Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 234/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 5367/118/2014/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 234/P/C
Ședința publică de la 02 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. J.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror – L. S.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul D. N., fiul lui C. și al lui N., născut la data de 29.06.1959 – în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 14, având ca obiect verificare măsură preventivă art. 206 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.358 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat D. N., personal, în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu T. O. C. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 5522, emisă de Baroul C., aflată la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Curtea, în baza art. 372 Cod pr. penală, verifică identitatea contestatorului inculpat D. N., care precizează că își menține contestația promovată în cauză.
Întrebat fiind, contestatorul inculpat D. N. arată că are de făcut câteva precizări, cele relatate fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul inculpat D. N., avocat T. O. C. M. solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii de ședință prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat, având în vedere motivele invocate de acesta în ședință, respectiv problemele financiare pe care trebuie să le rezolve personal în sensul de a-și deschide cont la fiecare bancă pentru ca băncile să debiteze, direct din pensie, sumele lunare datorate de inculpat.
Menționează că nu va susține că nu există temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că inculpatul nu prezintă pericol social, întrucât aceste susțineri nu își au rostul în cauza de față, însă solicită a se observa că inculpatul și-a recunoscut vina și s-a prevalat de procedura simplificată.
Învederează că inculpatul solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, în cauză se va pronunța cât de curând o hotărâre de condamnare a inculpatului,cel mai probabil cu executare în regim de detenție și la acest moment este oportună înlocuirea acestei măsuri pentru a i se da posibilitatea să își rezolve problemele personale.
Față de aceste considerente, solicită în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Având cuvântul, procurorul solicită respingerea contestației formulate de inculpat ca nefondată, apreciind că în mod corect instanța de fond a menținut față de acesta măsura arestului preventiv.
Solicită a se avea în vedere natura infracțiunii, care este îndreptată contra vieții, gravitatea faptei prin circumstanțele reale de comitere, numeroasele lovituri aplicate victimei cu un topor și ca să fie sigur de acțiunile sale, inculpatul a mai și înjunghiat victima de 2 ori.
Menționează că aceste circumstanțe conduc la concluzia că inculpatul este o persoană periculoasă și lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, fiind predispus să comită infracțiuni de violență.
Solicită de asemenea respingerea cererii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, chiar dacă inculpatul are o situație financiară care nu este rezolvată. Solicită a se observa că aceasta nu a intervenit după ce s-a luat măsura arestului preventiv față de acesta, această situație trebuia să fie avută în vedere de inculpat înainte de a săvârși infracțiunea.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat D. N. învederează că recunoaște comiterea faptei și lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.
CURTEA
Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea de ședință din data de 26.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14, Tribunalul C. a hotărât:
„În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală cu aplicare la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul D. N. - fiul lui C. și N., născut la 29.06.1956, CNP_, prin încheierea nr. 84 din 20.06.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul penal nr._, măsură pe care o menține.
Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare.”
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de la instanța de fond a reținut următoarele;
„Prin rechizitoriul nr. 641/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 Cod penal, constând în aceea că, la data de 18.06.2014, după orele 18,00, în dormitorul conjugal din locuința comună situată în satul T., în cursul unui conflict spontan, a agresat-o într-un mod violent pe soția sa, D. C., în vârstă de 50 de ani, pe care a lovit-o de patru ori cu tăișul și muchia unei toporiști în cap, apoi a înjunghiat-o de două ori cu un cuțit în regiunea toracică posterioară, în timp ce victima se afla pe pat, și i-a provocat grave leziuni cranio-cerebrale și hemoragie internă, ce au dus la moarte.
Față de inculpatul D. N. s-a dispus, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive prin încheierea nr. 84 din 20.06.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul penal nr._, măsură care a fost menținută până în prezent.
Potrivit art. 362 alin 2 cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit disp. art. 208.
Conform art. 208 Cod procedură penală, instanța, din oficiu, verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea acesteia; dispozițiile art. 207 alin 3, 4 și 5 Cod procedură penală aplicându-se corespunzător.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat .
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului…
Tribunalul constată că măsura preventivă luată față de inculpat a fost dispusă de judecătorul de la instanța competentă –Tribunalul C., cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului–dreptul la apărare, dreptul de a fi ascultat –măsura preventivă s-a întemeiat pe dispozițiile legale în vigoare –, astfel încât tribunalul va constata legalitatea măsurilor preventive luate.
De asemenea, tribunalul constată că măsura preventivă are ca temei de fapt probele și indiciile temeinice existente în dosar, privind presupunerea rezonabilă a săvârșirii unei fapte materiale ce poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de omor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și ca temei de oportunitate, faptul că, din perspectiva gravității acuzației, există un pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.
Tribunalul apreciază că în prezent se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, aceste temeiuri nefiind încetate sau schimbate în raport cu finalizarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpatului .
Astfel, în esență, din probele dosarului se conturează bănuiala rezonabilă că la data de 18/19 iunie 2014, inculpatul D. N. a ucis-o cu intenție pe soția sa, D. C., în vârstă de 50 de ani, pe care a înjunghiat-o de două ori cu cuțitul în zona toracică posterioară (inter-scapulo-vertebrală stângă) și a lovit-o în mod repetat cu toporișca în cap, în timp ce victima se afla pe patul din dormitorul conjugal.
Mijloacele esențiale de probă constau în procesul-verbal de sesizare al organelor de poliție judiciară, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, declarațiile părții civile I. D., declarațiile martorilor M. G., V. L., M. Ș. și M. Hajnaș, raportul de autopsie medico-legală asupra victimei însoțit de planșe fotografice, buletinul de analiză serologică medico-legală asupra toporiștii și declarațiile inculpatului.
În ce privește temeiurile de legalitate ale măsurii arestării preventive, tribunalul reține că acestea se regăsesc în dispozițiile art. art. 223 alin. 1 lit. a ,alin. 2 Cod procedură penală, având în vedere afirmațiile inculpatului potrivit cărora a fugit de acasă, plecând spre Timișoara sau A., cu intenția de a se sustragere și că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, și pentru care codul penal prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, iar pe de altă parte, se constată că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
La evaluarea pericolului social instanța are în vedere gravitatea deosebit de mare a faptei, constând în suprimarea vieții unei persoane, prin acțiuni fizice violente exercitate asupra victimei, circumstanțele de comitere a acesteia, relațiile sociale lezate – inviolabilitatea dreptului la viață al persoanei, rezonanța socială negativă, sentimentul de neliniște și de insecuritate în rândul societății, de indignare că o persoană bănuite de săvârșirea unei asemenea infracțiuni, de o gravitate maximă, ar putea fi cercetată în stare de libertate.
Tribunalul apreciază că temeiurile care au determinat luarea și menținerea până în prezent a măsurii se mențin, nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, ceea ce atrage drept consecință și menținerea măsurii privative de libertate.
Măsura arestului preventiv este proporțională cu acuzația ce îi este adusă inculpatului prin actul de inculpare și necesară pentru realizarea scopului urmărit, respectiv al asigurării bunei desfășurări a procesului penal în conformitate cu art. 202 Cod procedură penală, o măsură preventivă mai ușoară nefiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
În termen legal, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 26.09.2014 de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 14 a formulat contestație inculpatul D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, Curtea constată nefondată contestația formulată de inculpatul D. N..
Prin rechizitoriul nr. 641/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. N. sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prev. de art. 188 Cod penal, constând în aceea că, la data de 18.06.2014, după orele 18,00, în dormitorul conjugal din locuința comună situată în satul T., în cursul unui conflict spontan, ar fi agresat-o într-un mod violent pe soția sa, D. C., în vârstă de 50 de ani, pe care ar fi lovit-o de patru ori cu tăișul și muchia unei toporiști în cap, apoi ar fi înjunghiat-o de două ori cu un cuțit în regiunea toracică posterioară, în timp ce victima se afla pe pat și, i-a provocat grave leziuni cranio-cerebrale și hemoragie internă, ce au dus la moarte.
Potrivit art 207 alin 4 C.proc.pen când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin sau există temeiuri noi care să justifice o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, în condițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen., intervine atunci când se consideră, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei inculpatului, că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Din perspectiva existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi comis fapta dedusă judecății nu se constată că au intervenit elemente de noutate de la anterioara verificare a măsurii arestării preventive. Mijloacele esențiale de probă constau în procesul-verbal de sesizare al organelor de poliție judiciară, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, declarațiile părții civile I. D., declarațiile martorilor M. G., V. L., M. Ș. și M. Hajnaș, raportul de autopsie medico-legală asupra victimei însoțit de planșe fotografice, buletinul de analiză serologică medico-legală asupra toporiștii și declarațiile inculpatului.
Totodată, sunt aplicabile cazurile prev. de art. 223 alin. 1 lit. a, alin. 2 Cod procedură penală, cum de altfel a menționat și prima instanță.
Pericolul pentru ordinea publică, în raport de dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală C. pr.pen., trebuie evaluat după analizarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Pericolul pentru ordinea publică ce rezulta din lăsarea inculpatului D. N. în libertate este reprezentat de natura faptei de care este suspectat și gravitatea acuzațiilor aduse, de împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii - constând în suprimarea vieții unei persoane, prin acțiuni fizice violente exercitate asupra victimei, circumstanțele de comitere a acesteia, relațiile sociale lezate – inviolabilitatea dreptului la viață al persoanei, rezonanța negativă a unor fapte grave, ce provoacă sentimente de indignare, temere, nesiguranță în sfera relațiilor de conviețuire socială.
Curtea constată că lăsarea în libertate a inculpatului creează un sentiment negativ în rândul populației și se constituie într-un motiv suficient pentru privarea în continuare de libertate a inculpatului, în interesul protejării interesului public, în pofida circumstanțelor personale ale acestuia, neexistând garanții că ordinea publică și securitatea comunității ar putea fi asigurate prin luarea unei alte măsuri preventive mai puțin grave, cum ar fi controlul judiciar/ arest la domiciliu.
Măsura arestării preventive corespunde și scopului măsurilor preventive, din perspectiva asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească este într-un stadiu incipient .
Astfel, în acest moment procesual măsura arestării preventive este justificată de datele concrete ale cauzei și este de natură să asigure buna desfășurare a procesului, așa încât o altă măsura preventivă nu poate asigura finalitatea urmărită prin art. 202 alin. 1 C. pr. pen., criticile inculpatului fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar întrucât punerea în libertate este necesară pentru rezolvarea unor aspecte de ordin financiar, Curtea constată că inculpatul D. N. poate mandata o altă persoană pentru rezolvarea acestora, nefiind oportună înlocuirea stării de arest preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. Ș. împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 14.
Respinge cererile subsidiare formulate ca nefondate.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul D. N. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 C.proc.pen dispune avansarea din fondurile MJ în favoarea Baroului C. a onorariului apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei. ( av. T. – O. C.-M.)
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.09.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. J., M. V.
Red. jud.C.J.
2 ex./02.10.2014
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 138/2014.... → |
|---|
