Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1216/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1216/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 9338/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1216
Ședința publică din data de 03 decembrie 2014
Președinte – N. E.
Judecător – S. C. I.
Grefier – G. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul N. R. V. fiul lui V. și F., născut la 24 octombrie 1978, domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 5, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 306 din 04 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Prin această sentință prima instanță a respins cererea formulată de procuror de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, dispunându-se în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. penală cu aplicarea art. 4 Cod penal, achitarea inculpatului N. R. V. pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 NCP, art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 și art. 37 lit. a) CP 1969 inculpatul N. R. V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 NCP, art. 33 lit. a) Codul penal din 1969 și art. 37 lit. a) CP 1969 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 34 lit. b Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatului N. R. V. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani de închisoare.
Conform art. 61 Cod penal 1969 s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare care i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr. 739/23 06 2011 a Judecătoriei Moreni și s-a contopit restul de 978 de zile închisoare neexecutată, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca, în final inculpatul N. R. V. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Potrivit art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b și lit. e Cod penal 1969, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88 Cod penal 1969 s-a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare timpul reținerii din data de 22.08.2014.
În fine, inculpatul N. R. V. a fost obligat la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat N. R. V., reprezentat de avocat din oficiu T. M. din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocat oficiu T. M. pentru apelantul inculpat N. R. V.și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarații, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat oficiu T. M. având cuvântul pentru apelantul inculpat N. R. V., susține că inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 306 din 04 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, fiind nemulțumit de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză, pe care o consideră prea aspră.
Întrucât acesta a recunoscut fapta, instanța de fond trebuia să dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului și să aplice pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și pe fond reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora spre minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, considerând hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Se arată că prin hotărârea apelată inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Susține că pedeapsa aplicată de instanța de fond este just individualizată, neexistând motive pentru reducerea acesteia, raportat la modalitatea de comitere a faptelor deduse judecății, poziția procesuală adoptată de inculpat și starea de recidivă a inculpatului, acesta suferind condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și ucidere din culpă.
CU R T E A
Asupra apelului de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, constată;
Prin sentința penală nr.306 din 04 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, respingându-se cererea parchetului privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. penală cu aplicarea art. 4 Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului N. R. V.(fiul lui V. și F., născut la 24 octombrie 1978, recidivist), domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 5, ., pentru infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Separat, prin aceeași sentință, inculpatul N. R. V. a fost condamnat la pedepsele de 3 ani închisoare pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere reținut și de 5 ani închisoare pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având îmbibație alcoolică peste 0,80 l/l alcool în sânge, fapte prev. și ped. de atr.86 alin.2, respectiv de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, ambele cu aplic. art. 37 lit. a), art. 33 lit. a) Cod penal 1969 comb. cu art. 5 Cod penal, aplicându-se conform art. 34 lit. b Cod penal 1969 pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani de închisoare.
În baza art. 61 Cod penal 1969 s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului N. R. V. prin sentința penală nr. 739/23 06 2011 a Judecătoriei Moreni, contopindu-se restul de 978 de zile neexecutată, cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Potrivit art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b și lit. e Cod penal 1969, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88 Cod penal 1969 s-a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare timpul reținerii din data de 22.08.2014.
În fine, inculpatul N. R. V. a fost obligat la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cauză, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin rechizitoriul nr. 4683/P/2013 din 24.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatul N. R. V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin.2, art.87 alin.1 și art.89 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep., toate cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod penal 1969, fapte comise la data de 22.08.2013, în jurul orelor 03:30.
Inculpatul nu a fost de acord să dea declarație în fața instanței, învederând că se folosește de dreptul la tăcere.
Ca urmare, s-a procedat la readministrarea probelor strânse în cursul urmăririi penale, fiind audiat martorul C. C..
Întrucât din mandatul de aducere a rezultat că martorul V. A. este plecat la munca in Kuweit, s-a dispus citirea declarației date de acesta în în prima fazaă procesuală, în ședință publică.
La cererea inculpatului N. R. V., s-a încuviințat audierea martorului C. I., probă la care acesta a renunțat în ședința publică din 2. 04. 2014.
Evaluând materialul instrumentat în dosarul cauzei, prima instanță a confirmat activitatea infracțională dedusă judecății și vinovăția N. R. V., în împrejurările descrise prin rechizitoriu.
Astfel, s-a reținut că la data de 22.08.2013, în jurul orei 03:50, Poliția Municipiului Târgoviște a fost sesizată cu privire la faptul că pe . această localitate s-a produs un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, conducătorul auto părăsind locul producerii accidentului.
Urmare cercetărilor s-a stabilit că, în timp ce conducea autoturismul marca BMW nr. AC-AU-903, pe . intersecția cu . R. V. a efectuat o manevră de întoarcere, fără să se asigure, moment în care a acroșat un autoturism taxi, marca Dacia L. nr._, în care se aflau trei persoane, rezultând avarierea celor două autovehicule.
După producerea accidentului rutier, acesta a abandonat autovehiculul propriu, părăsind în fugă, locul faptei, când și-au făcut apariția agenții de poliție.
Conform procesului verbal de cercetare la fața locului, în prezența martorului asistent F. S., cu participarea tehnicianului criminalist din cadrul Serviciului Criminalistic, s-a constatat că pe carosabil se găsește autoturismul inculpatului N. R. V., precum și autoturismul marca Dacia L. nr._, folosit pentru activitatea de taximetrie, ambele prezentând avarii.
Totodată, au fost identificați și martorii V. A., conducătorul autovehiculului acroșat și C. C., pasager al acestuia, la momentul producerii accidentului, nefiind găsit la fața locului conducătorul auto marca BMW.
Pe baza cercetărilor efectuate, s-a stabilit identitatea conducătorului auto N. R. V., el fiind depistat după aproximativ o oră de la producerea accidentului rutier, pe . fața imobilului cu nr.15.
Procedându-se la testarea acestuia cu aparatul etilotest Drager, la ore 04:46 s-a evidențiat că prezenta o concentrație de 0,82 mg/l alcool în aerul expirat.
D. consecință, inculpatul N. R. V. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde la ora 05:35 s-a recoltat prima probă biologică de sânge, folosindu-se trusa tip standard desigilată și sigilată în prezența acestuia, cu sigiliul nr._, respectiv a doua proba biologică de sânge, la interval de o oră față de prima.
În aceste condiții, prin buletinul de analiză toxicologică nr.634 din data de 22.08.2013 s-a concluzionat că acesta avea o îmbibație alcoolică de 1,50 %o alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 1,25 %o alcool pur în sânge la a doua probă.
Pe de altă parte, s-a stabilit că, prin adresa nr._ din 22.08.2013 Serviciul Rutier Dâmbovița a comunicat faptul că inculpatul N. R. V. poseda permis de conducere categoria „B” din anul 2003, însă acesta figurează la poziția „reținut”, întrucât la data de 03.03.2008 a fost implicat într-un accident rutier soldat cu victime, pe raza municipiului București, fiindu-i reținut permisul de conducere și eliberându-i-se o dovada înlocuitoare, fără drept de circulație.
În declarația dată la urmărirea penală, inculpatul N. R. V. a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că a părăsit locul accidentului rutier fără încuviințarea organelor de poliție deoarece a fost lovit de persoane necunoscute, situație în care a fost nevoit să-și asigure scăparea, la acestea adăugându-se starea de panică determinată de violențele exercitate asupra acestuia.
Apărările formulate s-au înlăturat ca nesincere, apreciindu-se că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile martorilor oculari care infirmă prezența la locul faptei a unor persoane agresive, care prin conduita lor să-l fi determinat sa comită infracțiunile deduse judecății.
S-au reținut astfel, declarațiile martorului V. A., acesta arătând că a văzut inculpatul în momentul în care s-a urcat la volanul autoturismului, însă nu a observat alte persoane care să-l urmărească ori o stare de agitație legată de aceasta, mașina demarând în trombă și acroșându-i autovehiculul, care între timp se pusese în mișcare, având pasageri.
Totodată, martorul a învederat că după producerea accidentului inculpatul N. R. V. a coborât, încercând să vină către autoturismul său, însă atunci când a remarcat prezența organelor de poliție, a fugit.
S-a reținut că aceeași atitudine a rezultat și din declarațiile martorului C. C., respectiv că după producerea coliziunii, el a coborât din autoturism, s-a îndreptat către martor, cu care a dat mâna, situație în care a perceput că emana halenă alcoolică iar în momentul în care s-a întors și a observat apropierea unui echipaj de poliție a fugit, trecându-se în urmărirea sa.
Probele testimoniale s-au coroborat cu procesele verbale de depistare și identificare, respectiv de folosire a forței, întocmite de organele de poliție, având în vedere că inculpatul N. R. V. s-a opus la reținere, în momentul în care a fost depistat de polițiștii aflați în patrulare prin acel loc.
În drept, s-a constatat că după sesizarea instanței de judecată, procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei incriminate de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, în art. 336 alin. 1 cu aplic. art. 5 din NCP, apreciindu-se că legea nouă este mai favorabilă pentru inculpatul N. R. V., care prevede sancționarea alternativă cu pedeapsa închisorii sau amenda.
S-a luat act însă, că la termenul de judecată din 04. 06, 2014 acesta a precizat căa renunță la cererea privind schimbarea încadrării juridice, având în vedere interpretarea stabilită prin decizia Curții Constituționale, în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică global și nu, prin raportare la instituții autonome.
S-a motivat că, față de cele ce preced, chiar dacă legea penală nouă este mai favorabilă prin pedepsele alternative prevăzute, dat fiind faptul că inculpatul N. R. V. este recidivist și este trimis în judecată pentru infracțiuni concurente, în cazul său, în concret, legea veche este mai favorabilă, aceasta din urmă sancționând mai blând atât recidiva, cât și concursul de infracțiuni.
D. consecință, procedând la examinarea legilor penale succesive, pentru a o determina pe cea mai favorabilă conform dispozițiilor art. 5 din NCP, prima instanță a constatat că, deși infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 (pedepsită anterior cu închisoarea de la 1 la 5 ani) este preluată în prezent în art. 336 alin. 1 Codul penal și este pedepsită alternativ(cu închisoarea de la 1 la 5 ani alternativ cu amenda), în raport cu toate instituțiile de drept penal ce se impun a fi aplicate în cauză, dar și cu modalitatea de individualizare care se va arata mai jos, legea penală mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969.
Pe de altă parte, analizându-se conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, s-a constatat că fapta de părăsire a locului accidentului, incriminată în prezent de prevederile art. 338 Cod penal, nu mai constituie infracțiune când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale.
Așa fiind, reținându-se că din actele dosarului a rezultat că accidentul produs de inculpatul N. R. V. s-a soldat doar cu pagube materiale, nefiind vătămată vreo persoană, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 4 din Noul Cod penal și în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. penală s-a dispus achitarea acestuia, întrucât fapta comisă nu mai este prevăzută de legea penală.
Cât privește celelalte două infracțiuni, la aplicarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06. 05. 2014, precum si deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate după publicarea acesteia, conform cărora nu se pot combina dispozițiile din legi penale succesive, legea penală mai favorabilă aplicându-se potrivit criteriului aprecierii globale a întregului litigiu.
S-a ținut seamă sub acest aspect, în primul rând că în speța dedusă judecății, instanța s-a orientat la aplicarea pedepsei cu închisoarea și nu, la pedeapsa cu amenda, ultima fiind considerată prea blândă în raport de pericolul social al infracțiunilor săvârșite de inculpatul N. R. V., respectiv o infracțiune de pericol, cu frecvență din ce în ce mai mare în rândul conducătorilor de autovehicule și infracțiuni care vizează valori extrem de importante, cum ar fi viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, ce se săvârșesc cu intenție directă sau indirectă, pericolul fiind potențat și de personalitatea acestuia care e recidivist, cu condamnari aspre pentru infracțiuni cu violență.
Determinarea în concret a legii penale mai favorabile s-a realizat și în raport de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, constatându-se că este mai favorabilă lege penală veche, deoarece instanța s-a rezumat la contopirea pedepselor aplicate, fără aplicarea unui spor, în timp ce, dacă ar aplica prev. art. 39 lit. b NCP, ar fi obligatorie aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă obligatoriu un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
În fine, referitor la tratamentul recidivei, s-a constatat că faptele deduse judecății au fost comise mai înainte ca pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 415/4.12.2009 a Judecătoriei Târgoviște, pentru infracțiunile de tâlhărie în formă agravantă și violare de domiciliu, precum și de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/9. 03. 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București pentru infracțiunile prev. de art. 178 alin. 1,2,3 Cod penal și art. 184 alin. 2,4 Cod penal 1969, să fi fost considerate executate, inculpatul N. R. V. fiind eliberat condiționat la 11.06. 2013, cu un rest de 978 de zile.
Ca urmare, s-a reținut că prevederile art. 39 Cod penal 1969 sunt legea favorabilă deoarece în cazul aplicării legii vechi, pedeapsa rezultantă stabilită pentru faptele deduse judecății urmează a fi contopită cu restul de pedeapsă rămas de executat ( de 978 de zile ), în timp ce conform art. 43 alin. 2 din NCP, aceasta se adaugă prin cumul aritmetic.
În consecință, în drept faptele inculpatului N. R. V., care la data de 22.08.2013, în jurul orelor 03:30, a condus autoturismul marca BMW nr. AC-AU-903, pe . municipiul Târgoviște, având dreptul de a conduce suspendat și o alcoolemie în sânge de 1,50, respectiv de 1,25 gr/l, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis și având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzute de art. 86 alin.2 și art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit.a, art. 33 lit.a și art. 34 lit. b Cod penal 1969.
Totodată, față de prev. art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod penal, conform cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitive a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1969 s-au interzis drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 teza a doua si lit. b si e Cod penal 1969.
În fine,potrivit art. 88 din același cod s-a dispus și deducerea din durata pedepsei închisorii a timpului reținerii din data de 22.08. 2014.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul N. R. V., criticând-o ca fiind netemeinică, sub aspectul individualizării pedepsei.
Deși legal citat, acesta nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar și nici nu a motivat în scris cererea de apel formulată .
Ca urmare, avocatul desemnat din oficiu, conform art.90 Cod proc. penală a susținut că pedepsele stabilite la primul grad de jurisdicție sunt prea severe, raportat la pericolul social concret relativ redus prezentat de faptele stabilite în sarcină, precum și datele personale, fiind în vârstă de 36 de ani, conduita sinceră adoptată la urmărirea penală iar sustragerea de la identificare privind evenimentul rutier produs a fost consecința puternicei tulburări determinată de atitudinea agresivă a celuilalt conducător auto și pasageri aflați în autovehiculul cu care a intrat în coliziune.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul N. R. V., desființarea sentinței în parte, în latură penală, iar în rejudecare, pe fond să se procedeze la redozarea cuantumului pedepselor judiciare, în sensul reducerii acestora spre limita minimă specială înscrisă sub textele incriminatorii.
Apelul este fondat.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 417 alin. 2 și art. 418 alin. 1 NCPP, rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului N. R. V., s-au stabilit corect și în deplin acord cu probele administrate în cauză, ce au fost complet analizate și just apreciate.
S-au avut în vedere astfel declarațiile acestuia privind recunoașterea vinovăției, date în fața organelor de urmărire penală, coroborate cu procesele verbale de consemnare a actelor premergătoare efectuate în cauză conform disp.art.224 alin.3 Cod proc. penală, procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexe, raportul privind folosirea forței și mijloacelor din dotare întocmite de Poliția Municipiului Târgoviște - Biroul Rutier, rezultatul testării aerului expirat, buletinul de examinare clinică și de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 634/22.08.2013, relațiile transmise cu adresa nr._ de Serviciul Rutier din cadrul IJP Dâmbovița, precum și declarațiile martorilor V. A. și C. C..
Din evaluarea acestor mijloace de probă, concludente pentru stabilirea vinovăției în cazul infracțiunilor privind siguranța circulației pe drumurile publice, se constată ca fiind dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă că, deși avea reținut permisul de conducere categoria B, eliberându-i-se o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație încă din data de 03.03.2013, implicat fiind într-un eveniment rutier pe raza municipiului București, la data de 22.08.2013 în jurul orelor 3,50, inculpatul N. R. V. a condus autoturismul marca BMW nr.AC-AU-903, pe drumurile publice din municipiul Târgoviște.
S-a probat de asemenea că, la intersecția străzilor P. C. și Fructelor, în cadrul unei manevre de întoarcere efectuate fără să se asigure, acesta a acroșat autoturismul taxi marca Dacia L. nr._ condus regulamentar de martorul V. A. care transporta 3 pasageri, între care și martorul C. C., evenimentul rutier având ca urmare avarierea celor două vehicule și intervenția serviciului rutier din cadrul IPJ Târgoviște.
Pe de altă parte, din documentația medicală întocmită de unitățile sanitare competente precum și buletinul de analiză toxicologică întocmit de SMLJ Dâmbovița rezultă că la momentul coliziunii, inculpatul N. R. V. s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, prezentând o îmbibație în sânge de peste 1,25 g%0 (orele 05,35 – 1,50 gr/l, respectiv orele 06,35 – 1,25 gr/l).
În drept, consecință a modificărilor intervenite în incriminarea faptelor contra siguranța circulației pe drumurile publice, mai înaintea judecării definitive a prezentei cauze, atari acte materiale realizează conținutul legal al infracțiunilor concurente de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având îmbibație alcoolică peste 0,80 l/l alcool în sânge, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere reținut, prev. de atr.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal 1969, și art. 5 alin.1 Cod penal, fapta constând în părăsirea locului accidentului în urma căruia s-au produs exclusiv pagube materiale, nemairegăsindu-se în prevederile noului cod penal, pus în aplicare la 01.02.2014, prin Legea nr.187/2002 modificată.
Având în vedere mențiunile efectuate în fișa de antecedente penale se constată că în mod corect prima instanță a stabilit că faptele au fost comise în stare de recidivă după condamnare conform art.37 alin.1 lit.a Cod penal 1969, respectiv în perioada termenului de încercare prev. de art. 61 din același cod, pentru pedeapsa rezultată de 7 ani închisoare aplicată pentru sentința penală nr.739/25.06.2011 a Judecătoriei Moreni, în care s-au contopit și pedepsele stabilite pentru infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 lit. a, b, alin.2/1 lit. a, b, c, precum și art.192 alin.2 Cod penal 1969, aplicate prin sentința penală nr.413/14.12.2009 a Judecătoriei Târgoviște (arestat 15.02.2009 – liberat condiționat la 11.06.2013 cu un rest de 978 zile închisoare).
Cât privește pedepsele de 3 ani închisoare, respectiv de 5 ani închisoare,- maximul special prevăzut sub textele incriminatorii -, stabilite la primul grad de jurisdicție, pentru faptele obiect al prezentei cauze, la exercitarea controlului jurisdicțional se constată că într-adevăr acestea sunt prea severe, criteriile de individualizare determinate sub art.72 Cod penal 1969, recunoscute ca lege penală mai favorabilă în sensul art.5 Cod penal, interpretându-se restrictiv.
Este real că faptele reținute în sarcină au fost comise de apelantul inculpat N. R. V. la numai 2 luni după punerea în libertate condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, rezultată din contopirea altor pedepse aplicate pentru infracțiunile de tâlhărie calificată, violare de domiciliu, ucidere din culpă și vătămare corporală gravă din culpă, stabilite prin sentințele penale pronunțate în cursul anului 2011 iar pentru prinderea și identificarea privind activitatea infracțională desfășurată la 22.08.2013 s-a impus efectuarea unor operațiuni de investigație specifice de către Serviciul Rutier al IPJ Dâmbovița.
Având în vedere însă, valorile îmbibației alcoolice determinate prin analiza mostrelor de sânge recoltate, la circa două ore după comiterea evenimentului rutier, ora la care a pus în circulație autoturismul pe drumurile publice, când de principiu, traficul pietonal ori rutier se apreciază ca fiind relativ redus, consecințele prejudiciabile patrimoniale minore produse în cadrul coliziunii, dar și faptul că, deși nu este obligatorie, s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 978 zile închisoare neexecutată din sentința penală nr. nr.739/25.06.2011 a Judecătoriei Moreni, Curtea apreciază că atât funcția retributivă, cât și prezervarea ordinii publice pot fi realizate prin pedepse situate sub limita maximă specială .
Aceasta cu atât mai mult cu cât starea de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpatului N. R. V. este atrasă de infracțiuni de altă natură, respectiv fapte comise contra patrimoniului și domiciliului persoanei.
Rezultând așadar că, sub aspectul individualizării pedepselor, hotărârea primei instanțe este netemeinică, Curtea va admite apelul exercitat de acesta, va proceda la desființarea în parte în latură penală, iar în rejudecare, pe fond, conform art.421 pct.2 lit.a Cod proc. penală se va pronunța o nouă hotărâre.
Astfel, după descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, în componentele sale, se va dispune reducerea pedepselor principale stabilite la primul grad de jurisdicție pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului N. R. V., iar conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal 1969 se va aplica pedeapsa cea mai grea destabilită, menținându-se revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 739/23 iunie 2011 a Judecătoriei Moreni.
De asemenea, în baza art. 61 Cod penal 1969 se va contopi acest rest cu pedeapsa rezultantă anterior menționată, urmând ca în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Separat de cele ce preced, la efectuarea din oficiu a controlului de legalitate, Curtea constată că netemeinic, prima instanță a apreciat că în cazul apelantului inculpat se impune și aplicarea pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. e) Cod penal 1969, respectiv interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator.
Din examinarea antecedentelor sale penale, cât și a activității infracționale, obiect al prezentei cauze, rezultă că prin modalitatea de operare acesta nu a lezat valori sociale ocrotite de legea penală ori legea civilă și care l-ar face nedemn pentru încredințarea unor astfel de atribuții de supraveghere parentală sau patrimonială.
Așa fiind, constatându-se că și sub acest aspect sentința apelată este greșită, în rejudecare, pe fond, se va dispune limitarea pedepsei accesorie aplicată inculpatului N. R. V. în sensul că, potrivit art. 71 alin. 1 Cod penal 1969 se va interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969, înlăturându-se dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. e) din același cod.
În baza art. 88 Cod penal 1969 se va deduce din durata pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare și timpul reținerii din data de 22 august 2013, măsură dispusă prin ordonanța emisă la aceeași dată de Poliția municipiului Târgoviște.
Restul dispozițiilor sentinței apelate se vor menține, apreciindu-se că sunt juste și conforme legii.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul N. R. V. fiul lui V. și F., născut la 24 octombrie 1978, domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 5, ., . împotriva sentinței penale nr. 306 din 04 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Desființează în parte, în latură penală, sentința primei instanțe și rejudecând pronunță o nouă hotărâre în sensul că:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului N. R. V., în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal și 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal 1969, stabilite în cauză și 978 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 739/23 iunie 2011 a Judecătoriei Moreni.
Modifică pedepsele principale stabilite pentru faptele deduse judecății, în sensul reducerii acestora de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal și de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal 1969 aplică inculpatului N. R. V. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Menține revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 739/23 iunie 2011 a Judecătoriei Moreni și în baza art. 61 Cod penal 1969 contopește restul de 978 zile închisoare neexecutată cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul N. R. V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Limitează pedeapsa accesorie aplicată inculpatului conform art. 71 alin. 1 Cod penal 1969, în sensul interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969, înlăturându-se dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. e) din același cod.
Conform art. 88 Cod penal 1969 deduce din durata pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare timpul reținerii din data de 22 august 2013, măsură dispusă prin ordonanța emisă la aceeași dată de Poliția municipiului Târgoviște.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul N. R. V., din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
N. E. S. C. I.
Fiind în CO semnează
Președinte complet
Grefier,
M. G.
Fiind CO semnează
P. grefier,
Red. NE/Tehnored. RV
3 ex. / 29.12.2014
Dosar fond nr._ Judec. Târgoviște
Judec. fond G. L.
Operator de date cu caracter personal /Notificare nr. 3113/2006
| ← Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 431/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 946/2014.... → |
|---|
