Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 316/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 316/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 1325/120/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 316

Ședința publică din data de 03 iulie 2014

PREȘEDINTE – M. V. T.

GREFIER – M. P.

Ministerul Public reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

...............

Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul B. S., fiul lui V. și V.-C., născut la data de 29.09.1966 în Nehoi, județul B., CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 357 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului B. S..

În baza art.6 alin.6 Cod penal, s-a redus limita pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și lit.b Cod penal anterior, (art.66 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal), aplicată condamnatului B. S., prin sentința penală nr.211/11.11.2003 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.1159/2003, definitivă prin decizia penală nr.1055/24.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de la 7 ani la 5 ani, menținând pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art.67 alin.1 și 2 Cod penal anterior (art.69 Noul Cod penal).

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – condamnat B. S. în stare de detenție și asistată de avocat desemnat din oficiu S. E., din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Conform dispozițiilor art.89 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu al contestatorului - condamnat aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta.

Contestatorul - condamnat B. S., având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 357 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Curtea procedează la verificarea datelor de stare civilă condamnatului, care declară că este V. și V.-C., născut la data de 29.09.1966 în Nehoi, județul B., instanța constatând că datele corespund celor aflate la dosar

Apărătorul contestatorului - condamnat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, față de declarația formulată la acest termen de contesatorul condamnat, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea ia act de declarația contestatorului - condamnat B. S. în sensul retragerii contestației, că nu mai sunt cereri noi sau excepții de invocat, constată potrivit art. 387 Cod procedură penală contestația în stare de judecată și potrivit art. 4251 cod proc. pen. rap.la art.23 din Legea 255/2013 modificată prin OUG 116/2013 acordă cuvântul pentru dezbaterea acesteia.

Avocat S. E. având cuvântul pentru contestatorul - condamnat B. S., solicită a se lua act de retragerea contestației de către condamnat.

Reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul solicită a se lua act de retragerea contestației de către condamnatul B. S..

Contestatorul - condamnat B. S., având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de retragerea contestației.

CURTEA:

Deliberând asupra contestației penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin sentința penală nr.357 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului B. S., fiul lui V. și V.-C., născut la data de 29.09.1966 în Nehoi, județul B., CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr

În baza art.6 alin.6 Cod penal, s-a redus limita pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și lit.b Cod penal anterior, (art.66 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal), aplicată condamnatului B. S., prin sentința penală nr.211/11.11.2003 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.1159/2003, definitivă prin decizia penală nr.1055/24.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de la 7 ani la 5 ani, menținând pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art.67 alin.1 și 2 Cod penal anterior (art.69 Noul Cod penal).

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 20.03.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din perspectiva noilor reglementări penale și procesual penale din cadrul Penitenciarului Mărgineni a solicitat ca prin sentința care va fi pronunțată în cauză să se aplice legea penală mai favorabilă condamnatului B. S..

Au fost anexate dosarului în dovedirea sesizării fișa de evaluare a condamnatului, fișa de cazier judiciar, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 296/2003 emis pe numele acestuia la 08.03.2004 de către Tribunalul B. în dosarul nr.1159/2003, sentința penală nr.211/11.11.2003, fișele privind situația juridică și mutările condamnatului și copia minutei deciziei nr.1055/24.02.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.113/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, instanța de fond a apreciat că cererea formulată este întemeiată, fiind admisă însă numai în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Potrivit disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a executării pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea noua pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim”.

Instanța de fond a constatat că deținutul B. S. se află în executarea unei pedepse rezultante de 22 ani închisoare conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 296/2003 din 08.03.2004 emis în baza sentinței penale nr.211/11.11.2003 de către Tribunalul B. în dosarul nr.1159/2003, definitivă prin decizia penală nr.1055/24.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința penală menționată mai sus numitul B. S. a fost condamnat în baza art.174 - 176 lit.d Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b la o pedeapsă de 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, precum și pedeapsa complementară a degradării militare conform art.67 Cod penal, iar în baza art.211 alin.21 lit.c Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare. În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.36 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită cu 3 ani, respectiv 25 ani închisoare, 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal și pedeapsa complementară a degradării militare prev. de art. 67 Cod penal.

Totodată, în baza art. 71 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 Cod penal.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 27.05.2003 la zi.

Prin decizia penală nr.1055/24.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr.558/15.12.2003 a Curții de Apel Ploiești.

Au fost casate decizia atacată și sentința penală nr.211/11.11.2003 pronunțată de către Tribunalul B. numai cu privire la sporul de pedeapsă de 3 ani închisoare, pe care l-a înlăturat, stabilindu-se că inculpatul B. S. are de executat pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare, 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal și pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art.67 Cod penal.

Pentru a se putea aprecia asupra aplicării legii penale mai favorabile în privința condamnatului B. S., instanța de fond a verificat mai întâi dacă disp. art.6 alin.1 din Codul penal actual sunt incidente pedepselor individuale, componente ale rezultantei de 22 ani închisoare.

În conformitate cu disp. art.189 din noua reglementare, omorul săvârșit pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni se pedepsește cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

Întrucât maximul special al pedepsei închisorii pentru infracțiunea de omor în forma în care a fost comisă de către condamnat este mai mare decât pedeapsa care i-a fost aplicată sub imperiul legii vechi, nu sunt incidente disp. art.6 alin.1 din nou Codul penal.

În ce privește cea de-a doua infracțiune s-a constatat că printre împrejurările care au fost preluate în Noul Cod penal prin art.234 care sancționează tâlhăria calificată, nu mai figurează și tâlhăria comisă într-o locuință sau în dependințe ale acesteia – în vechea reglementare prev. de art.211 alin.21 lit.c – situație în care infracțiunea comisă de către condamnat va fi tratată ca fiind tâlhărie – faptă prevăzută de disp. art.233 din Codul penal în vigoare și pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Deși maximul special prevăzut de noua încadrare juridică a faptei reținută în sarcina condamnatului este mai mic decât pedeapsa care i-a fost aplicată pentru comiterea acesteia, reducerea prev. de disp. art.6 alin.1 din Codul penal nu a operat, în condițiile în care au fost reținute disp. art.37 lit.b, având corespondent în disp. art.43 alin.5, și tratamentul sancționator prevăzut de același text (limitele speciale prevăzute de lege pentru noua infracțiune majorându-se cu jumătate), de unde rezultă că se ajunge la un maxim de 10 ani și 6 luni închisoare.

Situația dată nu a mai implicat, astfel, micșorarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată condamnatului pentru tâlhărie prin sentința penală nr.211/11.11.2003 de către Tribunalul B., definitivă prin decizia penală nr.1055/24.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În a doua etapă, trebuie să se compare pedeapsa rezultantă stabilită în baza vechii legi – de 22 ani închisoare cu limita maximă la care se poate ajunge în baza disp. art.39 din Codul penal în vigoare, ceea ce înseamnă că cea mai grea dintre pedepse trebuie sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă.

În urma acestor operații, pedeapsa care rezultă este de 25 ani închisoare, mai mare decât cea pe care condamnatul o execută, împrejurare în care aceasta din urmă va rămâne în cuantumul în care i-a fost aplicată inițial – de 22 ani închisoare.

În schimb, s-a observat că pedeapsa complementară pe care condamnatul o are de executat potrivit legii vechi depășește cuantumul maxim de 5 ani, fixat prin disp. art.66 alin.1 din Codul penal.

Pe cale de consecință, a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului B. S., iar în baza art.6 alin.6 Cod penal, s-a redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și lit.b Cod penal anterior, (art.66 alin.1 lit.a, b Noul Cod penal), aplicată acestuia, de la 7 ani la 5 ani, menținând pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art.67 alin.1 și 2 Cod penal anterior (art.69 Noul Cod penal).

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul B. S., cauza fiind înregistrată pe rolul curții de apel la data de 02.07.2014, cu prim termen de judecată repartizat aleatoriu 03.07.2014.

Contestatorul condamnat B. S., prezent personal în instanță la termenul de judecată din data de 03.07.2014, după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu a declarat că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 357 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Față de manifestarea de voință a contestatorului condamnat B. S., exprimată de aceasta în mod liber și neechivoc, Curtea urmează să ia act de declarația acestuia în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 357 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Văzând și dispozițiile art.275 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul B. S., fiul lui V. și V.-C., născut la data de 29.09.1966 în Nehoi, județul B., CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 357 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 03 iulie 2014.

PREȘEDINTE,

M. V. T.

GREFIER,

M. P.

Red./Tehn.grefier P.M.

5 ex./07.07.2014

d.f._ Tribunalul Dâmbovița

j.f. S. F.

Operator de date cu caracter personal.

Nr. notificare 3113/2006

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 316/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI