Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 676/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 676/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 4432/120/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 676

Ședința publică din data de 19 iunie 2014

Președinte - E. N.

Judecător - E. Z.

Grefier - R. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror T. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul T. A. R. (fiul lui G. și E., născut la 10 martie 1978), domiciliat în București, .. 13-15, ., ., sector 3, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. D. P. din Târgoviște, . Nr.1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.1/06.01.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, în baza art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.33 alin.1 lit.b Cod penal rap. la art.320 1 alin.7 Cod procedură penală și la art.33 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. A. R., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art.42 alin.1- 3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.33 alin.1 lit.b Cod penal raportat la art.320 1 alin.7 Cod procedură penală și la art.33 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.33 alin.1 lit.b Cod penal raportat la art.320 1 alin.7 Cod proc. penală și la art.33 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 raportat la art.65 alin.1-3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 (doi) ani, care se va executa în condițiile art.66 Cod penal.

În baza art.20 Cod penal raportat la art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 alin.1 lit.b Cod penal, art.320 1 alin.7 Cod procedură penală și art.33 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. A. R., la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art.20 Cod penal rap. la art.42 alin.1-3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.33 alin.1 lit.b Cod penal, art.320 1 alin.7 Cod proc. penală și art.33 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. A. R., la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

În baza art.20 Cod penal raportat la art.24 alin.2din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 alin.1 lit.b Cod penal, art.320 1 alin.7 Cod procedură penală și art.33 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune în parte și în baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatului T. A. R. pedeapsa închisorii cea mai grea, anume, 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.35 alin.1 Cod penal, s-a aplicat aplică inculpatului alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o durată de 2 ani.

În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat aceluiași inculpat, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală pronunțată la data de 28.11.2007 de către Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia, astfel cum a fost recunoscută prin sentința penală nr.320/26.03.2013 pronunțată de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._ .

În baza art.36 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile în raport de care a fost dispusă condamnarea în prezenta cauză, respectiv pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002; pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.42 alin.1-3 din Legea nr.161/2003; pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002; pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.20 Cod penal raportat la art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002; pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.42 alin.1-3 din Legea nr.161/2003, pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.20 Cod penal raportat la art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată la data de 28.11.2007 de către Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia și în baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal, art.35 din același cod, s-a aplicat inculpatului T. A. R., pedeapsa închisorii cea mai grea, anume 2 ani și 10 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 (doi) ani alături de pedeapsa închisorii, cu aplicarea art.71-64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, menținând măsura de siguranță a expulzării dispusă prin sentința pronunțată de către Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia, pe o durată de 5 ani, începând cu 28.11.2007.

În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei aplicată ceea ce s-a executat, respectiv pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința pronunțată de Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia, executată în perioada 3.10.2007 – 25.04.2008.

În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 12.240 Euro, luând act că în cauză nu au existat constituiri de părți civile.

S-au confiscat cardurile folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunilor, respectiv cardurile cu numerele:

-_4739754 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_4042350 emis de Banca Instituto Centrale delle Banche di Credito Cooperativo, R., Italia;

-_6052000 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_8940921 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_1761258 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_2490576 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_4284128 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_4943160 emis de Banca Popolare di V. e Novara S.C.R.L., V., Italia;

-_0049091 emis de Banca Intermobiliare di Investimenti e Gestioni S.p.A, Torino, Italia;

-_7007466 emis de Banca Generali S.p.A, Trieste, Italia;

-_4036515 emis de Banca Instituto Centrale delle Banche di Credito Cooperativo, R., Italia;

-_3321075 emis de Banca Fideuram S.p.A Milano, Italia;

-_7018512 emis de Banca Popolare di Vincenza, Vincenza, Italia;

-_0146980 emis de Banca Mediolanum S.p.A, Basiglion (Mi), Italia;

-_4449935 emis de Banca Mediolanum S.p.A, Basiglion (Mi), Italia;

-_0009702 emis de Banca Unicredito Italiano, Milano, Italia;

-_7716882 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_0223392 emis de Banca Credito Bergamasco, Bergamo, Italia;

-_4251174 emis de Banca Mediolanum S.p.A, Basiglion (Mi), Italia;

-_6640364 emis de Banca Unicredito Italiano, Milano, Italia;

-_3323760 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_0870507, emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_ emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_1418068 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_5410023 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_5602058 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_5128362 emis de Banca Unicredito Italiano, Milano, Italia;

-_2763191 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_2340311 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_6171324 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Pahova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_4740028 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia, constatând că o astfel de măsură a fost dispusă și în baza sentinței K.259/2007 pronunțată la data de 28.11.2007 de către Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul inculpat T. A. R. pentru care au răspuns avocații aleși T. G. L. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/26.05.2014 aflată la fila 23 dosar și avocat D. P. din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/10._ aflată la fila 20 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Avocat D. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. depune un bilet de avion care dovedește că inculpatul se află în Italia la Milano, la familia sa și sosește în țară în data de 27.06.2014 și solicită să se ia act că lipsa lui de la acest termen de judecată este una obiectivă.

Curtea ia act că s-a depus de către avocat P. D., în calitate de avocat ales al inculpatului T. A. R., o xerocopie de pe un bilet de avion emis pe numele inculpatului și se pretinde că se face dovada că acesta nu se sustrage de la judecată și se întoarce în România din Italia pe data de 27.06.2014.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se impune administrarea de probatorii în această fază procesuală având în vedere că inculpatul T. A. R. a adoptat la fond procedura simplificată, prin urmare, solicită respingerea cererii de probatoriu formulată de inculpat prin avocații aleși.

Avocat T. G. L. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. susține că nu a formulat o cerere de probatorii, ci a solicitat ca la dosar să fie atașate actele traduse din dosarul din Slovenia, respectiv a probelor de la fond.

Consideră că instanța trebuie să se raporteze la probele administrate pentru a fi cercetat inculpatul în procedura simplificată, iar în prezenta cauză, în această fază procesuală nu solicită administrare de alte probatorii, ci doar să fie depuse înscrisurile traduse din dosarul de la instanța din Slovenia pentru a putea fi comparate cu cele existente la prezenta cauză. A luat dosarul din Lubliana pe încredere, însă în acest dosar există numai rechizitoriul.

Avocat D. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. învederează că potrivit art.434 alin.2 lit.g NCPP „nu pot fi atacate cu recurs în casație hotărârile pronunțate ca urmare a admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției”, însă nu ne aflăm într-o astfel de situație și conform art.420 alin.9 NCPP „în vederea soluționării apelului, instanța, motivat, poate da o nouă apreciere a probelor”.

Ori, cerând reaprecierea probelor se va constata că acestea nu există pentru că nici în dosarul din România, respectiv cel de la Judecătoria Moreni și nici în cel din instanța din Slovenia, nu există probe. În contradictoriu cu inculpatul se administrează probatoriu astfel cum reiese din lista din rechizitoriu, respectiv probele video de la bancomate. Din hotărârea recunoscută rezultă că aceste probe nu sunt concludente cauzei și de asemenea, nu există CD-uri pentru zona Lubliana, deci această hotărâre are autoritate de lucru judecat.

Curtea, având în vedere materialul probator din dosarul cauzei din care rezultă respectarea prevederilor legale astfel cum sunt impuse în Legea nr.302/2004 de cooperare judiciară internațională în materie penală, faptul că sesizarea procurorului general a fost supusă controlului de legalitate la nivelul ÎCCJ, că la primul grad de jurisdicție, după o primă audiere, inculpatul a solicitat să fie judecat în procedură simplificată, că și-a recunoscut învinuirea, nu s-a mai prezentat în instanță, că în această fază procesuală nu s-a pus în discuție administrarea vreunui probatoriu în cauză, potrivit art.374 alin.7 comb. cu art.375 NCPP prin care s-au preluat art.320/1 Cod proc. penală abrogat, în cazul recunoașterii vinovăției și necontestării probelor administrate în fața primei instanțe nu se mai administrează în fața curții, recunoașterea vinovăției fiind irevocabilă, se respinge cererea formulată de apărătorii aleși ai inculpatului, ca inutilă pentru justa soluționarea a procesului penal.

Avocat T. G. L. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere respectiv, adresa nr.159/16.05.2014 emisă de ., Comunicare de angajare-Protocolul nr._ din 01.03.2011 emisă de Județul Varese din Italia, alături adeverință de salariat emisă pe numele inculpatului, Proces verbal nr.235/29.05.2014 emisă de Mabys Translations Ploiești privind traducerea documentelor anexate de către traducătorul autorizat.

Curtea ia act că s-au depus înscrisuri în circumstanțiere, respectiv adresa nr.159/16.05.2014 emisă de ., Comunicare de angajare-Protocolul nr._ din 01.03.2011 emisă de Județul Varese din Italia, alături adeverință de salariat emisă pe numele inculpatului, Proces verbal nr.235/29.05.2014 emisă de Mabys Translations Ploiești privind traducerea documentelor anexate de către traducătorul autorizat, și constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Avocat D. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. solicită să se discute și schimbarea încadrării juridice ca și motiv de apel raportat la dispozițiile noii legi penale.

Curtea acordă cuvântul pe fond și asupra motivului invocat de inculpat prin apărătorul ales privind schimbarea încadrării juridice.

Avocat D. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. solicită să se adapteze toate cele 3 fapte ale inculpatului la o singură pedeapsă mai ușoară, urmând a se aplica o pedeapsă cuprinsă în aceste limite și consideră că nu s-ar putea reține un concurs real de infracțiuni.

Solicită schimbarea încadrării juridice prin aplicarea legii mai favorabile pentru cele trei fapte, art.250 alin.1 și 2 NCP, art.360 alin.1 NCP, art.413 alin.3 NCP.

Instanța de fond a reținut concurența faptelor și tentativa continuată la aceste fapte, dar care rămân tot acțiuni în cadrul aceleiași infracțiuni. Solicită să se elimine această concurență între fapta consumată și tentativă.

Cu privire la concursul real reținut la fond, infracțiune pentru care inculpatul a primit o condamnare în Slovenia, arată că aceste fapte și cele din Slovenia fac parte din infracțiunea continuată, instanța de fond reținând o singură faptă și nu 3, și anume, în baza art.27 alin.1 Judecătoria din Slovenia a reținut infracțiunea de furt, iar în România infracțiunea de schimb valutar. Concursul ideal între aceste fapte privind prevederile art.37 NCP îi sunt favorabile inculpatului în sensul că toate aceste fapte fac parte dintr-o infracțiune continuată și nu se poate reține un concurs real.

De asemenea, nici concursul ideal nu se poate reține față de decizia ÎCCJ, pentru că aceasta este pronunțată ulterior, adică la 7 ani după săvârșirea faptei. S-a dat eficiență de instanță prevederilor art.27 Cod penal pentru ideea că există 3 fapte săvârșite de inculpat, însă, inculpatul nu putea să știe că ÎCCJ va da o astfel de interpretare pentru 3 fapte și nu pentru una singură și în opinia sa și această decizie este greșită.

Avocat T. G. L. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. arată cu privire la decizia ÎCCJ, care a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt în infracțiunea prev. de Legea nr.365/2002, solicită schimbarea încadrării juridice prin aplicarea dispozițiilor art.5 NCP., considerând că această decizie nu se mai aplică pentru că se referă la dispozițiile Legii nr.365/2002 și Legea nr.161/2003 se referă la concursul real de infracțiuni. Față de dispozițiile deciziei ÎCCJ, față de aplicarea legii mai favorabile, socotește că nu mai este aplicabilă decizia ÎCCJ.

Avocat D. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.10 din Legea nr.187/2012, regimul sancționat nu va fi cel din codul nou, ci cel prevăzut de acest art.10 din Legea nr.187/2012, precum și cele din art.33, 34 și 36 Cod penal anterior și sub acest aspect decizia Curții Constituționale este aplicabilă.

Aplicând legea penală mai favorabilă în concurs de infracțiuni, înseamnă că se aplică prevederile art.10 din Legea nr.187/2012 ca o derogare, însă, Curtea Constituțională nu a adoptat acest text de lege.

Solicită în principal, având în vedere probatoriul sumar de la dosar și hotărârea recunoscută, admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței primei instanțe, încetarea procesului penal, aplicarea art.396 alin.6 rap.la art.16 alin.1 lit.i NCPP, dat fiind incidența autorității de lucru judecat, privind sentința penală nr.K/259/28.11.2007 a Judecătoriei din Slovenia, respectiv cea a Judecătoriei Moreni.

În temeiul art.396 alin.5 rap. la art.396 alin.4 NCPP și art.16 alin.1 lit.c NCPP să se constate că nu există probatoriu care să stabilească că o singură fapta este săvârșită de inculpat și nu trei. De asemenea, nu există dovezi că faptele au fost săvârșite de inculpat. În Slovenia se vorbește despre inculpat că ar fi săvârșit fapte în orașul Ljubljana, judecătorul acestei cauze a respins readiministrarea de probatoriu pentru perioada 28.09. – 01.10.2007ca fiind neconcludente, deci inculpatul nu a săvârșit aceste fapte.

Avocat T. G. L. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. arată că instanța de fond a fost sesizată cu înregistrări video la bancomate pentru perioada 28.06.-01.07.2007, cu hotărârea prin care s-a făcut arestarea inculpatului de la data de 1 – 3 iulie 2007 pentru că poliția a găsit asupra acestuia unele carduri și Judecătoria Celia a fost sesizată pentru cercetarea inculpatului pentru săvârșirea faptelor din 1, 2 și 3 iulie 2007 .

Există o dispoziție a instanței străine care arată că nu se impune reanalizarea probelor din 01.07.2007 pentru că înregistrările video de la bancomate precum și cele de la hotel sunt neclare, iar actele nu prezintă datele de identificare ale inculpatului. Aceste fapte au fost descontopite ulterior și atunci s-a întocmit un rechizitoriu separat de cel din Ljubljana pentru faptele din 27, 28, 29 iulie 2007 și ca probe se arată numai înregistrările video de la bancomate și de la hotel.

P. a administrat probele cu înregistrările video de la bancomate iar judecătorul a apreciat că aceste probe nu sunt concludente și relevante cauzei și în acest caz, nefiind probatoriu administrat, inculpatul nu avea ce anume să recunoască.

A formulat solicitarea de achitare a inculpatului în sensul că nu există probe pentru că acesta a recunoscut faptele petrecute în Slovenia, având în vedere că instanța din Celia a considerat că nu se impune a se face probe, motiv pentru care, solicită cenzurarea soluției acestei instanțe față de recunoașterea inculpatului conform art.320/1 Cod proc. penală.

Este bine știut că nu există temei de lege care să îl exonereze pe inculpat de săvârșirea faptelor dacă acestea reprezintă o recunoaștere și o însușire a probelor, motiv pentru care, în principal, solicită achitarea inculpatului față de lipsa probelor.

Avocat D. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R., solicită în subsidiar, aplicarea dispozițiilor noii legi penale și orientarea spre o pedeapsă raportat la limitele noi mai mici față de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor din Slovenia, menținând în rest dispozițiile sentinței.

Avocat T. G. L. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R. solicită înlăturarea motivării instanței de fond privind perseverența activității infracționale a inculpatului, care este copiată din hotărârea pronunțată acum 7 ani având în vedere că inculpatul este căsătorit, are o familie, are un serviciu stabil.

În cazul aplicării art.91 NCP, solicită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere considerând că sunt îndeplinite aceste condiții inclusiv raportat la conduita de recunoaștere a faptelor, ținând cont că inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte, că are 2 copii de crescut și o familie de întreținut.

După ce a ispășit o pedeapsa în regim de detenție inculpatul și-a reconsiderat total conduita și o altă pedeapsă în același regim de detenție i-ar da viața peste cap.

Avocat T. G. L. și avocat D. P. având pe rând cuvântul pentru apelantul inculpat T. A. R., învederează instanței că acesta este de acord să presteze muncă în folosul comunității fără renumerare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice ca fiind nefondată și solicită respingerea acesteia. Decizia din 06 mai 2014 a ÎCCJ este de strictă interpretare apreciată la nivel global și nu pe instituții.

În prezenta cauză, consideră că legea veche îi este favorabilă inculpatului având în vedere pedeapsa aplicat de instanța din Ljubljana și în acest sens se poate respinge apărarea în sensul că fapta s-a consumat în alte locații precum și solicitarea de aplicare a legii noi este nefondată.

Față de solicitarea de achitare a inculpatului, să se aibă în vedere că acesta a optat să fie judecat în procedura simplificată, iar în dosarul din cursul urmăririi penale precum și în dosarul de la instanța din Ljubljana există acte, respectiv înregistrarea video din care rezultă că inculpatul extrăgea bani din bancomate, sens în care, solicită și respingerea acestei cereri.

Față de cererea de reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a reținut în mod corect perseverența infracțională a acestuia și față de prejudiciul cauzat, consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură faptă.

Solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul T. A. R. și menținerea sentinței penale nr.1/06.01.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca temeinică și legală.

Avocat T. G. L. având cuvântul în replică pentru apelantul inculpat T. A. R. susține că prejudiciul cauzat este modic, nu există persoană vătămată, iar băncile nu au avut nici un fel de pretenții.

Cu privire la „cumințirea” inculpatului după săvârșirea acestor fapte, arată că dovada se regăsește în actele depuse la dosar și să se aprecieze în condițiile în care acuzarea a fost făcută într-un anumit fel, nu există probe din care să rezulte că inculpatul s-a ascuns sau a făcut alte fapte, iar această faptă săvârșită este ulterioară celei pentru care a fost condamnat la 7 luni închisoare.

Consideră că pentru faptele anterioare, față de perioada îndelungată de timp, scopul educativ nu ar fi atins prin privarea de libertate a inculpatului.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată;

Prin sentința penală nr.1/06.01.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost condamnat inculpatul T. A. R. ( cetățean român, fiul lui G. și E., născut la 10 martie 1978), domiciliat în București, .. 13-15, ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. D. P. din municipiul Târgoviște, . Nr.1, județul Dâmbovița, cu aplic. art.320 1 alin.7 Cod procedură penală și la art.33 alin.1 lit.a Cod penal, la pedepsele de:

-10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

-2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin.1- 3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

-2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal și b Cod penal pe o perioadă de 2 (doi) ani, care se va executa în condițiile art.66 Cod penal, pentru infracțiunea prev. art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

-5 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea prev, de art.20 Cod penal raportat la art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-1 an și 5 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea prev. de art.20 Cod penal rap. la art.42 alin.1-3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

-1 an și 5 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea prev. de art.20 Cod penal raportat la art.24 alin.2din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

Conform art.34 alin.1 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune în parte, aplicându-se inculpatului T. A. R., pedeapsa închisorii cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.35 alin.1 Cod penal, alături de pedeapsa închisorii s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art.71 alin.2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul T. A. R. a fost condamnat prin prezenta sentință, sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală pronunțată la data de 28.11.2007 de Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia, astfel cum a fost recunoscută prin sentința penală nr.320/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._ .

Ca urmare, în baza art.36 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile în raport de care a fost dispusă condamnarea în prezenta cauză, respectiv 10 luni închisoare, două pedepse de câte 2 ani și 10 luni închisoare, 5 luni închisoare și două pedepse de câte 1 an și 5 luni închisoare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală anterior menționată și în baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal, art.35 din același cod, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final inculpatului T. A. R. să execute pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit .a teza a II-a și lit. b Cod, pe o perioadă de 2 (doi) ani

Totodată, s-a menținut măsura de siguranță a expulzării dispusă prin sentința pronunțată de către Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia, pe o durată de 5 ani, începând cu 28.11.2007.

În baza art.36 alin.3 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei aplicată ceea ce s-a executat, respectiv pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința pronunțată de Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia, respectiv perioada 3.10.2007 – 25.04.2008.

În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 12.240 Euro, luându-se act că în cauză nu au existat constituiri de părți civile.

În fine, prima instanță a dispus și confiscarea cardurile folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunilor, respectiv cardurile cu numerele:

-_4739754 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_4042350 emis de Banca Instituto Centrale delle Banche di Credito Cooperativo, R., Italia;

-_6052000 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_8940921 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_1761258 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_2490576 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_4284128 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_4943160 emis de Banca Popolare di V. e Novara S.C.R.L., V., Italia;

-_0049091 emis de Banca Intermobiliare di Investimenti e Gestioni S.p.A, Torino, Italia;

-_7007466 emis de Banca Generali S.p.A, Trieste, Italia;

-_4036515 emis de Banca Instituto Centrale delle Banche di Credito Cooperativo, R., Italia;

-_3321075 emis de Banca Fideuram S.p.A Milano, Italia;

-_7018512 emis de Banca Popolare di Vincenza, Vincenza, Italia;

-_0146980 emis de Banca Mediolanum S.p.A, Basiglion (Mi), Italia;

-_4449935 emis de Banca Mediolanum S.p.A, Basiglion (Mi), Italia;

-_0009702 emis de Banca Unicredito Italiano, Milano, Italia;

-_7716882 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_0223392 emis de Banca Credito Bergamasco, Bergamo, Italia;

-_4251174 emis de Banca Mediolanum S.p.A, Basiglion (Mi), Italia;

-_6640364 emis de Banca Unicredito Italiano, Milano, Italia;

-_3323760 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_0870507, emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_ emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_1418068 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_5410023 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_5602058 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_5128362 emis de Banca Unicredito Italiano, Milano, Italia;

-_2763191 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_2340311 emis de Banca Intesa Sanpaolo, S.p.A, Milano, Italia;

-_6171324 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Pahova (Sarmeola di Rubano), Italia;

-_4740028 emis de Banca Antoniana Popolare Veneta Scarl – Banca, Padova (Sarmeola di Rubano), Italia, constatând că o astfel de măsură a fost dispusă și în baza sentinței K.259/2007 pronunțată la data de 28.11.2007 de către Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, pe baza materialului din dosarul cauzei, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;

Prin rechizitoriul nr.11 K 63/2008 întocmit în dosarul nr.Kt (1) 5815/7-VL-2 la data de 6.02.2008, P. Districtual de Stat din Ljubljana, Republica Slovenia, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. A. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată și tentativă la infracțiunea continuată de furt calificat, prev. de art.211 alin.1 și art.212 alin.1 pct.1 și de art.22 rap. la art.211 alin.1 și art.212 alin.1, pct.1 din Codul Penal al Republicii Slovenia.

Din conținutul actului de sesizare a rezultat că, faptele constau în aceea că în perioada 28.09.2007 până la 1.10.2007, folosind mai multe carduri din plastic, pe care au fost copiate pe nedrept, înscrieri magnetice de pe carduri bancare originale, prin introducerea lor și a codurilor de protecție PIN, obținute tot pe nedrept, la mai multe automate bancare din Ljubljana, învingând sistemele de siguranță ale acestora, inculpatul a extras diferite sume de bani, obținând foloase patrimoniale în cuantum de 12.240,00 Euro.

Tot în aceiași perioadă (28.09.2007 – 01.10.2007), prin aceleași modalități de operare(introducerea la mai multe automate bancare de carduri din plastic false și prin învingerea sistemelor de siguranță ale automatelor bancare, acesta a încercat să extragă bani și să obțină, pe nedrept, foloase patrimoniale în cuantum de 18.520,00 Euro, faptele rămânând în fază de tentativă.

Automatele bancare și cardurile din plastic false la și cu care inculpatul a efectuat operațiunile mai sus descrise, au fost enumerate în rechizitoriul întocmit de autoritățile judiciare slovene.

Cu acest rechizitoriu a fost sesizat Tribunalul Districtual din Ljubljana, care după respingerea apelului declarat de către inculpatul T. A. R. împotriva acestuia prin decizia din 4.04.2008, la data de 17.06.2010 a formulat cerere de comisie rogatorie, având ca obiect preluarea procedurii penale în dosarul nr. II K_ (fost II – K 63/2008), de către autoritățile competente din Români,

Cererea de preluare a judecății în conformitate cu art.128 din Legea nr.302/2004, a fost înaintată de DDICJ-Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în materie penală, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instituție care prin adresa nr.1844/II/5/2011 a a procedat la transmiterea acesteia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, motivându-se că cel în cauză își are domiciliul în circumscripția acestei din urmă unități de parchet.

Prin rezoluția din 19.01.2012 emisă sub nr.8784/II/5/2011, P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, la rândul său, a sesizat Curtea de Apel Ploiești în vederea pronunțării asupra cererii de preluare a judecății formulată de către autoritățile slovene.

Astfel, prin încheierea din 21.03.2012 pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr.1572 din 14.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis cererea de preluare a judecății formulată de către Tribunalul Districtual din Ljubljana.

D. consecință, constatându-se că în legislația română faptele pentru care inculpatul T. A. R. este acuzat prin rechizitoriul Parchetului Districtual de Stat din Ljubljana sunt incriminate în disp. art.208 – 209 alin.1 lit.i Cod penal, respectiv în art.20 rap. la art.208 – 209 lit.i Cod penal, cauza s-a înaintat Judecătoriei Moreni, competentă material și teritorial să judece astfel de infracțiuni.

Apreciind că faptele așa cum au fost ele reținute în rechizitoriu, în legislația penală română sunt incriminate în lege specială, respectiv în art.24 alin.2 și 4 și cum pentru aceste infracțiuni competența aparține tribunalului, potrivit art.29 alin.2 din Legea nr.365/2002, prin sentința penală nr.1172/04.10.2012 judecătoria și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, instanță care la rândul său, prin sentința penală nr.479/18.12.2012 s-a declarat necompetentă material.

Ajungându-se la un conflict negativ de competență, față de situația existentă (neprocedarea de către instanța inițial sesizată la o schimbare a încadrării juridice), prin sentința penală nr.37/26.02.2013 Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Această din urmă instanță, față de considerentele în raport de care Curtea de Apel Ploiești a soluționat regulatorul de competență, la termenul de judecată din 30.05.2013, a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunile pentru care fusese sesizată prin încheierea de admitere a cererii de preluare a judecății, în infracțiunile prev. de art.24 alin.2 și 4 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

Ca urmare, prin sentința penală nr. 604/13.06.2013 s-a declinat competența, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, instanța competența materială potrivit art.29 alin.2 din Legea nr.365/2002, să judece astfel de infracțiuni.

După reînregistrarea cauzei pe rolul acestei din urmă instanțe, în ședința publică din 18.10.2013, constatându-se îndeplinite cerințele art.171 alin.3 Cod procedură penală privitoare la asistența juridică, în vederea clarificării aspectului privitor la încadrarea juridică a faptelor în legislația română, tribunalul a procedat la ascultarea inculpatului T. A. R..

Cu ocazia audierii, acesta a arătat că în perioada reținută în rechizitoriul întocmit de către P. Districtual de Stat din Ljubljana, a efectuat mai multe retrageri de numerar cu carduri clonate, pe care le-a achiziționat de la doi cetățeni sârbi, susținând însă, că nu se face vinovat de falsificarea acestora, ci doar de folosirea lor.

La același termen de judecată, prin avocatul ales s-a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.24 alin.2 și 4 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Moreni.

D. fiind că după reînregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Dâmbovița, s-a pronunțat Decizia nr.1514/10.2013 dată în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial din 6.12.2013, obligatorie pentru instanțe în privința problemelor de drept dezlegate, în temeiul art.334 Cod procedură penală, la termenul de judecată din 13.12.2013, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile sesizate de Judecătoria Moreni, în concurs ideal de 6 infracțiuni (3 consumate și 3 tentative), incriminate de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002(efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos), prev. de art.42 alin.(1), (2) și (3) din Legea nr.161/2003( accesul fără drept la un sistem informatic comis în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate) și prev. de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002(falsificarea instrumentelor de plată electronică), cu aplic. art.33 lit.b Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, respectiv prev. de art. 20 Cod penal rap. la art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, art.20 Cod penal rap. la art.41 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.161/2003 și art.20 Cod penal rap. la art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.33 lit.b Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art.33 alin.1 lit.a Cod penal, respingându-se excepția invocată de inculpat.

În cadrul aceleiași ședințe publice, prin apărător, inculpatul T. A. R. a depus un înscris autentic intitulat „declarație”, conform căruia arată că a înțeles să formuleze cererea în sensul aplicării procedurii simplificate a judecății în condițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de lege, pentru admisibilitatea acesteia.

Sub acest aspect, s-au avut în vedere că potrivit textului de lege invocat, declarația pentru aplicarea procedurii simplificate a judecății poate fi făcută nu numai personal ci și prin înscris autentic iar înscrisul prezentat s-a considerat că îndeplinește o astfel de condiție.

Ca și situație de fapt, prima instanță a reținut că, aflându-se pe teritoriul Republicii Slovenia, în perioada 28.09.2007 – 01.10.2007 și folosind carduri din plastic falsificate pe care au fost copiate pe nedrept înscrieri magnetice de pe carduri bancare originale, prin introducerea acestora în mai multe automate bancare aflate pe raza orașului Ljubljana, învingând sistemele de siguranță ale automatelor bancare, inculpatul T. A. R. a efectuat mai multe retrageri de numerar, cauzând un prejudiciu de 12.240,00 Euro.

De asemenea, în aceiași perioadă și folosind aceleași metode, acesta a încercat să extragă bani de la mai multe automatele bancare, aflate tot pe raza orașului Ljubljana.

În drept, s-a stabilit că faptele comise, în legislația română, întrunesc elementele constitutive a 6 infracțiuni(3 consumate și 3 în formă de tentativă), respectiv prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, prev. de art.41 alin.(1), (2) și (3) din Legea nr.161/2003 și prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, prev. de art.20 Cod penal rap. la art.42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.161/2003 și prev. de art.20 Cod penal rap. la art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, toate cu aplic. art.33 lit.b Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică.

S-a argumentat că aceste fapte au fost recunoscute de inculpatul T. A. R., atât în declarația dată personal în instanță în cadrul ședinței publice de la termenul din 18.10.2013, când audierea în vederea stabilirii, din punct de vedere al legislației naționale, a încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu întocmit de autoritățile judiciare slovene, cât și în declarațiile autentice date la datele de 24.07.2012 (înscris existent la fila 27 din dosarul nr._ ), respectiv 18.11.2013, prin care a solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecății.

În afara acestor declarații de recunoaștere, au fost avute în vedere și înscrisurile care au fost înaintate de Tribunalul Districtual din Ljubljana cuprinzând lista tranzacțiilor cu carduri bancare false din plastic, denunțurile care au fost efectuate de către autoritățile slovene, prinderea în flagrant a inculpatului, ocazie cu care a aruncat cele 31 de carduri de plastic false, înregistrările video obținute în zona orașului Ljubljana.

Apărarea pe care a făcut-o inițial inculpatul T. A. R., inclusiv la momentul soluționării cererii de preluare a judecății, anume că pentru aceleași fapte a fost judecat și condamnat definitiv la o pedeapsă de 7 luni închisoare pe care a executat-o, nu a fost primită.

S-a motivat că din examinarea sentinței pronunțate la data de 28.11.2007 de către Judecătoria Districtuală Celje în dosarul nr. K 259/2007, a rezultat că în acea cauză, condamnarea a fost dispusă pentru fapte similare, dar comise în perioada 01.10.2007 – 03.10.2007 și alte automate bancare, de această dată situate pe raza orașului Celje, folosind aceleași carduri false din plastic, actul de inculpare constituindu-l rechizitoriul emis de către P. de stat de pe lângă Judecătoria Districtuală din Celje, nr. KT 1/1956/07/8.10.2007.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului T. A. R., s-a ținut seama de disp. art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială pentru astfel de infracțiuni (limitele reduse conform art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală, urmare admiterii de aplicare a procedurii simplificate a judecății), gradul de pericol social concret al faptelor generat de împrejurările în care au fost săvârșite și consecințele acestora, precum și persoana acestuia.

Au fost avute în vedere astfel, perseverența infracțională de care a dat dovadă, numărul foarte mare de operațiuni efectuate într-o perioadă de timp foarte scrută, relațiile sociale încălcate prin săvârșirea unor astfel de fapte, fiind adusă atingere securității sistemului bancar și încrederii populației în siguranța tranzacțiilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice, prejudiciul cauzat efectiv și cel care s-ar fi produs dacă o parte din faptele comise în forma tentativei, se transformau în fapte consumate.

În ceea ce privește recunoașterea faptelor, s-a considerat că acestei împrejurări i s-a dat eficiență în cadrul procedurii simplificate a judecății, neputând fi valorificată și ca circumstanță atenuantă judiciară în sensul art.74 alin.1 lit.c Cod procedură penală, în sens contrar, ajungându-se ca recunoașterii săvârșirii faptelor să i se acorde o dublă valență juridică.

Celelalte împrejurări privitoare la lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, existența unei familii, deși s-au calificat ca având natura unei circumstanțe atenuante judiciare în sensul art.74 alin.1 lit.a Cod penal, au fost avute în vedere în cadrul criteriilor generale prevăzute în art.72 Cod penal, ca împrejurări care atenuează răspunderea penală, mai exact la momentul stabilirii cuantumului pedepsei.

Față de cele ce preced, s-a apreciat că prin stabilirea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege (minim rezultat în urma aplicării disp. art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală), scopul de prevenție și de reeducare prevăzut în art.52 Cod penal, va fi atins.

S-au reținut totodată, dispozițiile privitoare la infracțiunea continuată, precum și cele privitoare la concursul ideal prevăzut în art.33 alin.1 lit.b Cod penal (aceasta în raport de Decizia nr.15/2013 pronunțată de ÎCCJ-Secțiile Unite), respectiv cele prevăzute în art.33 alin.1 lit.a Cod penal privitoare la concursul real de infracțiuni (între forma consumată și cea rămasă în faza de tentativă).

Pe de altă parte, având în vedere că pentru una dintre infracțiuni (cea prevăzută de art.24 din Legea nr.365/2002, aflată în concurs ideal cu infracțiunea prev. de art.27 alin.1 din același act normativ), este prevăzută în mod obligatoriu și pedeapsa complementară, față de durata pedepsei judiciare stabilite, s-a aplicat inculpatului T. A. R. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 2 (doi) ani.

În conformitate cu dispozițiile art.71 alin.2 și 3 Cod penal și Decizia nr. LXXIV/2007 a ÎCCJ-Secțiile Unite, s-a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

De asemenea, potrivit art.34 alin.1 lit.b și art.35 alin.1 din același cod, s-a procedat la contopirea pedepselor stabilite, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, alături de care i s-a aplicat și pedeapsa complementară astfel cum a fost stabilită.

Separat de acestea, față de data săvârșirii faptelor care au constituit obiectul prezentei judecăți, precum și pe cele pentru care inculpatul T. A. R. a fost condamnat prin sentința pronunțată la data de 28.11.2007 de Judecătoria Districtuală Celje, hotărâre recunoscută prin sentința penală nr.320/2013 pronunțată de Judecătoria Moreni, s-a constatat concurența acestora.

Așa fiind, în baza art.36 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor stabilite în cauză, cu pedeapsa de 7 luni aplicată prin sentința Judecătoriei Celje, urmând ca în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 2 (doi) ani.

Totodată s-a menținut măsura de siguranță a expulzării dispusă prin aceeași sentință și s-a scăzut din durata pedepsei astfel aplicată, pedeapsa de 7 luni executată în perioada 03.10.2007 – 25.04.2008.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei închisorii, s-a apreciat că scopul prevăzut de art.52 Cod penal, constând în reeducarea și reinserția socială a inculpatului T. A. R. și în prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

S-a arătat că nu se justifică aplicarea disp. privind suspendarea condiționată ori suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (situație care nu ar fi posibilă în cauză nici datorită cuantumului pedepsei aplicată pentru concursul de infracțiuni) a executării pedepsei), în cazul condamnării pentru astfel de infracțiuni și numărul mare de acte materiale comise într-un interval foarte scurt, toate reclamând măsuri adecvate în plan represiv.

În fine, potrivit art.118 alin.1 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea sumei reținută în rechizitoriu ca fiind obținută în urma tranzacțiilor ilicite realizate, precum și a cardurilor care au fost folosite la săvârșirea faptei, constatându-se că acestea din urmă au fost confiscate și în baza sentinței nr.259/2007 a Judecătoriei Celje.

Împotriva acestei sentințe,în termen legal, prin avocat ales, a declarat apel inculpatul T. A. R., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În principal, s-a susținut că judecata în primă instanță a avut loc cu nerespectarea dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală, dispunându-se condamnarea acestuia, în procedura simplificată, prin recunoașterea învinuirii, privind faptele descrise în rechizitoriul din 06.02.2008, întocmit în dosarul nr. 1Kt(1)5815/07-VL-2-1a, al Parchetului Districtual de stat Ljubljana, Republica Slovenia (preluat conform art. 128 din Legea nr. 302/2004 prin încheierea de ședință din data de 21.03.2012, dată în dosarul nr._ al Curții de Apel Ploiești), deși în documentația transmisă de autoritățile judiciare slovene nu se regăsesc probele indicate de procuror pentru a fi administrate în vederea stabilirii existenței acestora și vinovăției persoanei inculpate.

Pe de altă parte, s-a arătat că chiar dovedită fiind activitatea infracțională stabilită în sarcină, acesta nu mai poate fi tras la răspundere penală în prezenta cauză, întrucât pentru aceleași fapte a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 7 luni închisoare, prin sentința din 28.11.2007, pronunțată de Judecătoria Districtuală Celje, Republica Slovenia, în dosarul nr. K 259/2007 și pe care a executat-o în perioada 03.10.2007 – 25.04.2008.

Ca urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea conform art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c NCPP, întrucât nu există probe că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost inculpat, iar în subsidiar, să se înceteze procesul penal în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. i din același cod, constatându-se că există autoritate de lucru judecat.

Al doilea motiv de reformare, invocat în subsidiar, vizează încadrarea juridică dată activității infracționale, de autoritățile judiciare române, susținându-se că aceasta este nelegală, întrucât:

- prin aplicarea Deciziei nr. 15/06.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, dată în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial din 06.12.2013 și condamnarea inculpatului-apelant pentru un concurs de infracțiuni compus din: efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronic, prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, acces fără drept la un sistem informativ, în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin. 1,2,3 din Legea nr. 161/2003 și punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal anterior, s-a încălcat principiul legalității incriminării, prev. de art. 1 Cod penal comb. cu art. 414/2 Cod procedură penală anterior, întrucât faptele au fost comise în anul 2007, deci anterior adoptării și publicării deciziei privind interpretarea textelor de lege menționate;

- stabilindu-se că în perioada 20.09._07, a acționat în baza acelorași rezoluții infracționale, prin acte repetate și reținându-se dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal anterior ce incriminează infracțiunea continuată, nelegal, a fost condamnat pentru 6 infracțiuni concurente (3 fapte consumate și 3 tentative), deoarece actele materiale rămase în faza de tentativă sunt absorbite de forma consumată;

- față de modificările legislative intrate în vigoare la 01.02.2014, se impune recalificarea juridică a activității infracționale, în infracțiunile concurente în sensul art. 33 lit. b Cod penal, comise în formă continuată, prev. de art. 360 alin. 1 NCP (acces fără drept, la un sistem informatic), art.313 al.3 NCP(punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate) și art. 250 alin. 1 și 2 NCP (efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos), considerate că reprezintă legea penală mai favorabilă în sensul art. 5 Noul Cod penal, intervenită până la judecata definitivă a cauzei, ca și tratament sancționator.

În consecință, sub acest aspect, inculpatul-apelant a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate, rejudecarea cauzei iar pe fond, schimbarea încadrării juridice a activității infracționale în concurs de infracțiuni compus din două infracțiuni, respectiv efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 250 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 Noul Cod penal, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a Cod penal anterior, comb. cu art. 320/1 Cod procedură penală anterior și art. 5 Noul Cod penal.

Ultimul motiv de apel vizează individualizarea pedepselor stabilite la primul grad de jurisdicție, susținându-se că atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, sunt prea severe, contravenind criteriilor generale prevăzute în art. 72 Cod penal anterior.

În acest sens s-au invocat, pe de o parte recunoașterea învinuirii, în lipsa prezentării probelor administrate de către autoritățile judiciare slovene, cuantumul redus al prejudiciilor produse prin faptele comise, dezinteresul societăților bancare fraudate pentru exercitarea acțiunii penale și tragerea la răspundere civilă, iar pe de alta eforturile depuse pentru reintegrarea socială, după executarea condamnării de 7 luni, concretizate în faptul că nu a mai intrat în conflict cu legea penală, este căsătorit, asigură întreținerea a 2 copii și realizează venituri permanente, fiind salariat al unei societăți comerciale.

Față de cele ce preced, sub acest aspect, s-a solicitat stabilirea unei pedepse al cărui cuantum să fie orientat spre limita minimă și rezultată din reducerea cu o treime a aceleia înscrisă sub textele incriminatorii și suspendarea sub supraveghere a acestora, în condițiile art. 91 Noul Cod penal, fiind de acord să presteze muncă neremunerată, în folosul comunității, modalitate de executare considerată ca fiind aptă pentru atingerea scopului preventiv-educativ urmărit de legea penală.

Verificând sentința penală atacată, pe baza materialului instrumentat în dosarul cauzei, în raport de motivele de apel invocate de inculpatul T. A. R. precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 rap. la art. 418 alin. 1 Cod procedură penală, rezultă că într-adevăr soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este afectată de nelegalitate și netemeinicie, dar numai în limitele ce se vor expune în continuare.

I. Faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului T. A. R. s-au reținut la primul grad de jurisdicție, pe baza materialului de urmărire penală, transmis de autoritățile judiciare slovene, consecință a preluării judecății conform art. 128 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală de autoritățile judiciare române și recunoașterii învinuirii, de către acesta, prin declarația autentificată sub nr. 3.401/2013 dată în fața notarului public, prezentată la termenul de judecată din 13.12.2013, de avocatul ales.

Efectuând propriul examen asupra actelor procedurale instrumentate în prezenta cauză, rezultă că judecata a avut loc cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 320/1 C.pr.penală, iar condamnarea acestuia în procedura simplificată, prin recunoașterea învinuirii, privind faptele descrise în rechizitoriul din 6.02.2008, întocmit în dosarul penal nr. Kt (1) 5815/07-VL-2 al Parchetului Districtual de stat Ljubljana, Republica Slovenia, este legală, întrucât:

-din conținutul actului de investire a Tribunalului Districtual din Ljubljana-Secția penală rezultă că inculpatul T. A. R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tentativă de furt calificat, comise în perioada 28.09._07, constând în aceea că, aflându-se pe teritoriul statului sloven, în mai multe rânduri, folosind carduri din plastic, pe care au fost copiate, fără drept, înscrieri magnetice de pe carduri bancare originale, prin introducerea acestora, precum și a codurilor de protecție PIN, obținute pe nedrept, învingând sistemele de siguranță de la mai multe automate bancare amplasate în orașul Ljubljana, a reușit să extragă suma totală de 12.240 Euro, la care se adaugă acte materiale neconsumate, datorită tranzacțiilor eșuate prin respingerea autorizațiilor și prin care ar fi obținut foloase patrimoniale în sumă de 18.500 Euro;

- faptele imputate sunt pe larg descrise în considerentele actului de inculpare, cu evidențierea modalității de operare, a împrejurărilor de fapt în care s-a reușit descoperirea acestora și identificarea autorului, sunt enumerate automatele bancare de la care s-au efectuat retragerile frauduloase ori tranzacțiile au fost respinse, cardurile de plastic false, corpuri delicte recuperate în contextul constatării faptei flagrante din data de 3.10.2007, când a fost surprins de polițiștii sloveni în timp ce opera la un bancomat din orașul Celje, aflat în același district;

- cele 179 tranzacții cu carduri bancare false reținute în sarcina inculpatului T. A. R. în localitatea Ljubljana (perioada 28.09._07) ca și probele strânse de procuror și poliția judiciară slovenă, sunt menționate în rechizitoriu, respectiv: cardurile sechestrate, aruncate din mașina în care a încercat să scape de la identificare, pe raza orașului Celje, înregistrările captate de camerele de supraveghere montate la bancomatele bancare (Abanka d.d., Unicredito Bank d.d., Dezelna banka d.d., Banka Koper d.d., Delova d.d., NLB d.d., Gorenjska banka d.d., Korekova banka d.d., NKBM D.D., SKB d.d.), CD-uri și albumul de fotografii aferent,lista tranzacțiilor efectuate cu cardurile din plastic false sechestrate, lista tranzacțiilor respinse, extrasul cu lista cazărilor inculpatului pe raza districtului respectiv, procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și îmbrăcămintea sechestrată, purtată în timpul comiterii faptelor;

- copii certificate de pe redarea pe suport de hârtie a probelor anterior menționate și fotografiile judiciare aferente, se regăsesc în documentația transmisă de autoritățile judiciare sovlene, în cadrul cererii de comisie rogatorie, privind preluarea judecății, iar întrunirea condițiilor legale cerute de art. 128 din Legea nr. 302/2004 s-a confirmat de către instanțele judecătorești române, inclusiv la controlul efectuat pentru admiterea preluării judecății;

- existența probelor menționate, concludența și suficiența acestora pentru inculparea cetățeanului român T. A. R. și trimiterea în judecată în fața unei instanțe judecătorești s-au analizat în procedura slovenă, rechizitoriul nr. Kt (1) 5815/07 din 6.02.2008 întocmit de P. Districtual de stat Ljubljana, fiind confirmat prin decizia din 15.09.2010 pronunțată în dosarul nr. II K 63/2008 al Tribunalului Districtual din Ljubljana, care a respins, apelul declarat de inculpat, ca neîntemeiat;

- din conținutul deciziei anterior menționate rezultă că, fiind prins de Poliția Celje în timp ce opera la un automat bancar amplasat pe ., în data de 30.10.2007, inculpatul T. A. R. a încercat să fugă de la locul faptei cu un autovehicul, în timpul urmăririi a aruncat pe fereastră un mare număr de carduri din plastic, care au fost sechestrate, iar după abandonarea acestora, polițiștii au găsit în mașină suma de 7500 euro, îmbrăcăminte și actele de identitate, la momentul arestării identitatea stabilindu-se atât pe baza acestora, cât și a pașaportului aflat asupra sa;

- asistat de avocat ales, pe tot parcursul procedurilor desfășurate în fața autorităților judiciare române, după acceptarea preluării judecății cauzei, prin încheierea de ședință de la 21.03.2012 (dosar nr._ ) de Curtea de Apel Ploiești, inclusiv cu ocazia audierii în ședința publică din data de 18.10.2013 inculpatul T. A. R. nu a contestat niciodată existența probelor menționate în cuprinsul acțiunii de acuzare și aflate în copii certificate în dosarul nr. II K 63/2008 (II K_/2010) transmise de Tribunalul Districtual din Ljubljana, în procedura prevăzută de art. 128 din Legea nr. 302/2005;

- dimpotrivă, în prezenta avocatului ales, la termenul de judecată din 18.10.2013, inculpatul T. A. R. a recunoscut că în perioada menționată în rechizitoriu a efectuat mai multe retrageri în numerar, de la automate bancare amplasate inclusiv în orașul Ljubljana, folosind carduri false „clonate”, contestând numai comiterea infracțiunii de falsificare instrumente de plată bancară, apărându-se că acestea ar fi fost procurate de la doi cetățeni sârbi;

Separat de cele menționate, din conținutul declarației prezentate de avocatul ales în ședința publică din data de 13.12.2013, rezultă, fără echivoc, că după amânarea judecății în vederea pregătirii apărării, raportat la noua încadrare juridică dată activității infracționale de autoritățile judiciare române, reconsiderându-și poziția procesuală, în fața notarului competent apelantul a recunoscut faptele pentru care este judecat și care fac obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, așa cum sunt reținute conform noii încadrări juridice, efectuate la termenul din 18.11.2013.

Prin urmare, motivul de reformare invocat în principal de inculpatul T. A. R., prin cei doi avocați aleși să-l reprezinte în al doilea grad de jurisdicție, nu este fondat, din materialul dosarului rezultând că existența faptelor, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția s-au stabilit de instanța română, pe baza probelor indicate în acuzare prin rechizitoriul întocmit de P. Districtual de Stat Ljubljana, înaintate în copii certificate împreună cu restul documentației transmise în cadrul procedurii de preluare a judecății, probe care, potrivit jurisprudenței române sunt suficiente și concludente pentru identificarea autorilor inculpați de săvârșire a infracțiunilor contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice ori frauda comisă prin mijloacele de plată electronice, reglementate de legea română.

Pe de altă parte, față de conduita procesuală adoptată în fața primei instanțe, explicațiile date cu ocazia audierii în ședință publică, asistat fiind de avocat ales, mențiunile efectuate în declarația dată în fața notarului public, toate unite cu experiența unui proces penal în cadrul căruia a fost condamnat de autoritățile judiciare slovene pentru fapte de același gen, comise în aceeași perioadă, executând și o pedeapsă de 7 luni închisoare în regim privativ de libertate, formează convingerea că recunoașterea învinuirii în condițiile descrise în rechizitoriu și manifestarea de voință privind judecata în procedura simplificată prevăzută de art. 320/1 Cod proc. penală din 1969 s-a realizat în deplină cunoștință asupra consecințelor privind tragerea la răspundere penală.

Nici excepția autorității de lucru judecat invocată în ședința publică din data de 18.10.2012 inculpatul T. A. R. personal și susținută la judecata cauzei și în apel, prin avocații aleși nu este întemeiată.

Cum corect s-a stabilit la judecată în primă instanță, din examinarea sentinței pronunțate la data de 28.11.2007 de Judecătoria Districtuală Celje în dosarul nr. K 259/2007(recunoscută de autoritățile judiciare române prin sentința penală nr. 320/2013 a Judecătoriei Moreni), rezultă fără dubiu că acesta a fost condamnat pentru fapte similare, dar comise la alte automate bancare, în perioada 01.10.2007-3.10.2007 pe raza orașului Celje, actul de inculpare constituindu-l rechizitoriul emis de P. Districtual de stat Celje, în dosarul nr. KT1/1956/07/08.10.2007.

În consecință, cererile formulate, în principal,prin calea de atac exercitată de apelantul-inculpat T. A. R., vizând achitarea în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c NCPP, respectiv încetarea procesului penal conform art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. i din același cod nu sunt fondate.

Aceasta întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală și însușite conform art. 320/1 Cod proc. penală, se constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în perioada 28.09.2007-1.10.2007, aflându-se în localitatea Ljubljana, Republica Slovenia și folosind carduri false din plastic, pe care au fost copiate fără drept înscrisuri magnetice de pe carduri bancare originale, prin înlocuirea acestora și a codurilor PIN, obținute pe nedrept, învingând sistemelor de siguranță de la automatele bancare, aparținând a 10 societăți bancare(Abanka d.d., Unicredito Bank d.d., Dezelna banka d.d., Banka Koper d.d., Delova d.d., NLB d.d., Gorenjska banka d.d., Korekova banka d.d., NKBM D.D., SKB d.d.), a reușit să efectueze retrageri în numerar, obținând foloase materiale în sumă de 12.240 Euro.

S-a probat, de asemenea, că din cele 179 acte materiale efectuate, parte din acestea au rămas în faza de tentativă, tranzacțiile solicitate totalizând suma de 18.520 Euro, nerealizându-se datorită respingerii autorizațiilor, iar pentru activitatea infracțională ce formează obiectul prezentului dosar nu a mai fost judecat ori condamnat în altă cauză penală de vreo autoritate judiciară.

II.Motivele de reformare invocate în subsidiar, vizând încadrarea juridică dată faptelor de autoritățile judiciare române, sunt întemeiate în parte.

Sub acest aspect, în primul rând, la exercitarea controlului jurisdicțional, Curtea reține că încadrarea juridică a faptelor stabilite în sarcina inculpatului T. A. R., în concurs de infracțiuni, compus din efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, accesul fără drept, la un sistem informatic, comis în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 161/2003 și punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal, astfel cum s-a interpretat prin Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 760/06.12.2013, este corectă și nu încalcă principiul legalității încriminării prevăzut de art. 1 Cod penal raportat la art. 414/2 Cod proc. penală anterior.

Faptele stabilite în sarcina inculpatului T. A. R. au fost comise în anul 2007, dată la care erau prevăzute de legea penală, acestea fiind incriminate prin Legea nr. 365/2002 și Legea nr. 161/2003, la acea dată ambele aflate în vigoare, prima fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 959/28.12.2006, ultima în Monitorul Oficial nr. 279/21.04.2003.

Pe de altă parte, este de principiu că dezlegarea unei probleme de drept, urmare sesizării prin recurs în interesul legii, nu echivalează cu o modificare a normelor incriminatorii dintr-o lege penală, ci este dată pentru aplicarea unitară a acestora la stări de fapt similare, situație în care decizia pronunțată conform art. 414/2 Cod proc. penală anterior (474 NCPP) este obligatorie pentru instanțele judecătorești, inclusiv în cauzele aflate în curs de judecată.

Reținerea în sarcina apelantului T. A. R. a unui concurs de infracțiuni compus din 6 infracțiuni comise în formă continuată, din care trei infracțiuni consumate, prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002, prev. de art. 42 alin.1- 3 din Legea nr.161/2003 și prev. art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, precum și alte trei rămase în formă de tentativă, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 27 alin.1 din Legea nr.365/2002, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 42 alin.1- 3 din Legea nr.161/2003 și prev. art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a Cod penal, însă este nelegală.

Într-adevăr potrivit dispozițiilor art.41 al.2 Cod penal din 1969 când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni, care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni există infracțiunea unică continuată, indiferent dacă unele dintre actele infracționale sunt consumate iar altele au rămas în faza de tentativă sau nu există identitate de loc și persoană vătămată.

Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței interne constante din perioada 1969 – ianuarie 2014, cerința unității de rezoluție infracțională este realizată atunci când făptuitorul a prevăzut chiar și în linii mari activitatea materială ce urmează a o desfășura și rezultatele acesteia, așadar a cunoscut împrejurările concrete în care va comite acțiunile componente, la stabilirea acesteia instanțele fiind obligate să țină seamă între altele, de unitatea obiectului infracțiunii, a locului, modalității de operare, cât și de succesiunea și repetabilitatea actelor materiale la intervale scurte de timp.

Din probele administrate în faza de urmărire penală de autoritățile judiciare slovene și însușite fără rezerve prin declarația dată, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că în perioada 28.09.2007 – 01.10.2007, inculpatul T. A. R. a acționat, în baza unei rezoluții infracționale unice, având drept scop obținerea de foloase patrimoniale prin fraudarea automatelor bancare amplasate pe raza orașului Ljubljana, folosind un număr de cel puțin 179 carduri bancare clonate, de pe carduri originale, actele materiale comise asupra sistemelor de securitate, parte finalizându-se prin retrageri în numerar, totalizând 12.240 Euro, parte având ca obiect suma de 18.520 Euro, rămânând în fază de tentativă, datorită eșuării tranzacțiilor solicitate, fie respingându-se autorizațiile, fie capturându-se instrumentele de plată electronică false.

În atari împrejurări de fapt, față de considerațiile anterioare întrucât nici legiuitorul, nici jurisprudența adoptată în aplicarea Codului penal din 1969 nu au condiționat existența unității de rezoluție infracțională cerută de art. 41 alin.2, după cum actele materiale sau consumat sau au rămas în faza de tentativă, rezultă că activitatea infracțională reținută în sarcina acestuia, în drept, realizează conținutul legal a trei infracțiuni continuate, aflate în concurs, pentru fiecare latura obiectivă fiind compusă din actele materiale consumate și actele materiale eșuate, care în întregul lor, au contribuit la prejudicierea celor 10 societăți bancare prin retragerea a diferite sume, totalizând suma de 12.240 Euro.

Prin urmare, sub acest aspect sentința penală pronunțată la primul grad de jurisdicție este nelegală, astfel că în baza art. 421 pct.2 lit. 2 lit.a Cod pr.penală se va admite apelul declarat de inculpatul T. A. R., procedându-se la desființarea acesteia în parte în latură penală și pronunțarea unei noi hotărâri.

Rejudecându-se cauza, pe fond, după descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza 2 și lit.b Cod penal din 1969, aplicată în primă instanță, în pedepsele componente, conform art. 334 Cod pr. penală anterior cu aplicarea art.5 NCP, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile în formă continuată (două fapte) prev. de art. 27 al.1 din Legea nr. 365/2002 și prev. de art.20 Cod penal rap. la art. 27 al.1 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.3201 Cod pr. penală, într-o singură infracțiune continuată de efectuare a operațiunilor financiare în mod fraudulos prev. și ped. de art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art.3202 Cod proc. penală; din infracțiunile în formă continuată (două fapte) prev. de art.42 al.1-3 din Legea nr. 161/2003 și prev. de art. 20 Cod penal rap. la art.42 ali.1-3 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 3201 Cod proc. penală, într-o singură infracțiune de acces ilegal la un sistem informatic pentru obținerea de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin. 1-3 Legea 161/2003 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art. 3201 Cod pr. penală și din infracțiunile în formă continuată (două fapte), prev. de art. 24 al.2 din Legea nr. 365/2002 și prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 24 al.2 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal comb. Cu art.3201 Cod pr.penală, într-o singură infracțiune de punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, prev.de art. 24 al.2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art. 320 1 Cod pr.penală, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora va fi condamnat inculpatul T. A. R..

Separat de aceasta, curtea constată că în prezenta cauză nu se impune recunoașterea Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal, ca reprezentând legea penală mai favorabilă, în cazul celor trei infracțiuni continuate concurente stabilite în sarcina apelantului.

Deși, potrivit disp. art. 360 al.1 NCP, art.313 alin.1și 3 NCP și art.250 alin.2 NCP, începând cu 01.02.2014, infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic prin încălcarea normelor de securitate, punerea în circulație de instrumente de plată falsificate și respectiv efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, sub aspect sancționator sunt pedepsite mai blând, în sensul reducerii limitelor minime și maxime ale pedepsei închisorii de la 3-12 ani (prima) la 2-7 ani închisoare ori numai a limitelor maxime de la 10 ani și respectiv 12 ani închisoare, la 10 ani, respectiv 7 ani închisoare, în speță, nu se impune recalificarea juridică a activității în noile texte incriminatorii, deoarece s-ar crea apelantului o situație mai grea în propria-i cale de atac, dar ar reprezenta și o încălcare a prev. art.5 și 1 NCP, privind legalitatea incriminării și a tragerii la răspundere penală.

Concluzia este determinată de faptul că inculpatul T. A. R. a fost trimis în judecată de autoritățile slovene, prin hotărârea primei instanțe a fost condamnat iar la controlul ierarhic s-a confirmat existența faptei și vinovăția pentru un concurs de infracțiuni, compus din infracțiuni continuate, comise pe raza statului sloven în dauna a 10 societăți bancare, respectiv Abanka d.d., Unicredito Bank d.d., Dezelna banka d.d., Banka Koper d.d., Delova d.d., NLB d.d., Gorenjska banka d.d., Korekova banka d.d., NKBM D.D., SKB d.d., deci persoane vătămate diferite.

Or, prin Decizia nr. 5/26 mai 2014 adoptată de ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, adoptată după publicarea Deciziei nr. 365/06.05.2014 a Curții Constituționale, s-a stabilit că în cauzele aflate în curs de judecată, la aplicarea art. 5 NCP instanțele judecătorești sunt obligate să aibă în vedere criteriul aprecierii globale a legii noi mai favorabile, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi penale succesive cu privire la condițiile de existență și sancționare a infracțiunii în formă continuată.

D. consecință, dacă s-ar admite cererea inculpatului T. A. R. și s-ar schimba încadrarea juridică în noile texte incriminatorii, față de activitatea infracțională stabilită în sarcina sa, Curtea ar obligată să țină seama și de prevederile art. 35 din Noul Cod penal, potrivit cărora o infracțiune este continuată numai când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni împotriva aceluiași subiect pasiv .

În atare situație, corelativ s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice a activității infracționale din cele 6 infracțiuni concurente, reținute la primul grad de jurisdicție, în 30 infracțiuni concurente consumate, corespunzător celor 10 societăți bancare prejudiciate, prin actele materiale comise, înlăturându-se dispozițiile art.41 al.2 Cod penal din 1969.

Mai mult, în ce privește concursul de infracțiuni, ar fi incidente dispozițiile art. 39 din același cod, care prevăd un tratament sancționator esențial mai sever decât acele înscrise sub art.34 Cod penal abrogat, deoarece pedeapsa principală de executat nu se determină prin aplicarea pedepsei celei mai grele stabilite pentru una dintre infracțiunile concurentă, la care se poate adăuga un spor de până la 3 ani, ci numai prin cumul aritmetic, în cazul închisorii, în mod obligatoriu, la pedeapsa cea mai grea stabilită, se adaugă un spor de o treime din totalul pedepselor ce s-ar stabili pentru celelalte 29 infracțiuni deduse judecății.

Cât privește individualizarea pedepselor, conform art. 72 Cod penal din 1969 se vor avea în vedere limitele speciale prevăzute sub textele incriminatorii din cele două legi speciale, reținute ca fiind mai favorabile în sensul art. 5 NCP, reduse cu o treime conform art. 3201 Cod proc.penală, precum și gravitatea concretă a infracțiunilor stabilite în sarcina inculpatului T. A. R..

Chiar dacă acestea au fost comise în anul 2007 iar în contextul procedurilor derulate pentru preluarea judecății,procesul penal s-a putut finaliza după circa 6 ani, nu se poate aprecia că, în concret, tulburarea produsă asupra ordinii publice s-ar fi diminuat, astfel încât scopul pedepsei să poată fi atins prin atenuarea răspunderii penale potrivit art.74 Cod penal din 1969 și cu atât mai mult fără executarea acesteia, prin suspendarea sub supraveghere în condițiile art.91 NCP.

Convingerea este determinată de amploarea activității infracționale deduse judecății, modalitatea de operare( pe teritoriul unui alt stat, profitându-se de libera circulație în spațiul european), numărul impresionant de carduri clonate recuperate de la acesta (179) și al actelor materiale comise într-o perioadă de numai 3 zile, pe raza a două districte din Slovenia, ca și cuantumul foloaselor patrimoniale obținute (12.240 Euro) ori care ar fi putut fi realizate dacă nu ar fi eșuat parte din actele de fraudă electronică (18.500 Euro), producerea unor consecințe mai grave sistemului de securitate bancară, fiind întrerupte, prin prinderea în flagrant într-o altă localitate.

Atari elemente de fapt, unite cu prejudiciul personal nepatrimonial adus celor 10 societăți bancare, prin discreditarea siguranței tranzacțiilor efectuate prin instrumentele de plată electronice și a protejării conturilor bancare și datelor de identificare, ca și escaladarea fenomenului infracțional privind frauda prin mijloace de plată electronice, în modalitatea de operare folosită în prezenta cauză, justifică concluzia că atât din motive de siguranță publică, cât și pentru reinserția socială a apelantului-inculpat, se impune executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate.

Faptul că după executarea pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată pentru infracțiuni concurente comise în aceeași perioadă, el nu a mai suferit alte condamnări sau în prezent are o situație familială stabilă și materială, urmează să fie valorificate în dozarea cuantumului pedepselor judiciare la limita minimă specială rezultată prin reducerea conform art. 320 1 alin.7 Cod de procedură penală anterior.

Pedepsele astfel determinate, se vor contopi conform art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, reținute ca lege mai favorabilă, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată la 28.01.2007 de Judecătoria Districtuală Celje-Republica Slovenia,recunoscută prin sentința penală nr. 320/26.03.2013 a Judecătoriei Moreni, în final, inculpatul T. A. R. urmând să execute, prin cumul juridic, pedeapsa cea mai grea, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza I și lit.b Cod penal abrogat, în condițiile art.66 din același cod.

Totodată, în baza art.36 alin.3 cod penal din 1969 se va scădea din durata pedepsei principale perioada 03.10.2007 – 25.04.2008 executată în baza hotărârii pronunțate de autoritatea judiciară slovenă.

Restul dispozițiilor sentinței primei instanțe se vor menține, apreciindu-se că sunt juste și conform legii.

Văzând și prevederile art.275 alin.3 Cod procedură penală, privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cazul admiterii căilor de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul T. A. R. (fiul lui G. și E., născut la 10 martie 1978), domiciliat în București, .. 13-15, ., ., sector 3, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. D. P. din Târgoviște, . Nr.1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.1/06.01.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Desființează această hotărâre în parte, în latură penală și rejudecând, pe fond, descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal din 1969 aplicată inculpatului T. A. R., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor respectiv: 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, două pedepse de câte 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunile prev. de art.42 alin.1-3 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, 1 an și 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și respectiv, 1 an și 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.20 rap.la art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și pentru toate faptele cu aplic.art.320/1 alin.7 Cod proc.penală.

Conform art.334 Cod proc.penală cu aplic.art.5 NCP schimbă încadrarea juridică pentru următoarele infracțiuni astfel:

- din art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art. art.20 rap. la art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.disp.art.320/1 alin.7 Cod proc. penală într-o singură infracțiune prev. de art. art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal cu aplic.art.320/1alin.7 Cod proc. penală, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul T. A. R. la pedeapsa de 10 luni închisoare;

- din art.42 alin.1-3 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art. art.20 rap.la art.42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.320/1 alin.7 Cod proc. penală, într-o singură infracțiune prev.de art.42 alin.1-3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal cu aplic.art.320/1 alin.7 Cod proc. penală și condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- din art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.20 rap.la art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.320/1 alin.7 Cod proc. penală, într-o singură infracțiune prev.de art. art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal cu aplic.art.320/1 alin.7 Cod proc. penală și condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani (doi) ani pedeapsa complementară prev. de art.64 alin.1 lit.a treza a II a Cod penal.

Conform art.33 lit.a, art.33 lit.b Cod penal, art.35 Cod penal și art.36 Cod penal cu aplicarea art.5 NCP, contopește aceste pedepse cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată la data de 28.1.2007 de către Judecătoria Districtuală Celje din Republica Slovenia, recunoscută prin sentința penală nr.320/26.03.2013 a Judecătoriei Moreni, urmând ca inculpatul T. A. R. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art.64 alin.1 lit.a treza a II a Cod penal.

Potrivit art.36 alin.3 Cod penal anterior scade din această pedeapsă perioada executată de la 03.10.2007 – 25.04.2008.

Menține restul dispoziților sentinței.

Conform art.275 alin.3 Cod proc. penală cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2014.

Președinte, Judecător,

E. N. E. Z.

Grefier,

R. V.

Red.NE /Tehnored. /PJ/DM

2 ex./ 27.06.2014

Dosar fond -_ Tribunalul Dâmbovița

Judecător fond – S. N.

Operator de date cu caracter personal/Notificare nr.3113/2006

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr....  Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 676/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI