Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 448/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 2412/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 448
Ședința publică din data de 26.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte – G. C.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de către condamnatul C. N. R., fiul lui I. și Glicenia, născut la 29.10.1977 în Câmpina, județul Prahova, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 883/11.08.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de către condamnat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat C. N. R., personal, aflat în stare de deținere și asistat de avocat din oficiu N. M., în substituire pentru avocat din oficiu T. M., desemnată în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 26.09.2014, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.89 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu al contestatorului–condamnat C. N. R., aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta.
Contestatorul-condamnat, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a criticilor pe care înțeleg să le invoce în combaterea și în susținerea hotărârii primei instanțe.
Avocat N. M., având cuvântul pentru contestatorul-condamnat C. N. R., susține contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 883/11.08.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de către condamnat.
Arată că în această cauză, condamnatului i-a fost admisă contestația cu privire la pedeapsa complementară aplicată și există autoritate de lucru judecat întrucât pe aceeași chestiune sa mai pronunțat o instanță anterior, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, considerând că hotărârea atacată este legală și temeinică și arată că contestatorului i s-a mai admis o contestație la executare cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, la Tribunalul D., în dosarul nr. 163/2014.
Astfel, există identitate de temei legal, motive și apărări și se impune respingerea contestației formulate de către condamnat.
Contestatorul-condamnat C. N. R., având ultimul cuvânt, arată că nu i s-a aplicat legea penală mai favorabilă cu privire la pedeapsa principală și, astfel, consideră că este admisibilă această contestație.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că prin sentința penală nr. 883/11.08.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de către condamnatul C. N. R., fiul lui I. și Glicenia, născut la 29.10.1977 în Câmpina, județul Prahova, CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr._ /21.05.2014, condamnatul C. N. R., fiul lui I. și Glicenia, născut la 29.10.1977 în Câmpina, județul Prahova, CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, prin reducerea pedepsei la care a fost condamnat.
Din oficiu, instanța a solicitat Penitenciarului Mărgineni, înaintarea, la dosar, a copiei mandatului de executare a pedepsei închisorii și a fișei de evaluare.
Prin adresa din data de 11.08.2014, s-a comunicat tribunalului copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32/2012 din data de 21.02.2014, emis de Tribunalul Dâmbovița și fișa de evaluare a condamnatului.
Totodată, a fost înaintată la dosar copia sentinței penale nr.163/17.02.2014 pronunțată de către Tribunalul D. prin care a fost admisă sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C. și redusă pedeapsa complementară aplicată condamnatului.
Prima instanță a reținut că, potrivit disp. art. 599 alin. 5 Cod procedură penală, cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, temei legal, de motive și de apărări.
Având în vedere că pentru petentul condamnat C. N. R., s-a formulat deja contestație la executare vizând aplicarea legii penale mai favorabile, contestația fiind soluționată definitiv, prin sentința penală nr. 163/17.02.2014 a Tribunalului D., existând identitate de persoană, temei legal și motive, între acest dosar și dosarul nr._ al Tribunalului D., în temeiul art. 595, 598 alin. 1 lit. d), 599 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 6 Cod penal, instanța de fond a respins contestația formulată de către acesta ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termenul legal, condamnatul C. N. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a beneficiat de dispozițiile legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa principală, care nu a fost dedusă în mod corespunzător, fiind redusă numai pedeapsa complementară.
S-a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și aplicarea legii penale mai favorabile și în privința pedepsei principale.
Curtea, examinând sentința contestată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constată că prezenta contestație nu este fondată după cum se va arăta în continuare:
Condamnatul-contestator se află în executarea unei pedepse cu închisoarea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, respectiv a pedepsei de 23 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.24/24.01.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița .
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. 1 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În mod judicios instanța de fond a observat însă, că, în privința contestatorului, nu pot deveni aplicabile aceste dispoziții deoarece legea penală mai favorabilă a fost examinată în limitele prevăzute de art.6 Cod penal, anterior pronunțării sentinței contestate.
Astfel, prin sentința penală 163/17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă contestația la executare formulată conform art.23 din Legea 255/2013 rap. la art.595 Cod procedură penală și art.6 Cod penal, fiind redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor aplicate condamnatului C. N. R., de la 8 ani la 5 ani, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței de condamnare (filele 17-18 dosar fond).
Așa fiind, cum în mod expres în această sentință rămasă definitivă prin necontestare la 25.02.2014, se precizează că din examinarea legii penale mai favorabile rezultă că aceasta este aplicabilă numai în ceea ce privește pedeapsa complementară nu și pedeapsa principală, rezultă că examinarea aplicabilității art.6 cod penal s-a realizat deja în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În atare situație, nu mai este posibilă o nouă analiză a acelorași dispoziții legale în cadrul unei alte contestații la executare, cum este cea de față, autoritatea de lucru judecat fiind incidentă în speță și împiedicând aplicarea din nou a disp. art.6 Cod penal, care au fost deja analizate și aplicate în cazul condamnatului.
În consecință, curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, neexistând cauze legale de reformare a acesteia, astfel încât contestația va fi respinsă ca nefondată, conform art.425/1 pct.7 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art.275 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de către condamnatul C. N. R. împotriva sentinței penale nr. 883/11.08.2014 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului avocatului din oficiu al contestatorului, în sumă de 100 lei, din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2014.
Președinte,Grefier,
G. C. S. A.
Red. G.C.
Tehn.grefier S.A, MM
5 ex/15.10.2014
D.F. nr._, Tribunalul Dâmbovița.
JF. R. R..
Operator de date cu caracter personal nr. 4058
Notificare nr. 3113/2006
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
