Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 258/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 1356/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 258
Ședința publică din data de 13 iunie 2014
Președinte – L. C.
Grefier – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnata V. T., fiica lui G. și O., născută la data de 5 decembrie 1961, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr.298 din 25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea condamnată V. T., în stare de deținere, personal și asistată de apărător desemnat din oficiu N. M. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/08.05.2014 (fila 12).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform disp. art.356 alin.2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu contestatoarea condamnată, aflată în stare de deținere, depune la dosar un memoriu întocmit personal de parte, după care precizează că nu sunt alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația exercitată de condamnata V. T. în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.
Avocat N. M., apărător desemnat din oficiu pentru contestatoare, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanței și, pe fond, rejudecând cauza, să se rețină în favoarea condamnatei circumstanțe atenuante și să se facă aplicarea disp. art.396 din Codul de procedură penală în vigoare, cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.p.
Susține că se critică hotărârea primei instanțe, deoarece aceasta nu a reținut în favoarea condamnatei, așa cum a procedat instanța de condamnare, circumstanțele atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.a și b Noul Cod penal, reprezentate de eforturile depuse pentru diminuarea consecințelor faptei, recuperarea prejudiciului, lipsa antecedentelor penale, faptul că este absolventă de studii superioare, căsătorită și cu familie organizată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a contestației condamnatei ca fiind neîntemeiată și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, în raport de prevederile Deciziei nr.8/26.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept invocată în susținerea contestației dedusă judecății.
Contestatoarea condamnată V. T., având cuvântul personal, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei principale și a celei complementare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, cu respectarea disp. art.15 alin.2 și art.16 din Constituția României, dar și a prevederilor art.6 alin.1 din CEDO.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.298 din 25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza disp. art.23 alin.1-9 din codul de procedură penală, respectiv Legea nr.135/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.255/2013 privind punerea în aplicare a codului de procedură penală și prin OUG 116/2013, a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de Evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, constituită conform Hotărârii Guvernului nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului Târgșor, privind aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnata V. T. fostă D., aflată în stare de deținere la Penitenciarul Târgșor, în executarea unei pedepse de 8 (opt) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. teza a II-a, b și c C.p., aplicată prin sentința penală nr.449/23.10.2009 a Tribunalului G. rămasă definitivă la data de 12.03.2012 prin decizia penală nr.676 a ICCJ.
S-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.1 din Noul Cod Penal, respectiv Legea 286/2009 ca lege penală mai favorabilă condamnatei, sub aspectul comiterii de către aceasta a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 c.p. (legea veche), faptele penale arătate fiind prevăzute în Noul cod penal în dispozițiile art.244 alin.1 și 2, care prevăd condiții de încriminare, de tragere la răspundere penală și pedepse mai ușoare, procedându-se potrivit art.6 alin.1 din Legea 286/2009:
Astfel, în baza art.6 alin.1 din Legea 286/2009 (Noul cod penal), a fost redusă pedeapsa de 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a, b și c cod penal aplicată condamnatei V. T., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe grave prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p aplicată prin sentința penală nr.449/23.10.2009 a Tribunalului G. rămasă definitivă la data de 12.03.2012 prin decizia penală nr.676 a ICCJ, la 5 ani închisoare, respectiv maximum special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită care se încadrează în dispozițiile art.244 alin.2 cod penal, potrivit legii vechi care este mai favorabilă, respectiv infracțiunea de înșelăciune în formă calificată.
În baza art.6 alin.4 din Noul cod penal pedeapsa complementară s-a dispus a se executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă, respectiv condamnatei i s-a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art.66 lit.a și b din Noul cod penal, care se va executa în condițiile prevăzute de art.68 din Noul cod penal, durata acesteia fiind de 5 ani, respectiv durata maximă prevăzuta de legea nouă (Noul cod penal), mai favorabilă.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 19.03.2012 la zi, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior.
De asemenea, s-a dispus anularea MEPI nr.503/13.03.2013 emis de Tribunalul G. și emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 19.02.2014 Comisia de Evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, constituită conform Hotărârii Guvernului nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului Ploiești, privind aplicarea legii penale mai favorabile a solicitat aplicarea dispozițiilor legii noi mai favorabile față de condamnata V. T. fostă D., fiica lui G. și O., născută la data de 05.12.1961, în G., județul G., domiciliată în G., ., ., CNP_ în prezent aflată în stare de deținere la Penitenciarul Târgșor.
La sesizare s-a atașat fișa de evaluare a condamnatei, copiile MEPI nr.503/13.03.2012 al Tribunalului G., copia s.p. 449/2009, copia d.p.19/A/2011 a Curții de Apel G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr.449/23.10.2009 a Tribunalul G. rămasa definitiva prin d.p. 676 a ICCJ, a fost condamnată V. T. la pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a, b) și c) c.p. pe o durata de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.215 al.1,2,3,4 și 5 c.p. cu aplic.art.41 al.2 c.p.p.
În baza art.71 c.p. s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a) teza a II-a, b) și c) c.p., ca pedeapsa accesorie.
Prin decizia penală nr.19/A/26.01.2011 a Curții de Apel G. Secția penala și pentru cauze cu minori s-a admis apelul inculpatei, a fost desființata în parte sentința și în rejudecare, s-a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 al.11 lit a) și b) și al.2 c.p. în referire la art.76 al.1 lit.a) și al.2 c.p. și în consecință, s-a redus cuantumul pedepsei principale de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, care prevede pentru infracțiunile pentru care deținuta a fost condamnată, pedepse cu limite maxime mai mici decât pedepsele aplicate acestuia.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Prin urmare, s-a constatat că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
Pe cale de consecință, s-a făcut o analiză comparativă între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Astfel, s-a reținut că textul de lege din noua reglementare obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, instanța de fond a dispus descontopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, examinând apoi fiecare pedeapsă în parte.
Examinând sesizarea comisiei prin prisma dispozițiilor care reglementează aplicarea principiului mitior lex, respectiv art.6 din Legea 286/2009 (Noul cod penal) instanța de fond a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile, respectiv dispozițiile art.23 din Legea 255/2013, procedând astfel cum s-a reținut mai sus.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnata V. T..
În motivarea contestației, condamnata a arătat că instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.a și b din noul Cod penal și nu a redus corespunzător pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.p.
De asemenea, nu a ținut cont de eforturile depuse pentru diminuarea consecințelor faptei, recuperarea prejudiciului, lipsa antecedentelor penale, de faptul că este absolventă de studii superioare, căsătorită și cu familie organizată.
Examinând hotărârea contestată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de contestatoare, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că este nefondată contestația formulată de condamnată, pentru următoarele considerente:
Astfel, condamnata V. T. se află în executarea unei pedepsei de 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c C.p., aplicată prin sentința penală nr.449/23.10.2009 a Tribunalul G., așa cum a fost modificată prin decizia penală nr.19/A/26.01.2011 a Curții de Apel G., rămasă definitivă prin decizia penală nr.676 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința atacată pedeapsa aplicată condamnatei a fost redusă la maximul special prevăzut de Codul penal în vigoare, așa cum s-a arătat mai sus.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr.8 din data de 26.05.2014, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art.6 alin.1 Cod penal, la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se iau în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă. Această decizie este obligatorie, potrivit disp. art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.
Prin urmare, criticile condamnatei, potrivit cărora, la aplicarea legii penale mai favorabile prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante, sunt nefondate.
Față de aceste considerente, în temeiul art.597 alin.8 rap. la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respinsă ca nefondată contestația formulată de condamnata V. T. împotriva sentinței penale nr.298/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată contestatoarea să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata V. T. fostă D., fiica lui G. și O., născută la data de 05.12.1961 în G., județul G., CNP:_, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr.298/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatoarea la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.06.2014.
Președinte, Grefier,
L. C. E. F.
Red./Th.-LC/EF
5 ex./24.06.2014
Dos. fond –_ Tribunalul Prahova
Jud. fond – T. Z.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 709/2014.... → |
|---|
