morale formulate de părțile civile de la pct. 1, ca neintemeiate.

2. Respinge actiunile civile formulate in cauza de toate celelalte părți civile Z. M., S. I., V. G., D. I., Lepadatu P., Lepadatu C., L. D., Vatafu R., S. I., ca neintemeiate.

3. Admite acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. Județean de Urgență C. și S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C..

Obligă inculpatul T. P. G. la plata sumei de_,94 lei către S. C. Județean de Urgență C. și la plata sumei de 810 lei către S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C., cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare

4. În baza art. 276 alin. 1 și alin. 2 C. proc. pen., obligă inculpatul T. P. G. la plata sumei de 3000 lei – onorariu avocat.

5. În baza art. 272 alin. 1 C. proc. pen. acordă onorariul apărătorilor desemnați din oficiu av. D. M. C., în cuantum de 150 lei cf. delegatiei nr. 2593/2013 – fila 159 și av. M. R. în cuantum de 150 lei cf. delegatiei nr. 2592/2013 – fila 169 pentru partea civilă S. I., din fondurile Ministerului Justiției.

6. În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul T. P. G. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 829/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 12, rămasă definitivă la data de 04.10.2013 prin decizia Curții de Apel C., inculpatul T. P.-G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C. pen. de la 1968, la pedeapsa de 4 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 7 ani, stabilindu-se în sarcina acestuia următoarele obligații: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; să nu conducă niciun vehicul și în baza art. 71 alin. 2 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C. pen..

Conform situației de fapt reținută de instanță, inculpatul T. P. G. la data de 15.02.2010, a condus autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2A și la km 173+700 m, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, condus din sens opus de Z. V. și ca urmare a producerii accidentului a rezultat decesul numiților Z. V., D. M. N., L. C. și F. L..

A fost disjunsă latura civilă .

Asupra laturii civile

În cauză s-au constituit părți civile F. P. (ca urmare a decesului soției acestuia F. L.) cu suma de 500.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale; F. A. 500.000 lei daune morale și 15.750 lei daune materiale reprezentând ¼ din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și ¼ din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani; R. C. M. cu suma de 500.000 lei daune morale și 1650 daune materiale reprezentând ¼ din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și ¼ din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani ( aceștia ca urmare a decesului mamei acesteia F. L.), V. D. cu suma de 500.000 lei daune morale (ca urmare a decesului fiicei acestuia F. L.) L. D. cu suma de 300.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale (ca urmare a decesului soțului acesteia L. C.), L. Ș. cu suma de 300.000 lei daune morale și 12.150 lei daune materiale reprezentând 1/8 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/8 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani, L. V. cu suma de 300.000 lei daune morale și 5.100 lei daune materiale reprezentând 1/8 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/8 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani, L. C. R. prin reprezentant legal L. D. cu suma de 300.000 lei daune morale și 16.200 lei daune materiale reprezentând 1/8 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/8 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani, L. D. prin mama sa L. D. cu suma de 300.000 lei daune morale și 6900 lei daune materiale reprezentând 1/8 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/8 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani (ca urmare a decesului tatălui acestora L. C.), L. P. cu suma de 300.000 lei daune morale (ca urmare a decesului fiului acestuia L. C.), L. C., L. D., Vatafu R. cu suma de 50.000 lei daune morale fiecare (ca urmare a decesului fratelui acestora L. C.). S. C. Județean de Urgență C. cu suma de_,94 lei, S. M. de Urgență Dr. A. G. C. cu suma de 810 lei.

A fost introdus în cauză în calitate de asigurător Societatea de A.-R. ASTRA ASIGURĂRI SA, întrucât conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ din data de 23.03.2009 autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpat la data de 15.02.2010 când a avut loc accidentul și săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, era asigurat la această societate până la data de 26.03.2010 (polița de asigurare se află la fila 206 dosar urmărire penală).

Cu privire la lămurirea valabilității poliței de asigurare, întrucât aceasta prezintă modificări efectuate de mână, au fost înaintate la dosar 2 înscrisuri denumite notă internă (fila 204 și 207 dosar instanță) din care rezultă faptul că, deși au fost efectuate corecturi pe exemplarul aflat în arhiva Sucursalei C. și în Aplicația Smart polița de asigurare RCA, mai sus menționată, a fost inițial introdusă cu valabilitate 6 luni, ca urmare a achitării sumei de 650,70 lei, drept primă de asigurare, raportat la faptul că tariful practicat pentru o perioadă de 6 luni (la acel moment) era de 307,80 lei, s-a constatat că polița de asigurare era valabilă la momentul producerii accidentului. Față de aceste motive Societatea de A.-R. ASTRA ASIGURĂRI SA, are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

Raportat la data săvârșirii infracțiunii de către inculpat, respectiv 15.02.2010, în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864, respectiv art. 998 și urm. .

Potrivit art. 998 C. civ. Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara; art. 999: Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Conform motivării pe latură penală rezultă că inculpatului îi aparține vina producerii accidentului în totalitate. Astfel, s-a reținut că accidentul (care s-a solfat cu moartea victimelor) putea fi evitat doar de către inculpatul TANCĂU-P. G. dacă nu s-ar fi angajat în efectuarea unei depășiri neregulamentare, fără a se asigura corespunzător în prealabil, încălcând astfel prevederile art. 120 lit, j din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 rep. „ se interzice depășirea vehiculelor când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitarea coliziunii".

Susținerea expertului tehnic auto că autovehicul tip Tir rămas neindentificat ar fi creat starea de pericol pentru inculpatul TANCĂU-P. G., deoarece acest autovehicul ar fi staționat neregulamentar pe partea carosabilă este reală dar nu se poate constitui într-o cauză a producerii accidentului rutier.

Așa cum a declarat martorul ocular BÂRNA T., acest autovehicul tip Tir era staționat 2/3 din banda de deplasare N.-B.-D., cu luminile de avarie în funcțiune.

Conducătorul autoturismului Mitsubishi Outlander (inculpatul), înainte de a se angaja în depășire, trebuia să se asigure corespunzător și după ce era sigur că poate efectua manevra în siguranță, fără a stânjeni alt autovehicul putea să intre în depășire.

Instanta a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului T. P.-G., astfel infracțiunea de ucidere din culpă pentru care a fost condamnat inculpatul, reprezintă fapta ilicită care a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul părților civile. Este întrunită cerința raportului de cauzalitate dintre fapta inculpatului care a ignorat normele rutiere și rezultatul produs, întrucât factorul care a declanșat starea de pericol a fost manevra efectuată de inculpat peste care s-a suprapus acțiunea de efectuarea unei depășiri neregulamentare, fără a se asigura corespunzător în prealabil, activitate care se înscrie printre cauzele care au determinat rezultatul produs.

Potrivit art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Instanța față de aceste dispoziții va obliga inculpatul alături de asigurător la plata daunelor solicitate, în măsura dovedirii acestora.

În ceea ce privește solicitarea părților civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale, instanța a reținut că deși prejudiciul moral, afectiv este greu de cuantificat, pe baza unor criterii orientative (cum ar fi impactul emoțional foarte puternic pentru părțile civile cauzat de decesul subit al rudelor acestora, victime ale accidentului, de care erau atașate sufletește) traumele psihice imense suferite de părțile civile, sunt evidente. La stabilirea cuantumului daunelor morale ce vor fi acordate, se va acorda o satisfacție întemeiată și suficientă pretențiilor părților civile, asigurându-se acestora posibilitatea de a surmonta perioada ulterioară decesului rudelor apropiate, sub aspectul suferințelor psihice provocate. Instanța a avut în vedere caracterul violent al decesului victimelor, concretizat în leziunile grave suferite, aspecte de natură a accentua trauma psihică a părților civile.

Potrivit raportului medico legal de necropsie nr. 107/A3/2010 din data de 14.01.2011 al Serviciului Județean de Medicină Legală C., moartea numitului L. C. a fost violentă. Ea s-a datorat anemiei acute ca urmare a hemoragiei interne prin ruptura dublă de aorta ascendenta și descendenta în cadrul unui politraumatism toraco-abdominal și de membre. Leziunile traumatice au putut fi produse cu foarte puțin timp înainte de moarte prin lovire de corpuri dure în decerare brusca.

Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 105/A3/2010 din data de 14.01.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., moartea numitei F. L. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței respiratorii acute ca urmare a unui politraumatism toraco-abdominal și de coapsa dreapta, cu fracturi costale multiple, rupturi de organe toraco-abdominale și hemoragie internă. Leziunile traumatice au fost produse cu foarte puțin timp înainte de moarte prin lovire cu sau de corpuri dure și comprimare între corpuri dure .

Prejudiciul provocat părților civile s-a produs prin folosirea autoturismului condus de inculpat și asigurat pentru răspundere civilă auto de către societatea de asigurare R. ASTRA ASIGURĂRI SA, conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ din data de 23.03.2009 autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ .

Împotriva sentinței penale nr. 439/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul Tancău P. G., asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. și părțile civile L. D., L. C. Ș., L. C. D., L. C. C. R., L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., F. P., F. A., V. D., R. C. M..

Parchetul de pe lângă Judecătoria C. a criticat omisiunea primei instanțe de a obliga inculpatul alături de asigurător la plata despăgubirilor civile către unitățile medicale. Asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. a susținut că nu pot fi acordate despăgubiri pentru părțile civile care au declarat în cuprinsul declarațiilor notariale că au fost despăgubite integral și nu mai au pretenții civile. Inculpatul Tancău P. G. a susținut că nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru părțile civile care au fost deja despăgubite și au declarat că nu mai au pretenții civile; a mai solicitat reducerea cheltuielilor judiciare acordate părților civile de către prima instanța. Părțile civile L. D., L. C. Ș., L. C. D., L. C. C. R., L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., F. P., F. A., V. D., R. C. M. au solicitat majorarea despăgubirilor acordate de prima instanță, iar în cazul minorilor acordarea prestației periodice; pentru părțile civile cărora li s-a respins acțiunea civilă s-a solicitat acordarea despăgubirilor menționate în cererile de constituire de parte civilă; s-a solicitat obligarea inculpatului alături de asigurător la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată următoarele:

Inculpatul Tancău P. G. a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiuniide ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C. pen. din 1968 la pedeapsa de 4 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 7 ani. Inculpatul a fost acuzat că produs un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul numiților Z. V., D. M. N., L. C. și F. L..

P. hotărârea definitivă de condamnare s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului Tancău P. G. în producerea accidentului rutier și, implicit, decesul numiților Z. V., D. M. N., L. C. și F. L..

Fapta a fost comisă de inculpat la data de 15.02.2010, de aceea sunt aplicabile dispozițiile Codului Civil de la 1864, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, cum corect a reținut prima instanță.

Potrivit art. 998 cod civil din 1864, răspunderea civilă delictuală se angajează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: există o faptă ilicită, comisă cu vinovăție, există un prejudiciu, care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă.

Fapta inculpatului Tancău P. G. prin care a produs decesul a patru persoane constituie o faptă ilicită, a fost comisă cu vinovăție, a produs un prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998, 999 Cod Civil din 1864, în raport de toate părțile civile care au calitatea de apelanți în prezenta cauză.

Apelantele părți civile s-au constituit părți civile, după cum urmează:

- L. D. ( soția defunctului L. C. ) - 300.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale;

- L. C. Ș. ( născut la data de 06.08.2005, fiul minor al defunctului L. C. ) - 300.000 lei daune morale și 12.150 lei daune materiale reprezentând 1/8 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/8 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani;

- L. C. D. ( născut la data de 26.11.1999, fiul minor al defunctului L. C. ) - 300.000 lei daune morale și 6.900 lei daune materiale reprezentând 1/8 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/8 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani;

- L. C. C. R. ( născut la data de 01.06.2010, fiul minor al defunctului L. C. ) - 300.000 lei daune morale și 16.200 lei daune materiale reprezentând 1/8 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/8 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani;

- L. Pavul ( tatăl defunctului L. C. ) - 300.000 lei daune morale;

- L. P. C. ( fratele defunctului L. C. ) - 50.000 lei daune morale;

- L. P. D. ( fratele defunctului L. C. ) - 50.000 lei daune morale;

- V. R. ( sora defunctului L. C. ) - 50.000 lei daune morale;

- F. P. ( soțul defunctei F. L. ) - 500.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale;

- F. A. ( născută la data de 30.11.2000, fiica minoră a defunctei F. L. ) - 500.000 lei daune morale și 15.750 lei daune materiale reprezentând 1/4 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/4 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani;

- R. C. M. ( născută la data de 25.12.1992, fiica defunctei F. L. ) - 500.000 lei daune morale și 1.650 lei daune materiale reprezentând 1/4 din venitul net lunar de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani și 1/4 din venitul net până la împlinirea vârstei de 26 ani;

- V. D. ( tatăl defunctei F. L. ) - 500.000 lei daune morale.

Defunctul L. C. a mai avut un copil minor – L. V., însă din declarațiile de apel depuse în cauză rezultă că pentru acesta nu s-a declarat apel, fiind omisă menționarea sa ca apelant. În condițiile în care în declarațiile de apel acesta nu apare că a declarat apel în cauză, curtea va constata că acesta nu a declarat apel în cauză. În motivele de apel depuse ulterior în fața curții este menționat și minorul L. V., însă în lipsa declarației sale de apel, formulată personal sau prin reprezentant, instanța de apel nu se poate considera investită cu o cerere de apel a minorului L. V., așa încât curtea nu va analiza situația sa juridică decât din perspectiva calității de intimat în apelurile inculpatului și asigurătorului, iar nu în calitate de titular al unei cereri de apel.

Dispozițiile art. 417 alin. 1 C. pr. pen. stabilesc limitele efectului devolutiv, arătând că instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

În consecință, trebuie plecat de la regula ca devoluțiunea este determinată de conținutul declarației de apel, iar în cauză minorul L. V. nu apare în declarațiile de apel, astfel că nu are calitatea de apelant în cauză, chiar dacă în motivele ulterioare de apel este indicat ca și apelant.

Revenind la condițiile răspunderii civile delictuale și având în vedere că în cauză a fost comisă cu vinovăție o faptă ilicită, aspect reținut cu caracter definitiv prin hotărârea definitivă de condamnare a inculpatului, singurele condiții care mai trebuie analizate sunt cele privind prejudiciul și legătura de cauzalitate a acestuia cu fapta licită.

Partea civilă L. D. a solicitat acordarea sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor creștinești de înmormântare și pomenire a defunctului L. C..

La data de 18.03.2011 partea civilă L. D. a dat o declarație notarială, autentificată sub nr. 772/18.03.2011 la B.N.P. O. Steluța D. și B. M., atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor L. V., L. Ș., L. D., L. C. R., în care declară că a primit de la inculpatul Tancău P. G. suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale și morale pentru accidentul de circulație produs în data de 15.02.2010, în cursul căruia soțul său L. C. a decedat și nu mai are nicio pretenție prezentă sau viitoare în ceea ce privește despăgubirile civile sau morale, formulate în dosarul nr. 2117/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., considerând acoperită

latura civilă și nu se mai constituie parte civilă în procesul penal.

Partea civilă F. P. a solicitat acordarea sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor creștinești de înmormântare și pomenire a defunctei F. L..

La data de 18.03.2011 partea civilă F. P. a dat o declarație notarială, autentificată sub nr. 779/18.03.2011 la B.N.P. O. Steluța D. și B. M., atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al minorei F. A., în care declară că a primit de la inculpatul Tancău P. G. suma de 15.000 euro reprezentând daune materiale și morale pentru accidentul de circulație produs în data de 15.02.2010, în cursul căruia soția sa F. L. a decedat și nu mai are nicio pretenție prezentă sau viitoare în ceea ce privește despăgubirile civile sau morale, formulate în dosarul nr. 2117/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., considerând acoperită latura civilă și nu se mai constituie parte civilă în procesul penal. Declarația autentificată a fost dată împreună cu partea civilă R. C. M., fiica defunctei F. L., care devenise majoră la data de 25.12.2010, suma de 15.000 euro fiind dată pentru F. P., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei F. A., dar și pentru partea civilă R. C. M..

Cu toate că au fost date aceste declarații autentificate, părțile civile L. D., F. P. s-au constituit părți civile atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentanți legali ai copiilor minori. De asemenea, s-a constituit parte civilă și R. C. M., fiica majoră a defunctei F. L..

Prima instanță a acordat despăgubiri către aceste părți civile, dar și către copii minori, fără a face nici un fel de referire la existența declarațiilor notariale prin care părțile civile L. D., F. P., R. C. M. declarau că prejudiciul material și moral a fost acoperit integral și nu vor mai formula ulterior pretenții civile.

În cazul răspunderii civile delictuale, prejudiciul pretins trebuie să fie cert și să nu fie reparat.

Părțile civile L. D., F. P. și R. C. M. au declarat că au fost despăgubite integral și nu vor mai formula ulterior pretenții civile. Declarațiile autentificate date de părțile civile au caracterul unor acte juridice unilaterale, supuse regulilor prevăzute de Noul Codul Civil, în vigoare la data formulării declarațiilor.

În art. 1325 Cod civil se prevede că dispozițiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale, dacă prin lege nu se prevede altfel. În art. 1167 Cod civil se prevede că toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol, iar regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale.

Părțile civile L. D., F. P. și R. C. M. îndeplineau condițiile pentru a putea încheia în nume propriu un contract, conform art. 1179 Cod civil, deci și pentru un act juridic unilateral.

În condițiile în care părțile civile L. D., F. P. și R. C. M. au declarat în mod valabil că au fost despăgubite integral, în raport de prejudiciile materiale și morale produse prin decesul numiților L. C. și F. L., prima instanța trebuia să ia în considerare manifestarea de voință valabilă a acestor trei părți civile, să constate că prejudiciul a fost acoperit, astfel că nu mai putea să acorde despăgubiri civile pentru prejudicii integral acoperite.

Prima instanță a acordat părților civile L. D. și F. P. câte 382 lei daune materiale și câte 10.000 lei daune morale, iar pentru partea civilă R. C. M. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a acordat aceste despăgubiri civile părților civile L. D., F. L. și R. C. M., neluând în considerare declarațiile autentificate date de cele trei părți civile, care au valoarea unor acte juridice unilaterale și care au declarat în mod valabil că au fost despăgubite integral și prejudiciul material și moral a fost reparat.

P. repararea prejudiciului se observă că una dintre condițiile răspunderii civile delictuale nu mai este îndeplinită și nu mai pot fi acordate despăgubiri civile către părțile civile L. D., F. P. și R. C. M., de aceea se impune ca instanța de apel să reformeze sub acest aspect hotărârea primei instanțe și să respingă acțiunile civile formulate de părțile civile L. D., F. L. și R. C. M., critica asigurătorului și a inculpatului fiind întemeiată.

În condițiile în care părțile civile L. D., F. L. și R. C. M. au declarat în mod valabil că prejudiciul material și moral ce le-a fost cauzat este acoperit integral, nu mai pot pretinde despăgubiri civile în procesul penal. În motivele de apel se invocă un pretins consimțământ viciat al părților civile L. D., F. P. și R. C. M. la încheierea actelor juridice unilaterale reprezentate de declarațiile notariale, ca urmare a unor constrângeri exercitate împotriva lor și a erorii în care s-au aflat cu privire la semnificația actului juridic, însă aceste susțineri sunt în mod evident neprobate, astfel că nu pot fi avute în vedere de instanța de apel. De altfel, părțile civile nu au solicitat anularea actelor juridice unilaterale în cadrul unui proces civil.

Ca atare, nu pot fi primite criticile părților civile L. D., F. P. și R. C. M., care suplimentar au solicitat în apel și majorarea despăgubirilor civile stabilite de prima instanță, cerere care în mod evident este neîntemeiată, față de aprecierea anterioară a curții că părțile civile au declarat că au fost despăgubite integral, ceea ce nu mai permite formularea unor pretenții ulterioare.

Partea civilă L. D., în calitate de reprezentant legal al minorilor L. V., L. Ș., L. D., L. C. R., precum și partea civilă F. P., în calitate de reprezentant legal al minorei F. A. au declarat că nu mai au nicio pretenție prezentă sau viitoare în ceea ce privește despăgubirile civile sau morale, considerând acoperită latura civilă și din perspectiva prejudiciilor cauzate minorilor pe care îi reprezentau.

Pentru a aprecia în ce măsura mai pot fi acordate despăgubiri civile minorilor L. Ș., L. D., L. C. R. și F. A., în condițiile în care părinții lor au declarat că ar fi fost despăgubiți, trebuie analizat dacă actele juridice unilaterale reprezentate de declarațiile autentificate ale părților civile L. D. și F. P. sunt valabile, din perspectiva dispozițiilor legale aplicabile în cazul actelor juridice încheiate de minori prin reprezentantul legal.

Așa cum am arătat, art. 1325 Cod civil în referire la art. 1167 Cod civil obligă la respectarea regulilor particulare privitoare la anumite acte juridice.

Conform art. 483 alin. 1 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoane, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. În caz de deces al unuia dintre părinți, autoritatea părintească se exercită de celălalt părinte, conform art. 507 Cod civil.

Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu, potrivit art. 484 Cod civil.

În art. 501 alin. 2 Cod civil se prevede că, după împlinirea vârstei de 14 ani, minorul își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile singur, în condițiile legii, însă numai cu încuviințarea părințeilor și, după caz, a instanței de tutelă.

Dispozițiile art. 502 alin. 1 Cod civil prevăd că drepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cel ale tutorelui, dispozițiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.

Exercitarea tutelei, din perspectiva regimului juridic al actelor de dispoziție, instituie obligația tutorelui de a obține autorizarea instanței de tutelă pentru încheierea actelor de înstrăinare, împărțeală, ipotecare, ori grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, pentru renunțarea la drepturile patrimoniale ale acestuia ( art. 144 alin. 2 Cod civil ).

Dreptul la prestație periodică al minorilor L. V., L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. constituie un drept patrimonial, la care se putea renunța de părinte, în numele copilului său, numai cu respectarea dispozițiilor art. 502 alin. 1 Cod civil raportat la art. 144 alin. 2 Cod civil, deci cu autorizarea instanței de tutelă.

Partea civilă L. D. a renunțat la drepturile patrimoniale ale minorilor L. V., L. Ș., L. D., L. C. R., iar partea civilă F. P. la drepturile patrimoniale ale minorei F. A., în schimbul unor sume de bani, însă niciuna dintre părțile civile nu a avut autorizarea instanței de tutelă.

Deoarece nu există autorizarea instanței de tutelă, declarațiile autentificate prin care părțile civile L. D. și F. P. au declarat că au fost despăgubite și nu mai formulează pretenții civile nu le sunt opozabile minorilor, care pot solicita despăgubiri civile în cadrul procesului penal.

În consecință, contrar susținerilor inculpatului și asigurătorului, pentru minorii L. V., L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. se pot acorda despăgubiri în procesul penal, chiar dacă părinții acestor minori au dat declarații autentificate prin care renunțau la orice pretenții civile pentru acești minori.

Prima instanță a acordat daune morale în cuantum de câte 10.000 lei pentru fiecare dintre minorii L. V., L. Ș., L. D., L. C. R., F. A., însă această sumă este apreciată de curte ca insuficientă pentru repararea prejudiciului moral cauzat minorilor prin decesul unuia dintre părinți. În cazul minorului L. V., în lipsa apelului acestuia, nu se poate interveni de instanța de apel, urmând a fi menținută dispoziția primei instanțe.

În Codul civil din 1864 legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului patrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea durerii încercate prin moartea victimei, iar nu o compensare a vieții pierdute.

Curtea, în baza propriului examen, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.

În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.

Având în vedere toate aceste aspecte privind cuantificarea prejudiciului nepatrimonial, curtea apreciază că suma ce trebuie stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale pentru părțile civile L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. trebuia să aibă are un caracter rezonabil, proporțional și adecvat scopului reparator al răspunderii civile delictuale.

Minorii L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. sunt lipsiți de afecțiunea oferită de părintele decedat, de suportul material și moral acordat de acesta, iar decesul a survenit într-un moment în care minorii aveau o vârstă fragedă și aveau în continuare nevoie de sprijinul părintesc (în cazul minorului L. C. C. R. trebuie precizat că acesta s-a născut după decesul tatălui său L. C., astfel că nici nu își va cunoaște tatăl, element de natură al marca pe viitor, când va conștientiza lipsa unuia din părinți).

Suferința cauzată copiilor minori trebuie analizată nu numai prin raportare la consecințele actuale, dar și la cele viitoare, manifestate pe parcursul vieții copilului, în considerarea suportului moral, afectiv sau material constant pe care părinții îl reprezintă pentru copii pe tot parcursul vieții.

Pierderea părintelui constituie pentru orice copil o traumă psihică deosebită, care se impune a fi compensată corespunzător, prin acordarea de daune morale, la un nivel acceptabil, care să nu reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, dar nici să aibă un caracter derizoriu.

C. apreciază că suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale pentru minorii L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. este nesemnificativă, nu poate compensa prejudiciul nepatrimonial pricinuit minorilor prin decesul unuia din părinți, nu corespunde nici practicii judiciare a instanței, în timp ce sumele solicitate de minori, prin reprezentanții legali, sunt excesive, având un nivel foarte ridicat, raportat la considerentele expuse mai sus de curte.

Astfel, curtea apreciază că se impune acordarea cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre minorii L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. a unei sume de câte 80.000 lei cu titlu de daune morale, pentru a compensa prejudiciul nepatrimonial.

De asemenea, se impune acordarea pentru minorii L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. a unei prestații periodice lunare, ca urmare a faptului că după decesul părintelui fiecare dintre minori este lipsit de suportul material ce le era oferit de acesta.

Martorii B. V. M. R. au declarat că defunctul L. C. lucra fără forme legale, obținea venituri de aproximativ 700 lei/lună, care erau singurele venituri ale familiei. Relativ la defuncta F. L. nu s-au administrat probe din care să rezulte că aceasta avea un loc de muncă, astfel încât contribuția sa în familie trebuie privită din perspectiva activităților efectuate în gospodărie, respectiv activitățile privind creșterea și educarea celor doi copii minori și cele care în mod obișnuit sunt realizate într-o gospodărie în mediul rural.

Având în vedere aceste date referitoare la activitățile desfășurate de L. C. și F. L. anterior decesului, curtea consideră că se impune a se estima contribuția defuncților la nivelul salariului minim pe economie, în lipsa altor date privind venituri superioare înregistrate de aceștia, venitul luat în considerare de curte fiind cel minim menționat și de legislația în vigoare pentru o persoană care desfășoară activități lucrative. Trebuie să se țină seama și de faptul că unele cheltuieli pentru copii ( cum ar fi cele de transport, hrană, servicii curente ) sunt eliminate prin prezența părinților, care contribuie prin aportul lor personal la întreținerea minorilor, cheltuieli care altfel sunt suportate de alte persoane, de aceea este esențial să se aibă în vedere la aprecierea contribuției lunare complexitatea obligației de creștere și educare a unui minor, așa încât este justificată raportarea curții la nivelul salariului minim pe economie, care a suferit de la data decesului părinților minorilor modificări ( la data de 15.02.2010 salariului minim pe economie era 600 lei, iar în prezent este 800 lei ), creșterile salariului minim reflectând schimbările pe piața muncii, de care ar fi putut beneficia și minorii, întrucât părinții lor ar fi putut obține venituri mai mari din muncă.

Decesul numiților L. C. și F. L. se răsfrânge asupra veniturilor familiilor din care făceau parte, acestea reducându-se cu contribuția pe care o aveau în familie, astfel că și situația financiară a minorilor s-a înrăutățit prin lipsirea acestora de partea din contribuție cu care defuncții contribuiau la întreținerea copiilor, fiind necesar a compensa pierderea materială suferită de minori prin stabilirea unei prestații periodice lunare în favoarea minorilor.

Astfel, curtea va stabili pentru fiecare dintre minorii L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. o prestație periodică de calculată la venitul minim pe economie aferent fiecărei luni în care se datorează prestația periodică, începând cu data de 15.02.2010 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de fiecare dintre minori.

Defunctul L. C. avea patru copii, astfel că acesta ar fi datorat tuturor copiilor o întreținere care să nu depășească 1/2 din venituri, deci 1/8 pentru fiecare copil, conform art. 94 alin. 3 din Codul familiei, în vigoare la data faptei ilicite. Defuncta F. L. avea doi copii, dar în prezent doar F. A. mai este minoră, astfel că ar fi datorat acesteia o întreținere care să nu depășească 1/4 din venituri, conform art. 94 alin. 3 din Codul familiei, în vigoare la data faptei ilicite. Inculpatul și asigurătorul nu pot fi obligați să suporte o sarcină mai mare decât cea care ar fi putut fi impusă părinților ar fi datorat minorilor.

În consecință, prestația periodică se va stabili pentru fiecare minor în raport de contribuția pe care și părintele decedat ar fi fost obligat să o presteze, respectiv 1/8 din venitul minim pe economie pentru minorii L. Ș., L. D., L. C. R. și 1/4 din venitul minim pe economie pentru minora F. A..

Prestație periodică lunară se va acorda doar până la împlinirea vârstei de 18 ani, întrucât după aceasta dată contribuția părinților ar fi fost condiționată de continuarea studiilor de către minor, care reprezintă un eveniment și incert, iar în acest moment nu se cunoaște dacă minorii vor fi în continuarea studiilor după împlinirea vârstei de 18 ani.

Așadar, solicitarea de acordarea prestației periodice va fi primită doar în parte, respectiv până la împlinirea vârstei der18 ani de către fiecare copil titular al prestației periodice.

Minorii L. Ș., L. D., L. C. R., F. A. au solicitat acordarea prestației parțial sub forma unei sume globale, parțial în cotă procentuală. Nu este oportună acordarea unei sume globale, întrucât obligația părinților era una continuă, astfel că acest caracter trebuie să-l aibă și obligația inculpatului și asigurătorului, de aceea este justificată stabilirea unei cote procentuale lunare, urmând ca la punerea în executare a hotărârii să se calculeze suma datorată de debitori de la data accidentului rutier, când a survenit decesul și până la data plății efective.

În cauză s-au mai constituit părți civile L. Pavul ( tatăl defunctului L. C. ), L. P. C. ( fratele defunctului L. C. ), L. P. D. ( fratele defunctului L. C. ), V. R. ( sora defunctului L. C. ), V. D. ( tatăl defunctei F. L. ).

Prima instanță a respins acțiunile civile formulate de aceste părți civile, cu mențiunea că nu au făcut dovada unui prejudiciu moral, fără a ține seama de natura suferinței invocate și relațiile apropiate cu victimele. În cazul prejudiciului nepatrimonial cauzat de decesul unei rude apropiate nu se poate pretinde să se facă dovada obiectivă a existenței și întinderii prejudiciului moral, acesta decurgând chiar din fapta comisă, rezultatul produs și natura relațiilor dintre părți.

Părțile civile L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., V. D., în virtutea relației de rudenie cu victimele, au avut de suferit în plan psihic, întrucât pierderea copilului, a unui frate sau a unei surori este resimțită afectiv, de aceea trebuie recunoscut un prejudiciu nepatrimonial. Fără a avea criterii legale sau posibilitatea obiectivă de a evalua precis impactul pricinuit în plan psihic prin pierderea unui copil, a unui frate sau a unei surori, rămâne instanței datoria de a face o evaluare ce implică și o doză de subiectivism, însă trebuie să se facă o paralelă și cu daunele morale acordate în acest gen de cauze în practica judiciară,. Suferința cauzată în mod natural părinților trebuie apreciată ca fiind mult mai puternică decât cea pricinuită fraților sau surorilor, întrucât legătura dintre părinți și copii este mult mai strânsă decât cea dintre frați și surori, mai ales după ce aceștia din urmă ajung la vârsta adultă și fiecare își creează sau își va crea propria familie, care se va constitui într-un sprijin moral și material viitor, situația care nu mai este aplicabilă părinților, ce rămân în ultima parte a vieții, când ar fi avut mai mare nevoie, fără sprijinul pe care, într-o relație firească, copilul îl acordă părinților.

Astfel, se impune ca părților civile L. Pavul ( tatăl defunctului L. C. ) și V. D. ( tatăl defunctei F. L. ) să le fie recunoscută producerea unei prejudiciu patrimonial, urmare a pierderii suferite, având în vedere și modul brusc, violent în care a survenit decesul copiilor lor. Ca atare, curtea apreciază că se impune ca fiecăruia dintre părinți să i se acorde suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

D. fiind că părțile civile L. P. C., L. P. D., V. R. – frați sau surori cu victima L. C. - au ajuns la vârsta adultă și nu au făcut dovada unei legături actuale puternice cu victimele, alta decât cea naturală decurgând din relația de rudenie și care să fie apropiată de legătura din părinți și copii, se justifică acordarea unor daune morale, dar într-un cuantum mai redus decât celor stabilite în favoarea părinților, respectiv câte 20.000 lei fiecare cu titlu de daune morale.

În consecință, în mod greșit și nemotivat prima instanță a respins acțiunile civile formulate de părțile civile L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., V. D., acestea urmând a fi admise în parte de curte.

Părțile civile L. D. și F. P. au mai criticat omisiunea primei instanțe de a obliga inculpatul alături de asigurător la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile.

Într-adevăr, se constată că prima instanță a obligat inculpatul T. P. G. la plata sumei de 3000 lei – onorariu avocat, fără menționa cărei persoane îi este datorată și fără a motiva asupra semnificației sumei, neregularități care impun reformarea hotărârii primei instanțe.

În lipsa motivării primei instanțe, în urma propriului examen al cauzei, curtea constată că părțile civile L. D. și F. P. au plătit fiecare câte 4.960 lei cu titlu de onorariu apărător ales, conform facturilor de la filele 255, 256 dosar primă instanță, la care se adaugă cheltuieli de transport efectuate de apărătorul ales al părților civile, în sumă totală de 1.015,20 lei. Aceste cheltuieli de transport solicitate, pentru care au fost depuse bonuri de achiziționare a combustibilului sunt rezonabile, în condițiile în care avocatul ales al părților civile este din Baroul G., ceea ce a necesitat deplasări în mun. C., avocatul ales fiind prezent la 5 termene de judecată.

Din totalul cheltuielilor solicitate pentru transport, curtea va reține că fiecare parte civilă a avut o contribuție egală, astfel că suma de 1.015,20 lei se va împărți între părțile civile L. D. și F. P., fiecăreia revenindu-i suma de 507.60 lei.

D. urmare, fiecare parte civilă a efectuat cheltuieli judiciare în cuantum total de 5.467,60 lei (4.960 lei cu titlu de onorariu apărător ales și 507.60 lei cheltuieli pentru transport ).

Dispozițiile art. 276 alin. 2 Cod procedură penală prevăd că atunci când acțiunea civilă este admisă în parte, instanța îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.

Acțiunile civile formulate de părțile civile L. D. și F. P. au fost respinse de curte, ceea ce nu ar permite acordarea cheltuielilor judiciare, însă părțile civile nu au acționat doar în nume propriu, ci și în numele copiilor minori, apărătorul ales acordând asistența juridică și acestora, astfel că onorariul avocatului a avut în vedere și asistența juridică acordată minorilor. În cazul minorilor, se constată că acțiunile civile au fost admise în parte, așa încât este posibilă acordarea cheltuielilor judiciare în raport de soluția de admitere în parte a acțiunilor civile formulate de minorii L. Ș., L. D., L. C. R., F. A..

Având în vedere natura cauzei, activitățile procesuale desfășurate, numărul persoanelor ale căror interese procesuale au fost apărate, se justifică acordarea integrală a cheltuielilor judiciare, chiar dacă acțiunea civilă a fost admisă în parte.

Astfel, se va acorda fiecărei dintre părțile civile L. D. și F. P. suma de 5.467,60 lei, ce va fi suportată atât de inculpat, cât și de asigurător.

Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Acest text de obligă asigurătorul să suporte și cheltuielile de judecată făcute de persoana păgubită, iar suma de 5.467,60 lei acordată fiecărei părți civile are caracterul unei cheltuieli de judecată efectuată de acestea.

O altă critică adusă hotărârii primei instanțe privește omisiunea primei instanțe de a obliga inculpatul alături de asigurător la plata despăgubirilor civile către unitățile medicale, critică de asemenea întemeiată.

S. C. Județean de Urgență C. a solicitat despăgubiri pentru îngrijirile medicale acordate victimei Gurin M., iar S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C. pentru îngrijirile medicale acordate victimei D. Silvana.

Internarea persoanelor vătămate în vederea tratării leziunilor suferite este consecința faptei ilicite a inculpatului Tancău P. G., dat fiind că în lipsa faptei ilicite persoanele vătămată nu ar fi fost internate, iar unitățile medicale nu ar fi efectuat cheltuielile pentru tratarea victimelor.

În art. 313 din Legea nr. 95/2006 se prevede că „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”. Cum inculpatul Tancău P. G. a produs prin fapta sa ilicită vătămarea integrității corporale a celor două persoane vătămate, are obligația de a repara prejudiciul cauzat unităților medicale care au acordat asistența medicală, în speță S. C. Județean de Urgență C. și S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C. .

Această răspundere a inculpatului se transferă și asupra asigurătorului, în temeiul contractului de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, având în vedere că în art. 49 din Legea nr. 136/1995 se prevede că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, deci nu mai pentru prejudicii produse persoanei direct vătămate în accidentul rutier.

În acest sens și dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, potrivit cu care despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Noțiunea de „persoană păgubită” nu se limitează doar la persoana care a suferit un prejudiciu în cursul accidentului rutier, ci la orice persoană care a suferit un prejudiciu ce decurge din accidentul de autovehicule, născut chiar și ulterior accentului rutier, cum este cazul prestațiilor acordate de unitățile medicale.

Ca atare, în mod greșit prima instanță a stabilit răspunderea civilă doar a inculpatului, iar nu și cea a asigurătorului față de unitățile medicale care au acordat asistența medicală persoanelor vătămate Gurin M. și D. Silvana.

Trebuie precizat că acest motiv de apel a fost invocat de procuror în favoarea părților civile S. C. Județean de Urgență C. și S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C.. Acestor părți civile nu ar fi trebuit să li se acorde despăgubiri în procesul penal, dat fiind că inculpatul nu a fost trimis în judecată în raport de săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă față de persoanele vătămate Gurin M. și D. Silvana, care s-au împăcat cu inculpatul, ceea ce a determinat dispunerea unei soluții de încetare a procesului penal de către procuror. Cu toate acestea, în condițiile în care prima instanță a considerat că acțiunile civile formulate de părțile civile S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C. sunt întemeiate, în apelul declarat de procuror în favoarea acestora nu s-ar putea aprecia că acțiunile civile nu au legătura cu fapta dedusă judecății, dat fiind că dispozițiile art. 418 alin. 2 Cod procedură penală preved că în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, nu i se poate crea acesteia o situația mai grea. Așadar, în apelul procurorului trebuie plecat de la situația juridică reținută de prima instanță în favoarea unităților medicale, anume că acestea pot primi despăgubiri în cauză, constatare care implică însă și angajarea răspunderii asigurătorului alături de inculpat. Inculpatul și asigurătorul nu au formulat critici privind modul de soluționare a acțiunilor civile formulate de unitățile medicale.

Asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. a invocat lipsa motivării hotărârii primei instanțe, critică justificată, întrucât hotărârea primei instanțe prezintă lacune serioase în expunerea motivelor care au determinat admiterea sau respingerea pretențiilor civile. Curtea constată că prima instanță a prezentat o motivare generică pentru situația în care au fost acordate daune morale, în timp ce pentru soluția de respingere a cererii de acordare a prestației periodice pentru minori și a cererilor de acordare a daunelor morale pentru parte din rudele victimelor s-a limitat la a preciza că nu s-a făcut dovada sumelor de bani solicitate. Prima instanță nu a indicat niciun motiv pentru care a admis acțiunile civile formulate de S. C. Județean de Urgență C. și S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C..

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.

Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată și în cauza B. împotriva României, obligația de motivare a hotărârilor judecătorești impusă instanțelor naționale prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar dacă nu implică existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.

Prima instanță nu a efectuat o examinare proprie, detaliată, punctuală a fiecărei acțiuni civile și a fiecărui petit al a acțiunilor civile, limitându-se la aprecieri generale și concluzii, care însă nu pot să satisfacă cerința unei motivări complete a hotărârii judecătorești, în sensul art. 403 Cod procedură penală.

Deși hotărârea primei instanțe nu este motivată corespunzător, această neregularitate nu ar permite trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât nu se circumscrie cazurilor prev. de art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală care permit pronunțarea acestei soluții. Astfel, lipsa motivării hotărârii primei instanțe va fi suplinită prin considerentele prezentei decizii.

În concluzie, apelurile părților civile L. D. și F. P. urmează a fi admise din perspectiva acordării cheltuielilor judiciare, apelurile părților civile L. C. Ș., L. C. D., L. C. C. R., L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., F. A., V. D. din perspectiva acordării despăgubirilor civile în modalitatea stabilită de curte, apelul procurorului în raport de angajarea răspunderii asigurătorului față de unitățile medicale, iar apelurile inculpatului și asigurătorului pentru respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile L. D., F. P. și R. C. M..

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă R. C. M. împotriva sentinței penale nr. 439/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul Tancău P. G., asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. și părțile civile L. D., L. C. Ș., L. C. D., L. C. C. R., L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., F. P., F. A., V. D. împotriva sentinței penale nr. 439/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, vor fi respinse ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile L. D., F. P. și R. C. M..

Va fi obligat inculpatul Tancău P. G. alături de asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. la plata următoarelor sume:

- 80.000 lei cu titlu de daune morale și o prestație periodică lunară în cotă de 1/8 din venitul minim pe economie aferent fiecărei luni în care se datorează prestația periodică, începând cu data de 15.02.2010 și până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru partea civilă L. C. Ș.;

- 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă L. Pavul;

- 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă L. P. C.;

- 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă L. P. D.;

- 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă V. R.;

- 80.000 lei cu titlu de daune morale și o prestație periodică lunară în cotă de 1/4 din venitul minim pe economie aferent fiecărei luni în care se datorează prestația periodică, începând cu data de 15.02.2010 și până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru partea civilă F. A.;

- 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă V. D.;

- 14.267,94 lei către S. C. Județean de Urgență C. și de 810 lei către S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C., la care se adaugă dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare.

Va fi obligat inculpatul Tancău P. G. alături de asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. la plata sumei de 5.467,60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către partea civilă L. D..

Va fi obligat inculpatul Tancău P. G. alături de asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. la plata sumei de 5.467,60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către partea civilă F. P..

Se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii, referitoare la modalitatea de soluționare a acțiunilor civile formulate de părțile civile L. D., L. C. Ș., L. C. D., L. C. C. R., L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., F. P., F. A., R. C. M., V. D., S. C. Județean de Urgență C. și S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C..

Se va înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind obligarea inculpatului T. P. G. la plata sumei de 3000 lei – onorariu avocat.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată partea civilă R. C. M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 250 lei, reprezentând onorarii parțiale apărători desemnați din oficiu - avocat C. E. ( 50 lei ), avocat R. N. ( 50 lei ), avocat Ș. G. L. ( 50 lei ), avocat C. A. M. ( 50 lei ), avocat P. A. ( 50 lei ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă R. C. M. împotriva sentinței penale nr. 439/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul Tancău P. G., asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. și părțile civile L. D., L. C. Ș., L. C. D., L. C. C. R., L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., F. P., F. A., V. D. împotriva sentinței penale nr. 439/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

Respinge ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile L. D., F. P. și R. C. M..

Obligă inculpatul Tancău P. G. alături de asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. la plata următoarelor sume:

- 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă L. Pavul;

- 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă L. P. C.;

- 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă L. P. D.;

- 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă V. R.;

- 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă V. D.;

Obligă inculpatul Tancău P. G. alături de asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. la plata sumei de 5.467,60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către partea civilă L. D..

Obligă inculpatul Tancău P. G. alături de asigurătorul S.C. A. R. Astra S.A. la plata sumei de 5.467,60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către partea civilă F. P..

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii, referitoare la modalitatea de soluționare a acțiunilor civile formulate de părțile civile L. D., L. C. Ș., L. C. D., L. C. C. R., L. Pavul, L. P. C., L. P. D., V. R., F. P., F. A., R. C. M., V. D., S. C. Județean de Urgență C. și S. M. de Urgență „Dr. A. G. ” C..

Înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind obligarea inculpatului T. P. G. la plata sumei de 3000 lei – onorariu avocat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă partea civilă R. C. M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 250 lei, reprezentând onorarii parțiale apărători desemnați din oficiu - avocat C. E. ( 50 lei ), avocat R. N. ( 50 lei ), avocat Ș. G. L. ( 50 lei ), avocat C. A. M. ( 50 lei ), avocat P. A. ( 50 lei ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.10.2014.

Președinte,Judecător,

C. CoadăMarius D. M.

Grefier,

C. A.

Jud.fond A.B.A.

Red.dec.jud.M.D.M./27 ex./10.11.2014

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 138/2014....		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 654/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 654/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA