Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 413/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 413/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 22167/281/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PNEALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR.413

Ședința publică din data de 16 aprilie 2014

PREȘEDINTE - F. T.

JUDECĂTOR - L. C.

GREFIER - E. F.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. A., fiul lui I. și V., născut la data de 02.08.1967, în ., jud. Prahova, domiciliat în Ploiesti, .. 8, ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 196 din data de 24 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care a fost condamnat la pedepsele de:

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fapta din data de 15.09.2012, prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. și art. 74 alin. 1 C.pen. și art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen.

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat, faptă din data de 15.09.2012, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., art. 74 alin. 1 C.pen. și art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen.

În baza art.83 alin. 1 C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare la 03.04.2012, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetic la aplicată în cauză, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 luni închisoare.

Conform disp. art. 36 alin.1 rap. la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și de 11 luni închisoare aplicate, urmând ca, în final, inculpatul C. A. să execute în regim de detenție pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Potrivit disp. art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b) C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat C. A., personal și asistat de apărător ales I. A. din Baroul Prahova.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu încuviințarea instanței, apărătorul ales al apelantului inculpat depune la dosar motivele de apel pe care înțelege să le invoce în cauză, însoțite de un set de șase acte medicale, în fotocopie. Precizează, totodată, că nu sunt alte cereri prealabile de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public, fiindu-i prezentate înscrisurile depuse de inculpat, prin apărătorul ales, după studierea acestora, menționează că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea aduce la cunoștința apelantului - inculpat că în temeiul dispozițiilor art.420 alin.4 N.C.P.P. are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta, după consultarea cu apărătorul ales, precizează că nu înțelege să se folosească de acest drept, deoarece își menține în totalitate declarațiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nici o completare sau adăugire.

Luând act de aceste declarații ale părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată apelul declarat de inculpat C. A. în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului ales al acestuia în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.

Avocat I. A., apărător ales al inculpatului, susține că se critică sentința primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că, în mod greșit a stabilit că inculpatul are de executat o pedeapsă de 1 an și 6 luni, corect fiind 1 an și 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării procedeului cumulului aritmetic între pedeapsa rezultantă stabilită pentru faptele deduse judecății și pedeapsa de 8 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării executării.

Pe de altă parte, precizează că hotărârea de fond este netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate, al căror cuantum se apreciază ca fiind prea mare în raport de circumstanțele reale în care au fost comise faptele dar și cele personale ce operează în favoarea inculpatului, care are probleme foarte grave de sănătate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței primei instanțe și, pe fond, în aplicarea legii penale mai favorabile, să se procedeze la descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente și înlăturarea stării de recidivă prev. de art.37 lit.a) Cod penal anterior în raport de cuantumul pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina.

De asemenea, se solicită menținerea pedepselor stabilite de instanța de fond pentru faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului dar și menținerea dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare dispusă prin sentința anterior menționată în raport de prevederile art.15 alin.1 și 2 din Legea nr.187/2012, apreciindu-se că legea penală mai favorabilă pentru apelant este cea anterioară, față și de circumstanțele atenuante reținute de judecătorul fondului.

Apelantul inculpat C. A., având ultimul cuvânt, solicită ca la pronunțarea deciziei să se țină seama de faptul că are probleme grave de sănătate.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 196 din data de 24 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul C. A. astfel:

- pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fapta din data de 15.09.2012, prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. și art. 74 alin. 1 C.pen. și art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen.

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat, faptă din data de 15.09.2012, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., art. 74 alin. 1 C.pen. și art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen.

În baza art.83 alin. 1 C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare la 03.04.2012, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetic la aplicată în cauză, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 luni închisoare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 15.09.2012, în jurul orei 01:10, inculpatul C. A. a condus autoturismul marca Skoda O. de culoare gri cu nr. de înmatriculare_, având permisul anulat. Cu aceeași ocazie, inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice.

Procedându-se la identificarea și legitimarea conducătorului auto s-a constatat că acesta se numește C. A. și întrucât emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul alcooltest, indicându-se o valoare de 0, 56 mg/l alcool.

Din declarația martorului B. C. s-a reținut că se confirmă situația expusă anterior, acesta declarând că în data de 15.09.2012, ora 00;10, în timp ce se afla pe . Ploiesti, s-a întâlnit cu vecinul său C. A. și după ce au consumat împreuna o sticlă de votcă de 0, 5 l, inculpatul a condus autoturismul în parcarea din spatele blocului. Martorul a mai declarat că organele de poliție, după ce l-au testat pe inculpat cu aparatul alcooltest l-au condus la Spitalul de Urgență Ploiești pentru recoltare de probe biologice, inculpatul refuzând acest lucru.

Din adresa nr._/01.10.2012 a Serviciului Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor s-a reținut că inculpatul, la data săvârșirii faptei descrise mai sus figura cu permisul anulat.

Fiind audiat în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Astfel, s-a constatat că declarația inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu declarația martorului B. C., precum și cu adresa nr._/01.10.2012 a Serviciului Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, mijloacele de probă apreciindu-se ca fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului C. A., care la data de 15.09.2012, în jurul orei 01:10, a condus autoturismul marca Skoda O. de culoare gri cu nr. de înmatriculare_, având permisul anulat, cu aceeași ocazie, inculpatul a refuzând să se supună recoltării probelor biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din O.U.G nr.195/2002 rep., respectiv art.86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în acțiunea de a refuza recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

S-a motivat că săvârșirea acestei infracțiuni are caurmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de conducerea unui autoturism având permisul anulat, prima instanță a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul anulat, în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 rep., - drum public însemnând “orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice”, rezultând caurmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice.

S-a mai reținut că legătura de cauzalitate rezulta ex re, adică din însăși săvârșirea faptelor iar comiterea acestei infracțiuni are caurmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat în ceea ce privește ambele infracțiuni cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) C. pen. - intenție directă, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și urmărind producerea acestui rezultat. S-a apreciat că vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză, conform art. 69 C. proc. pen.

A mai constatat instanța de fond că prin sentința penală nr. 91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru infracțiunea prevăzuta de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 R, pedeapsa fiind suspendată condiționat, rezultând un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

Astfel fiind, s-a reținut că faptele intenționate din prezenta cauză, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, fiind comisă de inculpat înainte ca pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin neapelare s-a executat sau a fost considerată ca executată și fără a fi incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 38 C.pen., este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, reglementată de art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen.

Constatând că infracțiunile de refuz de recoltare de probe biologice și conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care avea permisul anulat există, și că au fost săvârșite de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul judecății.

La individualizarea sancțiunilor, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea ce face obiectul judecații. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

În conformitate cu aceste criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului prezintă câte un pericol social relativ ridicat, având în vedere gradul de alcoolemie, iar raportat la celelalte circumstanțe s-a avut în vedere și atitudinea procesuala adoptată de către inculpat pe parcursul urmăririi penale și cea manifestata de acesta în societate până la comiterea faptei, situația fiind raportată la lipsa antecedentelor penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar.

Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura simplificată, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art.320 ind.1 alin.7 C. proc. penala s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.

De asemenea, s-au reținut în sarcina inculpatului disp. art. 74 alin. 1 C.pen., considerând că acestuia îi pot fi acordate circumstanțe atenuante. Astfel, s-a apreciat că circumstanțele prevăzute la art. 74 alin. 1 C.pen. nu au caracter limitativ, instanța putând reține în sarcina inculpatului și alte împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante. Prin urmare, raportat la înscrisurile depuse de inculpat la dosarul cauzei, respectiv adeverințele de studiu, certificatele de muncă, actele medicale, s-a considerat oportună aplicarea art. 74 alin. 1 C. pen.

Raportat, de asemenea, la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege și având în vedere și dispozițiile procedurale, s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special.

În baza art.83 alin.1 C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2012 și a fost cumulată aritmetic la fiecare dintre cele două pedepse aplicate pentru infracțiunile mai sus expuse. Această pedeapsă a fost reținută de către prima instanță ca fiind primul termen al recidivei mari postcondamnatorii, întrucât inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză în timpul termenului de încercare.

Conform disp. art. 36 alin.1 rap. la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca, în final, inculpatul C. A. să execute în regim de detenție pedeapsa cea mai grea.

A mai precizat instanța de fond că potrivit Deciziei în interesul legii nr.1/2011, „suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsa la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art.83 alin. 1 din Codul penal.”

Astfel, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, raportat la prevederile art. 83 alin. 1 C. pen. și ale deciziei în interesul legii mai sus amintite, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de detenție.

Instanța de fond a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art.71 alin.2 C.pen aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a), b) și c) C.pen intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțata în cauzele Hirst v.Marea Britanie și S. și Parcalab v. România, jurisprudența cu caracter general - obligatoriu potrivit art.20 din Constituție raportat la art.46 din Convenție, instanța de fond a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 Cod penal față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita

Astfel, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța de fond a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 lit.a) și b), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În consecință, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, art.64 lit.a) și b) C.pen, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei

Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea acestei căi de atac a precizat inculpatul că instanța de fond după ce a contopit conform cumulului juridic cele două pedepse aplicate pentru fiecare infracțiune la care s-a adăugat conform cumulului aritmetic pedeapsa a cărei revocare a fost suspendată, în mod greșit s-a ajuns la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni în loc de 1 an și 4 luni, așa cum era corect.

În finalul motivelor expuse, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în cauza de față, datorită faptului că le-a recunoscut și regretat.

Instanța de control judiciar examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate precum și conform art.417 alin.2 Cod prc. penală, apreciază că această cale de atac este fondată, așa cum se va arăta în continuare:

Conform probelor administrate în faza de urmărire penală la care inculpatul a achiesat prin declarația dată în fața instanței de fond (fila 31), când a solicitat să fie judecat în baza procedurii simplificate prev. de art.320 ind.1 Cod proc. penală, instanța de control judiciar consideră că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond și justificat încadrată în drept.

Astfel, se constată că la data de 15.09.2012, în jurul orei 01:10, inculpatul C. A. a condus autoturismul marca Skoda O. de culoare gri cu nr. de înmatriculare_, având permisul anulat. Cu aceeași ocazie, inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, pentru care a fost solicitat de către agenții de poliție, întrucât acesta emana halenă alcoolică.

Justificat instanța de fond a considerat că această situație de fapt întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. de art. 87 alin. 5 din O.U.G nr.195/2002 rep., respectiv art.86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep., ambele comise sub forma concursului real de infracțiuni reglementat de art. 33 lit.a) C. pen.

La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal.

Analizând cuprinsul acestui act normativ prin comparație cu O.U.G. nr.195/2002 se constată că ambele reglementează ca infracțiuni refuzul sau sustragerea de la prelevarea de probe/mostre biologice.

Astfel, se constată că infracțiunea reglementată de legea nouă este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, comparativ cu închisoarea de la 2 la 7 ani așa cum stabilește O.U.G. nr.195/2002.

Având în vedere cele de mai sus, instanța de control judiciar apreciază că se impune a da valență în favoarea inculpatului dispozițiilor prev. de art.5 din Codul penal referitoare la legea penală mai favorabilă.

Pentru aceste considerente, în baza art.386 Cod proc. penală rap. la art.5 Cod penal se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 în infracțiunea prev. de art.337 Cod penal.

Datorită atitudinii procesuale a inculpatului avută în fața instanței de fond prin care a solicitat să fie judecat în baza procedurii simplificate se va reține în continuare în favoarea acestuia dispozițiile care prin Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală reglementează această procedură, respectiv dispozițiile art.396 alin.10 Cod proc. penală rap. la art.375 Cod proc. penală.

Întrucât pentru infracțiunea de sustragere de la recoltarea de probe/mostre biologice legea nouă prevede limite de pedeapsă inferioare celor stabilite de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, instanța de control judiciar apreciază că din acest punct de vedere se impune reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru această infracțiune, în sensul reducerii cuantumului acesteia de la 8 la 7 luni închisoare. Vor fi menținute celelalte criterii de individualizare reținute de către instanța de fond.

Deși nu a motivat reținerea recidivei în sarcina inculpatului, totuși în mod corect au fost reținute prevederile recidivei mari postcondamnatorii prev. de art.37 lit.a) Cod penal, întrucât inculpatul a comis ambele infracțiuni în perioada termenului de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit prin sentința penală nr.91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare la 3.04.2012, prin care executarea pedepsei de 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin această sentință, a fost suspendată condiționat în baza art.81 Cod penal.

Cu toate acestea, conform art.41 din Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 prin Legea nr.269/2009 pentru a se reține starea de agravare a recidivei este necesar ca primul termen să-l constituie o pedeapsă anterioară de 1 an sau mai mare. În speța de față, însă, așa cum s-a precizat anterior, pedeapsa anterioară a fost de numai 8 luni închisoare.

În consecință, de la încadrarea juridică a faptelor inculpatului vor fi înlăturate prevederile art.37 lit.a) Cod penal referitoare la recidiva mare postcondamnatorie.

Având în vedere că inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății prev. de art.337 Cod penal pentru care anterior s-a stabilit pedeapsa de 7 luni închisoare și cea prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 pentru care s-a stabilit de către instanța de fond 3 luni închisoare (pedeapsă menținută de către instanța de control judiciar) sub forma concursului real de infracțiuni, anterior intrării în vigoare a Legii nr.269/2009 privind Codul penal, contopirea celor două pedepse se va efectua potrivit legii vechi, așa cum prevede art.10 din Legea nr.187/2010 pentru punerea în aplicare a Codului penal.

Astfel, inculpatul, în baza art.33 lit.a) și art.34 lit.b) din Codul penal de la 1969 rap. la art.5 Cod penal, va avea de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 luni închisoare.

Deoarece, așa cum s-a amintit și anterior, ambele infracțiuni au fost comise pe parcursul termenului de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit prin sentința penală nr.91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, instanța de control judiciar în baza art.83 din Codul penal de la 1969 va revoca această suspendare, urmând ca pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin această sentință să fie alăturată pedepsei mai sus rezultante iar inculpatul să execute în regim privativ de libertate o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.

Efectuând acest cumul aritmetic, instanța de control judiciar constată că ulterior pronunțării sentinței apelate, instanța de fond prin încheierea din 31.03.2014 a efectuat din nou cumulul aritmetic dintre pedepsele aplicate cu cea anterioară stabilită de către Judecătoria Câmpina și a dispus ca inculpatul să execute în regim privativ de libertate 1 an și 4 luni închisoare.

A considerat instanța de fond că dispoziția din sentința apelată conform căreia trebuia să execute 1 an și 6 luni închisoare în loc de 1 an și 4 luni închisoare, așa cum a dispus prin această încheiere, este o simplă eroare materială ce poate fi îndreptată conform procedurii prev. de art.195 din Codul de procedură penală de la 1969.

Analizând însă dispozițiile acestui text de lege, instanța de control judiciar constată că ceea ce a dispus instanța de fond prin încheierea din 31.01.2014 este nelegal, deoarece printr-o încheiere ulterioară sentinței apelate se pot îndrepta numai erorile materiale evidente. Or, modificarea unei pedepse aplicată unei persoane prin sentință nu poate fi considerată o eroare materială evidentă, aceasta putându-se efectua numai cu ocazia soluționării ulterioare a unei căi de atac.

Având în vedere aceste considerente, instanța de control judiciar, în baza art.421 pct.2 lit.a) Cod proc. penală va admite apelul inculpatului, va desființa în parte, în latură penală sentința nr.196/2014 a Judecătoriei Ploiești, iar, în totalitate, încheierea de îndreptare eroare materială din 31.01.2014 și, în consecință:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.

În baza art.386 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. și art. 74 alin. 1 și art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen., în infracțiunea prev. de art.337 Cod penal și va condamna inculpatul pentru această infracțiune, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art.375 Cod procedură penală, la pedeapsa 7 luni închisoare.

Va contopi pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.337 Cod penal cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art.320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. anterior și art. 74 alin. 1 C. pen. anterior.

Va înlătura dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen. de la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep.

În baza art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal anterior rap. la art.5 Cod penal, va contopi cele două pedepse de mai sus și va aplica inculpatului C. A. spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 7 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. 1 C. pen., va revoca suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2012 și o va alătura pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin prezenta, în final inculpatul C. A. având de executat în regim privativ de libertate pedeapsa de 1 (un) an și 3 luni închisoare.

Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 prin Legea nr.296/2009 prin art.65 alin.1 prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 lit.a), b) și d) – o) a căror exercitare a fost interzisă de instanța ca pedeapsă complementară. Interpretând acest text de lege rezultă că se poate aplica unui inculpat pedeapsa accesorie numai dacă prin hotărârea de condamnare i se aplică și pedeapsa complementară.

Deoarece în speța de față inculpatului prin sentința apelată nu i s-a aplicat o pedeapsă complementară iar dispozițiile art.337 Cod penal mai sus reținute în sarcina inculpatului nu impun aplicarea unei astfel de pedepse, instanța de control judiciar va înlătura aplicarea dispozițiilor art.71, art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal anterior.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul C. A., fiul lui I. și V., născut la data de 02.08.1967, în ., jud. Prahova, domiciliat în Ploiesti, .. 8, ., jud. Prahova, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 196 din data de 24 ianuarie 2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează în parte și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 31.01.2014, pe care o desființează în totalitate, și în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.

În baza art.386 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. și art. 74 alin. 1 și art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen., în infracțiunea prev. de art.337 Cod penal și condamnă inculpatul pentru această infracțiune, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art.375 Cod procedură penală, la pedeapsa 7 luni închisoare.

Contopește pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.337 Cod penal cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. anterior și art. 74 alin. 1 C. pen. anterior.

Înlătură dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen. de la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep.

În baza art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal anterior rap. la art.5 Cod penal, contopește cele două pedepse de mai sus și aplică inculpatului C. A. spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 7 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. 1 C. pen., revocă suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.91/22.03.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2012 și o alătură pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin prezenta, în final inculpatul C. A. având de executat în regim privativ de libertate pedeapsa de 1 (un) an și 3 luni închisoare.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.71, art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal anterior.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.04.2014.

Președinte, Judecător,

F. TeișanuLucian C.

Grefier

E. F.

Red..F.T./Tehnored.E.F.

4 ex./30 aprilie 2014

Dos. fond_ Jud. Ploiești

Jud. fond B. I.

Operator de date cu caracter personal

Notificare 3113/2006

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1204/2014. Curtea de...		Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 413/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 413/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI