Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 709/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1559/262/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 709
Ședința publică din data de 30.06.2014
Președinte – T. L.
Judecător – S. P. B.
Grefier – B. Năvârcă
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de declarat de P. de pe lângă Judecătoria Moreni privind inculpații: B. E.- fiul lui I. și M., născut la 27.01.1973, domiciliat în comuna Ocnița, ., județul Dâmbovița și N. I. C.-fiul lui I. și N., născut la 28.10.1985, domiciliat în ., .. 6, județul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr.184 din 12 februarie 2014 a Judecătoriei Moreni.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 184 din 12 februarie 2014 a Judecătoriei Moreni s-au stabilit următoarele:
În temeiul 180 alin. 2 cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal din anul 1968, a fost condamnat inculpatul B. E., fiul lui I. și M., născut la data de 27.01.1973, în Moreni, jud. Dâmbovița, domiciliat în ., .. 6, jud. Dâmbovița, CNP._, la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 5 raportat la art. 65 alin. 1 și art. 67 alin. 1 din noul Cod penal s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea pedepselor complementare și prin urmare a pedepselor accesorii.
În temeiul art. 5 raportat la art. 372 alin.1 din noul Cod penal raportat la art. 16 alin.1 lit. b din noul Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul B. E. pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de topor prevăzută de art. 2 alin.1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991.
În temeiul 180 alin. 2 din Codul penal din anul 1968 raportat la art. 16 alin.1 lit. c din noul Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul N. I. C., fiul lui I. și N., născut la data de 28.10.1995, în Târgoviște, jud. Dâmbovița, domiciliat în com. Ocnița, ., jud. Dâmbovița, CNP._, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 1391 alin. 1 din Codul civil raportat la art. 397 din noul Cod de procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea vătămată M. Niki D. prin care a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 1500 de lei fiecare, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral.
În temeiul art. 397, art.19 alin.5 C.proc. pen. rap. la art. 1357 alin.1 din Codul Civil și art. 313 din Legea nr.95/2006 s-a admis acțiunea civilă a Spitalului Județean de urgență Târgoviște și a fost obligat inculpatul B. E. să plătească acestei instituții suma de 312,71 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M. Niki D..
În temeiul art. 274 alin. 1 și alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de 200 de lei pentru fiecare apărător urmând a fi achitate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 16.05.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni au fost trimiși în judecată inculpații B. E. pentru comiterea a două infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 180 al. 2 din C.pen., cu aplic. art. 75 lit. c și a art. 37 lit. b din C.pen. anterior privind lovirea persoanei vătămate M. Niki D. și pentru cea de purtare fără drept, la aceeași dată de 24 octombrie 2011, a unui topor cu care a lovit persoana vătămată M. Niki I., faptă prevăzută de art. 2 alin.l pct.l din Legea nr. 61/1991.
În sarcina inculpatului minor N. I.-C. în vârstă de 16 ani, s-a reținut infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin.2 cu aplicarea art. 99 Cod penal, prin care aceleiași persoane vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.
În baza probelor administrate la urmărirea penală, declarații de martori, ascultarea inculpaților, raportul de expertiză medico-legală planșele fotografice, buletinul de analize medicale și procesul verbal cercetarea locului faptei – prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în fapt:
În ziua de 24 octombrie 2011 urmare unei situații conflictuale anterioare între persoana vătămată M. Niki D. și fosta sa concubină B. G., continuată apoi cu cei doi inculpați, victima a fost lovită de aceștia succesiv, din care inculpatul B. E. cu un topor în zona craniană a persoanei vătămate, cu băț din material lemnos peste umărul drept.
Urmare loviturilor, persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.
Din ansamblul probator administrat în cauză la urmărirea penală și cu prilejul cercetării judecătorești, s-a reținut în fapt că în după-amiaza zilei de 24.10.2011, partea vătămată M. Niki D. a fost implicat într-o dispută cu fosta sa concubină B. G., sora inculpatului B. E. și respectiv cumnata C. O..
După acest incident, persoana vătămată s-a îndreptat spre locuința sa, pe parcurs fiind contactat telefonic de inculpatul B. E., atrăgându-i-se atenția să nu mai treacă prin fața casei inculpatului întrucât va fi lovit cu toporul.
Persoana vătămată nu aținut seama de amenințare și însoțit de prietenul său V. V., s-a deplasat până la poarta locuinței inculpatului, înarmându-se fiecare cu câte o ulucă ruptă din gard.
Aflându-se în incinta locuinței inculpatului B. E. și coinculpatul minor N. C.-I., persoana vătămată și V. V., la întrebarea persoanei vătămate adresată primului inculpat cu privire la amenințarea anterioară, inculpatul B. E., care avea asupra sa un topor a lovit persoana vătămată cu tăișul toporului în zona capului, victima căzând la pământ, după care, V. V. a aruncat cu pietre în inculpat.
În aceste împrejurări, B. E., însoțit de nepotul său minor N. C. I., au alergat pe B. V., în final acesta fiind lovit cu un arac de către inculpatul minor, cu care se înarmase între timp.
Urmare lovirii persoanei vătămate M. Niki D. de către inculpatul B. E., acesteia i-au fost cauzate leziuni traumatice corporale care au nece3sitat 7-8 zile îngrijiri medicale, care nu i-au pus în pericol viața și nici să producă vreuna din consecințele prevăzute de art. 182 Cod penal anterior, cum s-a constatat prin raportul de constatare medico-legal.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. E., constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod penal anterior, faptă săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit.b Cod penal, față de condamnările anterioare cu închisoare ale inculpatului între 1996-2003, ultima pedeapsă fiind de 3 ani închisoare, din care a fost liberat condiționat în anul 2005, având un rest rămas neexecutat de 446 zile.
În legătură cu inculpatul N. C. I., instanța de fond a dispus achitarea acestuia în baza art. 180 alin.2 Cod penal anterior rap. la art. 18 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
Pentru a pronunța soluția sub acest aspect, prima instanță a reținut că din probe nu rezultă lovirea persoanei vătămate și de către acest inculpat, inclusiv din declarațiile coinculpatului B. E. și ale martorilor B. M. și V. V. raportate la constatările medico-legale, care infirmă susținerile persoanei vătămate.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la despăgubiri în latură civilă către spital pentru cheltuielile ocazionate de îngrijirea victimei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Moreni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a susținut că în mod nelegal a dispus instanța achitarea inculpatului minor N. I. C. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, în raport de probele administrate în cauză, care au fost interpretate trunchiat și subiectiv, neobservându-se că inculpații B. E. și N. I. C. există relații apropiate de rudenie, primul fiind unchiul celui de-al doilea ca și martorii care sunt rude cu ambii inculpați.
Față de ansamblul probelor administrate se impunea condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 2 Cod penal anterior cu aplicarea art. 113 și art. 5 din noul Cod penal.
În plus, referitor la inculpatul major B. E., apelantul-parchet a susținut că pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 și art. 37 lit.b Cod penal anterior, nu corespunde gravității faptei reținute în sarcina acestuia și nici pericolul social pe care acesta îl prezintă în raport de antecedentele penale pe care le are, limitele pedepsei fiind cuprinse între 3 luni și 2 ani închisoare.
În acest sens, se impunea ca instanța să aibă în vedere că inculpatul a lovit persoana vătămată în zona capului cu un topor, faptă gravă, iar pe de altă parte inculpatul a comis fapta în stare de recidivă prev. de art. 37 lit.b Cod penal anterior.
O altă critică formulată în motivele de apel a avut ca obiect nelegalitatea soluției instanței de fond întrucât nu l-a obligat pe inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea examinând sentința atacată, din actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul de față este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Referitor la motivul de apel privind greșita achitare a inculpatului N. I. C..
În declarația dată în faza de urmărire penală persoana vătămată a declarat că înainte de a fi lovit cu toporul în zona capului de inculpatul B. E., a fost lovit peste umărul drept cu un arac de către inculpatul minor N. I. C. (filele 45 și 48), în declarația dată de instanța de fond reiterând susținerea că a fost lovit în spate cu un băț.
Aceste susțineri ale persoanei vătămate sunt însă vădit nesincere și infirmate de raportul de constatare medico-legală nr. 457/V/25 octombrie 2011 (fila 53,54 dosar urmărire penală) în care se consemnează că, în afara loviturii din zona capului, unde fusese lovit cu toporul, s-a constatat că prezintă o plagă contuză la antebrațul drept.
De asemenea, din fișa de observație nr. 5437 eliberată de S. Județean Târgoviște, nu rezultă că la internare persoana vătămată ar fi prezentat leziuni în zona spatelui, cum a pretins acesta.
În primele declarații date de inculpatul N. C. I., acesta a susținut că nu a lovit persoana vătămată ci numai pe numitul V. V. cu un arac (filele 2,38-40) deoarece acesta intenționa să-l lovească pe unchiul său, coinculpatul B. E., fapt confirmat și prin declarațiile coinculpatului B. E..
Chiar și martorul V. V., care însoțea persoana vătămată în preajma altercației, a confirmat că aceasta a fost lovită de inculpatul B. E. cu toporul, nefăcând nici un fel de referiri la o eventuală agresiune a victimei și de către inculpatul N. C. I. (filele 56,57 dosar urmărire penală).
Mai mult, în același sens a declarat și martora B. M. (filele 70,71 dosar instanță fond), iar martora B. G. a precizat în declarația sa (fila 101 dosar fond), că inculpatul N. C. I. nu a mai avut conflicte anterior cu persoana vătămată.
În acest context probator relevant pentru reținerea inexistenței infracțiunii de lovire de către acest inculpat, nu prezintă nicio relevanță revenirea singulară a acestuia cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală (filele 2 și 3 dosar de urmărire penală), în declarația dată la instanța de fond reiterând susținerile repetate anterioare prezentării materialului de urmărire penală.
În acest sens este de observat și vârsta de circa 16 ani a inculpatului de la data prezentării materialului de urmărire penală (17 aprilie 2012), iar pe de altă parte, ascultat fiind la prima instanță (fila 53) a relatat că a recunoscut pretinsa lovire cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, întrucât l-a rugat bunica sa, mama inculpatului B. E. care nu dorea să se prezinte ca martoră în fața organelor de anchetă.
În raport de acest ansamblu al contextului probator, doar declarațiile persoanei vătămate corelate cu susținerile inculpatului N. C. I. din procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, nu sunt de natură a impune concluzia neîndoielnică, că acest inculpat ar fi lovit victima cu un arac cum a pretins aceasta.
În atare situație, soluția de achitare a inculpatului N. C. I., pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
O altă critică din motivele de apel are ca obiect greșita individualizare a pedepsei de numai 8 luni închisoare, aplicată inculpatului B. E., față de gravitatea ridicată a faptei săvârșite de acesta prin aplicarea loviturii cu toporul în zona capului, ceea ce impunea dozarea pedepsei la cel puțin 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile în care sunt aplicabile și prevederile legale privind circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit.c Cod penal și starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit.b Cod penal anterior, ceea ce atrăgea și aplicarea pedepselor accesorii și complementare de interzicere a unor drepturi prev. de art. 65 alin.1 rap. la art. 66 alin.1 lit.n și o din noul Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
Critica este nefondată.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, prima instanță a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal anterior, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările comiterii infracțiunii.
În acest sens, s-a avut în vedere în speță și atitudinea persoanei vătămate care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a venit la locuința inculpatului, pe fondul unei situații conflictuale, însoțit de numitul V. V., situație care a provocat altercația violentă dintre părți, iar pe de altă parte violența folosită de inculpatul B. E. care a lovit victima cu un topor în zona capului, dar și urmările care nu au fost grave pentru persoana vătămată, precum și starea de recidivă postexecutorie în care inculpatul a comis fapta.
Referitor la consecințele faptei, este de observat că urmare acțiunii violente a inculpatului – în împrejurările date – persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale, încadrarea juridică dată faptei, de lovire prev. de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal anterior – fiind legală .
În raport de aceste considerente, în mod legal prima instanță a reținut că se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate conform art. 52 Cod penal, pentru a se realiza scopul preventiv, educativ și sancționator al pedepsei.
Cuantumul pedepsei de 8 luni închisoare este proporțional cu gravitatea concretă a faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 180 alin.2 Cod penal anterior, nefiind cazul redozării cuantumului acesteia în sensul majorării sale, această durată fiind suficientă pentru îndeplinirea scopului acestei pedepse.
În legătură cu solicitarea aplicării pedepselor complementare prev. de art. 65 și 66 Cod penal, cerută prin motivele de apel, se constată că în speță nu se impune aplicarea acestora, față de durata pedepsei ce se va executa de către inculpat.
Potrivit disp. art. 65 alin.1 Cod penal anterior pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani închisoare și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie când o prevede conform alin.2 din textul citat.
În speță, durata pedepsei ce s-a aplicat inculpatului este de sub 2 ani închisoare, iar legea penală nu prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi.
Așa fiind, Curtea consideră că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior, ca pedeapsă complementară.
Este fondat un alt motiv prin apelul de față, cel referitor la omisiunea neobligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat la instanța de fond.
Conform disp. art. 274 alin.1 Cod procedură penală anterior, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În speță, cu toate că inculpatul B. E. a fost condamnat – instanța de fond a omis să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Așa fiind, apelul de față este fondat și urmează a fi admis ca atare în baza art. 421 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, împotriva sentinței atacate pe care o va desființa în parte în sensul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat – la instanța de fond- în sumă de 300 lei.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Moreni împotriva sentinței penale nr.184 din 12 februarie 2014 a Judecătoriei Moreni pe care o desființează în parte în sensul că obligă pe inculpatul B. E. la plata cheltuielilor judiciare către stat-la instanța de fond-în sumă de 300 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de judecarea apelului rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N. I. C. și a sumei de 300 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu intimatului inculpat B. E. - din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
T. L. S. P. B.
Proces verbal
Pentru doamna judecător
S. P. B.,
aflată în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de,
Președintele completului
Red. TL.
2 ex./04.08.2014Grefier,
Dosar fond nr._ Judecătoria Moreni B. Năvîrcă
Judec. fond M. R. S.
Operator de date cu caracter personal
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 149/2014. Curtea de... → |
|---|
