Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 56/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 10509/320/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 56

Ședința publică din 24 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. O.

Judecător M. V.

Judecător D. C. U.

Grefier A. B. F.

Pe rol judecarea recursurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M., inculpatul G. I. A. (fiul lui D. și S., născut la 10.09.1990 în Tg.M., jud. M., cu domiciliul în com. Șăulia, ., jud. M., fără antecedente penale, CNP_ și inculpatul G. C. (fiul lui V. și O., născut la 31.03.1980 în Luduș, jud. M., cu domiciliul în Luduș, ., jud. M., fără antecedente penale, CNP_), împotriva sentinței penale nr. 1215/26.11.2013, pronunțată de către Judecătoria Tîrgu-M., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații, aflați în stare de arest preventiv, precum și apărătorii desemnați din oficiu pentru aceștia, avocatul N. I. pentru inculpatul G. I. A., iar avocatul F. B., pentru inculpatul G. C., precum și partea civilă.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror Ș. V. C. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că partea civilă a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, o declarație.

Apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați depun delegațiile pentru asistența juridică obligatorie.

Inculpatul G. I. A. depune la dosarul cauzei un memoriu privind motivele de recurs.

Instanța constată că este sesizată cu recursurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M. și cei doi inculpați, formulate în termenul legal prevăzut de art. 385 indice 3 alin.1 Cod procedură penală, fiind motivate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 10 alin.1 Cod procedură penală, doar recursurile formulate de către parchet și inculpatul G. I. A., însă motivele de recurs pot fi invocate oral și în fața instanței. De asemenea, apreciază că nu se impune audierea inculpaților în această fază procesuală având în vedere că în fața primei instanțe a urmat procedura simplificată prevăzută de art.320 indice 1 Cod procedură penală.

La întrebarea instanței, recurenții și reprezentantul parchetului arată că își mențin recursurile formulate.

De asemenea, inculpații arată că sunt de acord cu asistența juridică asigurată.

Instanța apreciază că nu se impune audierea inculpaților, având în vedere incidența art.320¹ Cod procedură penală.

În ceea ce privește motivele de recurs, apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați solicită reducerea pedepsei aplicate inculpaților.

La întrebarea instanței, participanții la proces arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe noi de propus.

Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de propus, instanța acordă cuvântul în susținerea căii de atac promovate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea recursului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M., în sensul casării parțiale a sentinței penale atacate, iar în rejudecare, majorarea duratei pedepselor aplicate celor doi inculpați, apreciind că o asemenea măsură se impune pentru ca pedeapsa, în ansamblu ei, să corespundă exigențelor care degajă din art. 72 și 52 Cod penal. Ca și argumente, invocă faptul că elementele de fapt ale cauzei, în esență, se rețin în sarcina inculpaților, respectiv că la data de 18.08.2013, inculpații, în prezența unei alte persoane minore, au pătruns fără drept și fără consimțământul părții vătămate P. S., mai întâi în curte și apoi în locuința acesteia, târând-o din curte și trântind-o la podea, și, totodată, pulverizând asupra ei un spray paralizant, iar apoi au luat, în scopul însușirii pe nedrept, din posesia părții vătămate și, totodată, fără consimțământul acesteia, un telefon mobil și suma de 200 lei. Al doilea argument se referă la valorile sociale lezate prin activitatea infracțională, și anume integritatea corporală, libertatea persoanei și a patrimoniului, iar al treilea argument la concursul de infracțiuni ca stare de agravare a răspunderii penale.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. I. A., avocat N. I., solicită instanței admiterea recursului formulat de către inculpat, considerând că pedeapsa aplicată de către instanța de fond a fost greșit individualizată, fiind mult prea aspră față de circumstanțele atenuante existente în această cauză, astfel că inculpatul a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, beneficiind de prevederile art. 320 indice 1 Cod de procedură penală. Prin urmare, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește recursul parchetului, solicită respingerea acestuia, având în vedere motivele de recurs formulate de către inculpat.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. I. A., avocat F. B., solicită instanței, în baza dispozițiilor art. 385 indice 15 alin.2, lit. d Cod de procedură penală, admiterea recursului formulat de către inculpat, iar în rejudecare, aplicarea unei pedepse mai mici decât cea aplicată de către instanța de fond, care este mult prea mare, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și faptul că inculpatul a recunoscut-o și și-a însușit-o, a uzat de procedura simplificată, iar în cauză au fost reținute circumstanțe care pot fi atenuante. Prin urmare, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește recursul parchetului, solicită respingerea acestuia, având în vedere că prin recursul formulat, inculpatul a solicitat micșorarea pedepsei aplicate de către instanța de fond.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați, ca nefondate, având în vedere motivele prezentate la motivarea recursului formulat de către parchet.

Partea civilă solicită instanței respingerea recursurilor inculpaților și admiterea recursului formulat de către parchet și majorarea pedepselor aplicate inculpaților, având în vedere că aceștia au atacat-o în curtea casei sale, apoi au târât-o 7 m până în casă, i-au luat banii, astfel că dorește să-i restituie cei 200 lei și încă 500 lei daune morale.

Inculpatul G. I. A., având ultimul cuvânt, solicită instanței reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond.

Inculpatul G. C., având ultimul cuvânt, solicită instanței reducerea pedepsei care este mult prea mare raportat la suma la care a făcut referire și partea civilă P. S..

CURTEA

Deliberând asupra prezentelor recursuri:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 08.12.2013 sub nr._ P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU-M. și inculpații G. I. A. și G. C. au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1216/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..

În motivarea recursului, P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M. susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și se solicită majorarea acestor pedepse, precum și aplicarea unui spor.

Cu ocazia dezbaterilor, procurorul nu a mai solicitat aplicarea sporului de pedeapsă.

Recursurile inculpaților nu au fost motivate, însă în fața instanței și prin Memoriul depus de inculpatul G. I. A., au solicitat reducerea cuantumului pedepselor stabilite în prim grad.

A fost asigurată asistența juridică prin apărători desemnați din oficiu.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 1216/26.11.2013pronunțată de Judecătoria Târgu-M., s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 345 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, raportat la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul G. I. A., la:

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu reținerea art. 75 lit. c Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, b și c Cod penal, cu reținerea art. 75 lit. c Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.

În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. a Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și aplică pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G. I. A., după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod penal a fost menținut inculpatul în stare de arest preventiv.

În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dispus deducerea din durata pedepsei aplicate a duratei reținerii de 24 de ore din 18.08.2013 și a arestării preventive din 19.03.2013 la zi.

În temeiul art. 345 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, raportat la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul G. C., la:

În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. a Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și aplică pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G. C., după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

În temeiul art. 350 alin. 1 Cod penal a fost menținut inculpatul în stare de arest preventiv.

În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dispus deducerea din durata pedepsei aplicate a duratei reținerii de 24 de ore din 18.08.2013 și a arestării preventive din 19.03.2013 la zi.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 1357 - 1359 cod civil a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă P. S. și s-a dispus obligarea inculpaților G. C. și G. I. A., în solidar, la plata către partea civilă a următoarelor sume:

- 200 lei cu titlul de daune materiale și

- 500 lei cu titlul de daune morale.

În baza art. 349 Cod procedura penală raportat la art. 189 și art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedura penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 18.08.2013 P. S. se afla la domiciliu, când a observat în apropierea casei sale, în locul pe care aceasta îl denumește curte, deși nu este împrejmuit, trei tineri, motiv pentru care a ieșit afară.

Recunoscându-l pe unul dintre aceștia, respectiv pe inculpatul G. C., despre care a afirmat că îl știa de copil, și văzând că unul dintre băieții care îl însoțea avea în mână o sticlă de plastic tip PET, l-a întrebat pe acesta dacă vrea apă.

Acesta a confirmat, iar partea vătămată, având încredere în G. și-a dat acordul ca celălalt inculpat să meargă la fântână.

În timp ce inculpatul G. C. a rămas cu partea vătămată și i-a cerut acesteia să îl servească cu o cafea, inculpatul G. I. A. s-a deplasat la fântână și a luat apă, după care a venit în apropierea celor doi.

După ce a discutat diverse chestiuni cu inculpatul G. C., printre care și despre o posibilă angajare a acestuia pentru efectuarea de reparații casei părții vătămate, inculpatul G. s-a apropiat de partea vătămată, întrebând-o cui aparține cultura de porumb din apropiere, astfel că partea vătămată a întors privirea în direcția culturii de porumb, moment în care inculpatul G. a pulverizat către fața acesteia spray iritant lacrimogen, ceea ce a provocat părții vătămate o stare de amețeală.

Ulterior, inculpatul G. I. A. a apucat-o pe partea vătămată de gât și a târât-o în casă unde a trântit-o la pământ, cerându-i să rămână acolo. Urmare a acțiunilor violente ale inculpatului G. I. A. și G. C., partea vătămată a suferit leziuni traumatice în regiunea cervicală și iritații la nivelul conjunctivitei, ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.

Ulterior acestui moment, în casă, a pătruns și inculpatul G. C. și, împreună cu inculpatul G. I. A., au scotocit printre lucrurile aflate în interiorul locuinței părții vătămate, sustrăgând suma de 200 lei și un telefon mobil.

În tot acest interval, învinuitul minor G. D. R. nu s-a apropiat de grupul format din cei doi inculpați și partea vătămată, rămânând la o oarecare distanță, în drumul aflat în apropiere, suficient de aproape însă pentru a observa activitățile desfășurate de cei doi inculpați în curtea imobilului.

După aproximativ 20 minute cei doi inculpați au ieșit din casa părții vătămate și întrebați fiind de către învinuitul minor ce s-a întâmplat în interior, inculpatul G. C. i-a spus că au luat niște bani și un telefon mobil, dându-i banii pentru a-i schimba în vederea împărțirii. Astfel numitul G. D. R. a primit suma de 100 lei, pe care, după ce a schimbat-o, i-a dat suma de 50 lei înapoi lui G., iar suma de 50 lei urma să o împartă el și fratele lui.

Instanța a stabilit această stare de fapt pe baza declarațiilor părții vătămate care se coroborează cu declarațiile inculpaților și ale învinuitului minor G. D. R., cu concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr._/04.09.2013 - din care a rezultat că amprentele digitale, ridicate de pe flaconul PET, ce a fost ridicat de organele de poliție din curtea părții vătămate și cu privire la care aceasta din urmă a indicat că a fost adus de către inculpați, aparțineau inculpatului G. C., dovezile de ridicare-predare ale telefonului mobil marca marca Samsung aparținând părții vătămate și care a fost ridicat de la inculpatul G. C., precum și concluziile certificatului medico-legal eliberat ca urmare a examinării leziunilor suferite de partea vătămată.

Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a reținut că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată existau și au fost săvârșite de aceștia cu vinovăție sub forma intenției directe.

Instanța a constatat că fapta inculpatului G. C. care, la data de 18.08.2013, în jurul orelor 14.30, împreună cu inculpatul G. I. A. și în prezența minorului G. R. D., a pătruns în curtea domiciliului părții vătămate P. S. și apoi în locuința acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat G. C. care, la data de 18.08.2013, în jurul orelor 14.30, împreună cu inculpatul G. I. A. și în prezența minorului G. R. D., în timp ce se aflau în curtea imobilului aparținând părții vătămate P. S., a exercitat acțiuni violente asupra acesteia – pulverizând asupra sa spray iritant lacrimogen în scopul de a sustrage bunuri aparținând acesteia, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, b și c Cod penal.

Cu privire la inculpatul G. I. A., instanța a constatat că fapta acestuia care, la data de 18.08.2013, împreună cu inculpatul G. C. și în prezența minorului G. D. R., a pătruns în curtea domiciliului părții vătămate P. S. și apoi în locuința acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat - G. I. A. care, la aceeași dată, 18.08.2013, împreună cu inculpatul G. C. și în prezența minorului G. R. D., în timp ce se aflau în curtea imobilului aparținând părții vătămate P. S., a exercitat acțiuni violente asupra acesteia – târând-o pe aceasta din curtea imobilului și interiorului locuinței unde a trântit-o la podea, după ce anterior inculpatul G. C. a pulverizat asupra acesteia spray iritant lacrimogen, în scopul de a sustrage bunuri aparținând acesteia, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, b și c Cod penal.

Astfel, faptele inculpaților sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârșite cu vinovăție de aceștia și prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor mai sus nominalizate, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esențiale ale infracțiunii, prevăzute de art. 17 Cod penal.

În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunilor, instanța a constatat că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpaților s-au concretizat într-o acțiune de pătrundere fără drept, împreună cu o altă persoană, în locuința părții vătămate, respectiv într-o acțiune de luare a unor bunuri mobile ce aparțineau părții vătămate P. S. din posesia acesteia, fără consimțământul său, prin violențe, aceste activități fiind exercitate de două persoane împreună, prin folosirea unei substanțe paralizante, în interiorul curții locuinței părții vătămate, urmările produse constând în producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului persoanei vătămate, respectiv atingerea adusă patrimoniului părții vătămate, cauzându-i o pagubă materială și starea de pericol cu privire la libertatea psihică a persoanei și vătămarea integrității corporale a părții vătămate.

La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite instanța a avut în vedere prevederile art. 320¹ alin. 7 Cod procedura penală, iar la individualizarea și dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracțiunea în cauză, la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, la persoana fiecăruia dintre inculpați și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a mai constatat că limitele de pedeapsă, reduse ca urmare a prevederilor art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, ce trebuie avute în vedere sunt cuprinse între 2 ani și 6 ani și 8 luni pentru infracțiunea de violare de domiciliu și între 4 ani și 8 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Astfel, instanța a reținut că ambele infracțiuni pentru care inculpații au fost găsiți vinovați au fost săvârșite în condițiile circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. c Cod penal – respectiv împreună cu minorul G. D. R. cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală (în considerarea vârstei acestuia, a faptului că nu este cunoscut cu antecedente penale și a contribuției sale minime la săvârșirea faptelor).

Instanța a mai constatat că nici unul dintre cei doi inculpați nu erau cunoscuți cu antecedente penale la data săvârșirii faptelor pentru care acesta au fost găsiți vinovați, având o conduită bună, astfel că a reținut în favoarea ambilor circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.

Cu privire la latura civilă, instanța a reținut că partea vătămată P. S. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 240 lei – sustrasă, cu titlul de daune materiale și la plata sumei de 500 lei cu titlul de daune morale.

Pentru a fi justificată angajarea răspunderii civile a inculpatului trebuie să fie întrunite toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale, condiții care se desprind din dispozițiile art. 1357 - 1359 Cod civil. Este vorba despre existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă P. S., instanța a constatat că, din probele dosarului (declarația părții vătămate, declarația inculpaților), era evident, atât faptul că în patrimoniul acesteia s-a produs un prejudiciu ca urmare a acțiunilor ilicite ale inculpaților, cât și cuantumul acestui prejudiciu. Astfel din probele administrate cauzei a rezultat că inculpații au sustras din locuința părții civile suma de 200 lei și un telefon mobil. Suma de bani sustrasă a fost împărțită între cei doi inculpați și învinuitul minor, iar telefonul a fost recuperat de către organele de poliție și predat părții civile.

Ca urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpații la plata, în solidar, către partea civilă P. S., a sumei de 200 lei cu titlul de daune materiale.

Cu privire la solicitarea părții civile de obligare a inculpaților la plata sumei de 500 lei cu titlul de daune morale, având în vedere suferințele cauzate, instanța a constatat că prin acțiunile ilicite ale inculpaților s-au produs părții civile atât leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale cât și suferințe psihice, rezultând, atât din traumele fizice suferite, dar și din cele psihice – atacul suferit în propria locuință, sperietura suferită în contextul vârstei înaintate.

Examinând recursurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 385⁶alin. 3, art. 385⁹ pct. 14 rap. la art. 5² și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat doar pe cel al parchetului și nefondate pe cele declarate de inculpați, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, contopirea celor două pedepse și stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante pentru fiecare inculpat în regim de detenție.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că fiecare inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.

De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată și este dovedită mai presus de orice dubiu prin declarațiile de recunoaștere date de inculpați în fața primei instanțe în cadrul procedurii instituite de disp. art. 320¹ C. pr. pen, care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale.

Pentru faptele comise, fiecărui inculpat-recurent i s-a aplicat câte o pedeapsă rezultantă corect individualizată, doar ca modalitate de executare, prima instanță făcând o riguroasă interpretare și aplicare a disp. art. 72 C. pen, ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, așa cum sunt redate în considerentele sentinței, modalitatea de executare a pedepselor în regim de detenție fiind necesară pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Cu privire însă la cuantumul pedepselor, constatăm că în urma reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen, acesta este coborât sub minimul special, rezultat după ce prima instanță a reținut că inculpații au fost de acord să fie judecați în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform disp. art. 320¹ alin. 1 C. pen, reducând limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, conform disp. art. 320¹ alin. 7 C. pen.

Criticile aduse de parchet cu privire la cuantumul pedepselor sunt fondate.

Modalitatea concretă în care au acționat inculpații, aceștia fiind pregătiți încă de la început cu spray lacrimogen, prin abordarea victimei – o femeie de 75 ani care locuia într-o casă izolată în câmpul din marginea satului, cu pretextul că vor să o ajute, pe care apoi au târât-o, pătrunzând în locuință, de unde au sustras bani și un telefon, dovedesc o adevărată specializare a inculpaților în comiterea unor astfel de fapte.

Prin comportamentul lor infracțional, inculpații dau dovadă de un dispreț total față de valorile sociale ocrotite prin normele juridice încălcate.

Constatăm că faptele au fost săvârșite în formele agravante, în stare de concurs real, la care se adaugă și reținerea circumstanței agravante a săvârșirii acestora împreună cu un minor, prev. de art. 75 alin. 1 lit. c C. pen.

De asemenea, pagubele materiale cauzat părții vătămate, reduse ca valoare în opinia inculpaților, sunt considerate importante de către partea civilă.

Pe de altă parte, criticile aduse de inculpații-recurenți sunt nefondate, deoarece nu au adus în fața instanței de recurs alte probe care să justifice reducerea cuantumului pedepselor stabilite de judecătorul fondului, circumstanțele reale și personale fiind avute în vedere.

Inculpaților nu le pot fi reținute circumstanțe atenuante (așa cum greșit a procedat prima instanță), deoarece singură lipsa antecedentelor penale nu este suficientă pentru incidența disp. art. 74 alin. 1 lit. a C. pen, art. 74 alin. 1 lit. b C. pen nu-și găsesc aplicare în lipsa dovezilor că inculpații ar fi achitat sau ar fi depus eforturi să achite pretențiile formulate de partea civilă. Simpla susținere în fața instanței că prejudiciile cauzate ar fi de o valoare scăzută și nu ar justifica pedepsele stabilite, nu este un argument pentru reținerea circumstanței atenuante.Recunoaștere manifestată de inculpați se regăsește în reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării disp. art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen, astfel încât nu le pot fi reținute nici circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.

Raportat la modalitatea în care au acționat inculpații și la cauzele de agravare a răspunderii penale, lipsa antecedentelor penale nu constituie un temei al reținerii circumstanțelor atenunate prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen, care urmează a fi înlăturate.

Curtea nu a constatat și nici nu au fost invocate circumstanțe atenuante judiciare conform disp. art. 74 alin. 2 C. pen.

Pentru considerentele de mai sus, o reducere a cuantumului pedepsei, așa cum solicită inculpații, nu ar fi de natură să conducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.

În lipsa oricăror circumstanțe atenuante legale sau judiciare, pedepsele nu pot fi coborâte sub minimul special rezultat ca urmare a reducerii acestuia cu o treime prin aplicarea art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen.

Având în vedere totuși vârsta inculpaților și faptul că aceștia se află la prima încălcare a legii penale, fără a le reține circumstanțe atenuante, vom stabili pedepsele la minimul special rezultat în urma aplicării disp. art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen.

Al doilea motiv de recurs invocat de parchet este acela al deducerii unei perioade greșite privind arestul preventive. Ori, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, instanța de fond a soluționat această eroare de redactare strecurată în minuta și sentința atacată, astfel încât, sub acest aspect, hotărârea nu se impune a fi casată.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385¹⁵ alin. 2 lit. d C. pr. pen, vom admite recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU- M. împotriva sentinței penale nr. 1216/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..

Vom casa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, vom condamna pe inculpații:

- G. I. A. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, 2 C. pen, cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen și cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen și

- 4,8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, b, c C. pen, cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen și cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b rap. la art. 33 lit. a C. pen, vom contopi pedepsele stabilite prin prezenta decizie și vom aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4,8 ani închisoare.

În baza art 385¹⁶ alin. 2 C. pr. pen. rap la art. 88 C. pen, vom deduce din pedeapsa aplicată și durata arestării preventive din 26.11.2013 până la zi și vom menține starea de arest a inculpatului.

- G. C. la pedepsele de:

-4,8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, b, c C. pen, cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen și cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b rap. la art. 33 lit. a C. pen, vom contopi pedepsele stabilite prin prezenta decizie și vom aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4,8 ani închisoare.

Vom menține restul dispozițiilor din sentința atacată care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 385¹⁵ alin. 2 lit. b C. pr. pen, vom respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I. A. și G. C. împotriva aceleiași sentinței.

În baza art. 192 alin. 2, 4 C. pr. pen, vom obliga inculpații la 400 lei cheltuieli judiciare parțiale în recurs (fiecare câte 200 lei), din care suma de 300 lei reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul art. 385¹⁵ alin. 2 lit. d C. pr. pen, admite recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU- M. împotriva sentinței penale nr. 1215/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..

Casează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, condamnă pe inculpații:

-G. I. A. (fiul lui D. și S., născut la 10.09.1990 în Tg.M., jud. M., cu domiciliul în com. Șăulia, ., jud. M., fără antecedente penale, CNP_) la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, 2 C. pen, cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen și cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen și

- 4,8 ani (patru ani și opt luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, b, c C. pen, cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen și cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b rap. la art. 33 lit. a C. pen, contopește pedepsele stabilite prin prezenta decizie și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4,8 ani închisoare.

În baza art 385¹⁶ alin. 2 C. pr. pen. rap la art. 88 C. pen, deduce din pedeapsa aplicată și durata arestării preventive din 26.11.2013 până la zi și menține starea de arest a inculpatului.

- G. C. (fiul lui V. și O., născut la 31.03.1980 în Luduș, jud. M., cu domiciliul în Luduș, ., jud. M., fără antecedente penale, CNP_) la pedepsele de:

În baza art. 34 alin. 1 lit. b rap. la art. 33 lit. a C. pen, contopește pedepsele stabilite prin prezenta decizie și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4,8 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor din sentința atacată care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 385¹⁵ alin. 2 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I. A. și G. C. împotriva aceleiași sentinței.

În baza art. 192 alin. 2, 4 C. pr. pen, obligă inculpații la 400 lei cheltuieli judiciare parțiale în recurs (fiecare câte 200 lei), din care suma de 300 lei reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2014.

Președinte Judecători

A. O. M. V.

D. C. U.

Grefier

A. B. F.

Red.AO/24.01.2014

Thnred.CC/2 exp./28.01.2014

Jd.fd. T.A.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 305/2014. Curtea de...		Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 290/2014. Curtea de... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ