Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 290/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 369/320/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 290/A
Ședința publică din 8 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. B.
Judecător: M. R. C.
Grefier K. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu M., inculpatul N. L., și ..A., împotriva sentinței penale nr. 1348 din 23.12.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse, în data de 30 septembrie 2014, prin Serviciul registratură, de către apelanta ..A, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 29 septembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru 08 octombrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra căilor de atac:
La data de 23 decembrie 2013, Judecătoria Târgu-M. a pronunțat sentința penală nr.1348 prin care:
În temeiul art. 345 alin. 1 și 3 Cod Procedură Penală, art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală raportat la art. 10 alin.1 lit. d Cod Procedură Penală l-a achită pe inculpatul M. T., de sub acuza săvârșirii infracțiunilor de:
-Ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod Penal;
-Vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod Penal.
În temeiul art. 345 alin. 1 și 2 Cod Procedură Penală l-a condamnat pe inculpatul N. L., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod Penal, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod Penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal și în conformitate cu art. 359 Cod procedură penală i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza 2 și b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale și a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să se comunice IPJ M. - Serviciul rutier, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului N. L., în conformitate cu dispozițiile art. 114 al. 1 lit. b) din OUG 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. L., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 346, art. 14 Cod Procedură Penală raportat la art. 998, 999 Cod Civil,
- aadmis acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență M. și obligat pe inculpatul N. L. la plata sumei de 17.709,71 lei plus, dobânzile legale aferente până la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale
- a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă K. L. și a obligat inculpatul N. L. la plata sumei de 5688,51, lei reprezentând prejudiciu material produs, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de partea civilă K. L..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă N. L. și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă K. A. M..
S-a constatat că, în cauză, a avut calitatea de asigurător de răspundere civilă Societatea de A. „U. A. SA” și pe cale de consecință, în temeiul art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a obligat asigurătorul, în limitele contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părții civile S. C. Județean de Urgență M. și K. L. iar, în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a obligat pe același asigurător, în limitele contractului de asigurare, la plata cheltuielilor judiciare menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod Procedură Penală, a obligat pe inculpatul N. L. la plata sumei de 975 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză din care suma de 300 lei provin din faza de urmărire penală rămânând în sarcina statului.
Instanța de fond, la adoptarea acestei soluții a reținut că prin rechizitoriul din 13 ianuarie 2011 P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă (prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod Penal) și vătămare corporală gravă (prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod Penal) în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. b Cod Penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată și a inculpatului N. L., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod Penal.
S-a reținut, în cuprinsul rechizitoriului, în esență, faptul că inculpatul M. T., în data de 13.06.2008, în jurul orei 16,30, în timp ce conducea autoturismul Dacia, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15, pe raza loc. S. de M., a cauzat un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul numitului P. I. și vătămarea corporală a inculpatului N. L., care a suferit leziuni traumatice, iar inculpatul N. L. la aceeași data, în timp ce conducea motocicleta marca Honda, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15, pe raza loc. S. de M. a cauzat un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul numitului P. I..
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces - verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces - verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, raport de autopsie medico – legală, declarațiile părții civile P. Ș., declarațiile învinuitului M. T., declarațiile învinuitului N. L., raport medico – legal de constatare pe bază de acte, declarațiile martorei M. D., declarațiile martorei P. M., declarațiile martorului P. I., declarațiile martorului P. O. V., certificate de deces.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: note de ședință din partea Asigurătorului Astra A., înscrisuri reprezentând practică judiciară, constituire parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență M. constituire parte civilă parte civilă N. I., declarația inculpatului N. I., declarația inculpatului M. T., note de ședință din partea asigurătorului U. A., declarația martorului P. M., declarația martorului M. D., adresa nr. 928/27.03.2011 a CNADR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., declarația martorului P. O. V., declarația martorului P. I., raport de expertiză criminalistică nr. 53/21.05.2013 al Laboratorului Interjudețean de expertize Criminalistice B., adresa nr. 111/12 din 14.10.2013 a Laboratorului Interjudețean de expertize Criminalistice B..
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpaților li s-au adus la cunoștință prevederile art. 320 ind. 1 Cod Procedură Penală, aceștia arătând că nu se considerau vinovați, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a constatat următoarea stare de fapt:
În data de 13.06.2008, în jurul orei 16,30, inculpatul M. T. conducea autoturismul Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe D.N. 15, dinspre Tg. M. înspre Reghin, pe raza localității S. de M., jud. M., pe DN15. Ajuns în zona km 82 + 200 m, intenționând să pătrundă în curtea depozitului pentru materiale de construcții, situat în stânga direcției sale de mers, la numărul administrativ 1058A, inculpatul M. T., a semnalizat intenția de virare către stânga, s-a asigurat față-spate, oprind mașina, după care, punând autoturismul în mișcare, a început manevra de virare către stânga. Astfel cum a rezultat atât din declarațiile inculpatului M. T. și ale martorelor M. D. și P. M., dar și din concluziile raportului de expertiză criminalistică, efectuat în cursul cercetării judecătorești, la momentul la care autoturismul Dacia s-a pus în mișcare, pentru inițierea manevrei de viraj, la stânga, acesta avea o viteză scăzută, de aproximativă de 12 km/h.
Simultan, din direcția Târgu-M. către direcția Reghin, în spatele autoturismului Dacia, condus de către inculpatul M., se deplasa și motociclul Honda VFR 750F, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul N. L.. Pasager, pe monociclul condus de inculpatul N., se afla și numitul P. I..
Martorul ocular P. I., audiat în cursul urmăririi penale, a arătat că, aflându-se în stația de autobuz, situată pe direcția de mers Reghin – Târgu-M., a auzit „zgomotul specific unei motociclete” și, întorcând capul în direcția, din care venea acest zgomot, a observat că „dinspre Târgu-M. se deplasa o motocicletă, care era angajată în depășirea unei coloane formate din trei mașini”. Același martor a declarat că prima mașină din coloană – un autoturism Dacia, care semnaliza intenția de virare la stânga, era oprită, pentru a acorda prioritate de trecere, unei mașini, care venea dinspre Reghin și, după trecerea acestei mașini, autoturismul Dacia s-a pus în mișcare spre stânga.
Martorul P. I. a declarat că impactul, între motocicletă și autoturismul Dacia, a avut loc după ce autoturismul Dacia a pătruns, aproape în întregime, pe sensul opus de mers și s-a produs în zona „împreunării aripii cu ușa stânga față” a autoturismului Dacia.
Declarațiile martorului P. I. se coroborau cu concluziile Raportului de expertiză criminalistică, efectuată de Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice B..
Astfel, s-a precizat, în cuprinsul acestui raport, că viteza probabilă de deplasare, în momentul impactului, a autoturismului Dacia a fost de cel mult 12 km/h, iar cel au motocicletei a fost de cca 116 km/h (viteză calculată prin luarea în considerare a tuturor mijloacelor materiale de probă, relevate de procesul verbal de cercetare la fața locului, conformația sectorului de drum respectiv, corespondența științifică între traiectoriile celor două vehicule, deformările acestora, precum și cele produse asupra celorlalte obiecte aflate în zonă) și că timpul scurs, între momentul declanșării stării de pericol iminent și momentul producerii impactului, a fost de cca 1,7 s, pentru ambii participanți la trafic.
În concluziile aceluiași raport de expertiză s-a precizat, la solicitarea instanței, că momentul apariției stării de pericol a fost acela în care inculpatul N. L. a intrat în depășirea unei coloane de autovehicule, cu o viteză de cel puțin 116 km/h, iar inculpatul M. T. a pătruns, pe contrasens, ca urmare a inițierii virajului la stânga.
Ca urmare a impactului între cele două autovehicule, autoturismul Dacia 1310 a fost proiectat înspre partea dreaptă, a sensului de deplasare Târgu-M. – Reghin, rămânând într-o poziție oblică, față de axul drumului, cu partea din spate pe sensul de mers Târgu-M. – Reghin și cu partea din față pătrunzând pe acostamentul adiacent.
La rândul său, motocicleta Honda a părăsit partea carosabilă, prin stânga sensului de deplasare Târgu-M. – Reghin, a intrat în coliziune cu autoturismul Opel Corsa, cu număr de înmatriculare_, aflat în staționare în fața restaurantului Gemini (aflat pe sensul de deplasare Reghin – Târgu-M.) și a produs, de asemenea, avarierea autoturismului Daewoo Matiz, cu nr. de înmatriculare_, aflat în staționare în fața aceluilalt restaurant. După impactul cu autoturismul Opel, referit anterior, motocicleta Honda a intrat pe o traiectorie ascendentă, intrând în contact cu prelata terasei, din fața restaurantului Gemini, după care a fost proiectată într-un stâlp de beton, situat în proximitatea terasei, ajungând în poziția finală consemnată de organele de cercetare penală, în procesul verbal de cercetare la fața locului.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, întocmit de către LIEC B., inculpatul M. T. nu ar fi putut evita producerea evenimentului rutier, pe când inculpatul N. L. putea preveni producerea evenimentului rutier, dacă s-ar fi deplasat cu motocicleta cu o viteză inferioară, celei de 74 km/h, viteză care ar fi permis oprirea acestuia, înainte ca impactul să aibă loc.
Instanța a apreciat că nu se putea reține în sarcina inculpatului M. T. vreo responsabilitate, cu privire la producerea accidentului, de vreme ce acesta a respectat regulile de circulație, atât cu privire la viteza de deplasare a autoturismului, în interiorul localității și de asemenea, a efectuat manevra de virare la stânga într-o zona, în care marcajul de separație al celor două benzi de circulație permitea această manevră, după ce a semnalizat, corespunzător, intenția de virare către stânga și după ce s-a asigurat în mod corespunzător.
Astfel, a rezultat nu numai din declarația martorelor P. și M. – sora și soția inculpatului M., că inculpatul a semnalizat, în mod corespunzător intenția de virare la stânga, dar și din declarațiile inculpatului N., care a declarat, în cursul urmăririi penale că a observat semnalizarea autoturismului Dacia (dar nu a mai putut evita impactul), precum și din declarațiile martorilor P. I. (care a văzut, de asemenea, semnalizarea stânga a autoturismului Dacia) și P. (care a observat că semnalizatorul stânga al autoturismului Dacia funcționa încă și după producerea accidentului).
În aceeași măsură a rezultat din probele administrate – respectiv declarația inculpatului M. care se corobora cu declarația martorului P. I., că inculpatul M. T. s-a asigurat, înainte, de efectuarea propriu-zisă a virajului la stânga, de vreme ce acesta a permis trecerea autoturismului ce venea din direcția Reghin, înainte de începerea manevrei de viraj la stânga.
De altfel, viteza cu care motocicleta, condusă de inculpatul N. L., circula și timpul scurt între momentul apariției stării de pericol și producerea acestuia (cca. 1,7 secunde conform raportului de expertiză) nu au fost de natură a permite inculpatului M. T. a preveni producerea accidentului.
Spre aceeași concluzie au dus și declarațiile inculpatului N. L., care a declarat, în fața instanței, că a circulat o scurtă perioadă de timp, în spatele coloanei de autovehicule în care a circulat și autoturismul condus de inculpatul M., deplasându-se cu viteză constantă, aceeași cu care se deplasa coloana, fără a se trece pe celălalt sens de mers, decât la momentul la care a început manevra de depășire a coloanei.
Instanța a reținut cu titlu prealabil, că declarația inculpatului N., cu privire la viteza cu care acesta se deplasa în spatele coloanei, din care făcea parte și autoturismul Dacia, nu a putut fi reținută și a fost înlăturată ca fiind nesinceră, pentru următoarele considerente: rezulta din declarația martorului P. I. că acesta văzuse, anterior, aceeași motocicletă, ocupată de aceleași două persoane, venind din direcția Reghin și, deplasându-se cu o viteză foarte mare – aspect pe care l-a dedus din zgomotul pe care motorul motocicletei îl producea și care i-a atras atenția. Același martor a declarat că același zgomot i-a atras atenția și cu câteva secunde înainte de producerea impactului, determinându-l să întoarcă privirea în acea direcție și să surprinsă producerea propriu zisă a evenimentului rutier.
Același martor a declarat că inculpatul M. T., practic, a oprit autoturismul Dacia, pe care îl conducea, pentru a acorda prioritate de trecere, unui alt autoturism, care venea din direcția Reghin, ceea ce trebuie să fi avut ca efect, cel puțin, micșorarea vitezei de deplasare a autoturismelor, care circulau, în coloană, în spatele său și deci și a motocicletei Honda. Momentul de staționare a fost urmat de punerea în mișcare a coloanei de mașini, imediat ce inculpatul M. a inițiat manevra de virare, către stânga, ceea ce a dus, firesc, la eliberarea sensului de deplasare.
Având în vedere faptul că inculpatul M. a acordat prioritate de trecere, unei mașini care venea din sensul său, opus, de mers, faptul că în spatele său era o coloană, dar formată numai din alte două mașini și, desigur, motocicleta condusă de inculpatul N. (care la rândul său fusese nevoită să rămână în coloană pentru ca autoturismul ce venea dinspre Reghin să poată trece), faptul că inculpatul M. T. asigurându-se, nu a văzut ca autovehiculul, din spatele său să semnalizeze intenția de depășire, și nici ca vreun alt vehicul să se afle în depășire pe celălalt sens de mers, precum și zgomotul ce a atras atenția martorului P. I., instanța a reținut că inculpatul N. L., având o viteză ce depășea cu mult (mai mult decât dublu, cca. 116 km/h) limita admisă în interiorul localității, pe care a păstrat-o constantă, a ajuns în spatele coloanei de mașini, concomitent cu momentul în care autoturismul ce venea dinspre Reghin (și căruia inculpatul M. i-a dat prioritate), a trecut prin dreptul coloanei, degajând sensul celălalt de mers, angajându-se în depășirea coloanei, fără a respecta nici regula „nescrisă”, potrivit căreia o motocicletă nu depășește niciodată o coloană de autoturisme, dar mai ales fără a se asigura și fără a observa că, mașina din capătul coloanei inițiase deja manevra de viraj, la stânga. De altfel intervalul de timp dintre apariția stării de pericol, iminent, și producerea impactului (de cca. 1, 7 secunde) nici nu i-a dat prea mult timp de reacție, întrucât așa cum a observat martorul ocular P. I., inculpatul N. nu a culcat motocicleta pe carosabil, pentru a evita impactul, frontal, cu autoturismul, condus de către inculpatul M. T..
În apărarea sa, inculpatul N. L., a arătat că nu puteau fi reținute concluziile raportului de expertiză, elaborat de LIEC B., întrucât calculul efectuat, în cuprinsul acesteia, cu privire la viteza avută de motocicletă nu era cea corectă. Inculpatul N., prin apărător, a solicitat a se lua în considerare, expertiza tehnică efectuată, în cursul urmăririi penale, de expertul tehnic S. G., expertiză care, „cu toate imperfecțiunile sale” era cea corectă.
Cu privire la această chestiune, instanța a constatat că inculpatul, prin apărător, nu a indicat nici un argument, pentru care concluziile acestei expertize ar fi trebuit reținute, iar concluziile celorlalte ar trebui reținute.
Analizând însă această expertiză, instanța a apreciat că aceasta pornea de la premise greșite. Astfel, pentru stabilirea vitezei de deplasare a motocicletei, în momentul impactului, s-a pornit de la premisa că pata de sânge, găsită de carosabil, era locul în care victima P. I. a fost proiectată, cu toate că, din declarațiile martorilor, nu a rezultat un astfel de aspect. La fel din celelalte probe administrate, în cursul urmăririi penale, nu a rezultat că pata de sânge reprezenta locul impactului final sau intermediar al victimei P.. De asemenea, instanța a constatat că pentru determinarea vitezei de deplasare a motocicletei, expertiza nu a luat în considerare traiectoriile parcurse de motocicleta și autovehiculul Dacia, după impact și nici deformările ce au avut loc, asupra acestora, ca urmare a impactului. Pentru aceste considerente, instanța a înlăturat apărarea inculpatului N. L..
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului N. L., în producerea evenimentului rutier, urmarea căruia a rezultat vătămarea sa corporală, cât și decesul lui P. I..
Pe cale de consecință, instanța a constatat că faptele inculpatului M. T. nu întruneau elementul material al laturii obiective, a infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, pentru care acesta a fost trimis în judecată și a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală raportat la art. 10 alin.1 lit. d Cod Procedură Penală, achitarea acestuia.
Astfel, fapta inculpatului N. L. care, în data de 13.06.2008, în jurul orei 16,30, în timp ce conducea motocicleta marca Honda, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15, pe raza loc. S. de M., ca urmare a nerespectării dispoz. art. 49 al. 1 și 35 al. 1 din OUG nr. 195/2002 Rep., a cauzat un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul numitului P. I., întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod Penal.
La individualizarea pedepsei pe care i-a aplicat-o inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă fixate de lege, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, urmarea produsă, precum și de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.
Ca urmare, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal.
Ținând seama de cele arătate, instanța l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă coborâtă sub minimul prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. d Cod penal.
Având în vedere cele arătate cu privire la persoana și atitudinea inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea acestei pedepse, constituia un avertisment pentru inculpat, care, chiar fără executarea pedepsei nu va săvârși alte fapte penale și, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
În conformitate cu art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul în care va săvârși alte infracțiuni, în decursul termenului de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, prevăzute de art. 64 lit. a teza 2 și b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a mai hotărât ca o copie a prezentei hotărâri să se comunice IPJ M. - Serviciul rutier, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului N. L., în conformitate cu dispozițiile art. 114 al. 1 lit. b) din OUG 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. L., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ceea ce privea latura civilă a cauzei, instanța a constatat că S. C. Județean de Urgență M. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 17.709,71 lei, plus dobânzile legale aferente, până la data plății efective, reprezentând despăgubiri contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate lui N. L. și P. I..
Având în vedere că, între fapta inculpatului N. L., prin care s-au cauzat vătămările corporale și decesul numitul P. I., exista legătură de cauzalitate, reținându-se culpa sa, exclusivă, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 17.709,71 lei plus dobânzile legale aferente până la data plății efective.
Instanța a constatat că, în cauză, s-a constituit parte civilă și numitul K. L., solicitând obligarea inculpaților M. T. și N. L. la plata următoarelor sume:
-5788,51 lei reprezentând contravaloarea pieselor de schimb și manoperei necesare efectuării reparațiilor la autoturismul marca Opel Corsa cu număr de înmatriculare_, avariat în urma producerii evenimentului rutier;
-4.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului rezultat din imposibilitatea folosirii autoturismului marca Opel Corsa cu număr de înmatriculare_, pe perioada în care acesta a fost în service;
-10.000 lei daune morale.
Analizând acțiunea civilă formulată de partea civilă K. L., instanța a constatat că, din documentele depuse, la dosarul de urmărire penală, de partea civilă (chitanțe și facturi – filele 147 - 151) a rezultat că în patrimoniu părții civile s-a produs un prejudiciu, constând în contravaloarea pieselor avariate, ca urmare a producerii accidentului, necesar a fi înlocuite, prin urmare s-a admis acțiunea civilă formulată și a fost obligat inculpatul N. L. – a cărui culpă exclusivă la producerea accidentului s-a reținut, la plata sumei de 5688,51 lei reprezentând prejudiciu material produs.
Instanța a respins restul pretențiilor civile, formulate de partea civilă K. L., având în vedere că nu se putea reține, în sarcina inculpatului N. L. vreo culpă, cu privire la faptul că partea civilă a fost lipsită, o perioadă de șase luni, de folosința autoturismului și având în vedere faptul că acesta nu a făcut dovada perioadei pentru care a fost lipsit de folosința autoturismului în discuție. Instanța a mai constatat că partea civilă K. L. nu a făcut nici dovada a prejudiciului moral suferit, motiv pentru care a respins și aceste pretenții ale inculpatului.
Instanța a constatat că, în cauză, a avut calitatea de asigurător de răspundere civilă Societatea de A. „U. A. SA” și pe cale de consecință, în temeiul art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a obligat asigurătorul, în limitele contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părții civile S. C. Județean de Urgență M. și K. L., iar în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a obligat același asigurător, în limitele contractului de asigurare, la plata cheltuielilor judiciare menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod Procedură Penală a obligat inculpatul N. L. la plata sumei de 975 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză rămânând în sarcina statului.
Soluția astfel pronunțată de către Judecătoria Târgu M., în termen legal, a fost apelată de:
a)P. de pe lângă Judecătoria Târgu M., care criticând netemeinica acestei sentințe penale, a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării parțiale a ei, să se dispună condamnarea inculpatului M. T. pentru cele două acuze, ce i-au fost reținute în sarcină. S-a învederat că Analizându-se prima expertiză, instanța a apreciat că ea pornea de la premise greșite. Astfel, a considerat instanța că, pentru stabilirea vitezei de deplasare a motocicletei, în momentul impactului, s-a pornit de la premisa că pata de sânge„găsită pe carosabil, era locul în care victima P. I. a fost proiectată, cu toate că, din declarațiile martorilor, nu a rezultat un astfel de aspect.
Dimpotrivă, doar conform declarațiilor numitului M. T. și ale martorului P. I., s-a putut deduce că, locul impactului, final, în care a căzut victima, era cel la care s-a făcut referire în primul raport de expertiză.
Însă declarațiile la care s-a tăcut referire se coroborau cu aspectele menționate în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului, după cum urma",...La distanța de 69,10 metri luată din dreptul stâlpului de reper, pe acostamentul din partea stângă a drumului am găsit o pată de sânge, aflată la distanța de 1,70 metri față de acostamentul din partea stângă a drumului, este locul unde a căzut pasagerul aflat pe motocicleta marca Honda, în urma impactului de unde a fost ridicat și transportat de către personalul medical din cadru SMURD Tg. M.". In cuprinsul aceluiași proces-verbal de cercetare la fața locului, s-a menționat că, până la sosirea echipei de cercetare, locul faptei nu a suferit modificări, astfel, rezulta că victima se afla încă la locul accidentului, la momentul sosirii echipei de cercetare.
De asemenea, având în vedere și circumstanțele concrete, ale desfășurării accidentului și față de leziunile suferite de către victimă, acea pată de sânge nu putea fi formată decât în locul fina, în care a fost proiectată aceasta.
Totodată, prima instanță a constatat că pentru determinarea vitezei de deplasare a motocicletei, expertiza nu a luat în considerare traiectoriile parcurse, de motocicletă și autovehiculul Dacia după impact, nici deformările ce au avut loc asupra acestora ca urmare a impactului. D. pentru aceste considerente, instanța a înlăturat apărarea inculpatului N. L..
Față de conținutul expertizei tehnice auto, s-a arătat că aceasta a fost efectuată temeinic, expertul desemnat răspunzând la obiectivele solicitate, iar lucrarea a fost bine fundamentată, luându-se în considerare toate elementele relevante, în stabilirea situației de fapt și a dinamicii producerii accidentului. De asemenea, concluziile expertizei au fost motivate științific și se coroborau cu celelalte probe administrate în cauză.
Totodată, deși instanța și-a fundamentat soluția de achitare, pornind de la concluziile Raportului de expertiză criminalistica efectuată de Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice B., se impunea fi menționat faptul că, în cauză, a fost clarificat aspectul legat de împrejurarea conform căreia, în oglinda retrovizoare stânga se putea observa motocicleta, condusă de către inculpatul N. L. (a se vedea fig. nr. 14 din raportul de expertiză criminalistică).
Sectorul de drum național, pe care a avut loc accidentul astfel cum a rezultat și din procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile aferente,era unul drept, cu o lățime de 7,60 de m., fără curbe și fără a fi de natură a releva un eventual caracter intempestiv al apariției motocicletei, în câmpul vizual al inculpatului M. T..
Un alt aspect important, în ceea ce privea, acuza, era că, în cauză, la locui producerii accidentului nu au fost descoperite urme de frânare sau derapare, formate de motocicletă, or, acest aspect era de natură a conduce la concluzia că, inculpatul N. L. nu a mai avut timp să reacționeze, când a observat că mașina condusă de inculpatul M. T. a ieșit din coloană.
Din punctul de vedere al acuzei, starea de pericol s-a declanșat în momentul în care autoturismul Dacia a inițiat manevra de virare, spre stânga, fără a se asigura în oglinda retrovizoare, dacă un alt autovehicul nu era angajat în depășirea sa, așa cum prevede articolul 54 din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002.
In speță, se punea problema dacă, de principiu, conducătorul unui autovehicul care dorea să efectueze un viraj la stânga, pe un drum secundar, era obligat să se asigure că nu va fi depășit pe partea stângă, de către un alt autovehicul, așa cum ar rezulta din interpretarea dispozițiilor articolului 54 alineatul 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002.
Șoferul unui autovehicul care dorea să efectueze un viraj spre stânga, era obligat să se asigure că nu era depășit pe partea stângă. Practica era aproape unanimă în acest sens, cu multe nuanțări raportat la starea de fapt, concretă din fiecare speță: a se vedea sentința penală numărul 295/2012 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin decizia penală numărul 361/R/2012 a Tribunalului Cluj (nepublicate); decizia penală numărul 113 9/R/02.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (publicată în: M. A. și alții, Infracțiuni rutiere. Jurisprudență comentată. Editura C. 11. B.. București, 2012. paginile 344-347); Curtea de Apel Oradea, decizia penală nr. 510/R/2009; Curtea de Apel G., decizia penală nr. 77/R2008: Curtea de Apel Bacău, decizia penală numărul110/2009 și Curtea de Apel Oradea, decizia penală nr. 55/R/2010 (ultimele 4 decizii erau publicate la adresa de internet http: www.jurisprudența.org/Search.aspx). Există și o hotărâre din care ar reieși, indirect, că șoferul ce virează la stânga, nu este obligat să se asigure că nu este depășit pe partea stângă (a se vedea sentința penală numărul 505/2012 a Judecătoriei G., nepublicată).
In speță, fiind stabilit că, șoferul autoturismului Dacia avea obligația de a se asigura că nu este depășit de un alt vehicul, înainte de a începe virajul spre stânga, trebuia stabilit dacă, în concret, acesta s-a asigurat sau nu și dacă avea posibilitatea de a prevedea că urmează a fi depășit.
Conform declarațiilor inculpatului M. T. și a martorilor, din autoturismul condus de către acesta, a rezultat că, în cauza, a existat o asigurare din partea șoferului Daciei însă, față de împrejurările în care s-au desfășurat evenimentele, această asigurare a fost una imperfectă, superficială și a vizaț, în principal, autoturismele ce circulau din sens opus.
Fără îndoială, conform probatoriului administrat în cauză, motocicleta rula în momentele premergătoare accidentului cu o viteză mult superioară, celei admise în localități, însă acest aspect nu era de natură a înlătura răspunderea inculpatului M. T., care, printr-o asigurare necorespunzătoare a virat la stânga, a pătruns pe contrasens și a avut astfel loc impactul.
Totodată, cu ocazia audierilor întreprinse în cauză, martorul P. I. a declarat că motocicleta condusă de inculpatul N. L. producea un zgomot foarte puternic, ceea ce face și mai puțin probabilă apărarea inculpatului M. T., conform căreia, acesta din urmă s-a asigurat corespunzător în momentele prealabile pătrunderii pe contrasens.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul de urmărire penală intitulat Memoriu (filele 172 - 174) de către inculpatul M. T., prin apărător se menționează următoarele: „Anterior penetrării benzii de circulație am semnalizat și m-am asigurat de un pericol previzibil din partea dreaptă. Nu am mai putut însă întoarce capul să observ că din partea stângă este angajat neprevăzut, prin surprindere motociclistul".
Din cuprinsul acestui înscris, a rezultat, conform celor relatate de către inculpatul M. T. că asigurarea temeinică a avut loc doar cu privire la ceilalți participanți, în trafic, care rulau pe contrasens, nu și cu privire la eventualele autovehicule care s-ar fi aflat în depășirea coloanei de mașini, din care făcea parte și autoturismul condus de inculpat.
In ceea ce privea antecedența cauzală a evenimentului rutier, s-a evidențiat deopotrivă starea potențială de pericol, produsă de conducătorul autoturismului, care, din cauza unei asigurări superficiale, nu a observat motocicleta angajată în depășire și starea iminenta de pericol generată de inculpatul N. L., care circula cu o viteză care depășea cu mult limita legală, atipică traficului prin localități și greu de apreciat de eventuali conducători auto, care intenționau să schimbe direcția de mers.
Inculpatul M. T. putea preveni producerea accidentului, dacă s-ar fi asigurat temeinic și continuu, înainte de a efectua virajul la stânga, că nu era angajat vreun alt vehicul în depășire, iar inculpatul N. L., cu siguranță putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu viteza de 50 km/h, valoare la care putea să oprească în condiții de siguranță.
Astfel, din probele administrate în cauză, reieșea că inculpatul M. T., prin efectuarea manevrei de virare la stânga, fără a se asigura temeinic a încălcat dispozițiile art. 54 pct. 1 din OUG 195/2002, potrivit cărora „conducătorul de vehicul care execută o manevra de schimbare a direcției de mers (...) sau de virare spre dreapta ori spre stânga (...) este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic".
Referitor la inculpatul N. L., conduita în trafic a acestuia - prin depășirea regimului legal de viteză de 50 km/h, impus pe sectorul de drum respectiv și inițierea unei depășiri, fără a se asigura că vehiculele, care circulau în fața sa, nu au inițiat o asemenea manevră - atestă ignorarea dispozițiilor art. 48 din OUG 195/2002 și a art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare".
Coroborând materialul probator administrat în cauză, reieșea că apărările inculpatului M. T. nu erau confirmate, în totalitate, de probele administrate, urmând a le înlătura ca fiind subiective.
Sub acest aspect, s-a reținut că deși inculpatul a precizat că a respectat normele rutiere, învederând că și-a îndeplinit obligația de a semnaliza manevra de virare stânga și de a se asigura, uitându-se în oglinda retrovizoare centrală a mașinii și laterală stângă, probele administrate, evidențiau în parte, contrariul.
Astfel, inculpatul precizase în declarațiile date, că, înainte de viraj, s-a asigurat, a semnalizat și a efectuat manevra, relatând în aceasta succesiune etapele efectuate în momentele premergătoare, evenimentului rutier, însă acest fapt nu putea atesta o asigurare corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile legale, care prevedeau că un conducător de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, trebuia să se asigure că o poate face tară să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Devenea cert astfel că, efectuarea virajului la stânga de către inculpat, fără a se asigura temeinic și continuu, că nu punea în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. înainte de efectuarea manevrei, a declanșat starea de pericol,ce a avut drept consecință evenimentul rutier și decesul victimei.
Această împrejurare însă, în mod singular și desprinsă din complexul cauzal în care s-au petrecut evenimentele, nu era aptă să producă urmarea prevăzută de norma penală, ci acesteia i s-a adăugat conduita inculpatului N. L., care, prin depășirea vitezei legale și efectuarea manevrei de depășire, fără a se asigura că autovehiculele, din fața sa, nu au inițiat o asemenea manevră a generat starea de pericol și implicit producerea rezultatului socialmente periculos prevăzut de legea penală.
Era indubitabil faptul că, la producerea accidentului inculpatul M. T., era, în parte, culpabil, deoarece accidentul putea fi evitat dacă inculpatul se asigura temeinic și continuu, înainte de a efectua virajul la stânga, că nu era angajat vreun alt vehicul în depășire.
In raport de aceste aspecte s-a susținut că inculpatul M. T. a avut o culpă, în producerea accidentului în proporție de 20%.
In ceea ce privea raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului M. T., care a ignorat, normele rutiere și rezultatul produs, s-a reținut întrunită această condiție, întrucât factorul care a declanșat starea de pericol a fost manevra efectuata de inculpat, peste care s-a suprapus acțiunea de depășire a inculpatului N. L., care a circulat cu o viteza peste limita legală, activități care se înscriau printre cauzele care au determinat rezultatul.
Astfel, activitatea inculpatului M. T., care, din culpă, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile ce îi reveneau în calitate de conducător auto, avea valoare cauzală contribuind, alături de activitatea victimei la producerea rezultatului.
Din materialul probator, astfel cum a fost rezumat a reieșit că accidentul s-a produs ca urmare a culpei ambilor inculpați, inculpatul M. T. încălcând preved. art. 35 al. 1. 54 al. 1. din OUG nr. 195/2002 Rep., precum și cele ale art. 125 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 Rep., iar inculpatul N. L. a încălcat preved. art. 49 al. 1 și 35 al. 1 din OUG nr. 195/2002 Rep., art. 48 din OUG 195/2002 și a art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
b)inculpatul N. L., care a solicitat ca, în urma admiterii apelului și a desființării parțiale a sentinței penale criticate, stabilindu-se culpa comună a sa și a coinculpatului M. T., în cauză, să fie condamnat și acest inculpat pentru acuzele ce i-au fost reținute în sarcină, cu consecința firească a reducerii cuantumului despăgubirilor inițial stabilite în sarcina sa, ca urmare a existenței culpei comune. In dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că: hotărârea atacată ca netemeinică, instanța de fond apreciind, în mod greșit, probele administrate, atât în faza de cercetare penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.
Astfel, în ceea ce privea proba cu expertiza de specialitate, în dinamica și producerea accidentului rutier, produs la data de 13 iunie 2008, efectuată de către expertul S. G., instanța de fond a înțeles să o înlăture, apreciind că aceasta, pornește de la premise greșite, considerând faptul că aceasta nu a luat în considerare traiectoriile și deformările de către motocicletă și autoturism, suferite după impact.
Nu putea fi de acord cu o asemenea concluzie, deoarece toate expertizele efectuate în cauză, inclusiv cea efectuată de d-nul expert S. G., aveau la bază măsurătorile efectuate de către organele de cercetare penală, probe necontestate de nici una dintre părți.
S-a arătat că, expertiza mai sus menționată era relevantă în cauza, deoarece analiza, în amănunt, toate aspectele care au dus la producerea evenimentului rutier, fiind din acest punct de vedere mai clară și mai temeinică decât celelalte expertize.
Singura diferență era dată de valoarea vitezei, cu care circula motocicleta condusă de inculpatul N. L., valoare care era apropiată de cea stabilită de expertiza efectuată de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B..
Totodată, pentru a se reține culpa exclusivă a acestui apelant instanța de fond s-a sprijinit,aproape în totalitate, declarațiile martorului P. I., declarații care aveau o doză apreciabilă de subiectivism și care nu puteau să stea, în mod singular, la baza hotărârii atacate.
Mai mult, instanța de fond nu făcut nici un fel de aprecieri asupra declarațiilor date de către inculpatul M. T., în ceea ce privea timpul scurs de la asigurarea acestuia și efectuarea manevrei de virare la stânga.
Astfel, cu toate că, în fața instanței de judecată, acesta și-a nuanțat declarația în sensul că de la momentul în care s-a asigurat și cel în care a început efectuarea manevrei de virare nu au trecut mai mult de 3-4 secunde, aceste susțineri erau contrazise de următoarele aspecte:
- în primul rând, în declarația dată în fața organelor de cercetare penală, nu a spus în nici un moment că acesta s-ar fi asigurat de două ori, dimpotrivă acesta a declarat că în momentul în care s-a asigurat în oglinzile laterale a oprit autoturismul, astfel că în nici un caz acesta nu s-a asigurat cu 30 m înainte de a opri autoturismul.
- în al doilea rând, inculpatul M. T. a susținut faptul că s-a asigurat, atât în oglinzile laterale, cât și în oglinda retrovizoare, ori dacă acesta ar fi efectuat aceste asigurări cu siguranță că a depășit intervalul de 3-4 secunde indicat de acesta.
De altfel, acesta trebuia să se asigure doar din față și să verifice oglinda laterală din partea stângă, pentru o asigurare temeinică și nu în toate oglinzile, deoarece un posibil pericol putea apărea la efectuarea acestei manevre, doar din față și din partea stângă.
In ceea ce privea declarația martorului P. I., s-a apreciat că aceasta era una subiectivă și nu putea fi reținută ca principal argument, în aprecierea vinovățiilor celor 2 inculpați.
Ca prim aspect, s-a învederat următorul aspect, respectiv faptul că locul unde se afla acesta era la o distanță de aproximativ 100 - 150 metri de locul producerii accidentului, așa cum de altfel se putea observa și din planșele fotografice efectuate de către organele de poliție, fapt care a dus și la unele neconcordanțe din declarația acestuia.
Astfel, trebuia observat faptul ca acesta era singurul dintre cei audiați care au arătat faptul că inculpatul M. T. s-a, oprit pentru a acorda prioritate de trecere unui autoturism, care circula din sens opus, cu toate că nici unul dintre inculpați nu au declarat acest aspect.
Mai mult, acesta a fost de altfel singurul care venea în contradicție în ceea ce privea numărul de autovehicule care formau coloana depășită de către apelant, acesta declarând faptul că aceasta era formată doar din 2-3 autoturisme, fapt care a fost reținut și de către instanța de judecată
S-a susținut că instanța de fond a înlăturat cu prea mare ușurință declarațiile date de către acest inculpat, atât în faza de cercetare penală, cât și cea dată în fața instanței, considerând că acestea erau nesincere, fără a avea în vedere faptul că acestea nu au suferit modificări.
In concluzie, conducătorul autoturismului avea posibilitatea și trebuia să observe faptul că motocicleta era angajată în depășirea coloanei de autovehicule, iar dacă acesta s-ar fi asigurat în mod corect, nu ar fi efectuat manevra de virare.
c)asiguratorul S.C. U. A.”S.A, care a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel exercitate și a desființării parțiale a hotărârii penale criticate, să se stabilească în cauză vinovăția ambilor inculpați din prezenta cauză. S-a învederat că: din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, reieșea, vinovăția de producerea accidentului a ambilor inculpați. Cu privire la latura civilă, era evident că întinderea răspunderii coinculpaților va avea importanță și cu privire la întinderea despăgubirilor ce vor fi acordate părților civile. Instanța de fond a fost în eroare în stabilirea despăgubirilor, acordate părții civile K. L., suma de 5800 de lei fiind prea mare, având în vedere că, în temeiul contractului de asigurare, asigurătorul acordă despăgubiri, care nu pot depăși valoarea reală a bunului. Valoarea autoturismului a fost estimat, având în vedere și uzura fizică și morală, la suma de 3884,7 lei, sumă care nu a fost contestă, și pe care sunt obligați să plătească, dar despăgubirile acordate acestei părți civile nu pot fi excedentare sumei sus menționate. Cu privire la cheltuielile de spitalizare, s-a arătat că, instanța de fond a obligat-o la plată, dar conform poliției de asigurare, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru însuși asiguratul lor, în prezenta cauză fiind vorba de un contract de răspundere civilă, pentru prejudiciile produse prin accidente de circulație, terților. Suma de 16.430 de lei a fost stabilită pentru asiguratul lor, N. I., iar obligarea lor la plata acestei sume este ilegală. Cu privire la suma de 1279 lei, pentru decedatul P. I., s-a considerat că, această sumă de bani ar trebui suportată de către coinculpatul vinovat.
Analizând apelurile astfel declarate cu stricta respectare a disp. art.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că doar cel al Ministerului Public și al părților responsabile civilmente au caracter fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În căile de atac, exercitate, fiecare parte apelantă a înțeles să solicite a se constata în cauză existența culpei comune, a inculpatului N. L. și a lui M. T., în săvârșirea tragicului eveniment rutier, ce a avut loc în data de 13.06.2008, pe DN15, în raza localității S. de M.. Un asemenea motiv de apel se apreciază, de către această instanță de control judiciar, a fi nefondat, deoarece, evaluându-se, în mod obiectiv și imparțial, concluziile celor două expertize tehnice efectuate în cauză, de către persoane specializate și cu o vastă experiență profesională în domeniul criminalistic, coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile date, atât în faza urmărire penală, cât și faza cercetării judecătorești de către cei doi inculpați, rezultă că inculpatul M. T., a respectat cu strictețe în deplasarea sa, în ziua fatidică, preved.art.76 alin.1 lit.a pct.1 și 79 alin.2 lit.b, art.116 alin.1 și 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 republicată. De menționat că, inculpatul M. T., în data în care a decis să se deplaseze la magazinul din S. de M., pentru anumite cumpărături, circula pe DN 15, care era și este drum cu două benzi de circulație, pe fiecare sens de mers, ce este marcat cu linie dublă continuă. Pe acest drum național, marcajul dublu continuu, longitudinal, este întrerupt doar pentru a permite conducătorilor de vehicule să inițieze manevre de viraj la stânga direcției lor de deplasare, manevre de viraj care se fac doar de către cei angajați corespunzător pe banda direcției de mers, respectiv pe banda aflată în imediata apropiere a acestui marcaj longitudinal dublu. În momentul în care M. T., a inițiat manevra de virare spre stânga, acesta a semnalizat corespunzător intenția sa, cu mai bine de 50 m, înainte de a se încadra pe banda, imediat, vecină cu marcajul longitudinal, în spatele său s-au oprit alte autoturisme (în număr de două) și după ce autovehicul care venea din sensul opus de deplasare, respectiv dinspre Reghin spre Tg.M., a trecut de vehiculul condus de către M. T., acesta s-a reasigurat pentru a efectua manevra de viraj stânga și a intrat spre curtea magazinului, cu materiale de construcții, ce prezenta interes pentru el. Studiindu-se raportul de expertiză criminalistică elaborate de LIEC B. și, în special, observarea, în oglinda retrovizoare laterală-stânga, a motocicletei conduse de către coinculpatul N. L., se constată că acest ultim inculpat menționat are culpă exclusivă, deoarece, existând deja o coloană de mașini formată lângă marcajul dublu longitudinal, inculpatul M. T., angajat deja în efectuarea manevrei de viraj stânga, acesta, respectiv motociclistul, nu doar că a circulat cu o viteză excesiv de mare în localitate, de 116 km la oră, dar s-a angajat în depășirea unei coloane de mașini pe o parte nepermisă, încălcând marcajul dublu longitudinal și intrând în coliziune cu autoturismul regulamentar condus de către M. T., respectiv cu treimea superioară stângă a autoturismului acestui inculpat. Deși se susține că există o culpă, în prezenta cauză, a inculpatului M. T., așa cum s-a arătat, în prezentele considerente, instanța de apel nu poate împărtăși o asemenea părere, deoarece inculpatul M. T. a respectat, cu strictețe, nu doar preved.art.116 din regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată, dar și preved.art.125 din același regulament, coinculpatul N. L. ignorând, în mod evident, preved.art.118, 120 alin.1 lit.i și k din același regulament.
Se concluzionează, deci, că la nivelul instanței de fond s-a stabilit o stare de fapt corectă, care a permis determinarea cu strictețe a faptului că doar inculpatul N. L., se face vinovat de producerea tragicului eveniment rutier, ce s-a consumat în data de 13.06.2008, în jurul orelor 16:30, pe DN 15, în raza localității S. de M., pe direcția de mers dinspre Tg.M. spre Reghin. Nu poate fi reținută culpa inculpatului M. T., nici măcar pentru o proporție de 5%, deoarece, acesta s-a asigurat, în mod repetat, la efectuarea manevrei de viraj stânga, pe drumul național menționat, în spatele său era formată o coloană de mașini, ai căror conducători au respectat întocmai regulile de circulație pe drumurile publice, inculpatul N. L., nu doar că a circulat cu viteză excesivă, dar s-a angajat în depășirea coloanei de mașini, ignorând această formațiune și marcajul dublu longitudinal.
Stabilind o stare de fapt corectă, instanța de fond a reținut în mod logic, just, faptul că, evenimentul rutier, petrecut în data de 13.06.2008 și soldat cu decesul victimei P. I. și vătămarea corporală gravă a coinculpatului N. L., este consecința culpabilă și exclusivă a inculpatului anterior menționat, căruia i-a fost aplicată, pentru fapta comisă, o pedeapsă just individualizată, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
În ceea ce privește modul de soluționare a acțiunilor civile exercitate, în cauză, se constată că, reținându-se culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, în mod greșit, a fost admisă, integral, acțiunea civilă formulată de către S. C. Județean M., în contextul în care, cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirea victimelor accidentului produs trebuie recuperate de către această persoană juridică, nu în baza contractului de asigurare pe care inculpatul N. L. îl avea încheiat cu societatea de asigurare U. A. S.A, ci în baza răspunderii sale delictuale, respectiv a răspunderii delictuale a lui N. L.. Clauzele contractului de asigurare sunt clare, nefiind susceptibile de dublă interpretare, iar societatea de asigurare poate fi obligată să achite, către partea civilă S. C. de Urgență Tg.M., cu titlu de despăgubiri materiale, contravaloarea serviciilor medicale de specialitate, acordate pentru terți, nu și persoanelor care, din propria culpă, și-au cauzat lor, însele, vătămări. În prezenta cauză, din culpa exclusivă a inculpatului N. L., acesta a suferit vătămări corporale grave, ce au necesitat, pentru vindecare, din partea Spitalului C. Județean Tg.M., cheltuieli de spitalizare ce s-au ridicat la suma de 16.430,53 lei. Această sumă de bani unitatea spitalicească este îndreptățită să o primească de reclamant de la N. L. care a beneficiat de îngrijiri medicale de calitate, pentru însănătoșirea sa, ca urmare, a accidentului rutier pe care l-a provocat și, în urma căruia, a suferit vătămările corporale reținute în certificatul medico-legal, emis pe seama sa. Deci, acțiunea civilă exercitată de către această parte civilă, se impunea a fi admisă, doar în parte, pentru victima P. I., nu și pentru coinculpat.
Evaluându-se cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate în prezenta cauză, părții civile K. L., se constată că acestea au fost determinate, în mod corect, cu stricta respectare a disp.art.998, 999 din vechiul cod civil și a art.14 din vechiul Cod procedură penală, aceste dispoziții legale fiind incidente în prezenta cauză, ca urmare a respectării principiului „tempus regit actum”.
Pentru toate aceste considerente expuse, urmează ca în conformitate cu preved. art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul N. L..
Potrivit disp.art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală și rejudecând cauza, în următoarele limite, va admite, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză, de către partea civilă S. C. Județean de Urgență M. și va obliga pe inculpatul apelant N. L. să plătească acestei părți civile, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 1279,18 lei și dobânzile legale aferente acestui debit de la data survenirii decesului victimei P. I. și până la data plății efective.
Va menține toate celelalte dispoziții din sentința penală criticată, ce nu contravin prezentei.
Văzând și disp.art.275 alin.2, 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul N. L. ( fiul lui A. și I., născut la data de 07.04.1984 în Târgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat în ., jud.) împotriva sentinței penale nr. 1348/23 decembrie 2013 a Judecătoriei Târgu M..
Admite apelurile promovate de către Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M. și de partea responsabilă civilmente . SA (.. 14, Târgu M., jud.M.), împotriva sentinței penale 1348/2013 a Judecătoriei Târgu M., sentință penală pe care o desființează parțial.
Rejudecând cauza în următoarele limite:
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză, de către partea civilă S. C. Județean de Urgență M. și obligă pe inculpatul apelant N. L. să plătească acestei părți civile, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 1279,18 lei și dobânzile legale aferente acestui debit de la data survenirii decesului victimei P. I. și până la data plății efective.
Menține toate celelalte dispoziții din sentința penală criticată, ce nu contravin prezentei.
Obligă inculpatul apelant N. L. să achite inculpatului intimat M. T., cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, suma de 1.500 RON și statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, suma de 100 RON.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2014.
Președinte Judecător
I. C. B. M. R. C.
Grefier
K. P.
Red.MRC/22.10.2014
Tehnored S.N.S. /CC/2 ex./23.10.2014
Jud.fond:T.A.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 25/2014.... → |
|---|
