Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 358/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 358/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 18899/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 358
Ședința publică din data de 7.04.2014
Președinte – S. P. B.
Judecător – T. L.
Grefier – I. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Curte din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. I.-T., fiul lui V. și A., născut la 2 februarie 1989 în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în comuna Mănești, ., județul Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr.116 din 20 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care:
În baza art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a fost condamnat inculpatul B. I. T. (fiul lui V. și A., născut la data de 02.02.1989, în mun. Ploiești, județul Prahova, domiciliat în com. Mănești, ., jud. Prahova, CNP_, necăsătorit, cetățenie română, fără antecedente penale, studii – școala profesională, fără loc de muncă) la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Conform art. 71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat B. I. T. asistat de avocat desemnat din oficiu B. N. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat din oficiu B. N. pentru apelantul inculpat B. I. T., arată că aceasta dorește să retragă apelul declarat.
Curtea procedează la verificarea datelor de stare civilă ale apelantului inculpat B. I.-T., fiul lui V. și A., născut la 2 februarie 1989 în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în ., județul Prahova, CNP_, CI . nr._ și constată că datele corespund celor aflate la dosar.
Apelantul inculpat B. I.-T. la interpelarea instanței, arată că dorește să-și retragă apelul declarat în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită să se ia act de manifestarea de voință a apelantului inculpat.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 116 din 20 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-au hotărât următoarele:
În baza art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a fost condamnat inculpatul B. I. T. (fiul lui V. și A., născut la data de 02.02.1989, în mun. Ploiești, județul Prahova, domiciliat în com. Mănești, ., jud. Prahova, CNP_, necăsătorit, cetățenie română, fără antecedente penale, studii – școala profesională, fără loc de muncă) la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Conform art. 71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de la data de 25.08.2012, în jurul orei 22:55, inculpatul B. I. T. după ce a accidentat-o pe partea vătămată D. L., cu autoturismul marca Dacia L., provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 zile îngrijiri medicale, a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție
În drept, această faptă a inculpatului B. I. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului", faptă prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective este realizat de acțiunea de părăsire a locului accidentului după producerea unui accident de circulație în urma căruia a fost vătămată sora sa, numita D. L..
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice la împiedicarea ori îngreunarea activității organelor judiciare în legătură cu accidentul produs. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă în sensul că, inculpatul, a urmărit împiedicarea ori îngreunarea activității organelor judiciare in legătură cu accidentul produs, decurgând din împrejurarea că a părăsit locul accidentului, nu a anunțat organele de politie și nici nu s-a prezentat imediat la cea mai apropiata unitate de politie. Perioada lungă de timp intre ora producerii accidentului și ora prezentării la poliție a condus doar la reținerea intenției directe.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 2 la 7 ani).
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care ea s-a comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere atitudinea sa fata activitatea organelor judiciare, dar și față de valorile ocrotite de legea penală, respectiv viata, sănătatea și integritatea corporală a persoanei accidentate.
Din fisa de cazier judiciar instanța a reținut lipsa antecedentelor penale. Cu toate acestea, față de conținutul concret al infracțiunii, a apreciat că lipsa antecedentelor penale nu are relevanță față de consistența circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, lit.a C.pen.
În acest sens, instanța a subliniat că împrejurările prevăzute de art.74 C.pen. nu au caracter obligatoriu, ci urmează a fi reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
Or, în cauză, lipsa antecedentelor penale nu atenuează cu nimic gradul ridicat de pericol social concret al faptei comise.
De aceea, lipsa antecedentelor penale nu constituie circumstanțe atenuante, dar vor reprezenta criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special și anume, o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării fiecăreia dintre cele două pedepse principale aplicate.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere că inculpatul s-a folosit la săvârșirea faptei de desfășurarea activității de conducător auto (fapta reținută în sarcina sa fiind săvârșită cu intenție), instanța a interzis acestuia și dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen., ca și pedeapsă accesorie alăturată celei principale.
Instanța de fond nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României).
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, care a conștientizat consecințele negative ale faptei sale, în baza art. 81 Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Față de acestea, în baza art. 71 alin.5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 359 Cod proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul B. I.-T., cauza fiind înregistrată pe rolul curții de apel la data de 10.02.2014, cu prim termen de judecată repartizat aleatoriu la 14.03.2014.
Apelantul B. I.-T., prezent personal în instanță la termenul de judecată din data de 7.04.2014, după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu a declarat că înțelege să-și retragă apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 116 din 20 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Față de manifestarea de voință a apelantului inculpat B. I.-T., exprimată de aceasta în mod liber și neechivoc, precum și dispozițiile art. 414 corob. cu art.415 alin.1 Cod proc. penală, Curtea urmează să ia act de declarația acestuia în sensul că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 116 din 20 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Văzând și dispozițiile art.275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul B. I.-T., fiul lui V. și A., născut la 2 februarie 1989 în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în ., județul Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr.116 din 20 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
S. P. B. T. L.
Grefier,
I. A.
4 ex/16.04.2014
Red./Tehnored. AI
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. S. V. M.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
| ← Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 118/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
