Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 436/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 5565/258/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 436/A
Ședința publică din 18 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. O.
Jdecător F. G.
Grefier K. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul V. L. - fiul lui J. și I., născut la data de 28.09.1984, în orașul B., jud. Harghita, domiciliat în mun. Miercurea C., .. 31, .>.>jud. Harghita, cetățean român, studii liceale, stagiul militar îndeplinit, ocupația - muncitor la S.C. Cosmostrans Miercurea C., necăsătorit, cu antecedente penale, posesor C.I. ., nr._, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 1091 din 28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 03 decembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru 18 decembrie 2014. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. sub nr_ la data de 17.07.2014 inculpatul V. L. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1091/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În motivarea apelului, se solicită achitarea inculpatului, deoarece nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1091/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 și reținând incidența în cauză a prevederilor art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul V. L., astfel:
- la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal - faptă săvârșită în data de 20.07.2012;
- la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de art. 335 alin. 2 Cod penal - faptă săvârșită în data de 20.07.2012.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 1398/23.11.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare la locul de muncă.
În baza art. 44 alin. 1 și 2 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, reținând că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta au fost săvârșite de acesta în stare de pluralitate intermediară în raport de pedeapsa ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1398/23.11.2011 a Judecătoriei Miercurea C., s-au contopite fiecare dintre pedepsele stabilite mai sus cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1398/2011 a Judecătoriei Miercurea C., rezultând două pedepse intermediare, respectiv 1 an și 7 luni închisoare (pedeapsă intermediară rezultată din cumulul pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare cu o treime din pedeapsa de 1 an închisoare) și 1 an și 3 luni închisoare (pedeapsă intermediară rezultată din cumulul pedepsei de 1 an închisoare cu o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare).
În baza art. 38 alin. 2 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, întrucât infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta erau concurente, au fost contopite rezultantele intermediare anterior stabilite, aplicându-se în final inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare (rezultată din cumulul pedepsei intermediare de 1 an și 7 luni închisoare cu o treime din pedeapsa intermediară de 1 an și 3 luni închisoare).
În baza art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal, i-a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65, alin. 1, coroborat cu art. 66, alin. 1 lit. a și b Cod penal, i-a fost interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93, alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Harghita, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93, alin. 2 lit. b Cod penal, i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze cel puțin unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93, alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a mai dispus ca inculpatul să presteze, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul uneia dintre instituțiile desemnate în acest sens de către Serviciul de Probațiune Harghita.
În baza art. 91, alin. 4 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
În baza art. 274, alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 467 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 217 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și 250 lei cheltuieli judiciare în faza de judecată.
Cheltuielile cu interpretul au rămas în sarcina statului.
S-a luat act de faptul că în cursul judecății inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Au fost retrase actele de executare emise în baza sentinței penale nr. 1398/2011 a Judecătoriei Miercurea C..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 20.07.2012, în jurul orelor 00,30, cu ocazia unui control efectuat pe linie de circulație pe raza orașului B., lucrători din cadrul Poliției B. au oprit pe . marca Mitsubishi L 200 cu nr. de înmatriculare_ . În prezența martorilor asistenți Kaszoni J. și A. C., organele de poliție au procedat la identificarea conducătorului auto în persoana inculpatului V. L., care nu a putut prezenta pentru control permisul de conducere, declarând că i-a fost anulat. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, . - 0563, la poziția test_ rezultatul fiind de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat. Față de rezultatul testului, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență M. C. în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea cu exactitate a alcoolemiei. Din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 379/154/A-12, eliberat la 25.07.2012 de S.J.M.L. Harghita a rezultat că inculpatul prezenta la ora 01,15 o alcoolemie de 1,75‰, respectiv de 1,45‰ la ora 02,15. Prin adresa nr. 3/3302 din 04.09.2012, S.P.C.R.P.C.I.V. Harghita a comunicat că numitul V. L. figurează în evidențe ca posesor al permisului de conducere ., eliberat la data de 26.02.2008, categoria ”B”, care a fost anulat la data de 06.12.2011.
Fiind audiat de către organele de cercetare penală, inculpatul a recunoscut că în cursul zilei de 19.07.2012 a consumat băuturi alcoolice (bere), după care a condus autoutilitara menționată pe drumurile publice pe o distanță de circa 40 km, fără a poseda permis de conducere întrucât îi fusese anulat. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul nu a mai recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a susținut că declarațiile date anterior i-au fost dictate de organele de poliție.
Aceeași atitudine a adoptat-o inculpatul și în fața instanței. Deși în fața instanței inculpatul și-a susținut nevinovăția, nu au fost avute în vedere aceste susțineri, mai ales în contextul în care acestea nu au fost confirmate de nicio altă persoană neinteresată în cauză și, în condițiile existenței documentelor oficiale întocmite cu prilejul constatării abaterii și derulării cercetării penale în ceea ce îl privește pe petent, s-a considerat că afirmațiile inculpatului și ale martorilor propuși de acesta erau subiective, date exclusiv pentru satisfacerea interesului său referitor la încercarea de exonerare de la răspundere penală, nefiind astfel apte pentru luare în considerare la stabilirea stării de fapt.
Instanța a avut în vedere pentru stabilirea stării de fapt actele de constatare întocmite de poliție, declarația de făptuitor de la filele 28-29, declarația numitului P. Szilard de la fila 24, procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței de martorii propuși de acuzare și toate înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală.
Pentru adoptarea deciziei, instanța a avut în vedere că faptele inculpatului au fost constatate de doi polițiști și indicate dincolo de orice dubiu în procesul-verbal de la fila 7, iar inculpatul a recunoscut că a scris declarația de la filele 28-29, prezentând în cursul judecății un scenariu căruia este imposibil a i se acorda prezumția veridicității în contextul în care scrisul recunoscut de inculpat este lizibil, iar, dat fiind conflictul anterior al acestuia cu legea penală, atitudinea sa din cursul judecății apare ca fiind doar o reacție de autoapărare în încercarea de exonerare de la răspundere penală.
Din coroborarea probelor administrate a rezultat că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, context în care a fost condamnat.
A fost pusă în discuție incidența în speță a prevederilor art. 5 din noul Cod penal.
Instanța a reținut că faptele inculpatului sunt prevăzute în noul Cod penal la art. 336 alin. 1 și la art. 335 alin. 2.
Înainte de data de 1 februarie 2014, faptele inculpatului erau incriminate de O.U.G. 195/2002-R. Față de condamnarea anterioară suferită de inculpat, respectiv față de modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de legile succesive (se constată că sunt de comparat dispozițiile referitoare la revocarea executării pedepsei la locul de muncă din reglementarea veche cu cele privitoare la suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei din reglementarea nouă, respectiv că din analiza comparativă a celor două instituții rezultă că legea nouă este mai favorabilă), având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, instanța va reține prevederile în vigoare după 1 februarie 2014 ca fiind mai favorabile inculpatului și va face aplicarea acestora în prezenta speță.
În drept, faptele inculpatului s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal și ale infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de art. 335 alin. 2 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a condus autoturismul menționat anterior pe drumurile publice având permisul de conducere anulat și o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatele faptelor sale și a urmărit producerea lor.
Faptele inculpatului sunt nejustificate și imputabile acestuia.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal.
În concret, deși inculpatul avea antecedente penale, instanța a reținut aspectele indicate în referatul de evaluare întocmit pe seama inculpatului, din care a rezultat că acesta desfășura activități lucrative stabile, care contribuiau la asumarea de responsabilități și crearea unor condiții mulțumitoare de trai, având perspective de integrare în comunitate.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 416 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la aplicarea legii penale mai favorabile atât cu privire la încadrarea juridică a faptelor, cât și cu privire la modalitatea executării pedepsei, la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare faptă săvârșită, la contopirea pedepselor aflate în pluralitate intermediară și la stabilirea modalității de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale în modalitatea descrisă.
În fața instanței de apel, inculpatul nu a propus administrarea altor probe pe fondul cauzei și nici în circumstanțiere care să ducă la convingerea Curții că pedepsele stabilite de prima instanță ar fi prea aspre.
Reanalizând probele avute în vedere de judecătorul fondului, și C. constată că existența faptelor și vinovăția inculpatului apelant sunt dovedite mai presus de orice dubiu.
S-a invocat faptul că declarația olografă a fost dată de inculpat între recoltarea celor două probe biologice. Este adevărat că cele două recoltări a probelor de sânge s-au efectuat la orele 01,15, respectiv 02,15, iar declarația inculpatului a fost finalizată la ora 02,07, însă acest lucru nu atrage nicio sancțiune în privința valabilității actului.
Constatăm că declarația aflată la filele 28-29 a fost scrisă personal și semnată de către inculpat, iar în cuprinsul acesteia nu se face vreo solicitare pentru prezența unui translator.
Nici cu ocazia întocmirii procesului-verbal de către cei doi agenți de poliție (fila 7 dos. urm. pen), semnat de doi martori asistenți și de către inculpat (făptuitor în acel moment), acesta nu a invocat faptul că nu ar cunoaște limba română și a precizat că nu are de făcut obiecțiuni sau completări privind cele constatate și consemnate.
C. constată că situația de fapt reținută, respectiv că inculpatul a condus autovehiculul sub influența alcoolului și fără a poseda permis de conducere este dovedită încă de la începutul cercetărilor prin adresa Serviciului P.C.R.P.C.I.A. din cadrul Instituției Prefectului Județului Harghita – fila 14, cuprinsul procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare – fila 6, procesul-verbal – fila 7, rezultatul alcooltest – fila 9, cererea de analiză și buletinul de analiză toxicologică – filele 17 și 15, buletinul de examinare clinică – fila 18, declarațiile martorilor – filele 19-24și ale făptuitorului-învinuit – filele 26, 28 și 29.
În prezența apărătorului ales, inculpatul a uzat de dreptul său la tăcere, iar la prezentarea materialului de urmărire penală, s-a limitat să arate că nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Abia cu ocazia întocmirii referatului de evaluare, inculpatul precizează că autovehiculul ar fi fost condus de un prieten și nu de el.
În fața instanței, inculpatul a prezentat pentru prima dată o situație de fapt diferită decât cea rezultată din actele de urmărire penală, constând în aceea că un prieten ar fi condus autovehiculul.
Analizând această apărare, instanța de control judiciar constată că ea reprezintă o susținere lipsită de suport probator și va fi înlăturată prin însăși probele solicitate în apărare, care se contrazic în mod evident și se exclud reciproc.
Astfel, în primul rând în cursul urmăririi penale nu s-a făcut vorbire despre prezența unei a treia persoane care să fi condus mașina. Nici inculpatul nu face referire la această persoană, nici fratele acestuia, nici cei doi martori asistenți și nici cei doi agenți de poliție care au întocmit actele.
În cursul judecății, în cuprinsul referatului de evaluare se arată că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în acea zi împreună cu fratele său, că mașina era oprită într-o parcare unde îl așteptau pe prietenul care a condus mașina de la Miercurea C. la B., să se întoarcă de la bar (fila 9).
În declarația dată în fața instanței, inculpatul face afirmații contradictorii chiar în conținutul aceluiași alineat. Astfel, dacă mai întâi susține că „…nici nu ar fi avut cum să consume băuturi alcoolice în ziua respectivă…”, la sfârșitul alineatului susține că se afla „…sub influența băuturilor alcoolice...” în așa măsură încât „…nu mai știu ce am scris”.
De asemenea, atitudinea nesinceră a inculpatului rezultă și din aceea că el confirmă doar prezența unui singur martor asistent, ori este dovedit mai presus de orice dubiu că au fost prezenți doi martori asistenți.
Prin declarațiile date în cursul judecății (filele 31, 32), martorii asistenți precizează că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, din care rezultă că inculpatul a recunoscut în fața polițiștilor că „…a consumat băuturi alcoolice, a condus autoutilitara cu intenția de a se deplasa în mun. M-C.…” și că „…permisul de conducere îi este suspendat”.
Martorul P. – fratele inculpatului (fila 38) arată în declarația dată în fața instanței că inculpatul a consumat alcool și nu a condus autoturismul, însă la urmărirea penală nu face nici el vorbirea despre o a treia persoană care ar fi condus autoturismul și susține că inculpatul a venit la B., a băut o cafea și o cola, după care au pornit înspre casă la Miercurea C., fiind opriți de poliție.
Martorul K. face afirmații care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Dacă inculpatul și fratele lui susțin că deplasarea de la Miercurea C. la B. s-a făcut la cererea acestuia din urmă, pentru a se întoarce amândoi la Miercurea C., martorul K. susține că toți trei au mers cu mașina în orașul B..
Așadar, pretinsa prezență a martorului K., care ar fi condus autoturismul, nu este dovedită, deoarece în cursul urmăririi penale nici inculpatul și nici fratele acestuia nu au făcut referire la această persoană, despre care se face vorbire abia în cursul judecății, fiind probe preconstituite. De asemenea, nici cei doi agenți de poliție și nici martorii asistenți nu l-a văzut pe martorul K., inculpatul nu a invocat prezența lui, iar în fața instanței, în lipsa a cel puțin un alt martor obiectiv, care să confirme prezența martorului K. cel puțin în bar, declarațiile martorilor K. și P. apar ca fiind cel puțin subiective.
Susținerea inculpatului cum că nu știe ce a scris în declarația olografă, este infirmată de mențiunile făcute de medic pe Buletinul de examinare clinică (fila 18 dos. urm. pen), potrivit cărora inculpatul avea vorbirea clară, era orientat în spațiu și timp, avea o atenție concentrată și o judecată coerentă.
Încadrarea juridică se impune a fi menținută, judecătorul fondului făcând aplicarea disp. art. 5 alin. 1 C. pen în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Asupra cuantumului pedepselor stabilite, C. constată că instanța de fond a analizat criteriile prevăzute de art. 74 C. pen, a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a acestora, așa cum sunt redate în considerentele sentinței, iar inculpatul nu a adus în apel alte probe care să justifice reducerea pedepselor.
În lipsa altor circumstanțe atenuante judiciare care să poată fi reținute în favoarea inculpatului, pedepsele stabilite de prima instanță nu mai pot fi reduse.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, să respingem ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. L. împotriva sentinței penale nr. 1091/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga apelantul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul-apelant V. L. (fiul lui J. și I., născut la data de 28.09.1984, în orașul B., jud. Harghita, domiciliat în mun. Miercurea C., .. 31, .>.>jud. Harghita, posesor C.I. ., nr._, CNP_) împotriva sentinței penale nr. 1091/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă apelantul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2014.
Președinte Judecător
A. O. F. G.
Grefier
K. P.
Red.AO/22.12.2014
Thnred./CC/2 exp./09.01.2015
Jd.fd. B.D.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 124/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 20/2014.... → |
|---|
