Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 946/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 1874/283/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 946
Ședința publică din data de 08 octombrie 2014
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr.83/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria P., prin care, în baza dispozitiilor art.5 din Codul penal, instanța de fond a stabilit ca lege penală mai favorabilă inculpatului dispozitiile Codului penal din 1969 și ale OUG nr. 195/2002: art.85 alin.1, art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal din 1969.
În temeiul art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal din 1969 și făcând aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen, a fost condamnat inculpatul S. R., (fiul lui natural și I., născut la data de 02.05.1987 în mun. Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în com. Șotânga, ., județul Dâmbovița, fără studii, fără ocupație, CNP_) la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.
Conform art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu art.33 lit.a Cod penal din 1969 și, făcând aplicarea art.396 alin.10 C.proc. pen, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.
Potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu art.33 lit.a Cod penal din 1969 și făcând aplicarea art.396 alin.10 Cod de procedura penala, a fost condamnat acelasi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) luni închisoare.
Conform art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza disp. art.82 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Potrivit art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate în baza art.71 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 150 lei, onorariul aparatorului din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justitiei rămânand în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit intimatul inculpat S. R..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 Cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria P. și critică sentința pronunțată de Judecătoria P., pentru motive de netemeinicie, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond.
Astfel, se apreciază de către unitatea de parchet că aplicarea unei pedepse rezultante de numai 8 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, este mult prea mică față de pericolul social concret produs prin săvârșirea celor trei infracțiuni și că instanța ar fi trebuit să aplice un spor.
Consideră că la individualizarea pedepsei trebuia avut în vedere nivelul ridicat al alcoolemiei inculpatului, împrejurarea că acesta nu are deprinderile unui conducător auto, precum și faptul că, în timpul urmăririi penale, a încercat să indică organele de urmărire penală în eroare cu privire la faptul că a condus autoturismul pe drumurile publice, fapt esențial pentru încadrarea celor trei fapte ca infracțiuni. La stabilirea pericolului social concret al infracțiunilor comise de către inculpat trebuie observat și faptul că în urma accidentului produs a rezultat accidentarea gravă a inculpatului care a avut nevoie de o lună de zile de spitalizare.
Prin urmare, formulează concluzii în sensul admiterii apelului, desființării sentinței pronunțate de Judecătoria P., iar în rejudecare să se reindividualizeze pedeapsa sub aspectul cuantumului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.83 din data de 01 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria P., în baza dispozitiilor art.5 din Codul penal, s-a stabilit ca lege penală mai favorabilă inculpatului dispozițiile Codului penal din 1969 si ale OUG nr.195/2002: art.85 alin.1, art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal din 1969.
În temeiul art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1969 și făcând aplicarea art.396 alin.10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul S. R., fiul lui natural și I., născut la data de 02.05.1987 în mun. Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în com. Șotânga, ., județul Dâmbovița, fără studii, fără ocupație, CNP_, la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.
Conform art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu art.33 lit.a Cod penal din 1969 și, făcând aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.
Potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu art.33 lit.a Cod penal din 1969 și făcând aplicarea art.396 alin.10 Cod de procedura penala, a fost condamnat acelasi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) luni închisoare.
Conform art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art.82 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Potrivit art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate în baza art.71 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 150 lei, onorariul aparatorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justitiei rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.1225/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. R., pentru savarsirea unor posibile infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat în circulație, în condițiile în care nu era posesor al permisului de conducere și avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapte prevăzute de art.85 alin.1, art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.b Cod Penal.
În actul de sesizare s-a reținut că, în ziua de 25.06.2013 organele de poliție din cadrul Poliției oraș P. au fost sesizate cu privire la faptul că pe DJ 712 pe raza comunei Vulcana P., jud. Dâmbovița, a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a numitului S. R. care a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște. Din cercetările ulterioare efectuate în cauză a rezultat faptul că, în cuprinsul aceleiași zile, inculpatul, neposesor de permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, i-a solicitat martorului Mitac G. E. să-l transporte cu mopedul aparținând socrului inculpatului până la domiciliul unei persoane din . unde acesta trebuia să recupereze un ATV. Martorul s-a conformat solicitării inculpatului, iar ulterior intrării acestuia în posesia ATV-ului, cei doi au plecat fiecare conducând câte un autovehicul, ultimul conducând ATV-ul, iar primul mopedul, acest lucru întâmplându-se în jurul orelor 1720-1740. La un moment dat, în timp ce ATV-ul rula cu viteză pe DJ 712 pe raza localității Vulcana P., inculpatul a pierdut controlul autovehiculului care a intrat într-un cap de pod, iar ulterior s_a răsturnat. Inculpatul a suferit în aceste împrejurări leziuni, fiind condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște în vederea acordării de îngriji medicale.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice la orele 1840 și 1940, rezultând îmbibații alcoolice de 1,70 g/l alcool pur în sânge și respectiv 1,60 g/l alcool pur în sânge. Din verificările ulterioare a rezultat că ATV-ul condus de inculpat nu este înmatriculat în circulație, iar acesta nu este posesor al permisului de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut în parte săvârșirea faptelor, arătând că a consumat băuturi alcoolice, a condus ATV-ul, însă nu pe un drum public, ci pe un drum aflat la liziera de lângă Tabăra S.-Mărgineanca, la . ar fi oprit ATV-ul, apărare care nu a fost reținută, având în vedere aspectele care rezultă din materialul probator administrat și din împrejurarea că locul producerii accidentului a fost identificat de martor și de planșele fotografice efectuate de către organele de poliție.
Situația de fapt mai sus menționată este susținută cu următoarele mijloace de probă: declarații învinuit/inculpat S. R., declarațiile martorului Mitac G. E., proces-verbal de constatare a infracțiunii, buletin examinare toxicologică-alcoolemie, planșe fotografice, înscrisuri (adresa RAR de eveluare tehnică, fișă internare medicală).
Instanța de fond, în procedura de cameră preliminară, a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat și nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate.
În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art.346 alin.2 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.1225/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. privind pe inculpatul S. R. trimis în judecată în stare de libertate pentru savarsirea unor posibile infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat în circulație, în condițiile în care nu era posesor al permisului de conducere și avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapte prevăzute de art.85 alin.1, art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.b Cod Penal și s-a dispus începerea judecății cauzei cu citarea inculpatului pentru termenul din 20.05.2014.
Referitor la poziția procesuală a inculpatului, instanța de fond a făcut aplicarea art.375 și art.396 alin.10 Cod proc. penală, întrucât în faza de urmarire penală, inculpatul a recunoscut și regretat fapta (inițial în parte), iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a precizat că nu dorește administrarea unor probe suplimentare în apărare.
Judecătoria a dispus citarea inculpatului pentru termenul de judecata din data de 20.05.2014, acesta prezentându-se în instanță, recunoscând faptele și solicitând judecarea sa conform procedurii speciale prev. de art.375 Cod proc. penală.
Instanța de fond, având în vedere dispozițiile art.375 C.pr.pen., a constatat că inculpatul a solicitat ca judecata să se se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestuia (fila 20). Prin raportare la declaratia inculpatului, prima instanță a admis cererea acestuia și a procedat la soluționarea cauzei în procedura simplificată.
Inculpatul a solicitat depunerea de înscrisuri în circumstanțiere (fila 23).
În ceea ce privește soluționarea acțiunii penale, conform art.396 alin.10 Cod proc. penală, când judecata s-a desfășurat în condițiile recunoașterii învinuirii, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat, limitele de pedeapsă prevazute de lege în cazul pedepsei inchisorii reducându-se cu o treime (iar în cazul pedepsei amenzii, cu o patrime).
A reținut că fapta a fost recunoscută de inculpat prin declarația dată în faza de urmarire penală și apoi în fața instanței de judecată.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat în circulație, în condițiile în care nu era posesor al permisului de conducere și avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapte prevăzute de art.85 alin.1, art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal, respectiv de art.334, 335 si 336 cu aplicarea art.38 alin.1 din noul Cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunilor, constând într-o acțiune de conducere a unui autoturismului (atv) pe drum public, având o îmbibație alcoolică peste limita legală și fără ca acesta să fi fost înmatriculat. Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptelor.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor lor, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și urmărind producerea acestui rezultat.
Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile sale, care sunt coroborate cu ansamblul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, prima instanță a reținut, conform art.5 Cod penal, că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, conform disp. art.12 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod penal, s-a aplicat potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În privința pedepselor principale, pentru identificarea legii mai favorabile, s-au comparat limitele minime și maxime de pedepsă, iar dacă acestea variază asimetric, este identificată legea mai favorabila în raport de datele concrete ale cauzei.
În conditiile în care elementele constitutive ale infractiunii sunt aceleași sub ambele prevederi legale și limitele pedepsei cu închisoarea sunt identice, instanța de fond a apreciat că prevederile legii speciale și ale codului penal anterior sunt mai favorabile inculpatului, în condițiile în care normele prevăzute pentru concursul de infractiuni nu prevăd sporul obligatoriu. Chiar dacă pentru două dintre infractiuni, legiuitorul a prevazut posibilitatea aplicarii amenzii penale, instanta de fond a apreciat, prin raportare la circumstantele concrete ale cauzei, că inculpatului nu i se poate aplica o astfel de pedeapsă.
Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fiecare infracțiune în parte.
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului prezintă pericol social, însă, a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, care a fost raportată la lipsa antecedentelor penale așa cum reiese din fișa de cazier judiciar.
Instanța de fond nu a reținut circumstante atenuante inculpatului, avand in vedere nivelul ridicat al alcoolemiei, lipsa antecedentelor penale conducând însă la aplicarea unei pedepse la nivelul noului minim special.
În baza dispozitiilor art.5 din Codul penal, s-a stabilit ca lege penală mai favorabilă inculpatului dispozițiile Codului penal din 1969 și ale OUG nr.195/2002: art.85 alin.1, art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal din 1969.
Astfel, potrivit art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal din 1969 și făcând aplicarea art.396 alin.10 C.proc. pen., prima instanță a condamnat inculpatul așa cum s-a arătat mai sus.
Conform art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că potrivit art.71 alin.2 C.pen. aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art.64 litera a,b si c C.pen intervine de drept in cazul aplicarii pedepsei inchisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art.8 din Convenția pentru apararea drepturilor și libertaților fundamentale și art.3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțată în cauzele Hirst v. Marea Britanie si S. si Parcalab v. Romania, jurisprudenta cu caracter general obligatoriu, potrivit art.20 din Constitutie raportat la art.46 din Conventie, instanta de fond a interzis inculpatului doar acele drepturi prev de art.64 C.p fata de care inculpatul s-a facut nedemn de a le mai exercita. Astfel, fata de pericolul social dovedit in savarsirea faptei si fata de persoana inculpatului, instanța a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev de art.64 litera a si b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau in functii elective publice și cel de a ocupa o funcție ce implică exercitiul autorității de stat. În consecinta a interzis inculpatului drepturile prev. de art.71, 64 litera a și b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege, pe durata executarii pedepsei
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a avut în vedere că prin Decizia nr.265 din 06.05.2014 a Curții Constitutionala, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.5 din Codul penal, s-a statuat ca acestea sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Curtea Constituțională a decis (și prin jurisprudenta sa anteriora) că prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni. Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă și de autorul ei.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că "Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret". Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze".
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat în contextul probelor administrate că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim privativ de libertate. Experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care, în baza art.81 Cod penal anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art.82 Cod penal anterior.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal anterior, care prevăd că, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal anterior, instanța de fond a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
De asemenea, în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 150 lei (din care 50 lei fiind aferenți fazei de urmarire penală). Onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria P., cu motivarea că sentința pronunțată de Judecătoria P. este netemeinică în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond.
Astfel, s-a apreciat că o pedeapsă rezultantă de numai 8 luni închisoare, cu suspendarea executării, este mult prea blândă față de pericolul social concret produs prin săvârșirea celor trei infracțiuni, ba chiar instanța ar fi trebuit să aplice un spor.
S-a mai arătat că la individualizarea pedepsei trebuia avut în vedere nivelul ridicat al alcoolemiei inculpatului, împrejurarea că acesta nu are deprinderile unui conducător auto, precum și faptul că în timpul urmăririi penale a încercat să inducă organele de urmărire penală în eroare cu privire la faptul că a condus autoturismul pe drumurile publice, fapt esențial pentru încadrarea celor trei fapte ca infracțiuni.
La stabilirea pericolului social concret al infracțiunilor comise de către inculpat trebuia observat și faptul că în urma accidentului produs a rezultat accidentarea gravă a inculpatului, care a avut nevoie de o lună de zile de spitalizare.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai sus, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale.
Toate aceste probe au fost însușite de inculpat cu ocazia audierii la instanța de fond, când a arătat și că recunoaște faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare și că nu dorește administrarea altor probe, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.375 Cod procedură penală, cerere care a și fost admisă de prima instanță.
Curtea mai reține că, pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, prima instanță nu a aplicat în mod corect dispozițiile art.72 Cod penal anterior, privind individualizarea pedepselor, având în vedere nivelul ridicat de alcoolemie cu care a fost depistat inculpatul, respectiv 1,70 gr.‰, ceea ce imprimă faptei un grad ridicat de periculozitate, demonstrat de altfel și de urmările produse - pierderea controlului autovehiculului, . de pod, răsturnarea și acidentarea inculpatului, care a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște în vederea acordării de îngriji medicale.
În aceste condiții, Curtea apreciază că se impune descontopirea pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente și majorarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 8 luni închisoare la 2 ani închisoare, acest cuantum fiind mai potrivit cu gravitatea în concret a acestei infracțiuni.
Pentru celelalte două ifracțiuni, Curtea apreciază că individualizarea pedepselor s-a făcut în mod corect, față de dispozițiile art.72 Cod penal anterior și de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a solicitat judecarea în procedură simplificată.
Curtea mai reține că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond este corectă, astfel că o va menține și, după aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal anterior, privind contopirea pedepselor stabilite, se va majora și termenul de încercare la 4 ani, corespunzător noii pedepse rezultante.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr.83/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o desființează în parte în sensul de mai sus.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței atacate, iar în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr.83/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o desființează în parte și pronunțând o nouă hotărâre:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului S. R., fiul lui natural și I., născut la data de 02.05.1987 în Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP:_, domiciliat în comuna Șotânga, ., județul Dâmbovița, în pedepsele componente.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal anterior, contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, cea de 2 ani închisoare.
Menține modalitatea de executare a pedepsei și majorează termenul de încercare la 4 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.10.2014.
Președinte, Judecător,
F. T. L. C.
Grefier,
R. E. B.
Red./Th.-LC/BER
4 ex./23.10.2014
Dosar fond nr._ Judecătoria P.
Judecător fond – M. O. O.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1216/2014.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
