Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Sentința nr. 17/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 956/308/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 135/A
Ședința publică din 23 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelurilor formulate împotriva sentinței penale nr. 17/22.01.2014 a Judecătoriei Sighișoara de către asiguratorii ..A. București (cu sediul în București, .. 45, sector 1) și de . S.A. București (cu sediul în București, .. 80-84, sector 1).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a domnului procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 14 aprilie 2014 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
La data de 22.02.a.c., Judecătoria Sighișoara a pronunțat sentința penală nr.17 prin care în baza art.184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 al.7 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul C. A., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare și conform art.81, 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
În baza art.359 Cod penal a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A mai fost condamnat inculpatul N. C., în baza art. 25 Cod penal raportat la art.292 Cod penal cu aplicarea art.320 ind.1 al. 7 Cod procedură penală a mai fost condamnat și la pedeapsa de 4 luni închisoare și potrivit art. 184 al. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind.1 al. 7 Cod procedură penală la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a),34 lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare și conform art. 81,82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
A fost condamnat și inculpatul Z. C. G., în baza art. 264 Cod penal la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, în baza art. 292 Cod penal la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare și potrivit art.33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) luni închisoare, care, conform art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat ca executare pe o perioadă de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile S. C. și în consecință:
- a fost obligat inculpatul C. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la 360 lei despăgubiri materiale, și 30.000 lei daune morale către partea civilă S. C..
- a fost obligat inculpatul N. C. la 240 lei despăgubiri materiale și 20.000 lei daune morale către aceeași parte civilă, respingându-se restul pretențiilor civile formulate de partea civilă S. C..
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență Tg. M. și în consecință:
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a fost obligat inculpatul C. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 1.771,18 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 9.06.2008 și până la achitarea integrală a debitului .
A fost obligat inculpatul N. C. la plata, către aceeași parte civilă, a sumei de 1.180 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare,cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 9.06.2008 și până la achitarea integrală a debitului.
S-a constatat că . și G. A. SA aveau calitate de asiguratori, în ce îl privea pe inculpatul C. A., iar . REASIGURARE SA avea calitate de asigurator în ce îl privea pe inculpatul N. C. și i-a obligat pe aceștia la plata despăgubirilor civile, acordate de instanță părților civile, în limita contractelor de asigurare.
În baza art. 191 al. 1, 2 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpatul N. C. la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul Z. C. G. la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.191 al.3 l-a mai obligat pe inculpatul C. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond, la adoptarea acestei soluții în cauză, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara din 4 aprilie 2013, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpatul C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal, inculpatul N. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 al.2 și 4 C.pen. și instigare la fals în declarații, prev. și ped. de art.25 c.pen. raportat la art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) c.pen. și inculpatul Z. C. G. (fost L.), cu datele personale de la dosar, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 C.pen. și fals în declarații prev. de art.292 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a) c.pen.
În considerentele rechizitoriului s-a reținut că, în seara zilei de 30.05.2008, în jurul orelor 2340 inculpatul C. A., angajat taximetrist la . a preluat, la comandă, de pe ..31, . pe numiții V. H., V. A. A., V. Ș. și pe partea vătămată S. C., acesta din urmă ocupând locul din spatele șoferului, pe bancheta din spate, că, la ieșirea de pe străduța secundară, pe ., unde era un semn de circulație „stop”, inculpatul C. A. a ieșit cu taxi pe . virat, stânga încadrându-se pe sensul de mers, în direcția B., viteza sa de deplasare fiind de circa 24 km/h, însă în același timp, din direcția Tg.-M. spre B., pe . banda I circula cu viteza de cca.92 km/h inculpatul N. C., la volanul autoturismului marca BMW, 523I, de culoare verde, cu nr. de înmatriculare OF-NC 513, care a încercat să frâneze și să evite coliziunea printr-o manevră spre stânga, însă datorită vitezei mari de deplasare a autoturismului, s-a colizionat cu autoturismul taxi, condus de învinuitul C. A., lovind cu partea din față, partea din spate a autoturismului taxi, în urma accidentului rezultând vătămarea corporală a părții vătămate S. C., care a necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale și pierderea unui organ – splina, iar numita V. A. A., a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai reținut că, după producerea accidentului, înainte de sosirea organelor de poliție, la locul accidentului a ajuns inculpatul Z. C. G. cu un alt autoturism, în care se aflau numiții R. N. C., G. D. și U. M., că între inculpatul N. C. și Z. C. G. a intervenit o „înțelegere”, în urma căreia inculpatul a declarat în fața organelor de poliție, care au sosit la fața locului, că el a condus autoturismul marca BMW, implicat în accident, pentru a-l proteja pe inculpatul N., care consumase băuturi alcoolice; mai mult inculpatul Z. s-a supus testării cu aparatul etilotest și a mers la S. Municipal Sighișoara pentru a i se recolta probe biologice, comportându-se ca un conducător auto, implicat în accident, în timp ce inculpatul N. C. a fost testat doar cu aparatul etilotest.
În timpul cercetărilor, s-a reținut în continuare că, inculpatul N. C. a recunoscut că el a condus autoturismul, marca BMW, 523 I și nu inculpatul Z. C. G., aspect confirmat de martorii R. V. A., C. C., Blazsek I., R. N. C. și chiar de inculpatul Z. C. G..
S-a mai arătat că, din expertiza tehnică de specialitate, privind dinamica producerii accidentului, vitezele de deplasare a autovehiculelor implicate în accident în momentul impactului au fost de circa 88 km/h pentru autovehiculul BMW și de circa 24 km/h pentru Dacia L. (taxi), iar viteza premergătoare accidentului a autoturismului BMW era de circa 92 km/h; expertiza a mai concluzionat că ambii conducători au încălcat regulile de circulație, inculpatul N. C. putând preveni accidentul, dacă ar fi avut viteza de deplasare de maximum 62 km/h, iar inculpatul C. A. dacă ar fi acordat prioritate de trecere autoturismului BMW, înainte de a pătrunde cu autoturismul taxi, pe drumul principal.
S-a reținut că inculpatul C. A. a încălcat prevederile art.35 al.1, art.54 și art.57 din OUG nr.195/2002 Republicat, iar inculpatul N. C. a încălcat prevederile art.121 al.1 din HG 1391/2006 și art.48, 49 al.1 din OUG nr.195/2002 republicat, și astfel s-a reținut că producerea acestui accident s-a datorat culpei ambilor inculpați.
Inculpații C. A., în fața instanței, și N. C., prin declarație autentică, au recunoscut săvârșirea faptelor penale, pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitat ca judecata să aibă loc în temeiul art.3201 C.pr.pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoșteau și și le-au însușit și nu au solicitat administrarea altor probe.
Instanța a încuviințat cererea celor doi inculpați și, cu privire la aceștia, a soluționat latura penală pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpaților, ale martorilor, expertiza tehnică de specialitate privind mecanismul de producere a accidentului rutier.
Din analiza probelor administrate, în mod legal, în cursul urmăririi penale, instanța a reținut și a constatat următoarele:
În seara zilei de 30 mai 2008, în jurul orelor 2345, inculpatul C. A., șofer pe un taxi, cu numărul de înmatriculare_, al ., a preluat, la comandă, de pe ..3D, pe numiții V. H., V. Ș., V. A. A. și S. C. pentru a-i duce pe . ocupând locul de lângă șofer, iar ceilalți trei pasageri în spate, partea vătămată S. C. aflându-se în spatele șoferului, pe bancheta din spate.
Din străduța laterală, inculpatul C. A. a ieșit în ., stradă cu prioritate, fără să se asigure suficient, pe care, pe banda I circula autoturismul, marca BMW, 523I de culoare verde, cu nr. de înmatriculare OF-NC-513, condus de inculpatul N. C., cu o viteză de circa 92 km/h.
Cele două autoturisme s-au colizionat, autoturismul BMW lovind, cu partea din față, partea din spate a autoturismului taxi, condus de inculpatul C. A..
În urma coliziunii, partea vătămată S. C. a suferit leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale și pierderea splinei, ceea ce reprezenta o infirmitate fizică permanentă, care necesita din partea părții vătămate un efort suplimentar de 15%, pentru desfășurarea normală a activităților, neavând riscuri majore asupra sănătății persoanei vătămate pentru viitor.
Inculpatul N. C. a încălcat dispozițiile art.121 al.1 din HG 1391/2006 Rep., și ale art.48 și 49 al.1 din OUG 195/2002 privind respectarea regimului de viteză în interiorul localităților, viteza maximă pentru porțiunea de drum, pe care s-a produs accidentul, fiind de 50 km/h, conducând autoturismul cu viteza de 92 km/h și creând o stare de pericol iminent, iar inculpatul C. A. a încălcat prevederile art.35 al.1, art.54 și art.57 al.2 din OUG 195/2002 rep., privind acordarea de prioritate, neasigurându-se, suficient, la ieșirea pe drumul principal, de pe străduța lăturalnică.
La locul accidentului a sosit inculpatul Z. C. G. care, solicitându-i-se ajutorul de către inculpatul N. C., ce consumase alcool, a declarat în fața organelor de poliție că el a condus autoturismul BMW, implicat în accident, s-a supus testării alcoolscopice și recoltării probelor biologice, comportându-se ca și cum fusese șoferul implicat în accident.
Inculpatul Z. C. G. nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă, apărările sale au fost răsturnate de declarația, chiar a inculpatului N. C., care a declarat că i-a cerut inculpatului Z. C. G., să declare că el a condus autoturismul, pentru a nu i se suspenda permisul de conducere și a nu afla soția sa, despre persoanele ce se aflau în autoturismul său, în momentul producerii accidentului, iar inculpatul Z. C. G. a acceptat, declarând că el ar fi condus autoturismul implicat în accident.
Și inculpatul C. A. a declarat că inculpatul Z. C. G. a declarat, în fața polițiștilor prezenți la locul accidentului, că el a condus autoturismul marca BMW, implicat în accident.
Însuși inculpatul Z. C. G., în declarația olografă dată la 7.05.2008, în fața organelor de poliție, a recunoscut că a fost rugat de inculpatul N. C. să declare că a condus el autoturismul BMW, pentru a nu i se ridica lui N. C. permisul de conducere și că a și declarat astfel în fața organelor de poliție și s-a supus testării cu etilotestul și recoltării probelor biologice.
Astfel, inculpatul a declarat necorespunzător adevărului, în fața organelor de poliție, că el a condus autoturismul BMW, implicat în accident, pentru a-l ajuta pe inculpatul N. C., în vederea îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale urmare a producerii accidentului de circulație, a săvârșit infracțiunile de favorizare a infractorului prev. de art.264 C.pen. și fals în declarații prev. de art.292 C.pen., faptele fiind concurente.
S-a mai menționat că, în cazul infracțiunii de favorizare a infractorului, scopul de a da ajutor reprezenta cerința esențială, atașată elementului material al infracțiunii, ceea ce era și în cauza dedusă judecății.
Fapta inculpatului N. C. care, la 30 mai 2008, a provocat un accident de circulație, ca urmare a nerespectării prevederilor legale, privind circulația pe drumurile publice, și în urma căruia, partea vătămată S. C. a suferit leziuni traumatice, vindecabile în termen de 35-40 zile îngrijiri medicale și pierderea unui organ, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen., iar fapta aceluiași inculpat de a solicita inculpatului Z. C. G., la aceeași dată, să declare că acesta a condus autoturismul BMW implicat în accident, la momentul producerii accidentului pentru a nu i se putea stabili alcoolemia, ce ar fi avut ca urmare suspendarea permisului de conducere, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în declarații prev. de art.25 C.pen., raportat la art.292 C.pen., faptele fiind în concurs real prev. de art.33 lit.a) C.pen.
Fapta inculpatul C. A. care, la 30 mai 2008, a provocat accidentul de circulație, ca urmare a nerespectării prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice, în urma căruia s-a produs vătămarea corporală a părții vătămate S. C. care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile și pierderea splinei, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzut de art.184 al.2 și 4 C.pen.
În privința aplicării pedepselor inculpaților, instanța luând în considerare gradul de pericol social, concret a faptei săvârșite de inculpatul C. A., persoana acesteia, care nu avea antecedente penale, văzând și dispozițiile art.72 C.pen., privind individualizarea pedepsei și prevederile art.3201 al.7 C.pr.pen. i-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C.pen. și apreciind că inculpatul putea fi reeducat și fără executarea pedepsei aplicate, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate, inculpatului C. A. pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
În baza art.359 C.pr.pen. se i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în situația în care, în termenul de încercare, acesta va mai săvârși o altă infracțiune.
În ceea ce-l privea pe inculpatul N. C. instanța, cu respectarea criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 C.pen., și a dispozițiilor art.3201 al.7 C.pr.pen., i-a aplicat pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de instigare la fals în declarații, prev. de art.292 C.pen. și pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen.
Fiind în concurs real cele două infracțiuni, instanța, în temeiul art.34 lit.b) C.pen. a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare și apreciind că inculpatul putea fi reeducat și fără executarea pedepsei, în regim de detenție și fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 C.pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, conform art.82 C.pen., perioadă care constituia termen de încercare.
I s-a atras atenția inculpatului, în baza art.359 C.pr.pen. asupra dispozițiilor art.83 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei, dacă în perioada termenului de încercare săvârșa o altă infracțiune.
În ceea ce-l privea pe inculpatul Z. C. G., instanța, față de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de împrejurările în care au fost săvârșite, dar și de faptul că, ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, cu respectarea și a dispozițiilor art.72 C.pen., i-a aplicat pedepsele de câte 4 luni închisoare, pentru fiecare infracțiune.
Fiind în concurs real, instanța în temeiul art.33 lit.a), 34 lit.b) C.pen. a contopit cele două pedepse, în pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare și apreciind că pedeapsa își atingea scopul instituit de lege, a dispus în temeiul art.81, 82 C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 4 luni.
I s-a atras atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei, dacă în perioada termenului de încercare de 2 ani și 4 luni săvârșea o altă infracțiune.
În cauză s-a invocat de către inculpații N. C. și Z. C. G., prin avocații lor, că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale.
Instanța a constatat că pentru toate infracțiunile săvârșite de cei doi inculpați, în toate cazurile, pedepsele prevăzute de lege era închisoarea mai mare de 1 an, astfel că termenul de prescripție, este conform art.122 al.1 lit.d) C.pen., de 5 ani, care, conform al.2 al aceluiași articol, curgea de la data săvârșirii faptei, iar conform art.123 C.pen., cursul termenului de prescripție se întrerupea prin îndeplinirea oricărui act care trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului, în desfășurarea procesului penal; ori în cauză, la 25.05.2009 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpați, pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați prin prezenta hotărâre, iar la 4 aprilie 2013 s-a emis rechizitoriul de către P. de pe lângă Judecătoria Sighișoara.
În cauză s-au constituit părți civile, partea vătămată S. C. și S. C. Județean de Urgență Tg.-M..
Referitor la acțiunea civilă a părții civile S. C., acesta a solicitat obligarea inculpaților la 10.000 lei daune materiale, reprezentând venitul nerealizat pe o perioadă de 7 luni, după accident, 500 lei despăgubiri lunare până la încetarea stării de necesitate, 800 lei venitul nerealizat de soția sa, în perioada în care l-a îngrijit după accident, și 30.000 euro daune morale, pentru suferințele produse prin accident și prin pierderea unui organ intern.
Ulterior partea civilă a pretins și daune materiale, constând în deplasările la Tg.-M., la spital, pentru controale medicale.
În privința daunelor materiale, instanța a constatat că acestea au fost doar parțial probate, și anume, cheltuielile de deplasare la Tg.-M., în vederea efectuării controalelor medicale și care s-au dovedit a fi 5 drumuri, a câte 120 lei fiecare dus întors, total 600 lei.
Partea civilă nu a făcut dovada că, anterior accidentului, a avut un loc de muncă, de unde să realizeze un venit lunar, într-un anumit cuantum și nici în ceea ce privea venitul soției sale și împiedicarea ei de a realiza un venit lunar, în perioada spitalizării sale.
Legat de despăgubirea periodică, lunară, de 500 lei, partea civilă nu a justificat-o. În prezent era angajat cu normă întreagă, în calitate de paznic la Gimnaziul de Stat „A. Mosora”, din Sighișoara (f.456 din dosar).
Partea civilă nu a probat că, anterior, accidentului de circulație ar fi avut un salariu (venit) mai mare, iar în prezent avea un venit mai mic, datorită urmărilor accidentului asupra capacității sale de muncă. De altfel, chiar dacă pierderea splinei constituia, conform raportului de expertiză medico-legală, infirmitate fizică permanentă, ea nu o împiedică pe partea vătămată să ducă o viață normală și nu avea riscuri majore asupra sănătății sale în viitor.
Astfel, despăgubirile periodice, lunare, nu s-au justificată pentru a fi acordate.
Relativ la daunele morale solicitate, acestea s-au constatat a fi parțial justificate.
Constituia atributul instanței de a cuantifica daunele morale, suferite de partea vătămată, raportat la suferințele produse acesteia, prin faptele inculpaților C. A. și N. C., respectiv durerile fizice și psihice pricinuite, imposibilitatea sa ca, în perioada spitalizării și a tratamentului medical, acesta să fi avut o viață normală, modul în care a fost afectată viața sa familială și socială.
Pe de altă parte, trebuia avut în vedere și faptul că daunele morale acordate trebuiau să fie proporționale cu prejudiciul moral suferit, într-o limită rezonabilă, care să creeze o situație, în favoarea părții vătămate, identică cu cea dinaintea evenimentului, fără să creeze o situație privilegiată și fără să fie o sursă de îmbogățire a unei părți în detrimentul celeilalte părți.
Așa fiind, instanța a apreciat că suma de 50.000 lei daune morale, acordate părții civile, la care se adauga și condamnarea penală a inculpaților, vinovați de vătămarea sa corporală, reprezenta o reparație echitabilă și adecvată, a suferințelor fizice și psihice îndurate, nefiind una exagerată.
Instanța, în ceea ce privea culpa celor doi inculpați, în provocarea accidentului, a reținut că aceasta aparținea, în proporție de 60%, inculpatului C. A., care nu s-a asigurat suficient și nu a acordat prioritate de trecere, și de 40% inculpatului N. C., care a circulat cu viteză excesivă în localitate și din această cauză nu a putut evita coliziunea, cu autoturismul taxi, implicat în accident.
Așa fiind, instanța în temeiul art.14 C.pr.pen. raportat la art.998 C.civ. l-a obligat pe inculpatul N. C., la 240 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale către partea civilă S. C., iar pe inculpatul C. A., în solidar și cu partea responsabilă civilmente ., conform art.1003 al.3 c.civ., la 360 lei despăgubiri materiale și 30.000 lei daune morale către aceeași parte civilă.
Referitor la cheltuielile de spitalizare solicitate de S. C. de Urgență Tg.-M., instanța, în temeiul art.313 din L.nr.957/2006 privind reforma în domeniul sănătății, l-a obligat pe inculpatul C. A., în solidar cu partea responsabil civilmente ., la plata sumei de 1771,18 lei reprezentând 60% din cheltuielile de spitalizare cu dobânda legală aferentă, începând cu 9.06.2008, data externării părții civile S. C. și până la achitarea integrală a debitului; iar pe N. C. la plata a 1180 lei reprezentând 40% din cheltuielile de spitalizare, cu dobânda legală aferentă, începând cu 9.06.2008 până la achitarea integrală a debitului.
Instanța a constatat că autoturismul, condus de inculpatul C. A., era asigurat la data producerii accidentului de răspundere civilă, la . SA, asigurare preluată de G. A. SA, și de accidente de persoane la A.-Ț. A. SA (f.223, 224 din dosar), iar autoturismul condus de inculpatul N. C. la Aachen Munchener – având corespondent în România pe . Reasigurare SA (f.225 din dosar).
Chiar dacă inculpații, ca subiecți pasivi ai acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în temeiul răspunderii civile delictuale, erau ținuți să repare prejudiciul produs părții civile, societățile de asigurare, la care autoturismele, implicate în accident, erau asigurate la data producerii accidentului, urmau ca, în temeiul art.49, 50, 54, 55 din Legea nr.136/1995, să fie obligate la plata despăgubirilor civile acordate de instanță părților civile, în limita contractelor de asigurare, inculpații fiind ținuți să dezdăuneze partea civilă după regulile răspunderii civile delictuale, dar, în același timp, obligația de dezdăunare incumba și asigurătorilor, în acest caz în baza Legea nr.136/1995 și potrivit clauzelor din contractul de asigurare, asigurătorul fiind un garant al plății despăgubirilor civile.
Partea civilă avea deschisă, astfel, calea de a se îndestula, direct, de la asigurător, pentru daunele obținute în procesul penal, și doar dacă suma oferită de societatea de asigurare nu acoperea, integral, pe cea acordată de instanță sau în ipoteza în care asigurătorul era insolvabil, partea civilă se putea îndrepta împotriva inculpaților, pentru diferența neobținută de la societatea de asigurare.
În temeiul art.191 al.1,2 Cod procedură penală, inculpatul N. C. a fost obligat la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, inculpatul C. A. la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art.191 al.3, în solidar și cu partea responsabil civilmente ., iar inculpatul Z. C. G. la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art.191 al.1, 2 C.pr.pen.
Soluția astfel pronunțată de către instanța de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către asigurării:
- . S.A. București, care a solicitat ca în urma admiterii căii de atac astfel exercitate și a reformării parțiale a sentinței penale criticate, să se constate că, în mod greșit, a fost obligată la plata daunelor materiale și morale, către cele două părți civile. S-a invederat faptul că, la prim grad jurisdicțional, avându-se în vedere preved.art.49, 50, 54 și 55 din legea nr.136/1995 (ce reglementează asigurările obligatorii) li s-a instituit în sarcină obligația dezdăunării părților civile, dar aceste patru texte legale nu le sunt aplicabile. S-a arătat că această instituție de asigurări avea încheiată, la momentul producerii accidentului, cu . poliță privind asigurarea de accidente a persoanelor cu nr._, poliță, în baza căreia, putea acorda despăgubiri pentru vătămările suferite de către pasagerii autoturismului cu nr._, ce constituia proprietatea părții responsabile civilmente. S-a mai susținut că această poliță având caracter facultativ, în mod greșit, a fost obligată la plata de despăgubiri, în contextul în care era necesară mențiunea că această instituție are doar calitatea de asigurător în cauză.
- ..A. București care a solicitat, în urma reformării parțiale a hotărârii judecătorești atacate, consecința directă a admiterii apelului promovat, să se înlăture obligația lor de a dezdăuna S. C. Județean de Urgență Tg.M. pentru spiralizarea acordată victimei S. C.. S-a invederat că se critică faptul ca asigurătorul, chiar si cu noua calitate de parte responsabila civilmente conform noilor modificări legislative in materie penala, a fost obligat si la plata cheltuielilor de spitalizare către S. C. de Urgenta Targu M..
Asigurătorul RCA nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare in cuantum de 1771,18 lei, a dobânzii legale calculate de la data de 09.06.2008 si pana la plata integrală.
Astfel, Judecătoria sect. 1 București prin sentința penala nr 2062/05.10.2006 definitiva prin decizia penala 7/08.01.2007 a Tribunalului București, precum si practica judiciara a Curții de Apel Timișoara concretizata prin deciziile: 81/R/2012, 1049/R/2009, 180/R/2010 sau 1214/R/2010 sunt in sensul înlăturării obligației asigurătorului de la plata cheltuielilor de spitalizare si a obligării doar a inculpatului la plata acestor cheltuieli. In același sens s-a pronunțat si Curtea de Apel Târgu M. in dosarul penal_ prin Decizia 517/R/14.09.2011.
Considerentele reținute de către instanțele de judecata, pentru a decide astfel privea, pe de-o parte faptul că, unitatea spitalicească nu făcea parte din categoria persoanelor menționate in prevederile art.49 si 50 din Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările din România, si pentru care acesta acorda despăgubiri, nefiind o persoana păgubită prin vătămare corporală sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri, iar asigurătorul, de asemenea, nu făcea parte din categoria vizată de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății așa cum a fost modificată de OUG 150/2002, potrivit cu care persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile ocazionate cu asistenta medicala acordata. Art.49 alin 1 din Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România prevede clar faptul ca "asigurătorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, in baza legii, față de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule", iar la art. 50 alin 1 din același act normativ se prevede ca "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuieli de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri". Tot la art. 49 pct. 1 lit. d se arată că asigurătorul despăgubește eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul victimei, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentara conform prescripțiilor medicale, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările in vigoare.
Cheltuielile de spitalizare nu reprezentau încă un prejudiciu direct, cauzat prin accidentul de circulație, între fapta inculpaților si acest prejudiciu neexistând o relație cauzală directă. Obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare încalcă aceste dispoziții legale invocate, motiv pentru care s-a arătat că aceste cheltuieli trebuiau a fi stabilite in sarcina exclusiva a inculpaților.
Noua calitate a asigurătorului in procesul penal, de parte responsabila civilmente nu atribuia acestuia obligația de a acoperi si aceste cheltuieli, atâta timp cât prevederile art.49 si 50 din Legea 136/1995 sunt in vigoare si arătau clar care sunt cheltuielile si daunele, acoperite prin polița RCA, in definitiv asigurătorul răspunzând in baza acestui contract ale cărui condiții si limite sunt prevăzute de legea menționată.
Întrucât partea civila S. C. Județean de Urgenta Tg M. a solicitat și dobânzi asupra debitului, s-a apreciat că acestea nu puteau curge decât de la data pronunțării unei decizii in cauza datorita următoarelor considerente: unitatea spitaliceasca se înscrie in categoria unităților bugetare asupra cărora sunt incidente prevederile Codului de pr. Fiscală, in privința modului de stabilire a dobânzilor, penalităților si majorărilor de întârziere. Astfel, conform art.199 Cod fiscal dobânzile se datorează, în cazul neachitării la termen, a scadenței obligației de plată, ori in cazul de față, având in vedere natura litigiului si faptul că, constituirea de parte civilă a unității spitalicești s-a admis de către instanța de judecată, dobânzile nu puteau curge decât de la data pronunțării unei decizii în prezente cauză.
Analizând apelurile astfel declarate, cu stricta respectare a preved.art.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că acestea au caracter nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Instanța de fond stabilind culpa fiecărui inculpat, implicat în producerea evenimentului rutier din data de 30 mai 2008, din raza municipiului Sighișoara, a determinat și care este cuantumul despăgubirilor materiale și morale pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le achite părților vătămate (în număr de două), constituite părți civile în cauză. În funcție de „contribuția” fiecărui inculpat la evenimentul rutier petrecut în data și locația menționată, s-a determinat limita dezdăunării ce trebuie a fi suportată de fiecare dintre aceștia. De asemenea, s-a evaluat, în mod corect, faptul că, fiecare dintre cele două autoturisme, implicate în coliziune, avea încheiat, cu societatea de asigurare agreată, un contract de asigurare cu clauze clare, care trebuia să-și producă efectele, conform voinței părților, în cazul intervenirii evenimentului asigurat. Obligația de dezdăunare a celor două părți civile, a fost stabilită în sarcina inculpaților N. C. și C. A., (acesta fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente .), și nicidecum în sarcina celor două apelante, a căror răspundere materială va fi angajată însă doar în condițiile și la nivelul plafonului de despăgubiri prevăzute în contractele de asigurare (în polițe de asigurare) încheiate cu N. C., respectiv cu .. Se constată că răspunderea materială ce revine apelantelor rezultă din contractele (polițele) de asigurare încheiate cu părțile anterior menționate, ca urmare a intervenirii fenomenului asigurat și că întinderea despăgubirii, în cazul fiecărui inculpat menționat anterior s-a determinat cu stricta respectare a disp.art.1357, 1358, 1381, 1382 și 1389 din Cod civil, coroborate cu preved. legii nr.95/2006 modificată.
Astfel cum s-a mai menționat, la prim grad jurisdicțional, obligația dezdăunării a fost stabilită în sarcina inculpaților C. A. și N. C., și a părții responsabile civilmente . Sighișoara, cele două societăți de asigurare având o obligație subsidiară, fondată pe contractele de asigurare încheiate și care va fi angajată conform clauzelor astfel înserate în ele.
Se constată așadar că criticile expuse în cele două căi de atac exercitate sunt lipsite de temei, motiv pentru care în conformitate cu disp.art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge, ca nefondate, apelurile formulate împotriva sentinței penale nr. 17/22.01.2014 a Judecătoriei Sighișoara de către asiguratorii ..A. București și de . S.A. București.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate împotriva sentinței penale nr. 17/22.01.2014 a Judecătoriei Sighișoara de către asiguratorii ..A. București (cu sediul în București, .. 45, sector 1) și de . S.A. București (cu sediul în București, .. 80-84, sector 1).
Obligă fiecare parte apelantă să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, suma de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014.
Președinte Judecător
M.-R. C. I.-C. B.
Grefier
D. M.
Red.MRC/28.04.2014
Thnred./CC/2 exp./13.05.2014
Jd.fd. C.P.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 44/2014. Curtea... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
