Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p.. Decizia nr. 806/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 169/284/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 806
Ședința publică din data de 9 septembrie 2014
Președinte – P. M. F.
Judecător – D. D.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către petentele A. M. și A. F., ambele domiciliate în București, sector 2, ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 120 pronunță la data de 22 mai 2014 de către Judecătoria Răcari, privind pe intimatul P. I. fiul lui A. și al lui E., născut la 28 Mai 1961, deținut în Penitenciarul Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantele – petente A. M. și A. F..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, că sub nr._/09.09.2014 au fost înregistrate motivele de apel formulate de către cele două apelante A. F. și A. M..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, iar față de actele și lucrările dosarului constată potrivit art. 387 Cod procedură penală cauza în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri pune concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate, în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 120 pronunțată la 22 mai 2014 de către Judecătoria Răcari a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentele A. F. și A. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de revizuire, petentele A. F. și A. M. au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 166/06.06.2013 Judecătoriei Răcari pronunțată în dosarul nr._ .
Revizuentele au solicitat revizuirea hotărârii întrucât soluția de achitare pronunțată este rezultatul unei grave erori de fapt, reținându-se o stare de fapt care nu corespunde realității.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 166/06.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Răcari, definitivă prin decizia penală nr. 1510/06.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, s-a dispus achitarea inculpaților P. E., P. N. și P. I. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 193 C pen și art 271 C. pen. anterior.
Instanța de fond a pus în vedere revizuentelor să indice cazul de revizuire dintre cele expres menționate la art. 456 al 1 lit. a) - f) Cod procedură penală pe care își întemeiază cererea, sub sancțiunea prev. de art. 459 al 5 Cod procedură penală.
La data de 21.05.2014 revizuentele au indicat ca temei al cererii de revizuire disp. art. 453 al 1 lit. a) Cod procedură penală, motivat de faptul că deși în cursul judecății în fond, la dosar exista înscrisul intitulat proces verbal emis la data de 07.08.2006 în dosarul de executare 144/2006, în cursul judecării recursului acest înscris a fost îndepărtat de la dosar.
Instanța de fond a constatat că faptele și mijloacele de probă invocate în susținerea cererii de revizuire nu conduc în mod evident la concluzia că se încadrează în temeiul de drept invocat, respectiv art. 453 al 1 lit. a) Cod procedură penală, ori în conținutul altui temei dintre cele expres prevăzute.
Astfel, s-a reținut că revizuentele au susținut că, după studierea dosarului, după pronunțarea definitivă a hotărârii, au constatat că un înscris nu mai exista la dosar. În același timp însă arată că la judecata în fond s-a avut în vedere acest înscris de instanța, care au soluționat dosarul.
Prin urmare, s-a apreciat că aspectul invocat de revizuiente nu poate fi considerat ca fiind fapte/împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la momentul pronunțării. În cuprinsul hotărârii de fond, se fac mențiuni referitoare la înscrisul invocat în susținerea cererii de revizuire.
Față de considerentele expuse, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 459 al 3 Cod procedură penală, prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în baza art. 459 al 5 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel petenții – revizuenți A. M. și A. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea scrisă a apelurilor, revizuentele susțin că sentința penală nr. 166/2013 a Judecătoriei Răcari și decizia penală nr. 1510/2013 a Curții de Apel Ploiești conțin grave erori de fapt, în sensul că s-a reținut o situație de fapt neconformă cu realitatea.
Susțin apelantele că, din declarațiile martorilor oculari și a celui propus de inculpații – intimați, rezultă săvârșirea faptelor pentru care au fost judecați aceștia, iar decizia penală a instanței de recurs prezintă o lacună, în sensul că, s-a reținut că nu există proces verbal de punere în posesie (pag. 9), deși la pagina anterioară se menționează contrariul. Totodată, se menționează greșit că faptele au fost săvârșite în anul 2006, deși era vorba de fapte comise în anul 2009.
O altă critică a hotărârii se referă la faptul că în dosarul de fond nu se mai regăsește procesul verbal de punere în posesie din data de 7 august 2006 al B. D. C., deși acest act a fost depus la dosar de către partea vătămată A. F..
Examinând hotărârea atacată, în raport de actele dosarului atașat, de cele depuse de apelante, de criticile invocate, dar și din oficiu, Curtea va constata că apelurile sunt nefondate.
Astfel, prin cererea de revizuire adresată primei instanțe, apelantele au criticat sentința penală nr. 166/2013 a Judecătoriei Răcari, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1510/2013 a Curții de Apel Ploiești, prin care au fost achitați inculpații P. E., P. N. și P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și nerespectarea hotărârii judecătorești, prev. de art. 193 și 271 din Cod penal anterior.
În fața primei instanțe, revizuentele au susținut existența cazului de revizuire, prev. de art. 453 lit. a) Cod procedură penală, întrucât au depus la dosar un proces verbal de punere în posesie din 7 august 2006, dar în cursul judecății au constata că acesta nu se mai afla la dosar.
Prima instanță a considerat că, în speță, nu este incident cazul de revizuire invocat, întrucât părțile vătămate revizuente au constatat, că înscrisul respectiv nu se mai afla la dosar după rămânerea definitivă a sentinței penale de achitare sus menționată, dar totodată cu ocazia judecății instanța a avut în vedere acest înscris.
Din examinarea dosarului atașat și a sentinței penale atacate pe calea revizuirii, Curtea constată că la judecarea cauzei (reținută spre rejudecare ca urmare a admiterii plângerii persoanelor vătămate împotriva rezoluției procurorului nr. 1033/P/2010), instanța a avut în vedere că persoanele vătămate au depus la dosar un proces verbal din 7 august 2006 (pag. 3 din sentință), dar motivarea soluției de achitare nu are în vedere inexistența punerii în posesie a persoanelor vătămate ci, faptul că inculpata P. E., prezentă la data punerii în posesie a persoanelor vătămate, nu le-a împiedicat pe acestea să folosească imobilul și nici nu le-a adus amenințări.
În concluzie, instanța de fond ce a soluționat dosarul în fond, a apreciat că în cauză nu a existat fapta de împiedicare a folosirii imobilului – element material al infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 alin.2 Cod penal anterior.
Susținerile revizuentelor precum că, ar fi dispărut de la dosar procesul verbal de punere în posesie, ori că prin decizia penală a Curții de Apel Ploiești s-a comis o eroare de fapt, nu pot fi primite de către instanța de apel în procedura revizuirii.
Calea de atac a revizuirii întemeiată pe disp. art. 453 alin.1 lit. a) Cod procedură penală are în vedere situația în care la judecarea cauzei în fond, instanțele nu au avut cunoștință de anumite fapte sau împrejurări și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate.
Disp. art. 453 alin.3 Cod procedură penală prevede că, incidența cazurilor prevăzute la lit. a) și f) pot fi invocate ca motiv de revizuire numai în favoarea persoanelor condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
Totodată, conform disp. art.453 alin.4 teza I Cod procedură penală, cazul prev. la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la pedeapsă, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
După cum lesne se poate observa în speța de față, instanța de fond și recurs au pronunțat o hotărâre de achitare a inculpaților, soluție neprevăzută de disp. art. 453 alin.3 și 4 Cod procedură penală pentru a fi invocat cazul de revizuire prevăzut de acest articol la lit. a) și redat mai sus.
Pe de altă parte, cazul de revizuire invocat nu-și găsește aplicare în speță deoarece instanțele de judecată au luat în considerare situația premisă a infracțiunii prev. de art. 271 Cod penal anterior, respectiv existența punerii în posesia a persoanelor vătămate în baza unei hotărâri judecătorești, astfel că aspectul invocat de apelante (lipsa procesului – verbal de punere în posesie) nu poate conduce la concluzia că reprezintă o împrejurare necunoscută de instanță la judecarea cauzei.
Față de aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile.
Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către revizuentele A. M. și A. F. ambele domiciliate în București, sector 2, ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 120 pronunțată la data de 22 mai 2014 de către Judecătoria Răcari.
Obligă apelantele revizuente la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2014.
Președinte Judecător
P. M. F. D. D.
Grefier
D. C.
Red. PMF/tehnored.DC
5 ex./15.09.2014
d.f._ – Judecătoria Răcari
j.f. M. D.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 62/2014. Curtea de Apel... |
|---|
