Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 361/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 361/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 3956/102/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 361/A

Ședința publică din 14 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE F. G.

Judecător A. O.

Grefier A. B. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul M., inculpatul M. B. N. (fiul lui B. și Letiția, născut la data de 19 noiembrie 1975 în Reghin, jud. M., domiciliat în ., jud. M., CNP_) și partea civilă S. C. Județean de Urgență M. (cu sediul în Tîrgu-M., .. 50, județul M.), împotriva sentinței penale nr. 61 din 26 martie 2014 pronunțate de către Tribunalul M., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.M..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 22 octombrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 2014, apoi pentru data de 14 noiembrie, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra prezentelor apeluri:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 07.07.2014 sub nr._/320/2013 P. DE PE L. TRIBUNALUL M., inculpatul M. B. N. și partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 61/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul M..

În motivarea apelului, P. de pe lângă Tribunalul M. critică sentința sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de loviri și alte violențe și încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților, solicitând respingerea acestei cereri de schimbare a încadrării juridice și condamnarea celor doi inculpați conform acuzelor aduse.

Inculpatul M. B. N. a solicitat înlăturarea din sentință a obligațiilor privind interzicerea depășirii limitei teritoriale a județului M., de a intra în restaurante și de a intra în legătură cu martora Fuleki V..

Partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M. a solicitat obligarea inculpaților la plata dobânzilor legale aferente despăgubirilor reprezentând cheltuielile de spitalizare.

S-au depus înscrisuri (filele 36-44 și 78-85).

Inculpatul M. B. N. a fost audiat în fața instanței de apel (fila 45), iar inculpatul P. H. V. a declarat că nu dorește să facă noi declarații în calea de atac, însă și le menține pe cele date până în prezent (fila 46 verso).

Au fost reaudiate și persoanele vătămate (filele 77 și 91).

A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 61/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul M., s-au hotărât următoarele:

I. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului P. H. V., formulată prin intermediul apărătorului ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor calificat – prevăzută și pedepsită de art. 20 din Vechiul Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 litera i din Vechiul Cod penal în infracțiunea de încăierare – prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. 1 din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal.

II. În baza art. 386 din Noul Cod de procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de tentativă la omor calificat reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților M. B. N. și P. H. V..

În prima fază, din infracțiunea menționată în rechizitoriu - prevăzută și pedepsită de art. 20 din Vechiul Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 litera i din Vechiul Cod penal în infracțiunea de tentativă la omor simplu – prevăzută și pedepsită de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal, ca urmare a aplicării art. 4 din Noul Cod penal referitor la aplicarea legii penale de dezincriminare.

În faza a doua, din infracțiunea de tentativă la omor - prevăzută și pedepsită de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal în infracțiunea de loviri sau alte violențe – prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

III.a. În baza art. 396 alin. 6 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 și la art. 16 alin. 1 litera e din Noul Cod de procedură penală, a fost încetat procesului penal pornit împotriva inculpaților M. B. N. și P. H. V. acuzați de comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe împotriva persoanei vătămate F. L. L. – prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate.

III.b. În baza art. 396 alin. 6 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 și la art. 16 alin. 1 litera g din Noul Cod de procedură penală, a fost încetat procesului penal pornit împotriva inculpatului P. H. V., acuzat de săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe împotriva persoanei vătămate B. A. – prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din Nou Cod penal, ca urmare a împăcării necondiționate a părților.

IV.a. În baza art. 2 alin. 1, punctul 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. B. N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept al cuțitului.

În baza art. 371 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, a fost condamnat același inculpat M. B. N. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 litera a și a art. 34 litera b din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, s-a dispus ca inculpatul M. B. N. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal și a art. 12 din Legea nr. 187/2012, în baza art. 71 din Vechiul Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 literele a, teza a II-a, și b din Vechiul Cod penal ca pedeapsă accesorie.

Cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, în baza art. 86¹ alin. 1 și 2 din Vechiul Cod penal, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale de 10 luni închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, format potrivit art. 86² din Vechiul Cod penal din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de 3 ani stabilit de instanță.

În baza art. 86³ alin. 1 din Vechiul Cod penal pe durata termenului de încercare, inculpatul M. B. N. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 86³ alin. 2 din Vechiul Cod penal, datele prevăzute la alin. 1 literele b, c și d s-a dispus a fi comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul M..

În baza art. 86³ alin. 3 din Vechiul Cod penal, s-a impus ca, pe durata aceluiași termen de încercare, inculpatul M. B. N. să respecte următoarele obligații:

a) să nu schimbe domiciliul sau reședința avută și să nu depășească limita teritorială a județului M., decât cu aprobarea instanței;

b) să nu frecventeze barurile, restaurantele, cluburile, discotecile sau alte asemenea unități cu program de noapte, în care se desfac băuturi alcoolice ori se desfășoară activități distractive;

c) să nu intre în legătură cu persoanele vătămate F. L. L. și B. A., cu membrii familiilor acestora, cu martorii din prezenta cauză și cu co-inculpatul P. H. V..

Potrivit art. 86³ alin. 4 din Vechiul Cod penal, supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță conform alin. 3 literele a-c, se va face de către același Serviciu de probațiune de pe lângă Tribunalul M..

În baza art. 359 din Vechiul Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal s-a constatat a fi suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. 1 și alin. 3 litera b din Noul Cod penal coroborat cu art. 404 alin. 4 litera b din Noul Cod de procedură penală (art. 357 alin. 2 litera b raportat la art. 350 alin. 1 și alin. 3 litera b din Vechiul Cod penal), a fost revocată măsura arestării preventive luate față de inculpatul M. B. N. prin încheierea penală nr. 22/C din data de 14 martie 2013 a Tribunalului M., a fost revocat mandatului de arestare preventivă nr. 18 din data de 14 martie 2013 emis de Tribunalul M. și mandatul european de arestare nr. 6 din 29 aprilie 2013 emis de Tribunalul M..

În baza art. 399 alin. 4 din Noul Cod de procedură penală coroborat cu art. 399 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, soluția cu privire la măsura preventivă s-a dispus a fi executorie.

IV.b. În baza art. 371 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. H. V. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

Cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, în baza art. 86¹ alin. 1 și 2 din Vechiul Cod penal a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, format potrivit art. 86² din vechiul Cod penal din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de 3 ani stabilit de instanță.

În baza art. 86³ alin. 1 din Vechiul Cod penal pe durata termenului de încercare, inculpatul P. H. V. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 86³ alin. 2 din Vechiul Cod penal, datele prevăzute la alin. 1 literele b, c și d s-a dispus a fi comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul M..

În baza art. 86³ alin. 3 din Vechiul Cod penal, s-a impus ca, pe durata aceluiași termen de încercare, inculpatul P. H. V. să respecte următoarele obligații:

a) să nu schimbe domiciliul sau reședința avută și să nu depășească limita teritorială a județului M., decât cu aprobarea instanței;

c) să nu intre în legătură cu persoanele vătămate F. L. L. și B. A., cu membrii familiilor acestora, cu martorii din prezenta cauză și cu co-inculpatul M. B. N..

În baza art. 359 din Vechiul Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 din Vechiul Cod penal (art. 72 alin. 1 din Noul Cod penal), s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului P. H. V. durata arestării preventive de la data de 23 martie 2013 până la data de 1 noiembrie 2013.

În baza art. 399 alin. 1 din Noul Cod penal coroborat cu art. 404 alin. 4 litera b din Noul Cod de procedură penală (art. 357 alin. 2 litera b raportat la art. 350 alin. 1 din Vechiul Cod penal), a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul P. H. V. până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

V. Latura civilă a cauzei:

S-a luat act că partea civilă F. L. L. a renunțat la pretențiile civile.

S-a luat act că partea civilă B. A. a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpatul P. H. V..

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile B. A. îndreptată împotriva inculpatului M. B. N..

În baza art. 25 alin. 1, raportat la art. 397 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean de Urgență Tg-M. și au fost obligați inculpații M. B. N. și P. H. V. la plata către partea civilă după cum urmează:

- în solidar la plata sumei de 211,35 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu persoana vătămată F. L. L., la a cărei vătămare au contribuit amândoi;

- pe inculpatul P. H. V. la plata sumelor de 176,50 lei și 19,55 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu persoana vătămată B. A., la a cărei vătămare a contribuit numai acesta.

VI. În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata unei părți a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 1.040 lei, din care suma de 680 lei provine din faza de urmărire penală, respectiv a sumei de 600 lei, după cum urmează:

- inculpatul M. B. N. la plata sumei de 200 lei;

- inculpatul P. H. V. la plata sumei de 400 lei.

Restul sumei reprezentând cheltuieli judiciare, de 440 lei, ca urmare a împăcării părților și a neformulării plângerilor prealabile de către persoanele vătămate, s-a dispus a fi suportate, în baza art. 275, alin. 1 punctul 2 literele b și d din Noul Cod de procedură penală, după cum urmează:

- inculpatul M. B. N. va fi obligat la plata sumei de 100 lei;

- inculpatul P. H. V. va fi obligat la plata sumei de 100 lei;

- persoana vătămată F. L. L. va fi obligată la plata sumei de 140 lei;

- persoana vătămată B. A. va fi obligată la plata sumei de 100 lei.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală pentru inculpatul P. H. V. va fi plătită din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului M..

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:

La data de 10.03.2013, în jurul orelor 06:30, inculpații P. H. V. și M. B. N., fiind sub influența băuturilor alcoolice și însoțiți de numita Fuleki V. I., au intrat în restaurantul STUDIO BAR situat în municipiul Tg-M., ., pentru a servi masa. În local, la o masă, se aflau persoanele vătămate F. L. L. și B. A., împreună cu alte persoane, respectiv F. K. B. – soția persoanei vătămate F. L. L., B. A. E. – fratele persoanei vătămate B. A. și B. A. – soția numitului B. A. E..

După ce au intrat în local, inculpatul P. H. V. s-a adresat celor aflați la masă cu expresii de genul: „când intru eu să nu vă uitați la mine și să stați cu capul jos” sau „când intră șmecherii, toată lumea să coboare capul”.

În continuare cei doi inculpați și însoțitoarea lor s-au îndreptat spre o altă masă din local și, de acolo, au continuat să fixeze cu privirea părțile vătămate și persoanele care le însoțeau.

Persoana vătămată F. L. L. a solicitat inculpaților să fie lăsați în pace.

După un schimb de replici între membrii celor două grupuri, inculpatul M. B. N. s-a ridicat de la masa sa și s-a îndreptat amenințător către persoana vătămată F. L. L., sărind peste scaun și încercând să-l lovească cu pumnul. Persoana vătămată F. L. L. s-a ferit și s-a îndepărtat de inculpat. În acel moment, peste scaun, a sărit și inculpatul P. H. V. și a început să-l lovească pe F. L. L., aplicându-i acestuia 6-7 lovituri cu pumnul. Apoi a luat de pe masă o sticlă plină cu bere și cu aceasta l-a lovit pe F. L. L. în zona umărului.

Inculpatul M. B. N. l-a lovit și el pe F. L. L. cu pumnul.

Apoi între cei trei au intervenit martorul B. A. E. și persoana vătămată B. A..

Primul i-a aplicat inculpatului M. B. N. o lovitură în cap cu o sticlă de bere, iar al doilea a încercat să-l imobilizeze pe inculpatul P. H. V., trântindu-l peste scaune, lovindu-l și ținându-l în brațe.

În continuare, inculpatul M. B. N., înarmat cu un cuțit, l-a agresat pe F. L. L.. Cei doi au căzut și s-au rostogolit pe podea, iar inculpatul M. B. N. i-a aplicat persoanei vătămate F. L. L. multiple lovituri cu cuțitul în regiunea abdominală și torace posterior.

În acest timp, inculpatul P. H. V. a luat o sticlă de bere și i-a aplicat cu aceasta persoanei vătămate B. A. patru lovituri vizând capul, dar persoana vătămată s-a apărat ridicând brațele deasupra capului, astfel că loviturile nu i-au provocat leziuni grave. În final, cu ajutorul martorului B. A. E. a reușit să-l îndepărteze pe inculpat de la masă.

După ce inculpatul P. H. V. a scăpat din strânsoare, a luat de pe masa alăturată o altă sticlă de bere, s-a întors la locul în care se afla persoana vătămată F. L. L. și i-a aplicat acesteia o lovitură direct în cap. Sticla s-a spart iar inculpatul a continuat să lovească persoana vătămată de circa 10-12 ori cu un ciob rămas de la sticlă în zona gâtului, capului și umerilor. Întrucât victima purta un pulovăr mai gros, pe care și l-a tras peste cap, loviturile aplicate de inculpat nu i-au creat leziuni grave.

După aceea, deși martorii prezenți și agentul de pază au încercat să discute cu inculpatul P. H. V. și să-l calmeze, acesta și-a pregătit o altă sticlă de bere, pe care a luat-o de la o masă vecină și a ascuns-o l-a spate.

Persoana vătămată F. L. L. l-a urmărit din priviri pe inculpat și atunci acesta a lăsat sticla din mână.

Când persoana vătămată F. L. L. s-a întors cu spatele și s-a îndreptat spre baie, inculpatul P. H. V. a luat din nou sticla de pe masă, și-a luat avânt și a lovit-o cu aceasta în cap, chiar în momentul în care persoana vătămată, alertată de cei din grupul său, a întors capul, astfel că lovitura a încasat-o în zona frontală. Imediat după aceea, persoana vătămată s-a prins cu ambele mâini de cap și, vizibil amețit, s-a îndreptat spre baie.

Inculpatul P. H. V. s-a înarmat cu o altă sticlă dar a fost tras de inculpatul M. B. N., care l-a condus în direcția opusă și l-a ținut de braț.

După aceea, cei doi inculpați, însoțiți de martora Fuleki V. Iualiana, au ieșit în stradă și la scurt timp au părăsit zona cu un taxi.

Persoana vătămată F. L. L. a suferit în urma agresiunilor exercitate asupra sa multiple plăgi în zona cervicală stângă, în regiunea frontală stânga, la piramida nazală, la nivelul hipocondrului, a regiunii epigastrice paramedian drept, în regiunea sternală paramedian stâng, a toracelui posterior, paravertebrală lombară dreaptă, fața dorsală a mâinii stângi. Din concluziile emise de I.M.L. Tg-M. a reieșit că leziunile s-au putut produce la data de 10 martie 2013 prin mecanismul de loviri directe repetate cu instrument tăietor înțepător tip briceag și cu sticlă spartă. A mai reieșit că leziunile respective necesitau pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.

Persoana vătămată B. A. a suferit la rândul său, în urma agresiunilor exercitate asupra sa de către inculpatul P. H. V., mai multe leziuni, constând în plăgi contuze parietal paramedian stâng și parieto-occipital stâng, leziuni care s-au putut produce la data de 10 martie 2013 prin loviri directe cu corp dur, posibil sticlă spartă și care necesitau pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale. Prin leziunile suferite viața victimei nu a fost pusă în pericol.

În urma administrării probatoriului în cauză s-a stabilit că, în timpul altercației dintre cele două grupuri de persoane, și inculpatul M. B. N. a fost lovit cu o sticlă de bere în cap de către martorul B. A. E.. Cu privire la acest aspect organele de urmărire penală au apreciat că numitul B. A. E. a acționat în condițiile legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. 1 din Vechiul Cod penal motiv pentru care s-a și dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor.

De asemenea s-a stabilit că, tot în cursul altercației, inculpatul M. B. N. ar fi primit lovituri de la persoanele vătămate F. L. L. și B. A.. Cu privire la acestea organele de urmărire penală au apreciat că au reprezentat doar gesturi de apărare ale persoanelor vătămate față de atacurile inculpatului, gesturi circumscrise tot legitimei apărări, motiv pentru care au dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori.

În fine, în timpul altercației, și inculpatul P. H. V. a fost lovit cu pumnii și picioarele, formulând și plângere penală în acest sens, însă organele de urmărire penală au apreciat că actele de agresiune asupra inculpatului, exercitate de persoana vătămată F. L. L. se circumscriu aceleiași legitime apărări, motiv pentru care au dispus neînceperea urmăririi penale și în acest caz.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul P. H. V. (filele 70-75, dos. u.p.) a arătat că, în noaptea de 9/10 martie 2013, a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul M. B. N. la mai multe cluburi din Tg-M.. Întrucât, la un moment dat li s-a făcut foame, s-au deplasat la localul STUDIO BAR. În restaurant au observat la o masă un grup de tineri, iar unul dintre aceștia s-a uitat insistent la ei după care le-a spus ceva celorlalți de la masă și au început toți să râdă. A presupus că acel tânăr a făcut o remarcă la adresa sa, motiv pentru care i-a cerut tânărului să nu se mai uite la el, să aplece capul, pentru că-l deranja atitudinea acestuia. Împreună cu inculpatul M. B. N. și cu prietena acestuia s-au așezat la o masă în local, dar imediat după aceea a auzit agitație în spatele său. S-a întors și l-a observat pe inculpatul M. B. N. îndreptându-se spre masa acelui tânăr, care, la rândul său, se ridicase în picioare. Și-a dat seama că între cei doi urma să aibă loc un conflict fizic, motiv pentru care a sărit să-l aplaneze. Atunci tânărul respectiv i-a spus: „tu ce morții mătii vrei?”, iar această expresie i-a provocat o mare furie, deoarece mama sa decedase în urma unui accident rutier, și și-a pierdut cumpătul. L-a lovit cu pumnii pe acel tânăr, a încasat și el câteva lovituri, dar nu mai știa de la cine, iar în urma unei serii de lovituri cu pumnii și genunchii încasate i s-a rupt un dinte. A observat că și inculpatul M. B. N. a fost lovit cu o sticlă în cap, moment în care, văzând o altă sticlă pe jos, a luat-o și l-a lovit cu aceasta pe cel care-l lovea pe el. Inculpatul a mai declarat că a suferit leziuni grave, că i s-a dislocat un umăr, că i s-a rupt un dinte și a avut numeroase vânătăi și umflături la cap și pe corp. A arătat că el nu a lovit persoana vătămată cu un ciob de sticlă, că nu a avut în mână un astfel de obiect, iar loviturile ulterioare le-a aplicat cu pumnii. A precizat că, înainte să lovească cu sticla, acel tânăr l-a insultat di nou, legându-se de memoria mamei sale.

Inculpatul M. B. N. nu a putut fi audiat în cursul urmăririi penale, întrucât s-a sustras.

În cursul judecății, inculpatul P. H. V. (filele 148-150) a menționat că se consideră vinovat doar de două dintre acuzațiile care i se aduc, respectiv loviri sau alte violențe îndreptate împotriva ambelor persoane vătămate și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Cu privire la starea de fapt a relatat relativ aceleași aspecte ca și în cursul urmăririi penale. Nu a recunoscut că el și inculpatul M. B. N. i-ar fi provocat pe ceilalți sau că ar fi provocat scandalul. A afirmat că inculpatul M. B. N. s-a dus la masa victimelor pentru că acestea i-au înjurat și le-au adresat cuvinte jignitoare Despre loviturile cu ciobul de la sticlă a arătat că nu avea cum să le aplice întrucât după ce a lovit cu sticla aceasta s-a spart iar cioburile au căzut la pământ. A menționat că, după ce au ieșit de local, în fața acestuia, a mai lovit cu pumnul pe cineva, probabil că pe ambele persoane vătămate, pentru că acestea au ieșit după ei și s-a speriat că va fi lovit. A arătat că, în timpul altercației, nu a observat asupra inculpatului M. B. N. vreun cuțit.

Inculpatul M. B. N. nu a putut fi audiat nici în cursul judecății pentru că, în continuare, s-a sustras.

Analizând coroborat probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății în primă instanță se constată următoarele:

Existența scandalului în localul STUDIO BAR din Tg-M., din noaptea de 10 martie 2013 nu este negată de nimeni.

Faptul că în acest scandal au fost implicați, pe de o parte, inculpații M. B. N. și P. H. V., iar de cealaltă parte, persoanele vătămate F. L. L. și B. A., precum și martorul B. A. E., iarăși a fost dovedit cu certitudine, probele administrate coroborându-se între ele în acest sens.

Nici inculpații nu neagă aceste evenimente, ceea ce neagă inculpații fiind rolul lor în declanșarea evenimentelor respective (în această privință pozițiile părților fiind contradictorii, inculpații susținând că au fost provocați de cei de la masa persoanelor vătămate, iar persoanele vătămate susținând că au fost provocate de inculpați și că aceștia au declanșat fără motiv ostilitățile).

Astfel, s-a dovedit, cu certitudine, atât faptul că inculpatul M. B. N. a agresat persoana vătămată F. L. L., inclusiv cu ajutorul unui obiect tăietor înțepător, provocându-i acesteia leziunile menționate în actul medico-legal.

S-a dovedit, de asemenea, că la producerea leziunilor respective a concurat și inculpatul P. H. V., acesta lovind, într-o primă fază, cu o sticlă de bere persoana vătămată F. L. L. în cap, iar după ce sticla s-a spart, a continuat să lovească persoana vătămată de circa 10-12 ori cu un ciob rămas de la sticlă în zona gâtului, capului și umerilor. Într-o a doua fază, același inculpat, a mai lovit odată persoana F. L. L. cu o altă sticlă de bere în cap. Deși inculpatul neagă lovirea victimei cu ciobul de la sticla de bere, acest fapt este dovedit atât de concluziile actului medico-legal, cât și de aspectele reieșite din planșa cu fotografii înfățișându-l pe F. L. L. după evenimente cu leziunile pe care le-a suferit, precum și din declarațiile persoanelor prezente, altele decât inculpații. De aceea, partea din declarațiile inculpatului P. H. V. în care nu recunoaște aceste aspecte va fi înlăturată ca nesinceră.

S-a dovedit și faptul că inculpatul P. H. V. i-a aplicat persoanei vătămate B. A. patru lovituri cu o sticlă de bere, vizând capul, însă persoana vătămată s-a apărat ridicând brațele deasupra capului, astfel că loviturile nu i-au provocat leziuni grave.

Prin descrierea mecanismului de producere a leziunilor suferite de persoana vătămată F. L. L., coroborată cu declarațiile persoanelor de față la evenimente, este dovedit cu certitudine faptul că inculpatul M. B. N. a purtat asupra sa, în mod nelegal, și a folosit un obiect tăietor înțepător de tipul cuțitului sau briceagului.

În fine, datorită amplorii și modalității de desfășurare a scandalului, a numărului persoanelor implicate, a locului producerii acestuia și a faptului că în localul public se aflau la acea oră și alți consumatori, este dovedită cu certitudine comiterea și a faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Faptul că din imaginile filmate reiese că ceilalți consumatori din local stăteau aparent liniștiți la masa lor, nu are relevanță în condițiile în care aceștia au afirmat că nu i-a interesat ce se întâmpla la alte mese, că erau în stare de ebrietate (fila 107 verso, dos. u.p.) sau că s-au temut să se manifeste în vreun fel (fila 103, dos. u.p.).

Ca urmare a celor menționate mai sus, nu rămâne decât de stabilit corecta încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați și de stabilit dacă, în urma adoptării Noului Cod penal și a modificărilor survenite la nivelul unor legi speciale care conțin dispoziții penale, se impune schimbarea încadrării juridice, stabilirea dacă unele din faptele reținute mai constituie sau nu infracțiuni sau este nevoie de o aplicare a legii penale mai favorabile.

Astfel, în privința faptelor constând în agresarea persoanei vătămate F. L. L. de către ambii inculpați, inculpatul M. B. N. și cu cuțitul sau briceagul iar P. H. V. și cu sticle sau cioburi de sticlă, pentru care în rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpaților infracțiunea de tentativă la omor calificat – prevăzută și pedepsită de art. 20 din vechiul Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 litera i din vechiul Cod penal, instanța apreciază că încadrarea juridică nu este cea corectă.

La baza emiterii acestei concluzii stă, pe de o parte, faptul că, deși victima a suferit multiple leziuni, acestea par a fi destul de superficiale (în raport cu numărul de zile de îngrijiri medicale de care a fost nevoie pentru vindecare), iar viața acesteia nu a fost pusă în pericol. Este adevărat că practica judiciară este majoritară în ideea că pentru reținerea infracțiunii de tentativă la omor nu este necesară condiția constatării că viața victimei a fost pusă în primejdie, prioritare fiind alte elemente precum: obiectul vulnerant folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată, urmările produse și împrejurări semnificative cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului.

În speța de față, deși s-a stabilit că inculpatul M. B. N. a folosit un cuțit sau un briceag cu care a înțepat victima de mai multe ori în zonele indicate în raportul medico-legal, iar inculpatul P. H. V. a folosit fie sticle de bere, fie un ciob rămas de la o sticlă de bere, care se spărsese cu ocazia primei lovituri aplicate victimei, din mărimea, profunzimea și gravitatea leziunilor create nu se poate trage, pur si simplu, singura concluzie că inculpații au acționat cu intenția de a suprima viața victimei sau, în cel mai rău caz, că au acceptat producerea acestui rezultat.

Ca argumente în acest sens, în rechizitoriu, s-au adus de către organele de urmărire penală mențiuni precum: „inculpatul P. H., după ce scapă din strânsoare, ia de la masa alăturată o sticlă de bere, se întoarce astfel înarmat la locul unde se afla partea vătămată F. L. și îi aplică acestuia cu putere o lovitură directă în cap cu sticla, care se sparge...” sau „când partea vătămată F. L. se întoarce cu spatele către inculpat și se îndreaptă pe culoar către baie, inculpatul ia rapid sticla de pe masă, își ia avânt și îl lovește cu toată forța pe F. L. cu aceasta în cap...”.

În ambele situații se face referire la intensitatea loviturilor aplicate de inculpatul P. H. V. persoanei vătămate F. L. L., afirmații care, pe de o parte, reprezintă simple aprecieri ale organelor de urmărire penală, iar pe de altă parte gravitatea leziunilor (constând în dimensiunile și profunzimea lor, așa cum sunt descrise în actul medico-legal) nu pare a confirma aceste aprecieri.

Cel mai important criteriu dintre cele menționate mai sus (după care se poate aprecia dacă suntem în prezența infracțiunii de tentativă la omor) în prezenta se apreciază a fi „împrejurările semnificative cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului”.

În cauză nu s-a dovedit existența vreunui conflict anterior între inculpați și persoanele vătămate, scandalul producându-se spontan și fără o motivație care să cuprindă vreo premeditare.

Deși se afirmă că ambii inculpați au folosit obiecte vulnerante apte să producă moartea victimei, respectiv un cuțit și un ciob de sticlă, în raport cu aceeași gravitate a leziunilor (descrisă în actul medico-legal), se poate susține că obiectele respective nu au fost folosite la întreaga lor aptitudine, chiar dacă nu a existat nici o piedică obiectivă în acest sens, ceea ce poate conduce la o altă concluzie, și anume aceea că, totuși, inculpații nu au urmărit suprimarea vieții victimei, ci doar aplicarea unei corecții.

Un alt element care conduce spre aceeași concluzie, a lipsei intenției inculpaților de a suprima viața victimei, este și atitudinea persoanei vătămate F. L. L. care, la scurt timp după incidente, a realizat o înțelegere cu inculpatul M. B. N., arătând în actul autentic depus la dosar că nu solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru nici una din fapte (iar înainte de finalizarea judecării cauzei în primă instanță a avut aceeași poziție procesuală și față de inculpatul P. H. V.) ceea ce denotă că, deși ambii inculpați au deținut și folosit obiecte vulnerante apte să producă decesul victimei, nici aceasta din urmă nu pare că a fost convinsă de acest lucru, din moment ce în a acceptat o înțelegere cu inculpații.

Tot ca un argument în favoarea concluziei de mai sus se invocă și faptul că, în numeroase spețe (unele chiar aflate pe rolul acestei instanțe) pentru care s-au depus la dosar hotărârile pronunțate, în situații similare din punct de vedere al stării de fapt sau mult mai grave (cel puțin din punct de vedere al urmărilor raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate pentru vindecare) s-a reținut fie infracțiunea de lovire sau alte violențe (dacă numărul zilelor de îngrijiri medicale nu a depășit cifra 20) fie vătămare corporală (dacă numărul zilelor de îngrijiri medicale nu a depășit cifra 60). Este flagrantă discrepanța dintre speța de față și spețele amintite (în unele având loc loviri ale victimelor în cap sau în zone vitale cu obiecte vulnerante la fel de apte să producă moartea victimei ca și în cazul de față, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale ridicându-se aproape de limita maximă, respectiv 50-55) în ceea ce privește identificarea adevăratelor intenții ale făptuitorilor.

În fine, după cum se observă din înscrisul autentic depus la dosar în ședința din 19 martie 2014 de către persoana vătămată F. L. L., aceasta afirmă clar: „declar că, sunt de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri și alte violențe ca urmare a faptului că, astfel cum am declarat și în fața instanței de judecată nu am fost agresat în împrejurarea de mai sus prin lovire cu ciobul de sticlă”.

Este cel puțin ciudată această afirmație a persoanei vătămate, însă în condițiile în care nu a reclamat și nu s-a dovedit că a făcut-o ca urmare a unor presiuni, amenințări, din vreun interes ascuns sau a altor asemenea motive, nu se poate face abstracție de ea în totalitate.

Față de toate aceste argumente, se apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă al omor calificat reținută în sarcina inculpaților.

Însă, la realizarea acestei operațiuni, trebuie ținut seama și de faptul că, în privința infracțiunii de omor calificat – prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 alin. 1 litera i din Vechiul Cod penal (chiar și în forma tentativei) a intervenit o dezincriminare parțială a faptei în sensul că, în dispozițiile art. 189 din Noul Cod penal, referitoare la omorul calificat, nu a mai fost preluată și varianta săvârșirii faptei „în public”, fiind incident art. 4 din Noul Cod penal. Ca atare, fapta menționată mai sus poate fi regăsită în prezent doar la art. 188 din Noul Cod penal, privind omorul simplu.

Pe de altă parte această omisiune din Noul Cod penal (de a prelua forma calificată a omorului săvârșit în public) obligă și este o situație în care trebuie aplicată legea penală mai favorabilă, fiind incident și art. 5 din Noul Cod penal.

În raport cu cele arătate mai sus, se apreciază că schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la omor calificat trebuie să urmeze doi pași, respectiv:

În prima fază din infracțiunea menționată în rechizitoriu - prevăzută și pedepsită de art. 20 din Vechiul Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 litera i din Vechiul Cod penal în infracțiunea de tentativă la omor simplu – prevăzută și pedepsită de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 4 din Noul Cod penal.

Referitor la realizarea celui de-al doilea pas, se impun unele precizări suplimentare.

Prin . Noului Cod penal, fapta de loviri sau alte violențe care a produs leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, este incriminată la art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal, și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amenda, iar în Vechiul Cod penal fapta de loviri sau alte violențe care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile (cum este cazul persoanei vătămate F. L. L. din prezenta cauză) era incriminată la art. 180 alin. 2 și se pedepsea cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

În cazul în care, de la săvârșirea faptului ilicit și până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit o succesiune de legi penale, potrivit art. 5 din Noul Cod penal trebuie să se identifice care este legea mai favorabilă.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare recente identificarea legii penale mai favorabile se realizează în raport cu diferitele instituții juridice penale autonome și după anumite criterii.

Au fost identificate ca principale criterii de stabilire a legii penale mai favorabile: „condițiile de incriminare”, „cerințele tragerii la răspundere penală”, „condițiile de sancționare” și „consecințele condamnării”.

Întrucât în privința primului dintre criterii nu s-au identificat diferențe între cele două reglementări, legat de acuza de loviri sau alte violențe, urmează a se analiza incidența celorlalte criterii, și, în special al celui de-al doilea și al celui de-al treilea.

Din punct de vedere al „cerințelor privind tragerea la răspundere penală”, criteriu ce vizează existența sau inexistența unor cauze care exclud răspunderea penală, de observat că, în cazul faptei incriminate la art. 180 alin. 2 din Vechiul Cod penal, se prevedea că împăcarea părților înlătură răspunderea penală (retragerea plângerii prealabile și lipsa plângerii având același efect), iar în cazul faptei incriminate la art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal există drept cauză care înlătură răspunderea penală doar retragerea plângerii prealabile (și evident și lipsa plângerii prealabile).

Din punct de vedere al „condițiilor de sancționare”, se observă că, în situația aplicării pedepsei închisorii, limitele speciale ale pedepsei sunt mai mici la art. 180 alin. 2 din Vechiul Cod penal.

Pe baza celor două criterii se poate afirma că legea penală mai favorabilă în privința acuzei de lovire sau alte violențe este Vechiul Cod penal.

S-au menționat cele de mai sus doar pentru a ilustra cum înțelege această instanță să facă, în principiu, aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât, concret, în speța de față, persoana vătămată F. L. L. a arătat că, în situația în care se va produce o schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor în lovire sau alte violențe, nu înțelege să formuleze plângere prealabilă împotriva vreunuia din cei doi inculpați, având în vedere aici înscrisul autentic de la fila 59, dos. u.p. privind pe inculpatul M. B. N. și înscrisul autentic depus în ședința din data de 19 martie 2014 privind pe inculpatul P. H. V., precum și afirmațiile orale ale persoanei vătămate la chestionările instanței.

Ca atare, în baza art. 396 alin. 6 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 și la art. 16 alin. 1 litera e din Noul Cod de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților M. B. N. și P. H. V. acuzați de comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe împotriva persoanei vătămate F. L. L. – prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate.

Întrucât în privința infracțiunii de lovire sau alte violențe – prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Vechiul Cod penal (în prezent de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal) împotriva persoanei vătămate B. A., de săvârșirea căreia era acuzat doar inculpatul P. H. V., a intervenit împăcarea părților, potrivit declarațiilor date de părți în fața instanței la data de 19 martie 2014 și ca urmare a înscrisului autentic depus la dosar de persoana vătămată la același termen, în baza art. 396 alin. 6 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 și la art. 16 alin. 1 litera g din Noul Cod de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. H. V., ca urmare a împăcării necondiționate a părților.

În raport cu această soluție, s-a apreciat că nu se mai impunea analizarea incidenței legii penale mai favorabile.

Tot în raport cu cele de mai sus s-a apreciat ca neîntemeiată cererea inculpatului P. H. V. de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor calificat în încăierare, motiv pentru care aceasta a fost respinsă.

Cu privire la infracțiunea de port ilegal al cuțitului, de săvârșirea căreia era acuzat inculpatul M. B. N., s-a apreciat că s-a impus, din nou, precizări cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

Mai întâi, s-a observat că fapta a fost incriminată până la data de 1 februarie 2014 în art. 2 alin. 1 punctul 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și se pedepsea cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Prin Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal, s-a abrogat art. 2 din Legea nr. 61/1991, infracțiunea fiind prevăzută acum la art. 372 alin. 1 litera a și alin. 2 din Noul Cod penal și fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Utilizând aceleași criterii menționate mai sus, s-a observat, din punct de vedere al „condițiilor de incriminare” și al „cerințelor privind tragerea la răspundere penale”, cănu există diferențe între cele două legi.

În schimb, din punct de vedere al criteriului „condițiile de sancționare” exista.

În condițiile existenței unei identități în privința naturii sancțiunilor și limitelor speciale maxime, s-a constatat, totuși, că există asimetrie între limitele speciale minime.

Înainte de a concluziona care este legea penală mai favorabilă, mai era nevoie de o operațiune, respectiv de stabilirea naturii sancțiunii ce urma a fi aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa închisorii sau pedeapsa amenzii.

În raport cu circumstanțele reale ale cauzei și cu cele ale inculpatului, instanța s-a orientat spre pedeapsa închisorii, iar în cazul acesteia s-a orientat spre minimul special.

S-a reținut ca lege penală mai favorabilă, potrivit regulii că, atunci când legile succesive prevăd același maxim special este mai favorabilă legea care are limita minimă a sancțiunii mai redusă, adică art. 2 alin. 1, punctul 1 din Legea nr. 61/1991, ca urmare a aplicării art. 5 din Noul Cod penal.

S-a apreciat că nu are aplicabilitate regula potrivit căreia, este mai favorabilă legea care nu prevede posibilitatea aplicării, alături de pedepsele principale, a altor sancțiuni de drept penal (de pildă, pedepse complementare sau măsuri de siguranță), întrucât regula se aplică doar în situația în care pedepsele principale sunt identice, ceea ce nu este cazul infracțiunii de port ilegal al cuțitului.

Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, reținută în sarcina ambilor inculpați, procedând la identificarea legii penale mai favorabile s-au constatat următoarele.

La momentul comiterii faptei aceasta era prevăzută de art. 321 alin. 1 din Vechiul Cod penal și era pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani.

În urma intrării în vigoare a Noului Cod penal, elementele constitutive ale acestei infracțiuni au fost preluate la art. 371 din Noul Cod penal, sub denumirea de tulburarea ordinii și liniștii publice și pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Folosind criteriile de stabilire a legii penale mai favorabile, se constată că, din punct de vedere al „condițiilor de incriminare” și al „cerințelor privind tragerea la răspundere penală”, nu există diferențe între cele două legi.

În schimb, din punct de vedere al criteriului „condițiile de sancționare” exista.

Și în cazul acestei fapte, înainte de a concluziona care este legea penală mai favorabilă mai era nevoie de o operațiune, respectiv de stabilirea naturii sancțiunii ce urma a fi aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa închisorii sau pedeapsa amenzii, întrucât Noul Cod penal permite și aplicarea acestei din urmă sancțiuni.

În raport cu circumstanțele reale ale cauzei și cu cele ale inculpaților instanța s-a orientat și de această dată spre pedeapsa închisorii, iar în cazul acesteia s-a orientat mai aproape de minimul special decât de maximul special.

Potrivit regulii că era mai favorabilă legea care prevede maxime și minime speciale mai reduse, s-a identificat în această situație art. 371 din Noul Cod penal.

S-a apreciat că nu avea aplicabilitate nici în cazul infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice regula potrivit căreia, este mai favorabilă legea care nu prevede posibilitatea aplicării, alături de pedepsele principale, a altor sancțiuni de drept penal (de pildă, pedepse complementare sau măsuri de siguranță), întrucât pedepsele principale nu sunt identice.

Ca atare, în cazul acestei infracțiuni, întrucât s-a stabilit ca fiind legea mai favorabilă Noul Cod penal, posibilitatea aplicării altor sancțiuni de drept penal s-a analizat în raport cu aceste dispoziții legale.

În cazul inculpatului M. B. N. s-a analizat incidența legii penale mai favorabile și din perspectiva instituției juridice penale autonome „concursul de infracțiuni” întrucât în rechizitoriu s-a reținut această formă a pluralității de infracțiuni (art. 33 literele a și b din Vechiul Cod penal), iar prin încetarea procesului penal față de infracțiunea de loviri sau alte violențe contra persoanei vătămate F. L. L. (după schimbarea încadrării juridice), inculpatul a fost acuzat în continuare de săvârșirea a două infracțiuni înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele (port ilegal al cuțitului și tulburarea ordinii și liniștii publice).

În aplicarea legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, judecătorul a trebuit mai întâi să stabilească legea penală mai favorabilă în raport de fiecare infracțiune ce alcătuiește pluralitatea, iar apoi să aplice regulile specifice concursului de infracțiuni prevăzute de legea mai favorabilă.

Întrucât primul pas a fost făcut, stabilindu-se legea penală mai favorabilă în cazul fiecăreia din cele două infracțiuni, s-a procedat la stabilirea legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni.

Potrivit art. 10 din Legea nr._, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile.

Interpretând per a contrario dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a desprins concluzia potrivit căreia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se poate aplica potrivit Vechiului Cod penal sau Noului Cod penal, atunci când toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub imperiul Vechiului Cod penal.

În această ipoteză s-a aflat și instanța de fond în speța de față.

Potrivit art. 34 litera b din Vechiul Cod penal „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani”.

Potrivit art. 39 alin. 1 litera b din Noul Cod penal „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”:

Comparând cele două texte, s-a observat, la o primă analiză, că era mai favorabil vechiul Cod penal pentru că sporul este facultativ.

Dacă s-ar fi apreciat că trebuia aplicat un spor, ceea ce presupunea că mai întâi pedeapsa închisorii trebuia orientată spre maximul special, și dacă se aprecia că sporul trebuie orientat, la fel, spre maxim, atunci, în cazul comiterii a două infracțiuni în condițiile concursului de infracțiuni, cum era în speța de față, putea fi mai favorabilă reglementarea din Noul Cod penal.

În concluzie, dacă exista concurs de infracțiuni, legea mai favorabilă urma a fi aplicată in concreto, de la caz la caz, cu o singură excepție, când au fost stabilite o pedeapsă cu închisoarea și amenda, situație în care, fără excepție, legea mai blândă este Vechiul Cod penal.

În condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatului M. B. N. urma a i se aplica câte o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea fiecăreia din cele două infracțiuni (port ilegal al cuțitului și tulburarea ordinii și liniștii publice) și în condițiile în care instanța s-a orientat la dozarea pedepselor către minimul lor special, deci fără aplicarea vreunui spor, atunci evident că legea penală mai favorabilă era Vechiul Cod penal în privința concursului de infracțiuni.

În raport cu toate cele menționate mai sus, instanța a apreciat că:

În drept, fapta inculpatului M. B. N. care, la data de 10 martie 2013, în jurul orelor 06:30, în localul public STUDIO BAR din Tg-M., a deținut și a folosit un instrument tăietor înțepător, tip cuțit sau briceag, pe care-l purta fără drept, cuțit cu ajutorul căruia a produs plăgi tăiate, înțepate, în regiunea abdominală, toracică posterioară victimei F. L. L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. art. 2 alin. 1, punctul 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal.

Fapta inculpaților M. B. N. și Păgăcean H. V. care, la data de 10 martie 2013, în jurul orelor 06:30, în localul public STUDIO BAR din Tg-M., prin faptele lor au produs scandal public și au adus atingere bunelor moravuri în restaurantul în care au agresat părțile vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice – prevăzută și pedepsită de art. 371 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal.

Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește fondate, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută de către prima instanță – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit tribunalul, respectiv la schimbarea încadrării juridice, la încetarea procesului penal pentru una din infracțiuni, la pronunțarea unei soluții de condamnare a fiecărui inculpat pentru fiecare dintre faptele penale reținute în sarcina sa, la contopirea pedepselor și la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante, cu precizarea că, la data pronunțării sentinței (26.03.2014), judecătorul fondului a procedat la aplicarea legii penale mai favorabile așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2/2014 a ÎCCJ, însă ulterior a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, urmând ca, în apelul promovat de P., Curtea să desființeze parțial hotărârea atacată și să facă aplicarea legii penale mai favorabile conform acestei ultime decizii, pentru ambii inculpați.

Pentru a face o asemenea apreciere asupra situației de fapt, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că fiecare dintre cei doi inculpați se face vinovat de comiterea faptelor în modalitatea descrisă, dovedite mai presus de orice dubiu prin probele administrate în cursul urmăririi penale, al judecății în prim grad și în apel.

Analizând motivul de apel al parchetului privind încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de tentativă la omor și nu în cea de loviri și alte violențe, Curtea constată că acesta este unul neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

S-a dovedit că inculpatul M. B. N., aflat sub influența băuturilor alcoolice, la data de 10.03.2013, dimineața în jurul orelor 06,30, în incinta restaurantului Studio Bar din Târgu M. l-a agresat fizic pe persoana vătămată F. L. L., înjunghiindu-l în mod repetat cu un cuțit în zonele abdominale și toracale, provocându-i multiple plăgi, care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, inculpatul P. H. V., în aceleași împrejurări, a lovit-o pe persoana vătămată de două ori direct în cap cu sticle de bere și apoi cu un ciob de sticlă în zona gâtului, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Desigur că zonele anatomice vizate (capul, abdomenul și toracele) sunt unele vitale, iar sticla, ciobul de sticlă și cuțitul sunt obiecte vulnerabile, însă acestea nu sunt în măsură să dovedească mai presus de orice dubiu că inculpații ar fi acționat cu intenția de a ucide.

Reținem concluziile actelor medicale, din care rezultă că viața persoanei vătămate nu i-a fost pusă în pericol.

Însă, cel mai important aspect, care dovedește că inculpații nu au acționat cu forma de vinovăție cerută de lege pentru infracțiunea de omor, este cel legat de modul în care părțile au ajuns să fie implicate în incident, precum și modalitatea concretă în care s-au desfășurat altercațiile.

Reținem mai întâi că părțile, nu au avut conflicte anterioare, inculpații nu au acționat cu premeditare și intenția de a lovi a fost una spontană.

Atât inculpații, cât și persoanele vătămate se aflau sub influența alcoolului (lucru recunoscut de persoana vătămată B. - fila 91) și erau însoțiți de una, respectiv de mai multe persoane, care au fost audiate în calitate de martori în prezenta cauză.

Neînțelegerile dintre cele două grupuri au pornit de la unele discuții contradictorii dintre reprezentanții ambelor tabere, așa cum rezultă din înregistrările video (gesturile persoanelor vătămate și ale inculpaților), coroborate cu declarațiile inculpaților, ale martorilor și chiar ale persoanelor vătămate (fila 91).

De asemenea, înainte de aplicarea loviturilor, în timpul altercațiilor și chiar în pauzele dintre episoadele în care s-au desfășurat altercațiile, inculpatul P. a încercat și chiar a reușit să intervină între inculpatul M. și grupul persoanelor vătămate, reușind să-I despartă, lucru făcut la rândul său și de inculpatul M. în privința inculpatului P..

Ori, în același mod au acționat și cei din grupul persoanelor vătămate, în sensul că martorele au încercat și chiar au reușit să le despartă pe persoanele vătămate de inculpați.

Tot în partea de început a scandalului, martorul B. A. E. (din grupul părților vătămate) i-a aplicat inculpatului M. o lovitură în cap cu o sticlă de bere, și doar intervenția unei martore din același grup a făcut ca inculpatul să nu primească și alte lovituri cu sticla.

De asemenea, loviturile cu cuțitul aplicate de inculpatul M. persoanei vătămate F. L. au avut loc după ce inculpatul a fost lovit cu sticla în cap, între timp cei doi căzând și rostogolindu-se pe podea, între masă și scaune, aplicându-și reciproc lovituri.

Intenția inculpaților nu a fost aceea de a suprima viața victimelor, ci aceea de a le aplica o corecție, leziunile pe care le-au avut fiecare dintre părți nu au fost de mare intensitate, iar persoanele vătămate au exercitat la rândul lor, aproximativ aceleași violențe față de inculpați, câtă vreme atât inculpatul P. a fost lovit cu sticla și cu pumnii, cât și inculpatul M. a fost lovit cu sticla în cap de una din persoanele vătămate în momentul în care stătea jos, fiind ținut de cealaltă persoană vătămată, lovitura provocându-i răni cu sângerare în zona frunții.

Important în stabilirea intenției inculpaților este faptul că aceștia erau însoțiți doar de martora Fuleki V., iar grupul persoanelor vătămate era mult mai numeros, dar mai ales comportamentul inculpaților în pauzele dintre episoadele în care s-a desfășurat altercația, pe parcursul cărora se purtau discuții pentru încetarea agresiunilor din partea ambelor tabere, precum și faptul că atât inculpații, cât și persoanele vătămate au părăsit localul pe picioarele lor. Ba chiar la un moment dat, din înregistrare se poate observa că inculpatul M., concomitent cu loviturile aplicate și primite de membrii celor două grupuri, îi aplica lovituri unei persoane vătămate cu palma peste spate.

La aceste împrejurări se adaugă și poziția procesuală a persoanelor vătămate, care au recunoscut că și ele se aflau sub influența alcoolului, că au lovit inculpații, că nu au avut altercații sau conflicte anterioare cu aceștia.

Nu putem primi susținerea parchetului potrivit căreia opinia judecătorului de caz ar fi minoritară față de opinia judecătorilor care s-au pronunțat asupra măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu echivalează cu probele pe care se poate întemeia pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a probelor și o corectă interpretare a acestora, din care rezultă că inculpații au acționat cu intenția de a le aplica lovituri persoanelor vătămate, iar parchetul în apel nu a propus alte probe și nici din reaprecierea celor administrate în cursul urmăririi penale și a judecății în prim grad, nu se poate concluziona că inculpații ar fi acționat cu intenția de a suprima viața persoanelor vătămate. Dimpotrivă, prin declarațiile date de persoanele vătămate în apel, soluția primei instanțe cu privire la încadrarea juridică a faptelor (lovituri sau alte violențe și nu tentativă la omor) este cu atât mai mult una temeinică.

Constatăm că de la data săvârșirii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei, au intervenit mai multe legi penale, ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal la data de 01.02. 2014, devenind incidente disp. art. 5 alin. 1 C. pen cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

Nu i se poate reproșa judecătorului fondului că nu ar fi făcut o corectă aplicare a disp. art. 5 alin. 1 C. pen, ci, dimpotrivă, la data pronunțării hotărârii, își producea efectele Decizia nr. 2/2014 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia aplicarea legii penale mai favorabile se făcea ținând seama de instituțiile autonome.

Cu toate acestea, la data de 20.05.2014, ulterior pronunțării sentinței, a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, potrivit căreia singura interpretare constituțională ce poate fi dată art. 5 alin. 1 C. pen este aceea că, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, nu pot fi combinate două legi penale, ci legea penală mai favorabilă trebuie aplicată în mod global.

Așadar, în privința încadrării juridice a faptelor, dată fiind soluția de încetare a procesului penal de sub acuza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 din vechiul C. pen, dată fiind soluția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei în baza art. 86¹ din vechiul C. pen, care apare ca fiind o lege penală mai blândă față de cea prev. de art. 91 și urm. C. pen, dar și starea de concurs real în care au fost săvârșite faptele, legea penală mai favorabilă fiind Codul penal din 1968, deoarece regimul sancționator prev. de art. 34 alin. 1 lit. b rap. la art. 33 lit. a din vechiul C. pen privind contopirea pedepselor pentru fapte concurente este mai blând față de regimul sancționator prev. de art. 39 alin. 1 lit. b rap. la art. 38 alin. 1 din actualul C. pen și limitele pedepselor prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă pe legea veche sunt mai mici față de cele prevăzute de art. 372 alin. 1 lit. a, alin. 2 C. pen (6 luni – 2 ani închisoare sau amendă), chiar dacă limitele pedepselor prevăzute de art. 371 C. pen (3 luni – 2 ani sau amendă) sunt mai mici decât cele prev. de art. 321 alin. 1 din vechiul C. pen (1-5 ani închisoare), Curtea constată că prin aplicarea globală a legii penale mai favorabile se impune a reține art. 5 alin. 1 C. pen alături de încadrările din legea veche.

Acesta este motivul pentru care vom admite apelul parchetului, în cadrul căruia vom dispune schimbarea încadrării juridice a faptei și pentru inculpatul P., care nu a formulat calea de atac.

În cadrul obligațiilor instituite pe perioada termenului de supraveghere, Curtea apreciază că într-adevăr, nu se impune interdicția inculpaților de a părăsi limita teritorială a județului M., fiind o măsură disproporțională față de circumstanțele personale și reale și față de criteriile stabilite de disp. art. 72 din vechiul C. pen, însă se impune obligarea inculpaților de a nu părăsi limitat teritorială a țării fără încuviințarea instanței în termenul de supraveghere, dar și menținerea interdicției stabilite de prima instanță de a intra în restaurante și alte localuri, motivarea apelantului M. nefiind una întemeiată, raportat la împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, în schimb vom înlătura interdicția ca acesta să intre în legătură cu martora Fuleki V. I., deoarece ea se afla în grupul inculpaților și nu în grupul persoanelor vătămate.

Asupra pretențiilor spitalului, constatăm, pe de o parte, că în cererea de constituire de parte civilă s-a solicitat obligarea inculpaților și la plata dobânzilor, iar pe de altă parte, în fața instanței, prin apărătorul ales, aceștia s-au arătat de acord să plătească și dobânzile la cheltuielile de spitalizare.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii, judecătorul fondului a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a disp. art. 74 C. pen cu privire la operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor.

Ca urmare a schimbării încadrării juridice, Curtea procedează la o reapreciere a acestor criterii, stabilind pedepsele între limitele prevăzute de legea veche.

Reținem că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, însă a intervenit reabilitarea, au avut o atitudine sinceră, chiar dacă inițial inculpatul M. s-a sustras urmăririi penale și judecății în prim grad. Înafara altor elemente care să conducă la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a din vechiul C. pen, singură intervenirea reabilitării nu este suficientă pentru incidența acestor circumstanțe. Inculpații nu au făcut dovada achitării vreunei părți din prejudiciile cauzate, motiv pentru care nu vor beneficia de circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b din vechiul C. pen. De asemenea, recunoașterea manifestată de inculpați se regăsește în stabilirea unor pedepse la minimul, respectiv orientate către minimul special, astfel încât nu va fi valorificată și prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c din vechiul C. pen.

Chiar dacă nu vom reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, vom menține suspendarea sub supraveghere ca formă de executare a pedepsei, așa cum a stabilit judecătorul fondului, nefiind necesară detenție inculpaților.

Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, vom admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul M., de inculpatul M. B. N. și de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M. împotriva sentinței penale nr. 61/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul M..

În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, vom schimba încadrarea juridică a faptei pentru fiecare dintre cei doi inculpați, din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C. pen, în aceeași infracțiune, prev. de art. 321 alin. 1 din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.

În baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen vom condamna pe inculpatul M. B. N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.

În baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a din vechiul C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, vom contopi pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept al cuțitului și vom aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 86² din vechiul C. pen cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen vom stabili 4 ani termen de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

În baza art. 86³ alin. 2 lit. a din vechiul C. pen cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, vom impune ca inculpatul să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu aprobarea instanței.

Vom înlătura din sentința atacată obligațiile impuse inculpatului constând în interdicția de a depăși limita teritorială a județului M., precum și interdicția de a intra în legătură cu martora Fuleki V..

În baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen vom condamna pe inculpatul P. H. V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.

În baza art. 86² din vechiul C. pen cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen vom stabili 4 ani termen de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta decizie.

În baza art. 86³ alin. 2 lit. a din vechiul C. pen cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, vom impune ca inculpatul să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu aprobarea instanței.

Vom înlătura din sentința atacată obligațiile impuse inculpatului constând în interdicția de a depăși limita teritorială a județului M..

În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C. pr. pen:

- vom obliga inculpații în solidar la plata dobânzilor legale aferente sumei de 211,35 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., calculate de la data scadenței și până la data plății efective;

- vom obliga pe inculpatul P. H. V. la plata dobânzilor legale aferente sumelor de 176,50, respectiv 19,55 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., calculate de la data scadenței și până la data plății efective.

Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul M., de inculpatul M. B. N. (fiul lui B. și Letiția, născut la data de 19 noiembrie 1975 în Reghin, jud. M., domiciliat în ., jud. M., CNP_) și de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M. (cu sediul în Tîrgu-M., .. 50, județul M.) împotriva sentinței penale nr. 61/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul M..

În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:

I. În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru fiecare dintre cei doi inculpați, din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C. pen, în aceeași infracțiune, prev. de art. 321 alin. 1 din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.

II. În baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen condamnă pe inculpatul M. B. N. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.

În baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a din vechiul C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, contopește pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept al cuțitului și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 86² din vechiul C. pen cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen stabilește 4 ani termen de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

În baza art. 86³ alin. 2 lit. a din vechiul C. pen cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, impune ca inculpatul să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu aprobarea instanței.

Înlătură din sentința atacată obligațiile impuse inculpatului constând în interdicția de a depăși limita teritorială a județului M., precum și interdicția de a intra în legătură cu martora Fuleki V..

III. În baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen condamnă pe inculpatul P. H. V. (fiul lui V. și M. R., născut la data de 01 decembrie 1988 în Tîrgu-M., jud. M., domiciliat în Tîrgu-M., ., jud. M., CNP_) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.

În baza art. 86² din vechiul C. pen cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen stabilește 4 ani termen de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta decizie.

În baza art. 86³ alin. 2 lit. a din vechiul C. pen cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, impune ca inculpatul să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu aprobarea instanței.

Înlătură din sentința atacată obligațiile impuse inculpatului constând în interdicția de a depăși limita teritorială a județului M..

IV. În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C. pr. pen:

- obligă inculpații în solidar la plata dobânzilor legale aferente sumei de 211,35 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., calculate de la data scadenței și până la data plății efective;

- obligă pe inculpatul P. H. V. la plata dobânzilor legale aferente sumelor de 176,50, respectiv 19,55 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., calculate de la data scadenței și până la data plății effective.

Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2014.

Președinte, Judecător

F. G. A. O.

Grefier

A. B. F.

Red.AO/17.11.2014

Thnred./CC/2 exp./05.12.2014

Jd.f.d V.O.

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 249/2014. Curtea de Apel...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 361/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 361/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ