Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 561/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 3881/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 561/P
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror - V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTROIA TULCEA, împotriva sentinței penale nr. 746/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, privind pe intimatul - inculpat Ș. D., CNP_, fiul lui A. G. și A. M., născut la data de 10.05.1975 în Măcin jud. Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 din Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data 29 septembrie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 746/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 196 alin. 2 și 3 NCP, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b și c și art.76 alin.1 lit.e din Codul penal anterior, condamnă pe inculpatul Ș. D., fiul lui A. G. și A. M., născut la data de 10.05.1975 în Măcin jud. Tulcea domiciliat în Tulcea, ., ., ., cetățean român, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b și c și art.76 alin.1 lit.d din Codul penal anterior, condamnă pe inculpatul Ș. D. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b) Cod penal anterior, raportat la art. 5 NCP, contopește pedepsele de 5 luni închisoare și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul Ș. D. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 81 alin. 1 Cod penal anterior, raportat la art. 5 NCP și art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal, după trecerea căruia condamnatul va fi reabilitat de drept, în baza art. 86 Cod penal anterior, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune și nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 359 Cod proc. pen. anterior, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.438-439 N.C.proc.civ., în ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată-partea civilă T. M., consfințește tranzacția încheiată la data de 14.01.2014 între aceasta și asigurătorul S.C. A.-Reasigurare Astra S.A., potrivit conținutului tranzacției care este următorul:
„TRANZACȚIE
încheiată astăzi 14.01.2014 între
1.PĂRȚILE
S.C. A.-Reasigurare ASTRA S.A., cu sediul in București, .. 3, . 3., nr. de ordine in R.C. J/40/ 305/1991, cod unic de inregistrare_, autorizata de de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, RA-005, reprezentata prin Dl. Av. D. G. - in baza împuternicirii nr._ din data de 26.09.2013.
D-nul. T. M., domiciliat în Tulcea, ., județul Tulcea, legitimat cu CI. ., nr._, eliberat de SPCLEP TULCEA, la data de 01.06.2012, cod numeric personal (CNP)_ in calitate de persoana prejudiciata, reprezentata prin D-nul Avocat Barau T.. conform imputernicirii nr. 183 din 14.01.2014, legitimat cu CI. ., nr_ eliberat de SPCLEP Tulcea la data de 20.03.2008 cod numeric personal (CNP)_.
Prin prezenta tranzacție, având în vedere prevederile art.55 alin.4 din Legea nr. 136/1995, părțile convin, în temeiul art. 2267 si urm. C.civ., următoarele:
2.OBIECTUL TRANZACȚIEI
Plata de către S.C. A.-Reasigurare ASTRA S.A. a sumei de 100.000 lei (unasutamiilei), in baza poliței RCA nr ._, număr dosar penal_, număr dosar de daune AA1013DA005718 către DI T. M. prin care sunt despagubite definitiv si integral oricare si toate prejudiciile/pagubele prezente si viitoare ( cele materiale cat si cele fără caracter patrimonial - morale) suferite de Dl T. M. ca urmare a vătămării corporale produsa in accidentul din data de 26.10.2011, de către conducătorul auto STEFANITA D. al vehiculului cu nr. de înmatriculare_ aparținând S. P. SA.
OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR
1.Obligațiile D-lui T. M.
Prin primirea sumei de 100.000 lei, Dl. T. M. se obliga sa :
a) NU pretindă sume suplimentare acelora primite cu titlu de despăgubire, în baza prezentei tranzacții, pe cale judecătoreasca, arbitrala, administrativa sau prin oricare alta procedura, în nume propriu ori prin mandatari/reprezentanți si/sau prin constituirea de parte civila, în nume propriu sau prin mandatari/reprezentanți, in cazul existentei unui dosar penal deschis împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului;
b)sa restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primita de la S.C. A.-Reasigurare ASTRA S.A., in funcție de hotărârea instanței penale in ceea ce privește fapta, aptuitorul si vinovăția.
3.2.Obligațiile S.C. A.-Reasigurare ASTRA S.A.:
a) să plătească suma de 100.000 (unasutamii) lei cu titlu de despăgubiri care acoperă integral toate prejudiciile / pagubele suferite de Dl T. M. atat cele materiale cat si cele Iară caracter patrimonial - morale), în termen de 20 zile lucrătoare de la semnarea prezentei tranzacții.
4.DISPOZIȚII FINALE
4.1.Prin primirea sumei de 100.000 ( unasutamii) lei, Dl T. M. declară că a fost despăgubită integral si definitiv pentru toate prejudiciile, atat cele materiale cat si cele fără caracter patrimonial - morale, suferite in urma accidentului menționat la pct. 2 și nu mai are nici un fel de pretenții prezente sau viitoare de la S.C. A.-Reasigurare ASTRA S.A, asigurat si/sau persoana vinovata .
4.2.Plata sumei de 100.000 lei se va efectua în contul deschis de Dl T. M. la: RAIFFEISEN BANK Agenția Tulcea cod IBAN RO92RZBR_5414.
4.3.Prezenta tranzacție este încheiată intuitu personae, nici una dintre părți neavând dreptul să transmită în orice mod vreun drept sau vreo obligație izvorând din tranzacție.
încheiata azi 14.01.2014, în trei exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.
S.C. A.-Reasigurare ASTRA S.A Domnul/Doamna
An D. GrozavuTucaliuc M.
Reprezentant legal,
Av. B. T.
Semnături indescifrabile”.
Admite acțiunea civilă a Spitalului Județean de Urgență C..
În temeiul art. 19 NCPP și art. 397 NCPP, raportat la art. 998 cod civil anterior, obligă asigurătorul S.C. A.-Reasigurare Astra S.A., la plata sumei de 3658,69 lei, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, către partea civilă S. Județean de Urgență C..
În temeiul art. 274 alin. (1) NCPP, obligă pe inculpat la plata sumei de 240 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 26.10.2011, inculpatul și partea vătămată T. M. își desfășurau activitatea de serviciu constând în colectarea deșeurilor menajere pe raza municipiului Tulcea împreună cu alți doi colegi, numiții M. V. și S. G., având meseria de gunoieri.
Se reține faptul că inculpatul, în vârstă de 38 de ani și partea vătămată T. M., în vârstă de 58 de ani, au fost colegi de muncă în cadrul S.C. S. P. S.A. Tulcea, societate care desfășoară activități de salubrizare a municipiului Tulcea în baza licenței nr. 0449 din data de 25.03.2009 și a certificatului de înregistrare . nr._ din data de 17.03.2008. S. are un număr de 151 angajați și este dotată cu 10 autogunoiere, 4 tractoare cu remorci, 1 încărcător frontal, o autoutilitară și o autospecială. Inculpatul a fost angajat la S.C. S. P. S.A Tulcea în baza contractului individual de muncă nr. 136/26.10.2007 având meseria de tractorist, iar la data de 01.11.2008 a devenit șofer în cadrul aceleiași instituții. Partea vătămată T. M. a fost angajată la aceeași societate în baza contractului individual de muncă nr. 34/26.10.2007 având meseria de gunoier.
În jurul orelor 12:00, la data de 26.10.2011, echipa din care făcea parte inculpatul Ș. D. s-a deplasat cu autogunoiera la intersecția străzii Scării cu . municipiul Tulcea pentru a ajunge la punctul de colectare a deșeurilor menajere de lângă Școala de meserii. La data respectivă, inculpatul conducea autogunoiera cu numărul de înmatriculare_, autovehicul special N2 de tipul TGL12180.4X2BL Mazzocchia, iar în cabina vehiculului se aflau, alături de el, martorii M. V. și S. G.. Partea vătămată T. M. se afla pe scara din spatele mașinii, ținându-se de mânerele special montate.
Autovehiculul condus de inculpat a fost oprit pe . a fi efectuată o manevră de mers înapoi pentru a intra pe . de a ajunge la pubelele amplasate lângă Școala de meserii. În momentul în care mașina a fost oprită, partea vătămată a coborât de pe scara din spate, fiind văzută pentru câteva secunde în oglinda retrovizoare de către inculpat. După ce nu l-a mai văzut pe T. M. în oglinda respectivă, inculpatul Ș. D. a efectuat o manevră de mers înapoi pe o distanță foarte scurtă, fără însă a porni sistemul de avertizare sonoră, iar partea vătămată care se afla exact în spatele gunoierei, a fost lovită în zona picioarelor, a căzut cu fața în jos suferind un traumatism cranio-cerebral care a condus la pierderea cunoștinței și imediat a fost călcată cu o roată a mașinii pe piciorul drept. În acele momente, prin zonă a trecut martorul T. M. care a văzut victima întinsă pe jos chiar în spatele mașinii și a perceput în mod nemijlocit atunci când mașina de gunoi a rulat peste piciorul părții vătămate. Martorul s-a pierdut cu firea pentru câteva secunde, însă imediat și-a revenit, a mers la cabina inculpatului, a bătut cu palma în portieră și a strigat: „Vezi că ți-ai călcat colegul!”. Inculpatul a oprit de urgență mașina, a coborât împreună cu cei doi martori și toți trei au văzut faptul că victima era cu membrul inferior drept sub o roată a autovehiculului, astfel că inculpatul a urcat din nou la volan, a deplasat mașina spre înainte și apoi a acordat ajutor părții vătămate pentru a împiedica hemoragia abundentă pe care aceasta o suferise.
Martorul ocular T. M., a apelat numărul de urgență 112 și la fața locului s-a prezentat în aprox. 7 minute, un echipaj al ambulanței care a transportat victima la S. Județean de Urgență Tulcea. Partea vătămată T. M. a fost internată în această unitate spitalicească în perioada 26.10._11, fiind supusă unei intervenții chirurgicale de urgență constând în amputație coapsă dreaptă treimea inferioară, iar în perioada 07.12._11, a fost internată la S. C. Județean de Urgență C. cu diagnosticul „tromboembolism pulmonar acut”.
La data internării sale în S. Județean de Urgență Tulcea, respectiv 26.10.2011, orele 17:40, victimei T. M. i-au fost recoltate probe biologice și s-a stabilit că prezenta o alcoolemie de 0,50 g%0 alcool pur în sânge. T. M. a fost examinat medico - legal în cadrul Serviciului Județean de Medicină - Legală Tulcea la data de 28.02.2012 și s-a stabilit că prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu sau/și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, a necesitat îngrijiri medicale timp de 65 – 70 zile de la data producerii și prezintă amputație post – traumatică membrul inferior drept care constituie infirmitate fizică permanentă. Prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 291 din data de 19.03.2012 eliberată de Casa Teritorială de Pensii Tulcea – Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității din Muncă, s-a stabilit faptul că partea vătămată T. M. are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, fiind încadrat în gr. II de invaliditate.
Inculpatului Ș. D. i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, imediat după accident, iar în urma analizelor a rezultat că nu consumase băuturi alcoolice.
Inculpatul nu a respectat în calitate de angajat - conducător auto la S.C. S. P. S.A. Tulcea, obligațiile și măsurile stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă având drept consecință producerea unei vătămări corporale din culpă victimei T. M., întrucât la momentul efectuării manevrei de mers înapoi pe o distanță foarte scurtă, nu a pornit sistemul de avertizare sonoră, iar partea vătămată care se afla exact în spatele gunoierei, a fost lovită în zona picioarelor.
Fapta inculpatului Ș. D. de a produce printr-un accident rutier, vătămarea corporală a părții vătămate T. M. căreia i s-a produs o infirmitate fizică permanentă – întrunește elementele constitutive la infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Fapta, astfel cum a fost descrisă era reglementată de art.184 alin.2 și 4 cod penal din 1969.
Actualmente fapta este prevăzută de art.196 alin.2 și 3 raportat la art.194 alin.1 lit.a Cod penal.
În condițiile în care, potrivit noului cod penal, fapta de vătămare corporală din culpă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă (față de prevederile codului penal din 1969, care reglementau doar pedeapsa închisorii) – urmează ca noile prevederi penale să fie avut în vedere în continuare, întrucât constituie lege penală mai favorabilă (conform art.5 cod pen.).
De asemenea, fapta de a nu fi respectat în calitate de angajat - conducător auto la S.C. S. P. S.A. Tulcea, obligațiile și măsurile stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă având drept consecință producerea unei vătămări corporale din culpă victimei T. M., întrucât la momentul efectuării manevrei de mers înapoi pe o distanță foarte scurtă, nu a pornit sistemul de avertizare sonoră, iar partea vătămată care se afla exact în spatele gunoierei, a fost lovită în zona picioarelor, constituie infracțiunea prev. de art. 38 al. 1, 2 din Legea nr. 319/2006.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită inculpat, instanța a dispus aplicarea unei pedepsei, ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv:
a. împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite :
Inculpatul conducea autogunoiera cu numărul de înmatriculare_, autovehicul special N2 de tipul TGL12180.4X2BL Mazzocchia, nefiind sub influența băuturilor alcoolice. Autovehiculul condus de inculpat a fost oprit pe . a fi efectuată o manevră de mers înapoi pentru a intra pe . de a ajunge la pubelele amplasate lângă Școala de meserii. În momentul în care mașina a fost oprită, partea vătămată a coborât de pe scara din spate, fiind văzută pentru câteva secunde în oglinda retrovizoare de către inculpat. După ce nu l-a mai văzut de T. M. în oglinda retrovizoare, inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi pe o distanță foarte scurtă, fără însă a porni sistemul de avertizare sonoră, iar partea vătămată care se afla exact în spatele gunoierei, a fost lovită în zona picioarelor, a căzut cu fața în jos suferind un traumatism cranio-cerebral care a condus la pierderea cunoștinței și imediat a fost călcată cu o roată a mașinii pe piciorul drept.
Se reține faptul că, la data internării sale în S. Județean de Urgență Tulcea, respectiv 26.10.2011, orele 17:40, victimei T. M. i-au fost recoltate probe biologice și s-a stabilit că prezenta o alcoolemie de 0,50 g%0 alcool pur în sânge.
b. starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită ; natura și gravitatea rezultatului produs ; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit :
Momentul de neatenție a inculpatului a determinat vătămarea corporală a numitului T. M., căruia i-a fost produsă o infirmitate fizică permanentă.
c. natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului
Potrivit cazierului judiciar, inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.
d. conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal:
Inculpatul a cooperat cu organele judiciare, regretând în mod sincer cele întâmplate. La momentul producerii accidentului, după ce a fost anunțat de martorul ocular T. M. despre faptul că îl lovise pe colegul său, inculpatul a oprit de urgență mașina, a coborât împreună cu ceilalți doi martori, colegi ai inculpatului, și toți trei au văzut faptul că victima era cu membrul inferior drept sub o roată a autovehiculului. Ulterior, inculpatul a urcat din nou la volan, a deplasat mașina spre înainte și apoi a acordat ajutor părții vătămate pentru a împiedica hemoragia abundentă pe care aceasta o suferise.
e. nivel de educație, vârstă, stare de sănătate, situație familială și socială Inculpatul se află integrat în societate ; acesta este angajat în calitate de conducător auto la S.C. S. P. S.A. Tulcea.
În ceea ce privește modalitatea de executare a acestor pedepse, având în vedere motivele expuse, instanța a apreciat că scopul sancționator și educativ al acestora poate fi atins și fără a se dispune executarea efectivă a pedepsei, prin suspendarea condiționată, conform art. 81 Cod Penal.
Împotriva sentinței penale nr. 746/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, care a solicitat soluționarea cauzei prin aplicarea globală a legii penale, dat fiind că prima instanță a procedat la combinarea legilor penale, contrar deciziei nr. 285/2014 a Curții Constituționale; s-a apreciat că legea nouă este mai favorabilă.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 378 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului Ș. D., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, chestiuni care nici nu au făcut obiect de critică în prezentul apel.
Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de 26.10.2011, ora 12:00, inculpatul Ș. D., conducând autogunoiera cu numărul de înmatriculare_, autovehicul special N2 de tipul TGL12180.4X2BL Mazzocchia, a produs părții vătămate T. M. o vătămare corporală din culpă, care a avut drept consecință o infirmitate permanentă fizică ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice și a măsurilor de prevedere referitoare la exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Așa cum a reținut prima instanță, inculpatul Ș. D. a efectuat o manevră de mers înapoi pe o distanță foarte scurtă, fără însă a porni sistemul de avertizare sonoră, iar partea vătămată care se afla exact în spatele autovehicului, a fost lovită în zona picioarelor, a căzut cu fața în jos suferind un traumatism cranio-cerebral care a condus la pierderea cunoștinței și imediat a fost călcată cu o roată a mașinii pe piciorul drept. Partea vătămată T. M. a suferit leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu sau/și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, a necesitat îngrijiri medicale timp de 65 – 70 zile de la data producerii și prezintă amputație post – traumatică membrul inferior drept care constituie infirmitate fizică permanentă. Prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 291 din data de 19.03.2012 eliberată de Casa Teritorială de Pensii Tulcea – Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității din Muncă, s-a stabilit faptul că partea vătămată T. M. are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, fiind încadrat în gr. II de invaliditate.
Starea de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă din data de 26.10.2011, procesul verbal de cercetare din data de 02.04.2012 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Tulcea, înscrisuri, certificatul medico-legal nr. 94/28.02.1012 emis de SJML Tulcea, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 727/C/21.11.2011 emis de SML Tulcea, declarațiile martorilor M. V., I. S., declarațiile părții vătămate T. M., declarațiile inculpatului Ș. D..
Prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului Ș. D. săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 și art. 38 alin. 1,2 din Legea nr. 319/2006, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Prima instanță a apreciat că pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă se impune reținerea dispozițiilor din Noul Cod penal, respectiv art. 196 alin. 2,3 Cod penal, care are caracterul unei legi penale mai favorabile, comparativ cu infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968.
Astfel, a fost reținută legea nouă pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, dar pentru această infracțiune au fost aplicate și dispoziții ale legii vechi, cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,b,c Cod penal din 1968.
Pentru infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1,2 din Legea nr. 319/2006 a fost reținută ca lege mai favorabilă legea penală anterioară, astfel că în ansamblu prima instanță a combinat dispozițiile din legile penale succesive.
Înainte de a proceda la analiza legii penale mai favorabile, se impune a se analiza corecta încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul Ș. D..
În sarcina inculpatului Ș. D. s-a reținut că a săvârșit o faptă unică, însă datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor care le-a produs întrunește elementele constitutive a două infracțiuni prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 și art. 38 alin. 1,2 din Legea nr. 319/2006, fiind în prezența unui concurs ideal de infracțiuni. Reținerea concursului ideal de infracțiuni ( reglementat de Codul penal din 1968, dar care nu mai este legiferat și în actualul Cod penal ) rezultă atât din rechizitoriu, cât și din hotărârea primei instanțe, întrucât s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 33 lit. b Cod penal.
Cu toate că în sarcina inculpatului a fost stabilită o faptă unică, totuși pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa au fost reținute forme de vinovăție diferite. Pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 ( în prezent art. 196 alin. 2,3 Cod penal ) s-a reținut că a fost săvârșită din culpă. Pentru infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1,2 din Legea nr. 319/2006 nu a fost indicată forma de vinovăție, dar din încadrarea juridică menționată reiese implicit că a fost reținută forma de vinovăție a intenției, dat fiind că în varianta prev. de art. 38 alin. 1,2 din Legea nr. 319/2006 infracțiunea se comite numai cu intenție directă sau indirectă.
În aliniatul 4 al art. 38 din Legea nr. 319/2006 se prevede că „faptele prevăzute la alin. (1) și (3) săvârșite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă”. Așadar, dispozițiile aliniatului 4 indică în mod cert că faptele de la aliniatele 1 și 2 se comit numai cu intenție.
În condițiile în care inculpatul Ș. D. a comis o faptă unică, care însă întrunește elementele constitutive a două infracțiunii, forma de vinovăție pentru ambele infracțiuni este identică. Unicitatea faptei are drept consecință și unicitatea formei de vinovăție, nefiind posibilă existența a două poziții psihice distincte pentru aceeași faptă.
În sarcina inculpatului Ș. D. nici nu ar fi posibilă reținerea formei de vinovăție a intenției directe sau indirecte, din împrejurările comiterii faptei rezultând că acesta nu a urmărit sau acceptat producerea rezultatului, atitudine psihice specifică formei de vinovăție a intenției. Este necontestat că inculpatul a acționat din culpă simplă, deoarece trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale.
În condițiile în care inculpatul a acționat din culpă, încadrarea juridică a faptei de nerespectare a obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă este cea prev. de art. 38 alin. 1,2,4 din Legea nr. 319/2006.
Ca atare, verificarea legii penale mai favorabile se va realiza în raport de încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpat, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 și art. 38 alin. 1,2, 4 din Legea nr. 319/2006 ( în varianta anterioară datei de 01.02.2014 ).
De asemenea, analizarea legii penale mai favorabile se va realiza fără luarea în considerare a circumstanțelor atenuante, în mod greșit reținute de prima instanță, care de altfel nici nu a motivat reținerea circumstanțelor atenuante.
Conform art. 74 alin. 1 lit. a-c Cod penal din 1968 pot constituie circumstanțe atenuante judiciare:
a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii;
b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea.
În biografia inculpatului Ș. D. curtea nu identifică date deosebite de cele ale unei persoane obișnuite, respectiv este căsătorit, aveau un loc de muncă, nu are antecedente penale, are studii medii, însă aceste date normale pentru orice persoane nu justifică reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968.
Nu se poate reține nici stăruința depusă de inculpat pentru repara paguba pricinuită, întrucât repararea pagubei s-a realizat de asigurător, iar ajutorul dat de inculpat imediat după accident pentru a opri hemoragia este insuficient pentru a aplica dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968.
În mod greșit a fost reținută și circumstanțe prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1968, întrucât inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, ci doar a regretat urmarea produsă și s-a prezentat în fața organelor judiciare, însă aceste ultime două elemente, pe fondul negării vinovăției, exclud posibilitatea aplicării circumstanței atenuante judiciare.
În referire la aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009), care necesită examinarea noilor dispoziții pentru a stabili legea care este mai favorabilă inculpatului, întrucât prevederile art. 5 Cod penal obligă la aplicarea legii penale mai favorabile, atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.
În art. 5 alin. 1 Cod penal se prevede că „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Urmare a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, urmează ca stabilirea legii penale mai favorabile să se realizeze conform criteriului evaluării globale.
Conform legii vechi, fapta inculpatului D. M. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 ( pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani ) și art. 38 alin. 1,2, 4 din Legea nr. 319/2006 - în varianta anterioară datei de 01.02.2014 ( pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la un an sau cu amendă ).
În actualul Cod penal, infracțiunea de vătămare corporală din culpă are corespondent în art. 196 alin. 2,3 Cod penal și este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Se constată că infracțiunea este pedepsită mai ușor în actualul Cod Penal, numai în măsura în care instanța se orientează către pedeapsa amenzii penale, astfel că actuala reglementare are caracterul unei legi penale mai favorabile exclusiv în această ipoteză.
În măsura în care instanța se orientează către aplicarea pedepsei închisorii, nu se constată diferențe între cele două legi penale succesive, din punct de vedere al condițiilor de existență a infracțiunii și a limitelor de pedeapsă.
Prima instanță a stabilit în mod corect că infracțiunea comisă, prin gravitate și urmările deosebite produce, impun aplicarea pedepsei închisorii, astfel că din perspectiva pedepsei nu se poate considera că legea nouă este mai favorabilă. În mod greșit prima instanță a considerat că legea nouă este mai favorabilă doar pentru că se prevede alternativ pedeapsa amenzii penale, dat fiind că identificarea legii penale mai favorabile se realizează în concret, în raport de pedeapsa efectiv aplicată, iar nu prin referire la pedeapsa alternativă prevăzută de legea penală, dar care în concret nu este aplicată inculpatului. Astfel, dacă inculpatului Ș. D. nu i se aplică în concret pedeapsa amenzii penale pentru infracțiunea de vătămate din culpă, nu se poate reține legea nouă ca fiind mai favorabilă, urmând a se analiza alte criterii ce țin de modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni și individualizarea executării pedepsei.
Infracțiunea prev. de 38 alin. 1,2,4 din Legea nr. 319/2006 era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la un an sau cu amendă. La 01.02.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care prin art. 183 abrogă articolele art. 37,38 din Legea nr. 319/2006. Însă infracțiunea nu a fost dezincriminată, ci este incriminată de art. 350 alin. 1,3 Cod penal, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă.
Deși limitele de pedeapsă sunt mai reduse în legea nouă, în concret situația juridică a inculpatului Ș. D. nu ar fi mai favorabilă, în raport de pedeapsa finală ce ar rezulta. Pentru infracțiunea prev. de art. 196 alin. 2,3 Cod penal curtea ar aplica o pedeapsa de 10 luni închisoare ( cuantum identic cu cel aplicat pentru varianta în care se reține art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 ), iar pentru infracțiunea prev. de art. 350 alin. 1,3 Cod penal s-ar aplica o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar după efectuarea concursului de infracțiuni după regulile prev. de art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal ar rezulta o pedeapsă de 12 luni închisoare, superioară celei ce ar rezulta prin aplicarea legii vechi, așa cum se va arăta în continuare.
Aplicând regulile legii vechi, precum și criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1968, curtea apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1,2,4 din Legea nr. 319/2006, urmând că prin efectuarea concursului de infracțiuni, după regulile art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968, să se aplice pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, fără aplicarea unu spor.
Curtea consideră necesară aplicarea unor mai severe decât cele stabilite de prima instanță, luând în considerare urmările faptei comise de inculpat și atitudinea acestuia de negare a responsabilității pentru rezultatul produs.
În această apreciere curtea reține că, potrivit art. 72 Cod penal din 1968, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Fapta inculpatului Ș. D. prezintă un grad ridicat de pericol social, în condițiile în care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a părții vătămate, care a rămas cu infirmitate fizică permanentă, prin amputația post-traumatică a membrului inferior drept; partea vătămată și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă pierdută, fiind încadrat în gr. II de invaliditate. Consecințele faptei impun o sancționare corespunzătoare, chiar și în condițiile unor date personale favorabile pentru inculpat, în acest fel asigurându-se realizarea funcțiilor și scopului pedepsei.
Se va menține modalitatea de individualizare a executării pedepsei, apreciind că scopul pedepsei se poate atinge și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Suspendarea condiționată a executării pedepsei este suficientă să prevină pe viitor reiterarea comportamentului infracțional de inculpat, realizarea prevenției generale și a funcției de exemplaritate a pedepsei. Trebuie menționat că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, beneficiază de suportul familiei, avea loc de muncă, a acționat din culpă, s-a prezentat constant în fața organelor judiciare.
Curtea constată că legea veche este mai favorabilă și din perspectiva modalității de individualizare a executării pedepsei închisorii.
În condițiile pronunțării unei soluții de condamnare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, ca singură alternativă prevăzută de actualul Cod penal, este vădit mai severă decât suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de legea veche, dat fiind că impune în sarcina inculpatului respectarea anumitor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, iar la expirarea termenului de încercare inculpatul nu beneficiază de reabilitarea de drept.
În cazul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 Cod penal din 1968, inculpatul nu trebuie să respecte vreo măsură de supraveghere, nu prestează o muncă în folosul comunității, iar la expirarea termenului de încercare beneficiază de reabilitarea de drept.
Comparând regimul juridic specific suspendării sub supraveghere a executării pedepsie prevăzut de art. 91 și urm. Cod penal cu cel al suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 și urm. Cod penal din 1968, apare ca evident mai favorabilă legea veche. Durata termenului de încercare nu prezintă relevanță în aprecierea legii penale mai favorabile, astfel cum se prevede în art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.
În consecință, se va proceda la condamnarea inculpatului, în condițiile mai sus descrise, prin aplicarea globală a legii penale anterioară datei de 01.02.2014.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr. 746/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen. se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1,2 din Legea nr. 319/2006 în infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1,2, 4 din Legea nr. 319/2006.
În baza art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal va fi condamnat inculpatul Ș. D. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 38 alin. 1,2,4 din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 5 Cod penal va fi condamnat inculpatul Ș. D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal din 1968 și art. 34 lit. b Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal se vor contopi pedepsele stabilite inculpatului, în final aplică inculpatului Ș. D. pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului Ș. D. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. din 1968
În baza art. 404 alin. 2 C. pr. pen. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 1,2 C. pen. din 1968 se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1968, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. din 1968 se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr. 746/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1,2 din Legea nr. 319/2006 în infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1,2, 4 din Legea nr. 319/2006.
În baza art. 184 alin. 2,4 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă inculpatul Ș. D., CNP_, fiul lui A. G. și A. M., născut la data de 10.05.1975 în Măcin jud. Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., ., ., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 38 alin. 1,2,4 din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă inculpatul Ș. D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal din 1968 și art. 34 lit. b Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal contopește pedepsele stabilite inculpatului, în final aplică inculpatului Ș. D. pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului Ș. D. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. din 1968
În baza art. 404 alin. 2 C. pr. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 1,2 C. pen. din 1968 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1968, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. din 1968 constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.09.2014.
Președinte, Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Red.jud.fondL.M.G.
Red.dec.jud.M.D.M./9 ex./20.10.2014
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 654/2014. Curtea... |
|---|
