Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 412/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 14832/200/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 412
Ședința publică din data de 16 aprilie 2014
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de partea civilă . București, cu sediul în București, ..51, sector 1 și inculpatul C. D., fiul lui G. și D., născut la data de 13.09.1942 în ., cu același domiciliu, CNP_, împotriva sentinței penale nr.182 din data de 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care acesta din urmă a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de loviri și alte violențe, prev. de art.180 alin.2 Cod penal anterior și o infracțiune de distrugere, prev. de art.217 alin.1 Cod penal anterior, a cărei executare a fost suspendată condiționat conform disp. art.81-83 Cod penal.
În latură civilă, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 1 leu despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată H. M., 10.752,04 lei despăgubiri civile către . București și 1001,35 lei către S. Județean de Urgență B., reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate B. A. L..
Totodată, s-a luat act că partea vătămată Boroșanu A. L. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul acestuia fiind acoperit de asigurător.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat C. D. personal, lipsă fiind apelanta parte civilă . București, intimații părți civile H. M. și S. Județean B. și intimatul persoană vătămată B. A. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul inculpat C. D. și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații ale părților, în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile declarate de partea civilă . București și inculpat în stare de judecată și acordă cuvântul acestuia din urmă în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.
Apelantul inculpat C. D., având cuvântul, după expunerea pe larg a situației de fapt, susține că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat de prima instanță, motiv pentru care solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, achitarea.
Precizează apelantul inculpat că își menține declarațiile pe care le-a dat atât în fața instanței de fond cât și la organele de poliție, în sensul că nu a lovit pe niciuna din persoanele vătămate, dimpotrivă, el este cel care a fost agresat, provocându-i-se o leziune prin tăiere, la mână. În aceste împrejurări, de furie, a lovit cu o coadă de furcă, o singură dată, parbrizul mașinilor aflate în zona unde s-a produs incidentul.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele. Susține că acele critici invocate de inculpat în ședința publică de astăzi sunt nefondat, situația de fapt și de drept fiind corect reținută de magistratul fondului, fiind confirmată de probele administrate în cauză.
În ceea ce privește calea de atac exercitată de partea civilă, se solicită admiterea, desființarea hotărârii de fond, în parte, în latură civilă, iar prin noua decizie ce se va adopta să se admită cererea de despăgubiri formulată de această parte civilă, în cuantumul solicitat la prima instanță.
Apelantul inculpat C. D., având ultimul cuvântul, arată că recunoaște doar comiterea faptei de distrugere, însă nu și pe cele de lovire.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.182 din data de 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B., a fost condamnat inculpatul C. D., fiul lui G. și D., născut la data de 13.09.1942 în ., cu același domiciliu, CNP_, cetățean român, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, după cum urmează:
- în baza art.180 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de loviri și alte violențe săvârșită în dauna părții vătămate B. A. L., în data de 17.06.2011.
- în temeiul art.180 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de loviri și alte violențe săvârșită în dauna părții vătămate H. M., în data de 17.06.2011.
- în baza art.217 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere săvârșită în dauna părții vătămate B. A. L., în data de 17.06.2011.
Conform disp. art.33 lit.a Cod penal din 1969, a constatat că cele trei infracțiuni sunt concurente și în baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal din 1969, cu referire la art.12 din Legea nr.187/2012, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Potrivit disp. art.81 - 82 și art.71 alin.5 Cod penal din 1969, raportat la art.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepselor pe o durată de 2 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare.
În baza art.404 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art.83 și art.84 Cod penal din 1969.
În temeiul disp. art.19 cu referire la art.397 Cod procedură penală și la art.1349, 1357 cod civil a fost obligat inculpatul la plata a 1 leu despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată H. M., la 10.752,04 lei despăgubiri civile către . București și la 1001,35 lei către S. Județean de Urgență B., reprezentând cheltuieli spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate B. A. L..
De asemenea, s-a luat act că partea vătămată B. A. L. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul acestuia fiind acoperit de asigurător.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.3153/P/2011 din 22.08.2013, înregistrat sub nr._ din 29.08.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. D. pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe și a infracțiunii de distrugere, fapte prevăzute de art.180 alin.2 și art.217 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul C. D., la data de 17.06.2011, în jurul orelor 14:30, aflându-se în fața locuinței sale din ., jud. B., a lovit părțile vătămate Borosanu A. L. și Horecica M. cu un băț, respectiv cu o furcă, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale, respectiv 3-4 zile de îngrijiri medicale, după care a spart parbrizul autoturismului marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui B. A. L..
În cauză partea vătămată Horecica M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1 leu daune morale.
S. Județean de Urgență B., prin adresa nr._/23.08.2012, s-a constituit parte civilă cu suma de 1001,35 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate B. A. L. în perioada 17-20.06.2011, în Secția Chirurgie.
Partea vătămată B. A. L. s-a constituit parte civilă, la urmărire penală, cu suma de 8000 lei, reprezentând contravaloarea parbrizului distrus.
Deoarece prejudiciul părții vătămate B. A. L. a fost acoperit de societatea de asigurări, în cauză a fost introdusă . București, care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.752,04 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de manoperă și materiale pentru reparația autoturismului marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui B. A. L..
Audiat în cauză, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată și a precizat că nu a lovit nicio parte vătămată, precizând că acestea l-au trântit la pământ pe el. A precizat că datorită unui impuls i-a crescut nivelul de serotonină și timp de 120 de secunde s-a produs scandalul și nu știe cu ce a lovit mașinile. Nu este de acord să despăgubească societatea de asigurări.
În cauză au fost audiați martorii din acte P. G. și C. N. și, la cererea inculpatului, martorii M. Ș. și A. E..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului date în cauză, declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, procesul verbal de cercetare la fața locului, certificatele medico-legale și caracterizarea inculpatului prezentată în cuprinsul actului de sesizare, instanța de fond a reținut că la data de 17.06.2011, în jurul orelor 14:30, partea vătămată B. A. L. s-a deplasat împreună cu soacra sa, Horecica M., cu autoturismul marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, în localitatea S., ., unde dețin un imobil.
Pe . amplasat acest imobil a observat o creangă ruptă dintr-un copac ce bloca drumul, B. A. L. a oprit autoturismul și a luat din portbagajul acestuia un toporaș cu care a început să taie acea creangă pentru a degaja drumul. Copacul din care deriva respectiva creanga se afla în curtea locuinței inculpatului C. D..
Văzând ce se întâmplă și contrariat de acest lucru, inculpatul C. D. a ieșit din curte având în mână un băț și a început să profereze injurii și amenințări la adresa lui B. A. L. și Horecica M.. Deși B. A. L. i-a explicat că intenționează doar să elibereze calea de acces, inculpatul C. D. l-a lovit cu bățul în glezna piciorului drept, iar pe Horecica M. în zona umărului, apoi a intrat în curte. La scurt timp, a revenit având în mână o furcă cu care a intenționat să o lovească pe Horecica M., însă s-a interpus B. A. L., acesta fiind atins cu furca în zona antebrațului stâng.
După acest moment, cei doi au fugit pe stradă, iar C. D. a spart cu furca parbrizul autoturismului marca Subaru și parbrizul autoturismului marca Dacia 1100, proprietatea Horecica M., ce se afla parcat pe stradă, în fața locuinței acesteia.
În acest timp, B. A. L. și Horecica M. au intrat în curtea martorului C. N., de unde au anunțat organele de poliție.
În urma loviturilor primite, cei doi au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale (B. A. L.), respectiv 3-4 zile de îngrijiri medicale (Horecica M.), conform certificatelor medico-legale anexate la dosarul cauzei.
Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor părților vătămate cu declarațiile inculpatului de la urmărire penală, care a recunoscut circumstanțiat faptele reținute în sarcina sa, afirmând că, pe tema crengii rupte ce se afla pe stradă, a avut o discuție contradictorie cu B. A. L., care a devenit agresiv și a reușit în ciuda împotrivirii sale să-l atingă cu toporașul la degetele mâinii stângi și a precizat că, după această altercație, a intrat în curtea locuinței sale, de unde a luat o furcă și a revenit pe stradă lovindu-l pe B. A. L. cu coada furcii peste picioare, după care acesta din urmă și Horecica M. au fugit pe stradă. După aceasta, fiind nervos, a spart parbrizele autoturismelor marca Subaru, respectiv Dacia 1100, proprietatea celor doi, ce se aflau parcate pe stradă.
A mai reținut instanța de fond că susținerile părților vătămate se coroborează și cu declarația martorei M. V. (în prezent decedată), care a relatat că a observat momentele în care C. D. a spart cu furca parbrizele celor două autoturisme menționate mai sus și îi alerga pe B. A. L. și Horecica M. împreună cu fratele său, numitul P. G., dar și de declarația martorului C. N., care a văzut părțile vătămate imediat după conflict, iar pe inculpat și pe fratele său P. G., intrând în curțile lor, fiind înarmați cu o furcă (inculpatul) și cu un băț (martorul P. G.).
În aceste condiții, instanța de fond a înlăturat din sistemul probator declarația martorului P. G., ca subiectivă, acesta fiind participant direct la conflict și datorită relației de rudenie cu inculpatul (frați) a avut interesul să denatureze și să prezinte faptele într-un mod avantajos pentru inculpat.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care a lovit părțile vătămate B. A. L. și Horecica M. cu un băț, respectiv cu o furcă, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale, respectiv 3-4 zile de îngrijiri medicale, după care a spart parbrizul autoturismului marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui B. A. L., întrunește elementele constitutive săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe și a infracțiunii de distrugere, fapte prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal din 1969 și art.217 alin.1 Cod penal din 1969 sau art.193 alin.2 Cod penal și art.253 alin.1 Cod penal.
Față de situațiile de fapt și de drept reținute, prima instanță, reținând vinovăția inculpatului C. D., l-a condamnat pe acesta, în baza art.180 alin.2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de loviri și alte violențe săvârșită în dauna părții vătămate B. A. L., în baza art.180 alin.2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de loviri și alte violențe săvârșită în dauna părții vătămate H. M., iar în baza art.217 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere săvârșită în dauna părții vătămate B. A. L., toate faptele fiind săvârșite în data de 17.06.2011.
La aplicarea legii mai favorabile, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege, închisoarea de le 3 luni la 2 ani sau amenda (art.180 alin.2 Cod penal din 1969) sau închisoarea de la o lună la 3 ani sau amenda (art.217 alin.1 Cod penal din 1969) în comparație cu 6 luni la 5 ani sau amenda (art.193 alin.2 Cod penal) sau de la 3 luni la 2 ani sau amenda (art.253 alin.1 Cod penal).
Având în vedere modul de comitere a faptei, faptul că inculpatul este în vârstă și nu este cunoscut cu trecut infracțional, prima instanță s-a orientat la o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege, condiții în care a apreciat că legea mai favorabilă, în această cauză, este art.180 alin.2 Cod penal din 1969 și respectiv art.217 alin.1 Cod penal din 1969.
La dozarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptelor, gradul de pericol social concret al faptei generat de urmările acestora, dar și persoana inculpatului care a avut o poziție nesinceră pe durata desfășurării procesului penal, aflându-se la prima incidență cu legea penală.
În baza art.33 lit.a Cod penal din 1969, s-a constatat că cele trei infracțiuni sunt concurente și în baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, au fost contopite cele trei pedepse aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare. Și în această situație, privind stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, instanța a apreciat că legea mai favorabilă este legea veche, în condițiile în care pedeapsa se stabilea pe baza cumulului juridic, la care se putea aplica un spor (art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969), în timp ce legea nouă prevede că se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (art.39 alin.1 lit.b Cod penal).
În baza 71 alin.2 Cod penal din 1969, cu referire la art.12 din Legea nr.187/2012 și a dispozițiilor Deciziei CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord instanța de fond a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a (dreptul de a fi ales), și lit.b Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, deoarece inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, este în vârstă și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal raportat la art.5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că dispozițiile art.81 Cod penal din 1969, sunt mai favorabile decât dispozițiile art.83 Cod penal, sub aspectul obligațiilor ce pot fi impuse inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 cu referire la art.12 din Legea nr.187/2012, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.404 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art.83 și art.84 Cod penal din anul 1969, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate și executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție înăuntrul termenului de încercare sau pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de încercare, situație în care instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată H. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1 leu lei daune morale, S. Județean de Urgență B. prin adresa nr._/23.08.2012 s-a constituit parte civilă cu suma de 1001,35 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate B. A. L. în perioada 17-20.06.2011 în Secția Chirurgie, iar . București s-a constituit parte civilă cu suma de 10.752,04 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de manoperă și materiale pentru reparația autoturismului marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui B. A. L..
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea vătămată H. M., raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, dar și la principiul disponibilității, instanța de fond a apreciat că acesta există și în consecință în baza art.19 cu referire la art.397 Cod procedură penală și la art.1349, 1357 Cod civil l-a obligat pe inculpat la plata a 1 leu despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată H. M..
S-a constatat că în dovedirea pretențiilor sale, spitalul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, fișa decontului de cheltuieli (filele 60-61, dosar UP).
Față de probele administrate de unitatea medicală și de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.Al/_ /21.06.2011 eliberat de Serviciul de Medicină Legală B., care a concluzionat că partea vătămată B. A. L. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale și pot data din 17.06.2011, acțiunea civilă formulată de partea civilă s-a apreciat ca fiind întemeiată și, deoarece există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și cheltuielile medicale efectuate de aceasta cu tratamentul părții vătămate, instanța de fond, în baza art.19 cu referire la art.397 Cod procedură penală și la art.1349, 1357 Cod civil l-a obligat pe inculpat și la plata sumei de 1001,35 lei despăgubiri civile către S. Județean de Urgență B..
De asemenea, a constatat că în dovedirea pretențiilor sale . București a depus la dosarul cauzei, dosarul de daună constituit pentru reparația autoturismului marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui B. A. L., extrasul de cont.
Având în vedere soluția adoptată în latura penală a cauzei, prima instanță a apreciat că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul asigurătorului, care în baza poliței seria_ nr.C privind asigurarea facultativă a autovehiculelor a achitat contravaloarea reparației autoturismului marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui B. A. L. și în consecință a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat, în baza aceluiași temei de drept și la plata sumei de 10.752,04 lei despăgubiri civile către . București.
Față de faptul că partea vătămată B. A. L. s-a constituit parte civilă la urmărire penală cu suma de 8000 lei, reprezentând contravaloarea parbrizului distrus, și că prejudiciul a fost acoperit de către asigurător, instanța de fond a luat act că partea vătămată Boroșanu A. L. nu s-a mai constituit parte civilă în fața instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă . București și inculpatul C. D..
În motivarea apelului, . București a arătat, în esență, că s-a constituit parte civilă cu suma totală de 10.752,04 lei, reprezentând despăgubiri achitate asiguratului în baza poliței de asigurare . nr._, la care se adaugă dobânda legală calculată conform OG nr.13/2011 de la data scadenței obligației până la achitarea integrală a creditului, însă instanța de fond a omis să se pronunța cu privire la dobândă.
În motivarea apelului său, inculpatul C. D. a arătat în motivele depuse în scris la dosar, în esență, că daunele stabilite în sarcina sa față de asigurător sunt prea mari, raportat la adevăratele avarii suferite de autoturismul asigurat ca urmare a acțiunilor sale.
Prezent în fața instanței de apel, inculpatul a mai arătat și că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, pentru care a fost condamnat de prima instanță, soluția corectă fiind achitarea, întrucât nu a lovit-o pe niciuna din persoanele vătămate, ci dimpotrivă, el a fost cel agresat, fiindu-i provocată o leziune prin tăiere, la mână. În aceste împrejurări, de furie, a lovit cu o coadă de furcă, o singură dată, parbrizul mașinilor aflate în zona unde s-a produs incidentul.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de partea civilă . București este fondat, iar apelul declarat de inculpatul C. D. este nefundat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai sus, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Probele administrate se coroborează parțial chiar cu declarația inculpatului, care, deși la început arată că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, către finalul declarației arată că a acționat în stare de provocare. În aceeași declarație inculpatul a arătat că a acționat sub imperiul unui impuls, care crește nivelul de serotonină, motiv pentru care nu mai știe cu ce a lovit mașinile și nici ce s-a întâmplat.
Declarația inculpatului este infirmată de cele ale martorilor M. V., care a relatat că a observat momentele în care C. D. a spart cu furca parbrizele celor două autoturisme și îi alerga pe B. A. L. și H. M. împreună cu fratele său, numitul P. G., și C. N., care a arătat că a văzut părțile vătămate imediat după conflict, iar pe inculpat și pe fratele său P. G., intrând în curțile lor, fiind înarmați cu o furcă – inculpatul, și cu un băț – martorul.
În aceste condiții, instanța de fond a înlăturat în mod corect declarația martorului P. G. ca subiectivă, acesta fiind participant la conflict și frate al inculpatului, astfel că era interesat să prezinte faptele într-un mod avantajos pentru inculpat.
Martora A. E., propusă de inculpat, a arătat că la momentul incidentului nu era acasă și nu știe de ce inculpatul a propus-o ca martor.
Prin urmare, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, iar faptele reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a și fost condamnat.
Curtea reține că și individualizarea pedepselor și a modalității de executare a pedepsei rezultante s-a făcut în mod corect, raportat la criteriile prevăzute de art.72 Cod penal anterior și la condițiile prevăzute de art.81 Cod penal anterior, așa cum au fost expuse pe larg în motivarea instanței de fond.
În ceea ce privește latura civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect sumele pe care inculpatul trebuie să le plătească părților civile, pe baza actelor depuse la dosar, însă, cu privire la partea civilă . București, a omis să dispună obligarea inculpatului și la plata dobânzii legale calculată până la data achitării integrale a sumei de 10.752,04 lei către partea civilă . București.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă . București împotriva sentinței penale nr.182/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va desființa în parte, în latură civilă, în sensul că va obliga inculpatul și la plata dobânzii legale, calculată până la data achitării integrale a sumei de 10.752,04 lei, către partea civilă . București.
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. D. împotriva aceleiași sentințe.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței atacate, iar în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă . București, cu sediul în București, .. 51, sector 1, împotriva sentinței penale nr.182 din data de 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o desființează în parte, în latură civilă, în sensul că îl obligă pe inculpatul C. D., fiul lui G. și D., născut la data de 13.09.1942 în ., cu același domiciliu, CNP_ și la plata dobânzii legale calculată până la data achitării integrale a sumei de 10.752,04 lei către partea civilă . București.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. D., fiul lui G. și D., născut la data de 13.09.1942 în ., cu același domiciliu, CNP_, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.04.2014.
Președinte, Judecător,
F. T. L. C.
Grefier,
E. F.
Red./Th.- LC/EF
8 ex./06.05.2014
Ds.fond -_ Judecătoria B.
Jud. fond - L. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1204/2014. Curtea de... → |
|---|
