Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 42/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 1385/234/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 42/A
Ședința publică din 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de către părțile civile C. eugenia, C. I., C. D.-E. și C. C. (toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură R. M.-V., cu sediul în București, .. 44, ., .) și S. C. Județean de Urgență Târgu M. (cu sediul în Târgu M., .. 50, județul M.) împotriva sentinței penale nr. 287 din 3 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că părțile civile au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 26 februarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru 6 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor formulate:
Prin sentința penală nr. 287 din 3 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind.1 din Codul de procedură penală și art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, raportat la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. A., fiul lui C. și Juliana, născut la data de 02.09.1986 în municipiul Miercurea C., domiciliat în ..147, Jud. Harghita, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă.
S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani si 3 (trei) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art.346 Cod procedură penală și art.14 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 cod civil și art.1391 alin.(2) Cod civil, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile: C. I., C. D.-E. și C. C., ca inadmisibilă.
În temeiul art.346 Cod procedură penală și art.14 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, art.1391 alin.(1) Cod civil, cu referire la art.54 alin.(1) din Legea nr.136/1995 și Ordinul CSA nr.14/2011, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. E., domiciliată în ., Jud. Harghita și obligă asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. C. ASIG S.A., G., ..9/A, Jud. Harghita, alături de inculpat (asigurătorul în principal) să plătească părții civile suma de 2.500 euro (plătibil în lei la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de dune morale.
În temeiul art.346 Cod procedură penală și art.14 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, art.1391 alin.(1) Cod civil, cu referire la art.54 alin.(1) din Legea nr.136/1995 și Ordinul CSA nr.14/2011 și art.313 din Legea nr 95/2006, a fost obligat asigurătorul S.C. C. ASIG S.A. alături de inculpat (asigurătorul în principal) la plata sumei de 3.447 lei la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., ..50 Jud. M., reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile C. E..
S-a constatat că S. M. G., nu avea calitate de parte civilă în prezenta cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite către Stat suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.50 alin.1 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr.14/2011, a fost obligat asigurătorul S.C. C. ASIG S.A. alături de inculpat (asigurătorul în principal) să achite părții civile C. E. suma de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și contravaloare expertiză.
Au fost respinse cererile părților civile C. I.; C. C. și C. D. E. de obligare a inculpatului și asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1373/P/2012, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria G., a fost trimis în judecată inculpatul L. A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184, al. 2 și 4 Cod penal.
Până la începerea cercetării judecătoreștiinculpatul a solicitat sa îi fie aplicabile prevederile art. 320 ind.1 Cod procedură penală, a recunoscut in totalitate fapta comisă și a solicitat ca judecata să se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala. De asemenea, inculpatul nu a solicitat administrarea altor probe, a recunoscut si si-a însușit probele administrate in faza de urmărire penala.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, în concordanță cu dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate, în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului L. A.; declarațiile părții vătămate/parte civilă C. E.; declarațiile lui C. I.; declarațiile martorei P. T.; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; certificat medico-legal nr.1-A1/08.01.2011, emis de SMJL Harghita Cabinetul G.; raport de expertiză tehnică; raport de inspecție tehnică al autoturismului cu nr._ ; raport de inspecție tehnică al autoturismului cu nr._ și constă în aceea că: în data de 07.12.2011 ora 05.40 lucrătorii din cadrul Poliției mun. G. au fost sesizați cu privire la faptul că pe D.E., nr. 578 pe raza com. Suseni, .-a produs un accident rutier soldat cu victime, provocat de către numitul L. A., fiind implicate două autovehicule, motiv pentru care au fost efectuate acte premergătoare în vederea tragerii la răspundere penală și trimiterea autorului în judecată pentru fapta comisă. În urma cercetărilor efectuate și probelor administrate în cauză s-a stabilit faptul că în data de 06.12.2012 ora 05.40 învinuitul conducând autoturismului cu nr. de înmatriculare_ pe D.E., nr. 578, direcția de deplasare G. - Miercurea C., pe un sector de drum acoperit cu zăpadă, pe raza comunei Suseni, .. Harghita, la ieșirea dintr-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, semnalizată prin panouri succesive, a intrat cu autoturismul în derapaj, după care a trecut pe sensul opus de mers intrând în coliziune cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul C. I., în urma căreia partea vătămată C. E. aflată pe bancheta din spate condus de soțul său C. I. a suferit mai multe leziuni corporale. În autoturismul condus de către numitul C. I. se aflau numitul O. I. pe bancheta din dreapta față, C. E. pe bancheta din spate partea stângă, B. A. pe bancheta din spate în mijloc și P. T. pe bancheta din spate partea dreaptă.
În urma impactului produs ambele autoturisme au fost avariate, iar partea vătămată a fost accidentată suferind leziuni traumatice cranio-cerebrale și corporale pentru care i-au fost necesar, pentru vindecare, un nr. de 30-35 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1 - A1/08.01.2013 și pierderea unui organ (splina).
În data de 06.12.2013 autoturismul marca Ford Fiesta R. cu nr. înmatriculare_ condus de către C. I. a fost supus unei inspecții tehnice auto ocazie cu, care s-a constat că accidentul nu s-a produs ca urmate a unor defecțiuni tehnice.
În data de 06.12.2013 autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. înmatriculare_ condus de către inculpatul L. A. a fost supus unei inspecții tehnice auto ocazie cu, care s-a constat că accidentul nu s-a produs ca urmate a unor defecțiuni tehnice.
Inculpatul, la fața locului, a fost testat cu privire la consumul de băuturi alcoolice cu aparatul alcooltest nr._ rezultatul fiind negativ. De asemenea, numitul C. I. a fost testat la fața locului cu privire la consumul de băuturi alcoolice, test nr._ rezultatul fiind negativ. În timpul cercetărilor partea vătămată, prin avocat R. M. V., la data de 22.04.2013, a solicitat efectuarea unei expertize judiciare tehnice auto în vederea stabilirii în concret al modului în care s-a produs accidentul. În baza obiectivelor stabilite de comun acord al tuturor părților din procesul penal, expertiza tehnică auto a fost efectuată de către expertul B. A. din cadrul Biroului local de expertize judiciare al Tribunalului Harghita.
Din raportul de expertiză tehnică-auto efectuată în cauza reiese faptul că inculpatul a condus autoturismul Dacia cu nr. înmatriculare_ implicat în accident în localitate pe sector de drum acoperit cu un strat de zăpadă în curbă deosebit de periculoasă semnalizată cu panouri succesive în care viteza legală este de până la 30 km/oră cu o viteză de deplasare de 43,76 km/oră. Inculpatul astfel, în calitate de conducător auto, a încălcat normele rutiere aflate în vigoare prin conducerea autovehiculului cu o viteză de 13.76 km/oră peste viteza legală admisă în curbă deosebit de periculoasă semnalizată cu panouri succesive în care viteza legală de deplasare este de până la 30 km/oră pe acest sector de drum, cauză care a dus la imposibilitatea acestuia de evitare a accidentului rutier.
În drept, fapta inculpatului L. A., care la data de la data de 06.12.2012, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DE 578, din direcția de deplasare Miercurea C. spre G., pe raza loc. Valea Strâmba pe un sector de drum acoperit de zăpada, la ieșirea dintr-o curbă deosebit de periculoasă a intrat cu autoturismul în derapaj, după care a trecut pe sensul opus de mers intrând in coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către martorul C. I. în urma căreia partea vătămată C. E., in calitate de pasager a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala din culpă, fapta prev. si ped. de art.184, alin.l si 4 din C.pen.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și 52 Cod pen., și anume: limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise infracțiunile, dispozițiile părții generale a Codului penal, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.
În plus, instanța a ținut cont de faptul că acest inculpat nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, având o atitudine constant sinceră, atât in cursul urmăririi penale, cât si in cursul judecății. Deoarece scopul unei pedepse este in primul rând preventiv, urmărindu-se îndreptarea inculpatului, astfel încât acesta să nu mai săvârșească in viitor noi infracțiuni, ținând cont si de vârsta inculpatului si de urmările produse prin săvârșirea prezentei infracțiuni, precum si de posibilitatea reală că acesta să se reintegreze in societate, instanța a reținut în favoarea acestui inculpat circumstanțele atenuante, prev de art. 74 alin. 1 lit a și c Cod penal.
Totodată, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 320 ind.1 Cod procedură penală, a recunoscut in totalitate fapta comisă si a solicitat ca judecata să se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penală. In consecință, inculpatul a beneficiat de reducerea, cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, și anume cuantumul pedepsei aplicate, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța, în baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei .
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul era titularul poliței de asigurare de răspundere civilă auto ./17/G17/HR0, nr._, valabil de la_, până la data de_, încheiat cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. Asig S.A. (fia 40).
Polița de asigurare amintită mai sus era în termenul de valabilitate la data producerii accidentului, în speță 03.01.2013 astfel că, în cauză a fost introdus în calitate de asigurător societatea de asigurare S.C. C. Asig S.A.
Partea vătămată C. E., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 euro daune materiale și suma de 1.000.000 euro daune morale.
De asemenea, în faza de judecată au mai fost depuse cereri de constituire de parte civilă din partea numiților: C. I., soțul părții vătămate C. E., C. D.-E. și C. C. fiicele părții vătămate C. E..
C. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro iar C. D.-E. și C. C., s-au constituit părți civile în cauză cu câte 100.000 euro fiecare.
S. C. Județean de Urgență Târgu M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3447,61 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. E..
În ceea ce privea daunele materiale în cuantum de 50.000 euro reprezentând despăgubiri pentru tratamentele medicale, chirurgicale și/sau reparatorii pentru partea vătămată C. E., instanța a reținut că partea vătămată nu a făcut dovada acestor cheltuieli cu înscrisuri (chitanțe, facturi) nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată astfel, nu existau acte certe din care să rezulte contravaloarea tratamentelor medicale.
Sub aspectul daunelor morale solicitate de către partea civilă C. E., instanța a reținut că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poate realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, jurisprudența a statuat că acestea se stabilesc de instanță în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
Instanța a apreciat că suma de 2.500 euro reprezenta o prestație justă a prejudiciului moral suferit de partea vătămată.
La stabilirea cuantumului prejudiciului instanța a avut în vedere traumele atât fizice cât și psihice suferite de partea vătămată C. E. ca urmare a accidentului. Astfel, se reține că în urma accidentului partea vătămată a suferit mai multe leziuni descrise în actele medicale aflate la dosar, necesitând pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale. Aceste vătămări au fost de natură să provoace părții vătămate suferințe fizice intense generate de intervențiile medicale la care a fost supusă, în concluziile raportului medical arătându-se că în urma unei evoluții favorabile nu va rămâne cu infirmități fizice sau psihice, dar a pierdut un organ intraabdominal (splină).
De asemenea instanța a avut în vedere că accidentul suferit de partea vătămată i-a schimbat în oarecare măsură stilul de viață, aceste împrejurări rezultând din declarațiile martorilor C. D. O. și C. C., schimbări care priveau în primul rând regimul alimentar al părții vătămate în urma pierderii organului intraabdominal.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de părțile civile C. I., C. D. E. și C. C., instanța a reținut că aceștia nu au suferit un prejudiciu direct ca urmare a săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, astfel că nu pot veni în nume propriu să se constituie parte civilă solicitând daune morale.
Văzând prevederile art.346 Cod procedură penală și art.14 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, art.1391 alin.(1) Cod civil, cu referire la art.54 alin.(1) din Legea nr.136/1995 și Ordinul CSA nr.14/2011 și art.313 din Legea nr. 95/2006, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. și a obligat asigurătorul S.C. C. Asig S.A. alături de inculpat (asigurătorul în principal) la plata sumei de 3.447 lei la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective către partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M..
Instanța a mai constatat că, S. M. G., nu avea calitate de parte civilă în prezenta cauză, la dosarul cauzei nefiind depusă cerere de constituire de parte civilă din partea acestei instituții.
Cu privire la cheltuielile judiciare solicitate de către părțile civile, în ceea ce privea latura civilă a cauzei, instanța în baza art.193 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.50 alin.1 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr.14/2011, a obligat asigurătorul S.C. C. Asig S.A. alături de inculpat (asigurătorul în principal) să achite părții civile C. E. suma de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și contravaloare expertiză.
Fiind respinsă acțiunea civilă promovată de părțile civile C. I., C. C., C. D. E., instanța, pe cale de consecință, a respins și capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către părțile civile amintite mai sus.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat, în termen legal apel, părțile civile C. E., C. I., C. D. E. și C. C. precum și S. C. Județean de Urgență M., care a atacat doar latura civilă a cauzei.
Astfel, partea civilă C. E. a criticat sentința atât sub aspectul cuantumului daunelor materiale cât și sub aspectul daunelor morale. Se susține că la dosar există suficiente acte care dovedesc cheltuielile materiale efectuate și pe care le efectuează săptămânal, pentru achiziționarea suplimentelor nutritive și a alimentelor impuse de regimul alimentar, ca urmare a faptului că în urma accidentului de circulație părții vătămate C. E. i s-a extirpat splina. Acest nou stil de viață impune o cheltuială săptămânală suplimentară de 95 lei. În raport de această sumă, apărarea a făcut un calcul, ținând cont de vârsta părții vătămate, 40 de ani și de durata medie de viață a femeilor în mediu rural – 76,81 ani și s-a constatat că daunele materiale se ridică la 36.972,96 euro.
În privința daunelor morale acordate, de 2500 euro, acestea au fost considerate ca fiind prea mici, în raport de suferințele fizice și psihice ale părții civile, care în urma accidentului de circulație și-a pierdut splina.
Părțile civile C. I., C. D. E. și C. C., au criticat sentința sub aspectul respingerii cererii lor vizând constituirea de parte civilă.
Au apreciat că, cererea lor este admisibilă, că deși ei nu au suferit direct ca urmare a accidentului de circulație, este vorba despre un prejudiciu indirect, că în legislația internă nu există limitare sau restrângere a cercului persoanelor care pot solicita repararea prejudiciului suferit indirect ca urmare a producerii accidentului, în condițiile în care ulterior accidentului partea civilă C. E. a fost forțată să accepte sprijinul material și fizic al familiei.
În motivele de apel formulate de S. C. Județean de Urgență M. s-a solicitat obligarea inculpatului la plata dobânzilor aferente calculate de la data scadenței, respectiv de la data externării și până la data plății.
Analizând sentința atacată, pe baza probelor din dosarul cauzei și prin raportare la art.417 Cod procedură penală se rețin următoarele:
În ceea ce o privește pe partea civilă C. E., s-a susținut, de către apărare, că la dosar există acte, bonuri fiscale și chitanțe ce dovedesc cheltuielile pe care aceasta le-a făcut și le efectuează pentru achiziționarea suplimentelor nutritive și a alimentelor impuse de regimul alimentar.
Analizând aceste susțineri, instanța de apel constată că la dosar există, la fila 179, două bonuri, unul de 88,30 lei din data de 26.10.2013 și altul de 68,53 lei din data de 24.10.2013, din care rezultă că s-au achiziționat o . alimente. De asemenea, mai există un bon în valoare de 24,70 lei, fila 180, din care rezultă că s-au achiziționat multivitamine.
La dosar mai există și un concediu medical pe seama părții civile, de 7 zile, în perioada 14.11._13. Din acest certificat medico-legal nu rezultă că acest concediu acordat a avut legătură cu urmările accidentului din 06.12.2012.
De asemenea, se constată că bonurile depuse la dosar și despre care se susține că ar dovedi faptul că partea vătămată a avut nevoie de alimentație suplimentară și că și-ar fi cumpărat multivitamine, atestă faptul că alimentele și vitaminele au fost cumpărate la aproape un an de la comiterea accidentului.
În atari condiții, în opinia instanța de apel, ele nu sunt în măsură a dovedi că partea civilă și-a cumpărat o alimentație specială, cu atât mai mult cu cât la dosar nu există alte bonuri, care să dateze anterior lunii octombrie 2013 și care să dovedească achiziționarea unor alimente specifice regimului alimentar.
S-a susținut în apărare, că au fost audiați doi martori care au confirmat cumpărăturile necesare menținerii regimului alimentar.
Analizând declarațiile acestor martori, de la fila 161 și 162, se constată că aceștia nu cunosc amănunte legate de alimentația părții civile.
Astfel, martora C. D. O. (f.162) arată că a fost în casă la partea vătămată de două ori, că a văzut-o pe aceasta după accident, că nu știe exact dar bănuiește că după accident familia a avut cheltuieli suplimentare cu alimentația și medicamentația.
Martorul C. C. (f.161), arată că partea vătămată făcea cumpărături specifice regimului în cuantum de 70-80 lei, că și anterior accidentului efectua cumpărături de toate felurile și că nu cunoaște ce fel de gospodărie are partea vătămată.
Prin urmare, nici din aceste declarații ale martorilor nu rezultă cu certitudine în ce a constat regimul părții civile și dacă cumpărăturile săptămânale erau doar pentru partea civilă sau pentru toată familia.
În raport de cele de mai sus, instanța de apel apreciază că în cauză nu s-au dovedit aceste cheltuieli suplimentare, cu regimul alimentar și cumpărarea de vitamine, astfel să solicitarea părții civile de acordare de despăgubiri în acest scop va fi respinsă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale se reține că, din actele de la dosar rezultă că în urma accidentului de circulație partea civilă C. E. a suferit leziuni cranio-cerebrale și corporale, suferind o fractură masiv facială și și-a pierdut splina.
Având în vedere aceste leziuni ale părții civile, este clar că aceasta a suferit atât fizic cât și psihic, recuperarea părții civile fiind anevoioasă.
În acest context, este clar că suma de 2500 euro acordată de către instanța de fond cu titlu de daune morale nu este de natură a reprezenta o reparație justă a traumelor fizice și psihice suferite de partea civilă.
În opinia instanței de apel, această sumă urmează a fi majorată însă nu la 1.000.000 euro cum s-a solicitat, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a părții civile, ci la 35.000 euro, ceea ce reprezintă, în opinia instanței de apel, o reparație echitabilă a suferințelor părții civile.
În opinia instanței de apel, nu se impune acordarea unei sume de bani cu titlu de prejudiciu estetic, deoarece acea cicatrice, tăietură de 30 cm, nu este vizibilă.
În ceea ce privește critica părților civile C. I. (soțul părți civile C. E.), C. D. E. și C. C., ei vizând greșita respingere a cererii lor de constituire de părți civile, aceasta nu va fi primită.
În opinia instanței de apel, instanța de fond a motivat corect de ce acestor părți civile li s-a respins ca inadmisibilă constituirea de parte civilă.
Astfel, art.1391 alin.2 Cod civil prevede expres că rudele victimei se pot constitui părți civile doar în caz de deces a victimei. Cum accidentul de circulație din 06.12.2012 nu s-a soldat cu decesul părții civile C. E. ci doar cu vătămări corporale, este clar că soțul și copii acesteia nu vor beneficia de despăgubiri, în speță de daune morale, după cum nu vor putea beneficia nici de contravaloarea onorariului avocațial de câte 1500 lei.
În ceea ce privește critica vizând cheltuielile judiciare, se observă că instanța de fond a omis să includă suma de 63 lei reprezentând costul expertizei medico-legale achitată de partea civilă C. E., astfel că se vor majora aceste cheltuieli la 3163 lei.
În ceea ce privește apelul Spitalului C. Județean M., se constată că acesta este fondat, deoarece dobânzile la suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare se acordă de la data scadenței, respectiv de la externarea părții civile și nu de la data pronunțării sentinței, cum a stabilit instanța de fond.
Față de cele de mai sus în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, se vor admite apelurile formulate de părțile civile C. E. și S. Județean M. împotriva sentinței penale nr. 287 din data de 03 decembrie 2013, a Judecătoriei G.. Se va desființa parțial sentința atacată, sub aspectul laturii civile, în sensul că se va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile C. E. de la 2500 euro la 35.000 euro.
Se va dispune ca dobânda legală pentru suma de 3447 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile C. E. să se acorde de la scadența plății, respectiv de la externarea părții civile și până la plata efectivă.
Se va majora cuantumul cheltuielilor de judecată acordate părții civile C. E. de la 3100 lei la 3163 lei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentința atacată care nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul formulat de părțile civile C. I., C. D. E. și C. C. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin.2 Cod de procedură penală, vor fi obligate părțile civile C. I., C. D. E. și C. C. la plata a câte 25 lei, cheltuieli judiciare parțiale în apel.
În baza art. 275 alin.3 Cod de procedură penală, restul cheltuielilor ocazionate cu judecarea cauzei în apel vor rămâne la stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelurile formulate de părțile civile C. E. (comuna Voșlăbeni, ., județul Harghita) și S. Județean M. ( Tîrgu-M., .. 50, județul M.) împotriva sentinței penale nr. 287 din data de 03 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Desființează parțial sentința atacată, sub aspectul laturii civile, în sensul că majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile C. E. de la 2500 euro la 35.000 euro.
Dispune ca dobânda legală pentru suma de 3447 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile C. E. să se acorde de la data scadenței plății, respectiv de la externarea părții civile și până la plata efectivă.
Majorează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate părții civile C. E. de la 3100 lei la 3163 lei.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată care nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de părțile civile C. I., C. D. E. și C. C. (toți cu domiciliul în comuna Voșlăbeni, ., județul Harghita), împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă părțile civile C. I., C. D. E. și C. C. la plata a câte 25 lei, cheltuieli judiciare parțiale în apel.
În baza art. 275 alin.3 Cod de procedură penală, restul cheltuielilor ocazionate cu judecarea cauzei în apel rămân la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6.03.2014.
Președinte Judecător
F. G. A. O.
Grefier
A. B. F.
Red.FlG/06.03.2014
Thnred./CC/8 exp./10.03.2014
Jd.fd. I.P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 173/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 44/2014. Curtea... → |
|---|
