Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 415/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 3787/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 415/P
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte - A. I.
Judecător - M. U.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public
prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul D. G. –fiul lui M. și E., născut la data de 03.05.1975 în C., domiciliat în C., ., ..C, ., județul C., CNP_, împotriva sentinței penale nr.578 din data de 28.12.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 și 2 Cod penal, cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 04 iunie 2014 și 12 iunie 2014.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 578/28.12.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D. G., din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de luare de mită prev de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr 78/2000.
În baza art.254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr 78/2000, cu aplicarea art74 lit a-76 Cod penal, a condamnat pe inculpatul D. G. (fiul lui M. și E., născut la 03 05 1975, domiciliat în mun. C.,
., ., etaj 1 ap.43, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a ll-a, lit b și exercițiul dreptului de a exercita funcția de profesor într-o instituție publică de învățământ, prev. de art. 64 lit c Cod penal.
În baza art. 81-82 Cod penal, s-a dispus pentru inculpatul D. G. suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 254 alin.3-255 alin 3 și 5 Cod penal, s-a luat act că sumele de 150 euro și 200 dolari SUA reprezentând obiectul material al luării de mită au fost restituite martorului denunțător F. L..
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.504/P/2012 din 10 04 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., a fost trimis în judecată inculpatul D. G., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin 1 și 2 Cod penal rap la art. 6 din Legea nr.78/2000.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul D. G., în calitate de director în cadrul Școlii generale N. T. din C., a pretins anterior și apoi a primit la data de 06 04 2012 suma de 150 euro și 200 dolari SUA, în scopul îndeplinirii atribuțiilor sale de director, legate de înscrierea copiilor preșcolari la clasa pregătitoare.
Inculpatul D. G. îndeplinea, în cursul anului 2012, funcția de director la Școala Generală N. T. din C..
Martora Anefi Icbal îndeplinea, în cursul aceluiași an, funcția de director la Școala Generală nr. 11 C., cunoscându-se bine cu inculpatul, atât datorită funcțiilor similare cât și a unor cursuri de specializare efectuate împreună.
Martora Anefi Icbal este căsătorită cu numitul Anefi Berkant, acesta din urmă cunoscându-se cu martorul F. L., întrucât amândoi sunt angajați în muncă pe vase maritime, la aceeași societate de transport maritim (Maersk), și au lucrat inclusiv pe același vapor.
Potrivit ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr.3064/19 01 2012 pentru aprobarea Metodologiei privind cuprinderea copiilor în clasa pregătitoare și în clasa I pentru anul școlar 2012 -2013 și a calendarului înscrierii, s-au stabilit regulile și condițiile, precum și etapele de înscriere, printre alții, a copiilor în clasa pregătitoare.
Astfel, s-a stabilit regula că toți copiii ai căror părinți solicită înscrierea în clasa pregătitoare la școala de circumscripție vor fi înmatriculați la unitatea de învățământ solicitată.
Pe locurile libere (ca diferență între numărul de locuri alocat pentru clasa pregătitoare și nr. de copii din circumscripție care trebuie înscriși) se înscriu și ulterior se înmatriculează copiii care provin din alte circumscripții școlare, în conformitate cu solicitările părinților și cu prevederile metodologiei, care stabilea criterii de departajare indicate la art. 9 aplicabile în cazul în care numărul copiilor din alte circumscripții înscriși depășește numărul locurilor libere.
De asemenea, s-a dat în competența fiecărei unități de învățământ să stabilească criterii specifice de departajare, care se aplică în situația în care pe ultimele locuri există copii aflați la egalitate din punctul de vedere al criteriilor stabilite de metodologia ministerului.
Potrivit art. 14 și urm din metodologie, cuprinderea în clasa pregătitoare avea loc în etape succesive, conform unor, reguli, iar pentru aplicarea metodologiei de mai sus, prin decizia nr.87/01.02.2012 a Inspectoratului general Școlar C. s-au constituit comisiile de înscriere în clasa pregătitoare și clasa I pentru anul școlar 2012 -2013.
La Școala Generală N. T. a fost numit președinte al comisiei D. G., secretar D. L. și membri C. G. M., Herenciuc R. și Petrosan A. A..
în ședința Consiliului de Administrație al școlii din 14 02 2012, s-au stabilit criteriile specifice de departajare a copiilor, în situația în care numărul cererilor de înscriere din afara circumscripției școlare este mai mare decât numărul de locuri.(fila 10 UP)
Martorul denunțător F. L. și soția sa, martora F. I. -D., au un fiu - F. V. L. - care în cursul anului 2012 împlinea anii pentru a fi înscris la clasa pregătitoare.
Din probele dosarului rezultă că martorul F. L. are funcția de șef mecanic maritim, pe nave ale companiei Maersk, iar martora F. I. D. are funcția de judecător la Tribunalul C.. Ca urmare a locului de muncă, martorul F. L. lipsește perioade lungi de la domiciliu, fiind plecat în voiaje maritime, din acest motiv îngrijirea copiilor fiind în sarcina soției F. D..
Din declarația martorei F. I. -D. a rezultat că aceasta a dorit să înscrie copilul la clasa pregătitoare la o unitate de învățământ care să-i satisfacă anumite condiții pentru ușurarea activității sale zilnice: școala să fie în drumul său spre serviciu (Tribunalul C.), să aibă un program prelungit și să aibă în apropiere o grădiniță, unde urma a fi înscrisă fiica martorilor, de vârstă mai mică decât F. V. L..
Una din unitățile școlare care ar fi îndeplinit aceste criterii era Liceul Pedagogic, care însă a comunicat martorei F. D. că locurile pentru clasa pregătitoare sunt deja ocupate (în condițiile în care familia F. nu locuiește în circumscripția școlară a Liceului Pedagogic).
Din declarațiile martorilor F. L., F. D. și Anefi Icbal rezultă că cele două martore s-au cunoscut și vizitat o singură dată, în împrejurările în care soții lor (F. L. și Anefi Berkant) erau colegi de serviciu.
în virtutea acestei relații de cunoștință dintre soți, martora;F. D. a sunat-o pe martora Anefi Icbal pentru a o ruga să identifice o școală unde să-și înscrie fiul, care să îndeplinească condițiile pe care le dorea. Aceasta i -a indicat școala nr 39 ( N. T.), precizându-i că îl și cunoaște pe director, respectiv pe inculpatul D. G.. în urma unor discuții telefonice repetate între cele două, martora Anefi Icbal a precizat că sunt locuri disponibile la această școală și că F. D. se poate duce să-și înscrie copilul pe data de joi 22 03 2012.
La data menționată martora F. D. s-a prezentat cu dosarul la secretariatul școlii, solicind înscrierea fiului său, și aflând cu acest prilej că numărul de solicitări de înscriere a depășit numărul de locuri disponibile la acel moment (96 cereri față de 75 locuri).
Fată de această situație, martora a dorit să vorbească cu directorul școlii D. G., însă acesta nu era în școală. F. D. a sunat-o pe Anefi Icbal și i-a adus la cunoștință situația.
Potrivit declarației martorei F. D., susținută și de cea a soțului ei F. L., după aproximativ o săptămână de la înscriere (29-30 03 2012), Anefi Icbal a sunat-o comunicându-i că s-a întâlnit întâmplător cu D. G., iar acesta i-a spus că mai există un loc disponibil pe care ar putea fi înmatriculat copilul F. V.-L. dar cu condiția ca părinții -F. L. și F. D. -să avanseze o sponsorizare de 1000 lei pentru școală, precum și să remită sume de bani directorului și directorului adjunct al școlii N. T.. Tot potrivit declarației martorei F. D., atât ea cât și Anefi Icbal au avut o reacție de revoltă și dezaprobare față de comportamentul directorului D. G..
întâlnirea dintre Anefi Icbal și D. G. și discuția despre înscrierea copilului F. V.-L. a fost confirmată și de inculpat în declarația sa, cu precizarea că acesta arată implicit că nu a fost o întâlnire întâmplătoare (deci pe stradă, cum arată martora Anefi Icbal) ci martora Anefi Icbal s-a prezentat la el la școală cu scopul explicit de a discuta despre posibilitatea înmatriculării copilului F. V.-L.. Inculpatul a precizat că discuția dintre el și Anefi Icbal s-a desfășurat la data de joi 29 03 2012.
Având în vedere că cele susținute de Anefi Icbal păreau neverosimile, deoarece sumele solicitate nelegal erau mari, iar solicitarea era făcută în cunoștință de cauză unui judecător (riscul denunțării fiind deci foarte mare) martorul F. L. s-a deplasat a doua zi la școala N. T. pentru a vorbi direct cu D. G. și a verifica realitatea celor susținute de Anefi Icbal, la data de 30 03 2012.
Potrivit declarațiilor martorilor F. L. și F. D., în cursul discuției dintre D. G. și F. L., inculpatul nu a făcut vreo solicitare explicită cu privire la darea unor sume de bani de către F. leopold, însă, în contextul în care F. L. a ridicat această chestiune, a spus că despre ,.atenție" (în sensul de cadou, remitere a unei valori materiale, inclusiv în bani) urmează a vorbi după data de luni 02 04 2012 când vor fi înmatriculați copiii în etapa a ll-a a procedurii. Astfel, din aceste probe rezultă că D. G. nu a exclus chestiunea legată de perceperea unei sume de bani de la F. L., în conjunctura înmatriculării fiului acestuia; pe de altă parte, nici F. L. și nici D. G. nu au susținut că discuția despre ,.atenție" se referea la participarea, de către părintele copilului, cu o sumă de bani destinată îmbunătățirii condițiilor din clasa unde urma a fi repartizat (așa zisa sponsorizare). De altfel, tribunalul a reținut că o astfel de discuție nici nu ar fi fost verosimilă, deoarece, pe de o parte, participarea părinților cu bunuri materiale sau bani pentru îmbunătățirea condițiilor din clase se realiza separat pe fiecare clasă în parte, exclusiv prin intermediul comitetului de părinți și nu a directorului, iar pe de altă parte, această activitate urma a se realiza după începerea școlii (septembrie 2012) și identificarea sălii de clasă în care urma a fi repartizat copilul, și nu în luna martie. Totodată, față de practica obișnuită în acest domeniu și de împrejurarea că sumele alocate de părinți nu sunt excesive, de informațiile pe care D. le deținea deja despre profesiile (și veniturile aproximative corelative) soților F., nu exista nici o temere că aceștia s-ar fi opus să contribuie, laolaltă cu ceilalți părinți, la ,.renovarea" clasei, și deci nu exista nici motivul de a deschide un astfel de subiect. în concluzie, aluziile referitoare la sumele de bani avansate de F. L. după înmatricularea fiului său nu se puteau referi decât la ,,remunerarea" unei sau unor persoane pentru faptul de a fi efectuat această înmatriculare.
În continuarea discuției dintre inculpat și martorul denunțător, D. G. i-a indicat celuilalt că înscrierile după etapa a ll-a vor fi afișate pe liste luni 02 04 2012.
Potrivit actelor dosarului referitoare la parcurgerea etapelor de înscriere la școala N. T., și declarațiilor martorelor C. G. și D. L., după finalizarea etapei I a procedurii de înscriere (care nu privea pe copilul F. V. L.), până la data de 27 03 2012 s-au depus dosare pentru copii care nu îndeplineau criteriile de a fi înscriși în etapa I, iar dintre acestea, au fost înscriși în etapa a ll-a un număr de copii care îndeplineau criteriile specifice stabilite de școală, rămânând necompletate 7 locuri după epuizarea dosarelor acestor copii.
Cu privire la aceste 7 locuri, ele au fost completate, potrivit declarațiilor membrilor comisiei, în mod aleatoriu, prin luarea la întâmplare a dosarelor altor copii care nu îndeplineau criteriile de înscriere în etapa a ll-a. Printre aceștia, a fost înscris în această modalitate și copilul F. V. L..
Luni 02 04 2012 martorul denunțător F. L. s-a deplasat la școală, a consultat listele și a constatat că fiul său F. V. L. este înscris, astfel încât a considerat că problema este rezolvată și nu a întreprins vreun demers pentru contactarea directorului D. G.. Acest aspect a rezultat inclusiv din declarația inculpatului, iar tribunalul a reținut că prezintă o relevanță mare pentru a se concluziona că martorul denunțător nu a avut nici un interes de a denunța calomnios pe inculpat și de a-i înscena un flagrant pentru luare de mită. Dacă ar fi fost așa, atunci l-ar fi „provocat" pe inculpat de îndată, luni 02 04 2012, și nu abia la sfârșitul săptămânii.
Potrivit declarațiilor martorilor F. L. și F. D., joi 05 04 2012 sau vineri 06 04 2012, Anefi Icbal a sunat-o pe F. D. și i-a spus că D. G. îl așteaptă vineri pe F. L. la o anumită oră la școală, rezultând că motivul chemării este legat de faptul că, în urma înmatriculării copilului soților F., inculpatul pretindea „atenția" despre care se vorbise anterior. Potrivit declarației martorei F. D., dacă nu satisfăceau cererea directorului exista riscul ca copilul să fie defavorizat prin repartizarea sa la o clasă cu randament mai slab la învățătură sau cu condiții materiale mai precare. Tribunalul a reținut că este de notorietate preocuparea părinților de a-și înscrie copiii în anumite clase (mai ales în cele primare) în considerarea calităților pedagogice ale învățătorului, rezultând astfel că exista un interes real al soților F. pentru evitarea riscului amintit mai „sus, interes conștientizat și de D. G..
Soții F. au arătat în declarațiile lor că Anefi Icbal le-a indicat și faptul că înainte sau după ora întâlnirii fixate, în școală se va desfășura o activitate religioasă de „sfeștanie" cu participarea unui preot, aspect ce s-a confirmat ulterior din probe. întrucât martora Anefi Icbal nu avea informații directe despre această activitate, rezultă că a aflat despre sfeștanie de la inculpatul D. G.; or, amănuntul referitor la această activitate desfășurată la o anumită oră era necesar în context tocmai pentru a se putea fixa întâlnirea dintre D. și F. la o oră la care inculpatul să nu fie implicat în organizarea evenimentului religios. S-a probat astfel că D. a vorbit cu Anefi Icbal pentru a stabili prin intermediul acesteia o întâlnire cu F. L..
Referitor la probele care susțin situația de fapt stabilită până la acest moment, tribunalul a reținut că declarațiile coroborate ale martorilor F. L. și F. D. sunt confirmate prin următoarele:
- discuțiile telefonice preliminare dintre F. D. și Anefi Icbal au fost confirmate de această din urmă martoră, precum și de desfășurătorul convorbirilor telefonice purtate în perioada martie 2012 de pe telefoanele martorelor, care confirmă contactele dintre acestea la datele de: 14 03 2012 ora 10,19, 14 03 2012 ora 13,20 (convorbire de 382 sec), 16 03 2012 ora 12,59 (584 sec), 19 03 2012 ora 11,16, 19 03 2012 ora 14,17, 19 03 2012 ora 18,15 (228 sec).
- discuțiile telefonice coroborate din data de 19 03 2012 dintre Anefi Icbal și D. G., pe de o parte, și Anefi Icbal și F. D., pe de altă parte, au confirmat faptul că martora Anefi Icbal a luat legătura telefonic cu inculpatul (de altfel, un gest firesc) pentru a se interesa despre situația înscrierilor la școala acestuia, și a putea comunica informațiile necesare martorei F. D. . Astfel, în ziua de 19 03 2012 Anefi Icbal a purtat succesiv următoarele convorbiri: ora 11,16 cu F. D.; ora 12,17 cu D. G.; ora 14,17 cu F. D.; ora 18,03 cu D. G. (238 sec), ora 18,15 cu F. D. (226 sec).
- discuția telefonică din 22 03 2012 ora 13,10 (146 sec) a confirmat declarația martorei F. D. Că, după înscrierea copilului în ziua respectivă, a sunat-o pe Anefi Icbal pentru a-i aduce la cunoștință că numărul de copii înscriși este mai mare decât numărul de locuri, și că deci asigurările acesteia că copilul va fi înscris sunt incerte.
- discuțiile telefonice succesive din data de 29 03 2012 dintre Anefi Icbal - F. D. și Anefi Icbal - D. G. confirmă declarațiile soților F. și (parțial) ale martorei Anefi Icbal potrivit cărora în ziua respectivă F. D. a fost înștiințată de Anefi Icbal că s-a întâlnit cu D. G. într-un moment când a mers la soacra ei să servească masa de prânz, și au discutat despre înscrierea copilului.
Astfel, în ziua de 29 03 2012 s-au purtat următoarele convorbiri telefonice relevante:
- ora 13,53 - Anefi Icbal - F. D. (1033 sec); s-a remarcat durata foarte mare a convorbirii dintre două persoane care nu aveau ca discuție în comun decât înscrierea la școală a unui copil, aspect ce confirmă susținerile martorei F. că în această convorbire Anefi Icbal i-a comunicat pretențiile bănești exagerate ale inculpatului, ambele comentând și fiind indignate de acest comportament, solicitând amănunte despre un astfel de eveniment inedit, și astfel justificându-se convorbirea de peste 17 minute. Mai este de observat că se confirmă și faptul că Anefi Icbal a purtat discuția cu D. (anterior convorbirii de la
13,53) într-un moment când mergea la masă -ora 13-14 fiind firească pentru masa de prânz.
-ora 18,23 -o nouă convorbire Anefi Icbal - F. D. ;
-ora 19,00 -convorbire Anefi Icbal - D. G. ;
-ora 19,08 -o nouă convorbire Anefi Icbal - F. D.. Timpul foarte scurt dintre aceste convorbiri a relevat faptul că ele au fost purtate succesiv cu privire la același subiect, acesta neputând fi decât cel referitor la înscrierea copilului F. V.-L..
- în seara de 02 04 2012, ora 18,59, deci după afișarea listei înscrierilor și după ce D. G. a constatat că F. L. nu l-a contactat, s-a purtat o convorbire între D. G. și Anefi Icbal.
- discuțiile telefonice succesive din data de 05 04 2012 dintre Anefi Icbal -D. G. și Anefi Icbal - F. D. a confirmat declarațiile soților F. potrivit cărora în ziua respectivă Anefi Icbal le-a transmis solicitarea inculpatului de a se întâlni a doua zi la școală. Astfel, s-a purtat mai întîi discuția dintre D. -Anefi, la ora 14,25 (533 sec), apoi la scurt timp discuția Anefi -F. la ora 14,50 (209 sec). Prin urmare, s-a confirmat faptul că F. L. a luat hotărârea de a merge la școală (și în același timp de a formula denunțul) în urma telefonului dat de Anefi Icbal, și faptul că amănuntele oferite de Icbal la telefon referitoare la slujba religioasă tocmai îi fuseseră comunicate de inculpat.
Tribunalul a reținut că numărul și durata convorbirilor telefonice dintre Anefi Icbal și D. G., asociate cu succesiunea dintre acestea și convorbirile dintre Anefi Icbal și F. D. (exact în aceleași zile și la diferențe mici între ele), precum și asociate cu faptul că convorbirile mai lungi s-au purtat de regulă seara și nu în timpul programului de lucru, au infirmat susținerile martorei Anefi Icbal potrivit cărora ar fi discutat cu D. G. probleme de serviciu legate de modul de ținere a contabilității școlilor lor de același centru contabil; dacă ar fi fost așa, discuțiile importante cu D. s-ar fi purtat în timpul zilei, pe măsura constatării problemelor contabile ce trebuiau rezolvate. De altfel, martora și inculpatul nu au fost în măsură să precizeze în concret care au fost acele probleme contabile discutate, și eventual să le probeze prin mărturia contabilelor implicate sau prin actele întocmite în urma discuțiilor.
De altfel, în declarația dată la instanță, inculpatul a susținut că în perioada respectivă nu a discutat cu martora Icbal Anefi decât o singură dată, susținere care s-a dovedit ulterior ca fiind mincinoasă, prin examinarea listingului convorbirilor telefonice.
S-a reținut că un alt mijloc de probă care a confirmat declarațiile soților F. este înscrisul depus de F. L. în cursul judecății, prin care își susține declarația (asumată sub jurământ) că ulterior datei flagrantului a discutat pe internet cu colegul său Anefi Berkant (soțul martorei Anefi Icbal) despre împrejurările acestui flagrant privind pe D. G..
în cuprinsul acestui înscris asumat de martor, ca fiind real și nefalsificat, relevante sunt nu atât afirmațiile lui F. L., cât cele ale lui Anefi Berkant și Anefi Icbal, deoarece, dacă se poate imagina că F. L. putea avea un interes de a-și preconstitui probe, nu același lucru se poate spune despre soții Anefi.
Examinarea acestui înscris a relevat următoarele:
- la ora 10,21-10,26 Anefi Berkant îl contactează pe internet-messenger pe F. L., cerând informații despre arestarea lui D. G. ;
- întrucât în momentul respectiv F. L. nu era în fața calculatorului, acesta a observat mesajele la ora 11,30-11,45, răspunzându-i în consecință;
- la rândul său, Anefi Berkant a observat răspunsurile la ora 12,41, făcând comentarii la acestea, și incluzând între ele și comentariile soției sale Anefi Icbal, până la ora 12,43.
- în sfârșit, la ora 12,55, F. L. a observat comentariile și a răspuns la ele, într-un moment când Anefi Berkant mai era încă în fața calculatorului, între ei existând un schimb de păreri succesive.
- la ora 12,57 Anefi Berkant s-a scuzat că nu mai poate rămâne, deoarece mai are 90 minute de.muncă.
- discuțiile pe internet-messenger s-au purtat la data de 07 04 2012.
Potrivit datelor furnizate de compania de transport maritim Maersk și cele din carnetul de marinar, la această dată Anefi Berkant se afla în voiaj maritim.
în ce privește împrejurarea că în cuprinsul frazelor tastate de Anefi Berkant se află și fraze despre care se semnalează că au fost tastate de la adresa de messenger Icbal Anefi, tribunalul a reținut că aceasta este explicabilă, în condițiile în care este de notorietate pentru orice utilizator de calculator că există funcțiunea copy/paste, precum și posibilitatea lucrării simultane/succesive în mai multe ferestre de lucru, astfel încât Anefi Berkant a putut fi în contact simultan pe messenger atât cu soția sa cât și cu F. L., iar din fereastra de lucru pe care vorbea cu soția sa a putut copia ceea ce transmitea aceasta despre „problema" D., și a lipit-o în fereastra pe care vorbea cu F. L..
Diferența de timp dintre momentul în care F. L. a transmis primul răspuns și momentul în care Anefi Berkant a făcut comentarii la el conturează că a existat posibilitatea ca în acest timp Anefi Berkant să intre în contact și cu soția lui - care era direct interesată și chiar agitată (conform propriilor declarații) să cunoască amănunte despre arestare și despre faptul că directorul de la școala 11 (adică ea) este implicat - să-i comunice copy/paste cele spuse de F., iar Anefi Icbal să transmită propriile susțineri, pe care apoi Anefi Berkant i le-a comunicat lui F. L. .
Tribunalul a reținut că însăși martora Anefi Icbal a confirmat implicit autenticitatea convorbirii pe messenger, în cea de-a doua declarație dată la instanță, prin aceea că într-adevăr soțul ei a luat legătura cu F. L. prin messenger, dar că acesta momentan nu răspunsese -lucru confirmat de succesiunea convorbirilor prezentate în înscris.
în ce privește conținutul în sine al afirmațiilor din discuțiile pe messenger, acesta a confirmat explicit și în totalitate faptul că într-adevăr inculpatul D. G. a solicitat o sumă mare de bani drept mită („șpagă"), într-adevăr a cerut suma prin intermediul martorei Anefi Icbal, într-adevăr s-a purtat discuția telefonică dintre Icbal și F. D. în care Icbal și-a exprimat revolta față de suma cerută, în esență fiind confirmate toate susținerile din declarații ale martorilor F. L. și F. D..
în altă ordine de idei, celelalte elemente colaterale ale convorbirii pe messenger sunt de natură a confirma realitatea lor și lipsa oricărui indiciu de contrafacere a discuției;
Astfel, s-a arătat că Anefi Icbal era îngrijorată de faptul că D. G. ar putea crede că ea este cea care a contribuit la denunțarea acestuia, și ar fi vrut să nu fie implicată, temere la care F. L. a răspuns că „nu are de ce să-și facă griji Icbal, oricum nu s-a menționat cu nimic numele lui Icbal". Or, într-adevăr în tot dosarul de urmărire penală nu se regăsesc informații privind contribuția martorei Anefi Icbal la situația de fapt, acestea obținându-se abia în cursul judecății. Prin urmare, ceea ce s-a discutat pe messenger s-a și confirmat ca fiind real.
S-a mai arătat în final că „mai am 90 min de muncă", rezultând că Anefi Berkant era la serviciu (pe vas), lucru confirmat prin probele administrate.
în ce privește pomenirea sumei de „1000 euro", tribunalul a reținut că aceasta a fost evaluată la modul general de F. L., având în vedere că, potrivit probelor, sumele solicitate au fost de 1500 lei pentru director, 1000 lei pentru directorul adjunct și 1000 lei sponsorizare, sume care, transformate în euro, se apropie de suma de 1000 euro.
în continuarea situației de fapt, tribunalul a reținut că, după ce Anefi Icbal le-a transmis solicitarea inculpatului D. G. de a se întâlni la școală la data de 06 04 2012, soții F. au luat hotărârea de a denunța această cerere ;
Astfel, în ziua de 06 04 2012 martorul F. leopold a mers la Direcția Generală Anticorupție -Serviciul județean C. și a depus un denunț, după care s-a luat măsura echipării acestuia cu aparatură de supraveghere audio și video montată pe corp, după care martorul F. L. s-a deplasat la Școala N. T. pentru a-l contacta pe inculpat, având asupra sa suma de 200 dolari USD și 150 euro, pentru a-i înmâna inculpatului la momentul la care acesta ar fi solicitat. Bancnotele au fost în prealabil înregistrate, fotografiate și capcanate criminalistic cu cuvântul ,,06 04 2012, M.".
După ce martorul a luat contact cu inculpatul, care asista la slujba religioasă aflată spre final, au purtat discuții atât pe hol cât și în biroul directorului, relevante sub aspectul conturării existenței infracțiunii de luare de mită fiind următoarele:
-D. G. a întrebat ;,,Cu grădinița stați bine?", rezultând, în contextul lipsei altor relații între cei doi, că aceștia purtaseră anterior o discuție în care F. L. menționase faptul că urmează a identifica și o grădiniță de copii la care să o înscrie pe fiica sa; acest aspect demonstrează că inculpatul știa exact cu cine vorbește, și își aducea aminte foarte bine despre amănuntele problemelor familiei F..
-D. G. a afirmat:,,Ce v-am zis atunci, vineri: ne vedem luni, să fie bine sau să nu fie bine..." Astfel, inculpatul a confirmat că vineri 30 03 2012 i-a precizat lui F. L. că urmează a se reîntâlni luni pe 02 04 2012. Din contextul și a altor afirmații înregistrate, tribunalul a reținut că sensul general al demersului inculpatului a fost acela de a-l lăsa pe F. L. în incertitudine până luni 02 04 2012, pentru a-i crea impresia că exista posibilitatea (în raport de condiții neprecizate) fie de a se putea face înscrierea fiului acestuia, fie de a nu se putea face, astfel existând și justificarea morală a pretinderii sumei de bani drept mită.
Tribunalul a reținut că, în realitate, inculpatul a avut posibilitatea de a înscrie aleatoriu câțiva dintre copiii care nu întruneau condițiile specifice de înscriere în etapa a ll-a pe locurile rămase libere după înscrierea tuturor copiilor care îndeplineau aceste condiții specifice stabilite de școală. Rezultă din declarațiile martorelor audiate, care au făcut parte din comisia de înscriere, că de fapt directorul D. a fost cel care a stabilit, folosind criterii de el știute, care dintre copiii ce și-au depus dosarele, să fie înscriși. Printre acești copii a fost și cel al familiei F., rezultând din ansamblul probator că înscrierea s-a datorat nu extragerii aleatorii, din teancul de dosare rămase, a celor 7 copii ce urmau a completa locurile libere, ci datorită solicitărilor repetate ale martorei Anefi Icbal și martorului F. L., cărora inculpatul le-a dat atenție. S-a reținut că este neverosimil ca inculpatul, dovedindu-se că a ținut minte aspecte de amănunt ale situației familiei F. precum și având în vedere relația apropiată cu martora Anefi Icbal ce intervenise pentru înscrierea copilului, să nu fi urmărit să înscrie acel copil, în condițiile în care avea această posibilitate fără să fie reținut de anumite criterii, acestea fiind deja epuizate.
în timpul discuției dintre cei doi au existat mai multe momente în care s-a făcut referire la martora Icbal (al cărui nume a fost evitat a fi transcris de organele de urmărire penală în procesul verbal, fiind constatat cu ocazia întocmirii provesului verbal în cursul judecății), cum ar fi :,,Mi-a zis I. că trebuie să trec/E problema ei", ,,Eu venisem să v-aduc ce mi-a zis I./V-am zis eu ceva?Nu.Icbal. Am plecat", ,,Icbal zice că e o mie cinci sute pentru dumneavoastră...", ,V-ați înțeles cu Icbal...", din care, în esență, a rezultat că D. G. este la curent cu intermedierea făcută de Anefi Icbal și că inculpatul nu reacționează cu mirare atunci când martorul pomenește de sume de bani asociate cu numele Icbal. Acest aspect a dovedit din nou realitatea susținerilor din declarațiile martorilor F. D. și F. L., referitoare la faptul că Anefi Icbal este cea care le-a comunicat pretențiile bănești ale lui D.. Mai rezultă și că D. era la curent cu aceste demersuri făcute de Icbal (,,Nu v-am zis eu așa ceva, ci Icbal, v-ati înțeles cu Icbal").
în contextul probelor analizate anterior, tribunalul a reținut că se probează cu certitudine faptul că în realitate D. G. este cel care i-a cerut martorei Anefi Icbal să le transmită soților F. solicitarea sa de încasare a unei sume de bani drept contravaloare pentru înscrierea fiului lor.
Frazele aparent contradictorii pe care inculpatul le-a rostit față de martorul F. L., și care, analizate separat, ar părea că semnifică faptul că inculpatul nu este de acord cu luarea unei sume de bani, sunt explicabile în contextul în care inculpatul cunoștea funcția martorei F. D. (judecător), și-a putut astfel reprezenta că există primejdia înregistrării sale audio-video și astfel a încercat să se comporte astfel încât la un eventual flagrant să poată susține că nu a solicitat suma de bani și nici nu a cunoscut despre existența ei în biroul său -apărări pe care de fapt le-a și invocat.
De asemenea, a rezultat că prin frazele spuse în cursul discuției, inculpatul a încercat să contureze că de fapt Anefi Icbal este persoana care a avansat ideea remiterii unei sume de bani, existând posibilitatea de a justifica eventual că prin primirea banilor a făcut doar un serviciu acesteia; astfel pot fi interpretate logic frazele următoare:
-,,Eu venisem să v-aduc ce mi-a zis I."
-,,V-am zis eu ceva?Nu. Icbal" (v-a zis), (inculpatul susține aici că el nu a solicitat nimic, ci Icbal a solicitat)
-,,Icbal zice că e o mie cinci sute pentru dumneavoastră...Eu am pregătit două sute de dolari și o sută cicizeci de euro".(martorul arată explicit că ceea ce a zis I. să aducă este o sumă de bani pentru inculpat)
-,,Puneți-i dom-le acolo...e problema dumneavoastră" (inculpatul admite că banii pot fi lăsați de martor,,acolo", lăsând să se înțeleagă că face acest lucru la insistența acestuia, eventual pentru a crea aparența morală că el nu a fost interesat de banii respectivi și că i-ar fi remis, la rândul său, lui Icbal.
Către finalul discuției, după episodul din birou, inculpatul l-a întrebat pe martor „sunteți liniștit acum?" ceea ce semnifică faptul că „liniștirea" martorului F. avea legătură directă cu ceea ce discutaseră imediat anterior în legătură cu Icbal și cu sumele pronunțate de martor; rezultă astfel că, în percepția inculpatului, F. L. realizase lucrul pentru care venise la școală și astfel „se liniștise". Or, din întregul context, inculpatul percepuse că martorul venise la școală pentru a remite o sumă de bani, iar dacă „se liniștise", înseamnă că inculpatul percepuse faptul că martorul remisese acea sumă de bani.
Ulterior acestei discuții înregistrate cu autorizația procurorului de caz, s-a efectuat verificarea biroului inculpatului de către organele de urmărire penală, ocazie cu care, pe biblioteca aflată în imediata apropiere a ușii, în partea stângă, s-a constatat existența unui plic în care se aflau bancnotele înscrise anterior în proces verbal de organele de urmărire penală.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați -F. L., B. F., O. V. - precum și fotografiilor judiciare și înregistrării pe suport optic aflată la dosar, a rezultat că martorul F. L. s-a aflat în imediata apropiere a bibliotecii respective în momentele în care inculpatul a rostit fraza „puneți-i domnule acolo", având posibilitatea de a lăsa plicul cu bancnotele printr-o simplă întindere de mână, fără a se deplasa din loc.
Față de poziția martorului din momentul indicat, respectiv aflându-se cu spatele către bibliotecă (practic aproape lipit de aceasta) precum și față de locul unde a fost găsit plicul (în extremitatea dinspre ușă a bibliotecii) a rezultat că plicul a fost lăsat de martor prin întinderea mâinii drepte spre înapoi, într-un moment în care inculpatul se afla cu fața spre el și deschidea ușa. Ca atare, având în vedere și declarația martorului F. L. în sensul că a pus plicul pe bibliotecă, acolo unde i-a indicat cu mâna inculpatul la un moment dat, tribunalul a reținut ca fiind reală această stare de fapt, chiar dacă înregistrarea video nu surprinde momentul respectiv, ca urmare a faptului că dispozitivul de luat vederi era montat pe pieptul martorului.
Cu referire la declarația și la activitățile de martor denunțător desfășurate de F. L., tribunalul a reținut lipsa oricărui indiciu din care să rezultă că acest martor ar fi avut vreun interes de a preconstitui probe false în vederea incriminării netemeinice a inculpatului D. G.; astfel, pe de o parte, cei doi nu se cunoșteau, copilul martorului fusese deja înscris la școala N T., martorul nu avea nici un motiv personal de a se deplasa la școală la data de 06 04 2012. Pe de altă parte, funcțiile îndeplinite de F. L. și F. D. fac extrem de improbabilă ipoteza ca aceștia să se fi implicat în acuzarea netemeinică a inculpatului, cu riscul de a fi descoperiți și trași la răspundere pentru infracțiuni contra justiției.
în ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia, în esență, nu avea temei de a solicita sume de bani de la martor pentru înscrierea fiului acestuia deoarece oricum urma a fi înscris ca urmare a demersurilor de suplimentare a claselor, tribunalul a înlăturat-o ca nerelevantă, deoarece, indiferent dacă inculpatul era conștient că copilul familiei F. va fi înscris prin suplimentarea locurilor, el a avut posibilitatea pretinderii banilor bazându-se tocmai pe faptul că martorii F. erau lipsiți de informații certe, la acel moment, privind siguranța înscrierii copilului, inculpatul bazându-se pe aceasta pentru a le crea convingerea că numai prin bunăvoința lui copilul a fost înscris.
în ce privește apărarea inculpatului referitoare la modul defectuos procedural al audierii sale în cursul urmăririi penale, tribunalul a reținut că se confirmă susținerea acestuia potrivit căreia inculpatul a redactat olograf prima declarație dată la 06 04 2012 fără a fi asistat de apărătorul desemnat din oficiu Uscov L. M.. A mai rezultat însă că la acel moment inculpatul nu se afla în stare legală de reținere sau arest preventiv, ci doar fusese condus în fața organului de urmărire penală, astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile art.171 alin 2 cod procedură penală, referitoare la asistența juridică obligatorie.
Pe de altă parte, nici în cuprinsul declarației olografe, în cuprinsul declarației ulterioare date în prezența avocatului, inculpatul nu a reclamat faptul că a solicitat să își angajeze un avocat ales înainte de a da declarații, și nu i s-a oferit această posibilitate. De asemenea, în preambulul declarației redactate olograf, inculpatul a indicat faptul că i s-a adus la cunoștință obiectul cauzei, obiect care, de altfel, era evident pentru el după ce participase la procedura surprinderii în flagrant. Pentru toate aceste considerente, tribunalul a reținut că nu au fost încălcate dispoziții legale de natură a trage nulitatea unor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale.
În altă ordine de idei, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, situația de fapt a fost reținută pe baza altor mijloace de probă decât declarația olografă a inculpatului, prin urmare conținutul acesteia nu l-a afectat în mod negativ pe acesta.
În drept, fapta inculpatului D. G., care în calitate de director al școlii N. T. din C. la datele de 29 03 2012 și 05 04 2012 a pretins sumele de 1500 lei pentru el, 1000 lei pentru directorul adjunct și 1000 lei cu titlu de sponsorizare a școlii, iar la data de 06 04 2012 a primit sumele de 200 dolari și 150 euro de la martorul F. L., pentru a-și exercita atribuțiile de serviciu în ce privește înscrierea copilului F. V. L. în clasa pregătitoare la școala N. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr 78/2000.
Tribunalul a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în exercitarea propriilor atribuții executive de serviciu, și nu în exercitarea unor atribuții de control, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 254 alin 2 Cod penal.
În ce privește pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, tribunalul l-a apreciat ca fiind mediu în raport cu valorile sociale specifice acesteia - încrederea pe care publicul trebuie să o aibă în funcționarii din domeniul educației naționale cu privire la realizarea corectă a sarcinilor de serviciu de către aceștia, în raport cu suma acceptată de inculpat pentru exercitarea corespunzătoare a funcției, precum și în raport cu insistența infracțională în acest sens .
În ce privește actele materiale efectuate de inculpat, acestea au relevat existența unei pregătiri și premeditări care să asigure realizarea faptei, astfel: pretinderea unui beneficiu material de la martorul denunțător, în condițiile în care nu se afla în relații de încredere cu acesta, dovedind disponibilitatea în săvârșirea de acest gen de fapte; apelarea la o terță persoană intermediară, de încredere, de natură a diminua riscul de a fi dovedită fapta sa.
Tribunalul a apreciat că toate aceste elemente atrag o răspundere penală proporțională, și necesită aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să reprezinte un echivalent retributiv și aflectiv corespunzător.
În ce privește persoana și conduita anterioară a inculpatului, tribunalul a reținut că circumstanțele personale ce-l caracterizează pe acesta impun reținerea unei circumstanțe atenuante permise de art. 74 lit a) Cod penal, cu efectul reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, suficient pentru a asigura scopul preventiv - educativ și coercitiv al acesteia .
În acest sens, tribunalul a reținut declarațiile martorelor D. L., C. G., E. M., precum și planșele foto reprezentând aspectul exterior și interior al școlii administrate, ca director, de inculpat, acestea conturând că inculpatul D. G. a depus o stăruință deosebită pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru și de studiu ale elevilor școlii respective, contribuind astfel la însuși ridicarea nivelului de învățământ.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a ll-a și lit b) Cod penal .
S-a reținut că, față de infracțiunea săvârșită, este evident că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi, rezultând că nu are calitățile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunea comisă.
De asemenea, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea fiind în exercițiul funcției publice deținute, tribunalul a apreciat că se impune sancționarea sa în sensul de a nu mai avea acces la o astfel de funcție pe o perioadă determinată, ca o modalitate accesorie de asigurare a scopului pedepsei.
Tribunalul a apreciat, examinând probele din care rezultă comportamentul social bun al inculpatului, situația sa socială și familială (căsătorit, are un copil nou născut, profesor), comportamentul procesual corect, că acesta a realizat pe deplin periculozitatea faptei sale și consecințele penale ale acesteia, și a luat hotărârea de a nu se mai implica pe viitor în săvârșirea unor fapte penale, din acest punct de vedere scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea efectivă a acesteia .
În consecință, în baza art. 81-82 Cod penal, s-a dispus pentru inculpat, suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Împotriva sentinței penale nr. 578/28.12.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în termen legal, a declarat apel inculpatul D. G.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel s-a invocat nulitatea urmăririi penale. Astfel, în raport de infracțiunea pentru care acesta a fost cercetat, aceea de luare de mită, dispozițiile legale prevăd că urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror. Cu toate acestea, procurorul a delegat lucrători de poliție judiciară să efectueze întreaga activitate de urmărire penală în cauză. Totodată, inculpatului nu i-a fost adusă la cunoștință infracțiunea pentru care este cercetat, dreptul de a avea un apărător sau de a nu da nici o declarație, acesta fiind audiat în lipsa apărătorului, așa cum rezultă din declarația domnului avocat Uscov L., care a semnat ulterior o declarație, prin care se arată că învinuitul își menține declarația olografă.
S-a susținut că hotărârea atacată nu este motivată, întrucât judecătorul nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra probatoriului, limitându-se în a prelua unele afirmații din declarațiile denunțătorului, fără a le corobora cu probele administrate.
De asemenea, s-a invocat eroarea de fapt, în legătură cu valoarea probantă pe care a dat-o judecătorul fondului înregistrării audio și video din data de 06.04.2012.
Prin Decizia penală nr.82/P/24.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a hotărât:
„În baza art.380 Cod procedură penală raportat la art.332 alin.2 Cod procedură penală admite apelul declarat de apelantul-inculpat D. G. –fiul lui M. și E., născut la data de 03.05.1975 în C., domiciliat în C., ., ..C, ., județul C., CNP_, împotriva sentinței penale nr.578/28.12.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală apelată și dispune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la competența după calitatea persoanei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu - avocat A. A. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C.”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel C. și inculpatul D. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Procedând la soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, a pronunțat decizia nr.506/12.02.2013 în dosarul nr._ :
„Admite recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel C. împotriva deciziei penale nr.82/P din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza în vederea continuării judecării apelului declarat de inculpatul D. G., la Curtea de Apel C..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. G. împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă recurentul inculpat D. G. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel C. rămân în sarcina statului”.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că față de calitatea inculpatului D. G. de director de școală generală, pe care o avea în momentul săvârșirii infracțiunii, pentru care a fost trimis în judecată, competența materială de efectuare a urmăririi penale revenea, prin raportare la disp. art.1 din Legea nr.78/2000 și art 13 din OUG nr.43/2002, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală Anticorupție, conform art.45 Cod pr.penală, anterior dispoziții încălcate, care atrăgeau nulitatea absolută a urmăririi penale.
După . 01 febr.2014 a noului cod de procedură penală, ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, sancțiunea nulității absolute, în cazul încălcărilor dispozițiilor referitoare la competența, după materie, este limitată doar la situația încălcării, competenței materiale a instanței de judecată, nu și a organelor de urmărire penală, astfel cum prevede art.281 Cod pr.penală în vigoare.
Ca atare, având în vedere că potrivit legii noi, printre cazurile care atrag nulitatea absolută nu se mai regăsește și încălcarea competenței materiale a organelor de urmărire penală - Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia penală atacată, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel C., pentru continuarea judecării apelului.
În apel, după casare, cauza a revenit la Curtea de Apel C. cu același număr de înregistrare, respectiv_ .
Apelantul inculpat D. G. a criticat soluția fondului pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul, prin apărător, a invocat următoarele critici:
Greșita aplicare a legii penale mai favorabile, sens în care se solicită schimbarea încadrării juridice din art.254 alin.1 și 2 Cod penal din 1968, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, în art.289 alin.1 Cod penal, rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.5 Cod penal.
În subsidiar s-a cerut schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin.1 și 2 Cod penal din 1968, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, în art.256 alin.1 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal.
Se mai critică un alt aspect de nelegalitate a hotărârii atacate, respectiv măsura interzicerii inculpatului de a exercita funcția de profesor într-o instituție publică de învățământ public.
Față de criticile aduse, se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri de achitare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.d, întrucât nu există situația premisă specifică infracțiunii de luare de mită.
În aceea ce privește infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art.256 Cod penal din 1968, solicită achitarea inculpatului D. G., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, în raport de disp. art.4 din noul Cod penal, care dezincriminează această faptă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr.578/28.12.2012 prin prisma criticilor aduse de inculpat și sub toate aspectele prevăzute de art.417 alin.1, 2 Cod pr.penală, curtea constată că apelul formulat de inculpatul D. G. este nefondat pentru considerentele care urmează a fi analizate:
În referire la primul motiv de apel, curtea constată că după pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpatului la 01 febr.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, adoptat prin Legea nr.286/2009.
Conform art.5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică cea mai favorabilă.
Cu privire la acest articol, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.256/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial partea I nr.372/20.05.2014,a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că disp. art.5 din Codul penal sunt constituționale, în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Condițiile de aplicare a legi penale mai favorabile, astfel cum rezultă din dispoziția legală mai sus enunțată, sunt: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului; legea penală să fie în vigoare la data când urmează să se aprecieze cu privire la legea penală mai favorabilă; toate legile să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează, sau sancționează diferit, fapta comisă.
Curtea constată că atât codul penal din 1969, cât și noul cod penal incriminează infracțiunea de luare de mită, iar acesta din urmă sancționează diferit infracțiunea de luare de mită, apreciem că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.5 Cod penal.
În ceea ce privește criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, instanța, în raport de aspectul condițiilor de incriminare, trebuie să analizeze deosebirile dintre legile succesive, comparându-le atât din punct de vedere al conținutului infracțiunii, forma de bază sau calificată, urmând să fie considerată mai favorabilă legea care prevede unele condiții pentru existența faptei ca infracțiune, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu există ca infracțiune.
De asemenea, se vor analiza și deosebirile, sub aspectul condițiilor de urmărire și judecată, de tragere la răspundere penală, precum și sub aspectul sancțiunilor.
Față de acest criteriu, compararea legilor se va face prin observarea limitelor de pedeapsă, urmând a se avea în vedere atât pedeapsa principală, cât și pedepsele accesorii și complementare, natura pedepsei principale, conținutul pedepselor accesorii și complementare, condițiile de aplicare ale acestora, precum și examinarea tuturor elementelor privitoare la pedeapsă și la mijloacele legale de individualizare.
Prin compararea celor două legi penale succesive, respectiv codul penal din 1968 și noua reglementare penală, curtea constată că fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în primă instanță, este incriminată și de noul cod penal, respectiv în art.289.
Examinând, în concret, cele două reglementări penale ale infracțiunii de luare de mită, instanța constată că, potrivit art.254 Cod penal din 1968, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de luare de mită, este închisoarea de la 3 la 12 ani, cu interzicerea unor drepturi, dacă fapta a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control.
Luarea de mită prevăzută în noul cod penal în art. 289, este pedepsită cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
În ceea ce privește pedeapsa complementară curtea observă că în codul penal anterior, pedeapsa interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv art. 64 lit. c era facultativă – la aprecierea instanței.
În noul cod penal, art. 67 al. 2 pedeapsa complementară este obligatorie. Curtea constată că în ceea ce privește infracțiunea analizată codul penal din 1968 este legea penală mai favorabilă, și în ce privește pedepsele accesorii, circumstanțele atenuante și modalitatea de executare a pedepsei, care prevede și suspendarea condiționată.
Analizând în concret limitele de pedeapsă și efectele circumstanțelor atenuante, curtea observă că art. 289 cod penal prevede, după aplicarea atât a circumstanțelor atenuante prev. de art. 72 al. 2 lit. b cod penal, dar și prev. art. 308 referitoare la săvârșirea de către alte persoane, decât funcționarii publici – situație în care limitele de pedeapsă se situează între 1 ani și 4 luni închisoare și 4 ani și 6 luni închisoare.
În raport de dispozițiile vechiului cod penal, după reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului se înscrie între 3 luni și 3 ani. Sub acest aspect se constată că legea penală mai favorabilă este legea veche.
De asemenea, în referire la Legea nr.78/2000, privind prevenirea, descoperirea și funcționarea faptelor de corupție – art. 6, reținute în sarcina inculpatului, curtea observă că s-au adus modificări prin Legea nr. 187/2012, de aplicare a legii privind codul penal, prin art. 79 pct. 1 și în raport de aceste dispoziții se reține că reglementarea veche este cea favorabilă inculpatului.
Curtea apreciază că și cea de a doua cerere de schimbare a încadrării juridice, respectiv din art. 254 alin.1 și 2 Cod penal din 1968, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, în art.256 alin.1 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, nu este întemeiată.
În mod greșit inculpatul, prin apărător, a apreciat că discuția referitoare la eventualele foloase necuvenite cerute de inculpat a avut loc în etapa a doua. Dimpotrivă, probele dosarului dovedesc că această discuție s-a purtat anterior înscrierii minorului la școală.
Printr-o analiză coroborată și completă, instanța fondului, având în vedere transcrierile înregistrărilor din mediul ambiental, a tras concluzia că discuțiile s-au purtat la data de 30 martie 2012, când s-a făcut referire la eventuale foloase care urmau să fie date după înscrierea copilului la școală - discuții cu trimitere la ziua de vineri și la o altă zi, în care se arată, în contextul declarațiilor date în cauză, reieșind că inculpatul a fost apelat după sfârșitul programului, imediat după ce denunțătorul a sunat-o pe martora Anefi Icbal, când s-a purtat și o convorbire între aceasta și inculpat.
În dezacord cu susținerile apelantului, din declarația martorei F. I. D., soția denunțătorului, reiese că au avut loc convorbiri cu inculpatul, stabilindu-se condițiile inițiale ale înscrierii, deși ulterior nu a mai existat o solicitare expresă a acestuia, întrucât rămăseseră valabile condițiile inițiale.
Relatează martora că, de la martora Anefi Icbal, a aflat care sunt aceste condiții pentru înscrierea minorului la școală, în clasa pregătitoare, respectiv contribuția părinților, pe care trebuia să o dea pentru inculpat, pentru fondul școlii, astfel cum s-a reținut corect în situația de fapt de prima instanță.
Așadar, din probatoriile existente la dosar și analizate temeinic de Tribunalul C., rezultă că, condițiile privind înscrierea s-au stabilit înainte de înscrierea minorului.
Într-o altă ordine de idei, curtea nu poate primi critica inculpatului, care vizează exercitarea atribuțiilor de control ale inculpatului și în raport de care se justifică schimbarea încadrării juridice.
Curtea reține, cum bine a apreciat și instanța fondului, că fapta imputată inculpatului a fost săvârșită în exercitarea atribuțiilor de verificare a condițiilor de înscriere, care derivă din exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice analizate.
Pe fondul cauzei, curtea apreciază că, printr-o analiză judicioasă a ansamblului probator administrat, prima instanță a stabilit, în mod corect, situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.
Din perspectiva situației de fapt, s-a reținut în mod corect că în cursul anului 2012, inculpatul D. G. îndeplinea funcția de director la școala generală nr.39 „N. Toniza” din C. și a fost desemnat președintele Comisiei de înscriere în clasa I și în clasa pregătitoare pentru anul școlar 2012-2013, prin decizia nr.87/01.02.2012 al Inspectoratului General Școlar C..
Această decizie s-a dat în aplicarea ordinului Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului nr.3064 din 19.01.2012, prin care s-a aprobat metodologia privind cuprinderea copiilor în clasa pregătitoare și în clasa I pentru anul școlar 2012-213, precum și calendarul înscrierii, cu reguli și condiții, etape de înscriere.
Remarcăm că martora Anefi Icbal se cunoștea cu inculpatul D. G., întrucât era directoare la școala generală nr.11 C., având întâlniri profesionale, iar soțul acesteia, Anefi Berkant, este coleg de serviciu cu martorul denunțător F. L., ambii fiind angajați la Societatea de Transport Maritim „Maiersc” și lucrând pe aceeași navă.
Martora F. I. D., soția martorului denunțător, are funcția de judecător la Tribunalul C. și împreună au 2 copii, un fiu V., care în anul 2012 împlinea vârsta pentru înscrierea în clasa pregătitoare și o fetiță mai mică.
Având în vedere că martorul denunțător avea o activitate profesională care implica absența din domiciliu, de toate problemele legate de creșterea și educarea copiilor se ocupa, în principal, mama acestora, astfel că aceasta a hotărât înscrierea minorului într-o clasă pregătitoare de la Școala Generală „N. Toniza” din C., din apropierea domiciliului acesteia. Astfel că, într-o discuție purtată cu martora Anefi Icbal, pe care o cunoștea, aceasta i-a promis că va discuta cu inculpatul în sensul înscrierii minorului în clasa pregătitoare la școala „N. Toniza”.
În urma unor convorbiri telefonice repetate, martora Anefi Icbal a asigurat-o că sunt locuri disponibile la această școală și că poate să se ducă să își înscrie copilul. Pe data de 22.03.2012 martora F. I. D. s-a prezentat la secretariatul școlii și a înscris copilul, aflând că numărul de solicitări de înscriere este mai mare decât locurile disponibile.
În acest context, martora a dorit să vorbească cu directorul școlii D. G., însă negăsindu-l la școală, a sunat-o pe martora Anefi Icbal, aducându-i la cunoștință situația legată de numărul de copii înscriși.
La aproximativ o săptămână de la înscriere, respectiv 29-30.03.2012, martora Anefi Icbal a sunat-o pe F. I. D. comunicându-i că s-a întâlnit întâmplător cu D. G., care i-a spus că mai există un loc disponibil, pe care ar putea fi înmatriculat copilul F. V. L., cu condiția ca părinți să avanseze o sponsorizare de 1000 lei pentru școală și să remită sume de bani și directorului adjunct al școlii. Întâlnirea dintre Anefi Icbal și D. G. este confirmată de declarația martorei F. I. D. și a soțului L., precum și de însuși inculpatul, în declarația sa, când arată că martora Anefi Icbal s-a prezentat la școală cu scopul de a discuta despre posibilitatea înmatriculării minorului, precizând că discuția a avut loc la data de 29.03.2012.
În urma aflării sumelor pe care trebuiau să le remită inculpatului, martorul F. L. s-a deplasat a doua zi, vineri 30.03.2012 la școala „N. Toniza”, în scopul de a verifica dacă cele relatate de martora Anefi Icbal sunt reale, discuție care a avut loc și în cadrul căreia inculpatul nu a făcut vreo solicitare explicită, însă atunci când F. L. a ridicat această chestiune, a spus că despre „atenție” urmează să vorbească după data de 02.04.2012, când vor fi înmatriculați copiii în etapa a doua a procedurii și când vor fi afișate listele.
Din declarațiile martorelor C. G. și D. L., rezultă că după finalizarea etapei I a procedurii de înscriere, care nu îl privea pe minorul F. V. L., au rămas necompletate 7 locuri, completate în mod aleatoriu, prin luarea la întâmplare a altor copii care nu îndeplineau criteriile de înscriere în etapa a doua, printre care s-a regăsit și copilul F. V. L..
La data de 02.04.2012, când s-a deplasa la școală pentru a consulta listele, martorul denunțător F. L., a constatat că fiul său era înscris pe liste și nu a mai făcut nici un demers pentru a-l contacta pe directorul D. G..
Din declarațiile soților F., reiese că pe data de 05.04.2012 sau 06.04.212, la 3-4 zile după afișarea listelor, Anefi Icbal a contactat-o pe F. D., spunându-i că D. G. îl așteaptă vineri, la școală, pe F. L..
Declarațiile martorilor F. L. și F. D. sunt confirmate prin discuțiile telefonice preliminare purtate între F. D. și Anefi Icbal și de desfășurătorul convorbirilor telefonice purtate în perioada martie 2012 de pe telefoanele acestor martore, din care rezultă multitudinea convorbirilor, perioada mare în care martora Anefi a acceptat să se implice cu maximă diligență în rezolvarea problemei martorei F. D..
De asemenea, convorbirile telefonice coroborate din data de 19.03.2012, dintre Anefi și D., pe de o parte, Anefi și D. pe de altă parte, confirmă împrejurarea că Anefi Icbal l-a contacta telefonic pe inculpat pentru a se interesa de situația înscrierii la școală și pentru a-i comunica informațiile necesare martorei F. D..
Discuțiile telefonice succesive din 29.03.2012 dintre Anefi Icbal, F. D. și Anefi Icbal, D. G., susțin declarațiile soților F. și al martorei Anefi, conform căreia în ziua de 29.03.2012 martora Anefi Icbal i-a comunicat F. D. că s-a întâlnit cu D. G..
Din probele dosarului rezultă că, în ziua de 29.03.2012 s-au purtat trei convorbiri telefonice între Anefi Icbal și F. D. și una între Anefi și D. G., iar în ziua de 05.04.2012, între Anefi Icbal și D. G. și Anefi Icbal și F. D..
În mod corect Tribunalul C. a reținut că numărul și durata convorbirilor telefonice dintre Anefi și D., coroborate cu succesiunea dintre acestea și convorbirile dintre Anefi și F. D. - în aceleași zile și la diferențe foarte mici între ele - precum și faptul că convorbirile mai lungă s-au purtat seara, infirmă susținerile martorei Anefi Icbal, conform cărora întâlnirile avute cu D. G. s-au făcut în scopul rezolvării unor probleme de serviciu care vizau modul de ținere a contabilității școlilor, de același centru contabil, ceea ce nu este credibil, având în vedere momentul când s-au purtat, seara, și faptul că cei doi nu au fost în măsură să precizeze, concret, problemele contabile discutate.
La data de 06.04.2012, soții F. au luat hotărârea de a denunța cererea inculpatului, după ce martora Anefi Icbal le-a transmis solicitarea de a se întâlni, în acea zi, la școală, făcut în modalitatea descrisă de prima instanță și că inculpatul a fost surprins având asupra sa 200 dolari USD și 150 euro, cu inscripția „mită”.
Constatând că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele impuse de disp. art.396 alin.2 Cod,pr.penală, în sensul că dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, întemeiat, prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de disp. art.254 alin.1 Cod penal, rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 în cauză, având în vedere că probele dosarului au dovedit, cu certitudine, că inculpatul a pretins, în calitate de director al școlii „N. Toniza” din C. la datele de 29.03.2012 și 05.04.2012 sumele de 1500 lei pentru el, 1000 de lei pentru directorul adjunct și 1000 lei cu titlul de sponsorizare a școlii, iar la data de 060.4.2012, a primit de la martorul F. L. sumele de 200 de dolari USD și 150 euro pentru a-și efectua atribuțiunile de serviciu în ce privește înscrierea copilul F. V. L. la clasa pregătitoare la școala „N. Toniza”.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, curtea constată că prima instanță a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor în materie, ținând seama de faptul că inculpatul este infractor primar, împrejurare folosită ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, prin aplicarea art.74 lit.a Cod penal din 1968, că are un comportament social bun, comportament procesual corect, că a conștientizat consecințele penale ale faptei sale, că pronunțarea hotărârii prezintă un avertisment pentru acesta, astfel ca, în viitor, să nu se mai regăsească în câmpul infracțional.
În concluzie, curtea constată că regimul sancționator aplicat inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, suspendare condiționate, prev. de art.81-82 Cod penal din 1968, a fost corect dozat, fiind apt să conducă la realizarea scopului și finalităților pedepsei, acela de reeducare a inculpatului, de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, astfel cum sunt stabilite prin disp. art. 52 alin.1, 2 Cod penal din 1968.
Față de critica adusă hotărârii fondului, privind măsura interzicerii inculpatului de a exercita funcția de profesor într-o instituție publică de învățământ public, curtea apreciază că, în raport de periculozitatea faptei comise, în calitatea sa de director, profesor de educație fizică și sport, inculpatul și-a încălcat obligațiile de serviciu, făcând dovada unei probități morale îndoielnice, în raport de această profesie.
Ca atare, câtă vreme inculpatul poate profesa în instituții de învățământ private, nu poate fi primită critica acestuia în sensul că nu are unde să muncească.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, curtea, în baza art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. G., împotriva sentinței penale nr.578/28.12.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat A. A., în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. G. –fiul lui M. și E., născut la data de 03.05.1975 în C., domiciliat în C., ., ..C, ., județul C., CNP_, împotriva sentinței penale nr.578/28.12.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat A. A., în cuantum de 50 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.06.2014.
Președinte de Complet, Judecător,
A. I. M. U.
Grefier,
C. A.
Jud. fond T.V.G.
Red.dec.jud.M.U./4 ex./24.10.2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 589/2014. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
