Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 405/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-08-2014 în dosarul nr. 2128/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 405
Ședința publică din data de 14 august 2014
Președinte – C. R.
Grefier– C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul P. I., fiul lui N. și M., născut la data de 25.03.1981 în ., C.N.P._, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 693 din data de 13 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art.595 Cod proc. penală rap. la art.599 alin.5 Cod proc. penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de către condamnat, având ca obiect aplicarea „mitior lex”.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.penală a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat P. I. în stare de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu B. D. din Baroul Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. D. având cuvântul susține că i-a explicat contestatorului care au fost motivele avute în vedere de judecătorul de la fond când a hotărât respingerea, ca inadmisibilă, a cererii condamnatului, în sensul că s-a mai pronunțat o sentință într-o cauză care a avut același obiect, părți, dar acesta stăruie în contestația de față.
Solicită admiterea contestației și aplicarea legii mai favorabile, reducerea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată și menținerea sentinței penale nr. 693 din data de 13 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Cererea contestatorului formulată în fața instanței de fond a fost inadmisibilă deoarece dosarul penal nr._ înregistrat pe rolul aceleiași instanțe a avut un obiect similar, cauză soluționată prin sentința penală nr. 177/04 martie 2014.
Contestatorul condamnat P. I. având ultimul cuvântul susține că și-a recunoscut fapta, a avut un comportament adecvat la locul de deținere și solicită admiterea contestației, reducerea pedepsei cu 2/3 luni .
CURTEA
Asupra contestației penale de față,
Prin sentința penală nr.693/13.06.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, s-a hotărât:
În baza art.595 C.pr.penală rap. la art.599 alin.5 C.pr.penală
Respinge, ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul P. I. având ca obiect aplicarea “ mitior lex”.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă condamnatul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 3032/A/_ din 24.04.2014 înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, la data de 08.05.2014, Tribunalul Prahova a înaintat spre competentă soluționare cererea având ca obiect aplicarea „mitior lex”, formulată de către condamnatul P. I., aflat în Penitenciarul Mărgineni.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Dâmbovița, în conformitate cu disp. art.23 alin.8 din Legea nr. 255/2013, s-a dispus emiterea unei adrese către condamnat prin care a fost încunoștiințat cu privire la termenul stabilit pentru soluționarea cererii precum și cu privire la posibilitatea de a formula și depune la dosar concluzii scrise.
Totodată, constatându-se, în urma verificărilor efectuate în sistemul ecris, că pe rolul Tribunalului Dâmbovița a existat cauza înregistrată sub nr._ având un obiect similar, cauză soluționată prin sentința penală nr. 177/4.03.2014, s-a solicitat condamnatului să precizeze dacă insistă în soluționarea prezentei cauze, din partea acestuia, prin administrația locului de deținere fiind înaintată adresa nr. Y/_/22 mai 2014, potrivit căreia și-a manifestat intenția de a insista în soluționarea noii cereri.
In cadrul ședinței publice de la termenul din 13 iunie 2014, față de actele și lucrările dosarului, de procedura prevăzută în art. 23 alin.2 din Legea nr. 255/2013, cauza a fost reținută în vederea soluționării.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a reținut că în prezent condamnatul P. I. se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 174-176 lit. a Cod penal anterior, prin sentința penală nr. 1186/24.09.2002, pedeapsă pe care o execută în Penitenciarul Mărgineni.
S-a mai reținut totodată că pe rolul Tribunalului Dâmbovița a existat înregistrată cauza cu nr._ care a avut ca obiect cererea formulată de către același condamnat prin care a solicitat aplicarea, „mitior lex” în privința aceleiași pedepse care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 186/24.09.2002, dosar soluționat prin sentința penală nr. 177 din 04.03.2014 și prin care s-a dispus respingerea cererii, constatându-se definitiv că în privința acestuia legea penală mai favorabilă este legea sub imperiul căreia a fost condamnat, nefiindu-i aplicabile dis. art. 6 alin.1 și 6 din noul Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 599 alin.5 Cod procedură penală „Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”, dispoziții aplicabile în cauză în raport de cele mai sus reținute.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus citate s-a respins ca inadmisibilă noua cerere formulată de către condamnat și s-a aplicat în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat cu procesul penal disp. art. 275 alin.2 Cod proc. penală.
Împotriva sentinței penale nr.693/13.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a formulat contestație condamnatul P. I..
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de condamnatul P. I., reținând următoarele:
Prin sentința penală nr.177/04.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă, s- a respins contestația formulată de condamnatul P. I. având ca obiect aplicarea “ mitior lex”, constatându-se că în privința acestuia legea penală mai favorabilă este legea sub imperiul căreia a fost condamnat, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 6 alin.1 și 6 din noul Cod penal.
Prin prezenta cerere condamnatul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul recalculării pedepsei ce i-a fost aplicată și aplicarea unei pedepse mai ușoare.
Potrivit art.599 alin.5 Cod procedură penală cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
În consecință, având în vedere că prin sentința penală nr.177/04.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 în raport de pedeapsa principală aplicată condamnatului P. I., în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă solicitarea ce face obiectul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către contestatorul P. I. (fiul lui N. și M., ns. la data de 25.03.1981, persoană privată de libertate la Penitenciarul Mărgineni) împotriva sentinței penale nr.693/13.06.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei conform împuternicirii nr._/06.08.2014 se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.08.2014.
Președinte, Grefier,
C. R. C. M.
Tehnored. Jud. C.R.
4 ex./ 20.08.2014
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. S. N.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 489/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
